Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1560/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1560/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 48356/3/2010
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2304/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 1560
Ședința publică din data de 04.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
JUDECĂTOR - E. L. U.
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții-pârâți M. A. INTERNE și A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE PENTRU SERVICIILE COMUNICATARE DE UTILITĂȚI PUBLICE – A.N.R.S.C. împotriva sentinței civile nr._ din data de 22.12.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR „PRO LEX” în numele membrilor de sindicat: R. S. - F. M. C., S. M., M. A. P., C. M. M., P. D. C., B. G., V. D., P. S., S. R. Ș., D. C., G. M. L., C. I. - R. A. M., A. C., B. S., C. A., H. M., D. V., S. N., H. M. V., D. A., B. L., F. D., G. C. M., P. F., P. P., având ca obiect „drepturi bănești”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 04.06.2015 și a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra cererilor de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București-Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ la data de 8.10.2010 reclamantul S. N. AL POLITISTILOR SI VAMESILOR PRO LEX sector 2, în numele și pentru R. S. - F. M. C., S. M., M. A. P., C. M. M., P. D. C., B. G., V. D., P. S., S. R. Ș., D. C., G. M. L., C. I. - R. A. M., A. C., B. S., C. A., H. M., D. V., S. N., H. M. V., D. A., B. L., F. D., G. C. M., P. F., P. P. au solicitat in contradictoriu cu paratii M. ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR si A. N. DE REGLEMENTARE PENTRU SERVICIILE COMUNITARE DE UTILITATI PUBLICE, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paraților la plata sumelor de bani reprezentând: norma de hrana, drept prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrana, in timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naționala, ordine publica si siguranța naționala, republicata, retroactiv din data de 01.01 2008 pana la data de 31.03.2010, sume indexate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului si pana la data efectuării plații efective; Obligarea la plata tuturor cheltuielilor de judecata.
Prin sentința civilă nr._ din data de 22.12.2014, instanța –Tribunalul București-Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a luat act in temeiul art.246 ca reclamantii R. A. SI HARGALAS F. Z. au renuntat la judecata; a admis in parte actiunea precizata formulata de reclamantul S. N. al Politistilor si Vamesilor ,, Pro Lex ,, in numele si pentru membrii de sindicat A. C., A. N. S., Badararu C. S., B. L., C. A., D. C. I., D. C., Dor C., D. M. C., F. M. C., F. D., H. M., Ionas M., I. (F.) N. C. V., L. A. V., L. S. I., M. A. P., M. P. D., N. M., P. O. D., P. M. F., P. D., R. V., S. N., S. C., S. M., Titoiu ( F. M. ) I. M., V. F., V. D., C. M., G. M. L., M. I. D., S. R. C., R. F., Guse E., M. A. R., N. M., Tent S., C. P., S. F., Calinoiu I., D. A., in contradictoriu cu paratii M. Administratiei si Internelor si A. N. de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitati Publice; a obligat paratii la plata catre reclamanti a drepturilor salariale reprezentand norma de hrana conform Ordonantei Guvernului nr.26/1994 privind drepturile de hrana, in timp de pace, ale personalului din sectorul de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala republicata, retroactiv din data de 01.01.2008 pana la data de 31.03.2010, sume indexate cu indicele de inflatie de la data nasterii dreptului si pana la data efectuarii platii efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantii sunt angajati ai Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (A.N.R.S.C) astfel dupa cum rezulta din cuprinsul contractelor de munca depuse la dosar și au calitatea de personal contractual.
Reclamantii au solicitat obligarea paratilor A. Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (A.N.R.S.C)și a M. Administrației și Internelor la plata sumelor reprezentand norma de hrana pentru perioada 01.01._10.
Tribunalul a reținut ca potrivit dispozitiilor din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate inregistrat la Directia de Munca, Solidaritate Sociala si Familie a Municipiului București, intrand asadar in vigoare in 2008.
Tribunalul a reținut ca in conformitate cu dispozitiile art. 236 alin 1 si 4 C.muncii „Contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă. [….]
(4) Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților”.
Asa fiind tribunalul a reținut ca reclamantii, angajati Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (A.N.R.S.C) aveau posibilitatea de a stabili asupra drepturilor salariale cuvenite, prin negociere cu angajatorul, prin incheierea unui contract colectiv de munca.
Sustinerile paratei in sensul ca dreptul la norma de hrana nu se cuvine reclamantilor caci nu indeplinesc conditiile prevazute de Ordinul M. S/440/2003 emis in baza si in executarea art. 4 din HG 65/2003 nu pot fi primite avand in vedere ca acestea se refera la drepturile salariale cuvenite personalului M. caruia i se aplica statutul politistului.
Ori reclamantii nu sunt functionari publici cu statut special carora sa li se aplice dispozitiile Legii 360/2002 ci au calitatea de personal contractual caruia i se aplica prevederile contractului colectiv de munca incheiat la nivel de unitate
Pe de alta parte tribunalul a reținut ca in ce priveste contractul colectiv de munca acesta a fost incheiat pentru o perioada de 1 an de la data inregistrarii sale, fiind prelungit tacit pentru o perioada de inca un an, respectiv pana la 31.03.2010.
Asa fiind tribunalul a apreciat actiunea ca fiind fondata numai in parte si a admis actiunea precizata formulata de reclamantul S. N. al Politistilor si Vamesilor ,, Pro Lex ,, in numele si pentru membrii de Sindicat A. C., A. N. S., Badararu C. S., B. L., C. A., D. C. I., D. C., Dor C., D. M. C., F. M. C., F. D., H. M., Ionas M., I. (F.) N. C. V., L. A. V., L. S. I., M. A. P., M. P. D., N. M., P. O. D., P. M. F., P. D., R. V., S. N., S. C., S. M., Titoiu ( F. M. ) I. M., V. F., V. D., C. M., G. M. L., M. I. D., S. R. C., R. F., Guse E., M. A. R., N. M., Tent S., C. P., S. F., Calinoiu I., D. A., in contradictoriu cu paratii M. Administratiei si Internelor si A. N. de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitati Publice, fiind obligați parații la plata catre reclamanti a drepturilor salariale reprezentand norma de hrana conform Ordonantei Guvernului nr.26/1994 privind drepturile de hrana, in timp de pace, ale personalului din sectorul de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala republicata, retroactiv din data de 01.01.2008 pana la data de 31.03.2010, sume indexate cu indicele de inflatie de la data nasterii dreptului si pana la data efectuarii platii efective. Față de cererile depuse la dosarul cauzei,Tribunalul a luat act in temeiul art.246 ca reclamantii R. A. Si Hargalas F. Z. au renuntat la judecata.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat cereri de recurs recurenții M. A. Interne, reprezentat prin Direcția Generală Juridică și A. Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice.
Prin recursul său, recurentul M. A. Interne, reprezentat prin Direcția Generală Juridică apreciază că sentința civilă nr._/22.12.2014 este nelegală, din următoarele considerente:
Deși în motivarea hotărârii recurate se reține faptul că instituția a depus la data de 05.11.2010 întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii fată de această instituție pentru lipsa calității procesual pasive, ulterior, Tribunalul București nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la excepția invocată de M.A.I.
Precizează recurentul că, excepția lipsei calității procesual pasive era motivată în anul 2010 pe faptul că M.A.I. în calitate de ordonator principal de credite nu are obligația de a sta în judecată în toate litigiile în care sunt implicate autoritățile publice subordonate.
Mai mult decât atât, instanța de fond a admis acțiunea în contradictoriu cu M.A.I. omițând să precizeze că la data de 28.03.2014 a fost comunicat punctul de vedere nr._/3 (pe care îl anexează în fotocopie).
În cuprinsul înscrisului menționat M.A.I. a susținut că potrivit dispozițiilor art. l alin. (1) din O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative, se înființează M. A. Interne, prin reorganizarea Ministerului Administrației și Internelor, în temeiul art. 2 din același act normativ, se înființează M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin reorganizarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului și prin preluarea activității în domeniul administrației publice, a structurilor și a instituțiilor specializate în acest domeniu de la M. Administrației și Internelor.
De asemenea, potrivit art. 26 alin. (3) din același act normativ, „ministerele, celelalte autorități ale administrației publice și instituțiile publice nou-înființate sau care preiau activități de la alte instituții publice preiau personalul aferent acestor activități în condițiile legii și se subrogă în drepturile și obligațiile instituțiilor care derulau aceste activități.
Pentru punerea în aplicare a dispozițiilor care reglementează reorganizarea instituțiilor publice centrale mai sus enunțate, prin art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 96/2012, s-a instituit în sarcina celor două ministere, obligația ca în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, să propună Guvernului spre adoptare proiectele hotărârilor Guvernului pentru reglementarea măsurilor privind organizarea și funcționarea lor.
Astfel, a fost emisă H.G. nr. 1/2013 privind organizarea si funcționarea Ministerului Dezvoltării Regionale si Administrației Publice, care la art. 14 alin. (1) lit. b) stipulează că ..instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice suni ... A. Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice".
În aceste condiții arată recurentul că potrivit prevederilor art. l din Regulamentul de organizare și funcționare al Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (A.N.R.S.C.). aprobat prin H.G. nr. 527/2013, A.N.R.S.C. este o instituție aflată în subordinea M.D.R.A.P. care se organizează și funcționează ca instituție publică de interes național. cu personalitate juridică.
Așadar, întrucât pretențiile intimatului-reclamant au fost invocate în virtutea raporturilor de muncă stabilite între membrii de sindicat și A.N.R.S.C.. reiterează recurentul că obligația stabilirii și plății drepturilor bănești ce revin fiecărui angajat în parte, sunt în competența exclusivă a conducătorului acestei instituții, care în conformitate cu art. 6 lit. c) din actul normativ menționat are calitate de ordonator de credite.
Având în vedere cele expuse, solicită recurentul a se reține că M. A. Interne este în imposibilitatea legală de a pune în executare obligația stabilită de către Tribunalul București în sarcina sa, singura în măsură să plătească drepturile salariate în discuție fiind A.TS.K.S.C., prin ordonatorul principal de credite care s-a subrogat în drepturile și obligațiile M.A.I., respectiv M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.
Față de cele expuse, solicită recurentul admiterea recursului astfel cum a fost formulat și rejudecând cauza ,respingerea acțiunii intimatului-reclamant formulata în contradictoriu cu M.A.I. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Prin recursul său, recurenta A. Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, în temeiul art. 304 și următoarele Cod pr.civ., solicită admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței civile nr._/22.12.2014, și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de fond urmând a se pronunța atât pe excepții, cât și pe fondul cauzei; solicită de asemenea să se aibă în vedere examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, și în special pentru motivele de nelegalitate prevăzute la art 304 pct.3, 5, 7, 8 și 9 Cod procedură Civilă,criticând sentința civilă recurată pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Primul motiv de nelegalitate pe care îl invocă este cel prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care poate fi invocat atunci când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit art.137 alin.l și 2 cod pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, cu excepția celor pentru dezlegarea cărora este necesară administrarea de dovezi, situația în care vor fi unite cu fondul cauzei.
Astfel, din documentele aflate la dosar rezultă că pârâtul M. Administrației și Internelor (actual M. A. Interne) a depus la dosar întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor.
Tribunalul București, ca instanță de fond, învestită prin întâmpinare cu excepția lipsei calității procesuale pasive, a omis să o dezlege, nepronunțându-se în vreun fel asupra ei nici prin încheierile de la termenele de judecată acordate, nici prin sentință.
Prin urmare, în condițiile în care instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. Administrației și Internelor (actual Ministrul A. Interne) prin întâmpinare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) raportat la prevederile art. 304 pct. 5 C.pr.civ solicită recurenta admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Tot pe motivul de nelegalitate prevăzut de art 304 pct 5 Cod procedură civilă invocă recurenta excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a Sindicatului Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex". (SNPV Pro Lex)
În drept, având în vedere rolul activ al judecătorului, acesta trebuia să verifice calitatea de reprezentant a reclamantului SNPV Pro Lex, deși nu a făcut acest lucru.
Din informațiile pe care le deține recurenta de pe portalul instanțelor de judecată, respectiv Judecătoria sectorului 2 București, în cauza dosar nr._/300/2012, instanța la data de 01.08.2012, deci ulterior introducerii prezentei acțiuni în anul 2010, a admis cererea formulată de SNPV Pro Lex, cu sediul în București, .. 19, ., constatând că petentul îndeplinește condițiile de reprezentativitate la nivel de unitate, respectiv A. Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, (anexa nr. 1).
Mai mult, salariații A.N.R.S.C. au aderat la SNPV Pro Lex începând cu luna martie 2010, pentru perioada când solicită presupusele drepturi fiind reprezentanți de reprezentanții salariaților.
Raportat la cele de mai sus, având în vedere că excepția poate fi invocată în orice stare a pricinii și luând în considerare prevederile art. 161 Cod procedură civilă, solicită recurenta a se reține că SNPV Pro Lex a formulat acțiune în instanță în numele și pentru persoanele înscrise pe tabelul cu membrii de sindicat angajați la A.N.R.S.C., acesta neavând la momentul introducerii acțiunii legitimitate procesuală pentru promovarea și susținerea în numele lor a acțiunii, ce formează obiectul cauzei.
D. urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) raportat la prevederile art. 304 pct. 5 C.pr.civ solicită recurenta admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
In subsidiar, în cazul în care se va aprecia că SNPV Pro Lex nu a avut calitatea de reprezentant, invoca recurenta motivul de nelegalitate prevăzut de art 304 pct. 3 Cod procedură civilă, respectiv când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii. După cum se poate observa din înscrisurile depuse la dosar există salariați (salariați pentru care instanța s-a pronunțat pe fondul cauzei) ce au fost reprezentanți de SNPV Pro Lex, aceștia având domiciliul în alte localități, respectiv: C. M., G. M. L., M. D. lonuț, S. R. C. - Jud. B., R. F. - Județul C., G. E., M. A. R., N. M., Ț. S. - Județul Hunedoara, C. P., Ș. F. - Județul Ilfov, C. I., D. A. - Județul Prahova.
Există cauze care au fost disjunse „pentru o mai bună administrare a justiției" salariații în aceste cauze nemaifiind reprezentanți de SNPV Pro Lex, respectiv D. C. - județul G. și P. D. C. - județul V.. Aceste dosare se judecă tot la Tribunalul București, acestea fiind dosar nr._/2/2014 și dosar nr._/3/2014.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor legale instanța competentă teritorial și material pentru soluționarea cauzei este cea de la domiciliul reclamanților pentru cei care nu au domiciliul în București, în temeiul dispozițiilor art 312 alin. (3) raportat Ia prevederile art 304 pct 3 C.pr.civ solicită recurenta admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
II. Pe fondul cererii, solicită recurenta următoarele:
A) Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Așa cum chiar înalta Curte de Casație și Justiție a subliniat în Decizia nr. 7285/2007 „Motivarea clară, convingătoare și pertinentă a hotărârii constituie o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar".
Din dispozițiile art. 261 alin. (1) C.proc. civ. rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea controlului judiciar.
În acest sens, pct. 5 al textului menționat se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Cele două ipoteze consacrate de art. 304 pct. 7 Cod pr.civ. se regăsesc în speță, întrucât cele câteva paragrafe care ar constitui motivarea soluției pronunțate nu satisfac în nici un caz aceste cerințe, neputând fi încadrate în ceea ce ar trebui să fie o motivare completă și clară care să descrie raționamentul urmat de instanță și care a condus-o pe aceasta la soluția continuată în dispozitiv.
Primele două paragrafe vizează reținerile instanței cu privire la calitatea de personal contractual al reclamanților, conform contractelor de muncă depuse la dosar, precum și solicitarea de către aceștia la plata sumelor reprezentând norma de hrană.
Conținutul celui de-al treilea paragraf se rezumă la a statua, lacunar și confuz, fără a putea fi reținută ca fiind drept motivare, că:„ Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate înregistrat la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și familie a Municipiului București, intrând așadar în vigoare în 2008".
De asemenea, instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 236 alin. (1) și (4) C.Muncii „ Contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
(4) Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților."
Iar în urma acestei așa-zise motivări de drept instanța „reține că angajații Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice aveau posibilitatea de a stabili asupra drepturilor salariale cuvenite, prin negociere cu angajatorul, prin încheierea unui contract colectiv de muncă."
Se înțelege că salariații A.N.R.S.C. aveau posibilitatea să încheie un contract colectiv de muncă. De fapt, aflăm prin această „motivare" că la nivelul instituției se putea încheia un contract colectiv de muncă.
Din apărările formulate de instituția recurentă rezultă că la nivelul A.N.R.S.C. pentru perioada ianuarie 2008-martie 2010 au fost încheiate contracte colective de muncă, lucru reținut chiar de instanță în practicaua hotărârii (pagina 3 din sentință).
Mai mult, nici măcar dispozițiile invocate de instanță din Codul Muncii de mai sus, nu sunt cele prevăzute la art. 236 din Codul Muncii, acestea regăsindu-se la art. 229 din Legea nr. 53/2003.
Astfel, potrivit art. 236 din Codul Muncii „Modul de exercitare a dreptului de grevă, organizarea, declanșarea și desfășurarea grevei, procedurile prealabile declanșării grevei, suspendarea și încetarea grevei, precum și orice alte aspecte legate de grevă se reglementează prin lege specială."
În realitate nu există nici un raționament și nicio descriere a vreunui raționament, fie el și succint, care să permită verificarea soluției date de către instanță.
Din „motivarea" în drept și în fapt reținem că: reclamanții sunt personal contractual, au solicitat norma de hrană și că aveau,p6sfbilitatea încheierii unui contract colectiv de muncă, raportat la dispozițiile art. 236 alin. (1) și (4) din Codul Muncii.
Instanța nu realizează nicio legătură, nicio concordanță între situația de fapt reținută și cea de drept invocată și astfel statuează fără a motiva în fapt și în drept soluția de admitere a cererii reclamanților.
De asemenea, motivarea instanței cuprinde considerente care nu au legătură cu pricina.
Astfel, paragraful 6 și 7 din motivare sunt reproduse din înscrisurile depuse de reclamant în data de 03.03.2014 ca practică judiciară, respectiv sentința civilă nr. nr. 5673/CA/ din dosar nr._/62/2011 ce s-a aflat pe rol la Tribunalul B., dar și sentința civilă nr. 855/2012 din dosar nr._ ce s-a aflat pe rol la Tribunalul V..
În cauză nu s-a făcut, prin înscrisurile depuse, de către nicio parte referire la acte normative precum Ordinul M. S/440/2003, H.G. nr. 65/2003 și Legea nr. 360/2002.
Este adevărat că A.N.R.S.C. a formulat note scrise depuse la termenul din 15.07.2014 prin care la pct. III a formulat apărări față de înscrisurile depuse de reclamanți.
Reiterează recurenta cele menționate în note scrise: "Nu se pot reține ca practică judiciară, motivat de faptul că obiectul dosarelor a fost litigiu funcționari publici (Legea nr. 188/1999), iar în cauza pendinte salariații A.N.R.S.C. nu sunt funcționari publici, ci personal contractual, art. 19 alin. (1)
Legea nr. 51/2006, republicată, stipulând că „Personalul A.N.R.S.C. este constituit din salariați angajați pe bază de contract individual de muncă."
Chiar și în sentința civilă nr. 5673/CA/ din dosar nr._/62/2011 ce s-a aflat pe rol la Tribunalul B. depusă de reclamantă instanța corect a reținut că „...pentru R.N. și Z.G.D., personal contractual, nu se aplică Legea nr.360/2002, acțiunea fiind respinsă."
In așa zisa motivare există o contradicție în sensul că pe de o parte se reține că "reclamanții aveau posibilitatea încheierii unui contract colectiv de muncă - paragraful 5", iar pe de alta parte "reclamanții au calitatea de personal contractual căruia i se aplică prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate - paragraful 7".Și ca o ultimă "motivare", instanța reține că "în ceea ce privește contractul colectiv de muncă acesta a fost încheiat pentru o perioadă de l an de la data înregistrării sale, fiind prelungit tacit pentru o perioada de încă un an, respectiv până la 31.03.2010".
In concluzia celor de mai sus, având în vedere că soluția instanței nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinzând motive contradictorii ori străine de natura pricinii, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) raportat la prevederile art. 304 pct. 7 C.pr.civ solicită recurenta în temeiul dispozițiilor art 312 alin. (3) raportat la prevederile art. 304 pct. 5 C.pr.civ admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
B) Motivul prevăzut la art 304 pct 8 Cod procedură civilă, respectiv când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Prin acest motiv se invocă încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. l Cod civ vechi, respectiv, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Prin urmare, plecând și de la faptul că potrivit art. l lit. i) din Legea dialogului social nr. 62/2011 contractul colectiv de muncă este o convenție, judecătorului nu îi este permis să treacă peste termenii conveniți de părți în contract (CCM în speța) stabilind alte drepturi și obligații (norma de hrană în speță), interpretând greșit actul de voință al părților.
Instanța de fond nu poate trece peste voința clară exprimată a părților.
Raportat la obiectul litigiului în cauză, instanța deși reține că, "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților", soluția este de admitere în parte a acțiunii.
Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul A.N.R.S.C. a fost modificat prin 8 acte adiționale, nefiind negociată în niciun moment norma de hrană sau un alt drept care să îmbrace acesta formă.
Prin soluția dată instanța a acordat reclamanților pentru aceeași perioadă atât norma de hrană dar și tichetele de masă de care aceștia beneficiau.
In concluzia celor de mai sus, având în vedere că prin soluția instanței, a fost încălcat principiul libertății contractuale, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) raportat la prevederile art 304 pct 8 C.pr.civ solicită recurenta admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
C) Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art 304 pct 9, respectiv când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii
Din hotărâre nu reiese care este temeiul de drept pentru care reclamanții ar beneficia de norma de hrană, singura trimitere în considerente la dispozițiile legale fiind cea de la art. 236 alin. (1) și (4) din Codul Muncii, prevedere care transpune principiul libertății contractuale, așa cum am precizat mai sus, ca mai apoi în dispozitiv să oblige pârâții la plata normei de hrană conform Ordonanței Guvernului nr. 26/1994.
In concluzia celor de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) raportat Ia prevederile art 304 pct 9 C.pr.civ solicită recurenta admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
III. Motivul prevăzut de art. 304 ind.l Cod procedură civilă, respectiv examinarea cauzei sub toate aspectele
A) Referitor la cererile de renunțare la judecată:
Instanța de fond a luat act în temeiul art. 246 că reclamanții R. A. și H. Florența Z. au renunțat la judecată.
Or, așa cum se poate observa în dosar de-a lungul procesului au fost mai multe renunțări la judecată, în afara salariaților enunțați mai sus renunțând la judecată și următorii salariați: G. C. M., R. S., B. S., S. R. Ș., P. S., acest aspect rezultând și din tabelul depus de reclamanți pentru termenul din 03.03.2014.
La termenul din 24.09.2012 instanța ia act de renunțarea la judecată pentru S. R. Ș. și R. A. M., iar la termenul din 04.03.2014 ia act de renunțare la judecată pentru Florența H. și G. C..
După cum se poate observa în încheierea din 08.12.2014, instanța a reținut că "pârâta A.N.R.S.C. prin consilier juridic, arată că reclamantul B. S. a renunțat la judecată", în realitate A.N.R.S.C. vrând să atragă atenția și asupra celorlalte cereri de renunțare la judecata.
Așa cum rezultă din încheierea din 08.12.2014 se reține că "instanța pentru o mai bună administrare a justiției cu numărul acesta de dosar va dispune disjungerea membrilor de sindicat reclamanți de față conform adresei aflată la fila 20 dosar volum II".
D. urmare, renunțările la judecată pentru salariații R. S., B. S., S. R. Ș. și P. S. au fost disjunse, "pentru o mai bună administrare a justiției", și s-au format pe rolul Tribunalului București următoarele dosare:_/3/2014 (B. S.)- la termenul din 02.03.2015 instanța luând act de renunțare
la judecată;_/2/2014 (P. S.) - la termenul din 02.03.2015 având în vedere cererea formulată de reclamant pentru judecarea în lipsă, s-a dispus citarea prin agent procedural"pentru a se prezenta în fața instanța în vederea susținerii cererii de renunțare la judecată,instanța lăsând de înțeles că dacă reclamantul nu se prezintă se va continua judecata;_/2/2014 (S. R.) - la termenul din 02.03.2015 având în vedere cererea formulată de reclamant pentru judecarea în lipsă, s-a dispus citarea prin agent procedural pentru a se prezenta în fața instanța în vederea susținerii cererii de renunțare la judecată,instanța lăsând de înțeles că dacă reclamantul nu se prezintă se va continua judecata;_/2/2014 (S. R. Ș.) - la termenul din 02.03.2015 având în vedere cererea formulată de reclamant pentru judecarea în lipsă, s-a dispus citarea prin agent procedural pentru a se prezenta în fața instanța în vederea susținerii cererii de renunțare la judecată, instanța lăsând de înțeles că dacă reclamantul nu se prezintă se va continua judecata. Juridic, disjungerea este reglementată de art. 165 din vechiul cod de procedură civilă (aplicabil în speță), respectiv "In orice stare a judecății se pot despărți pricinile întrunite, dacă instanța socotește că numai una dintre ele este în stare de judecată".
Or, în cauza dosar nr._ reclamanții de mai sus au fost semnatarii cererii încă din anul 2010, iar pe parcursul judecății în temeiul art. 242 a renunțat la judecată.
Față de această împrejurare, conform art. 246 alin. (2) C.pr.civ vechi "renunțarea la judecata se constată prin încheierea dată fără drept de apel".
In practică s-a constatat că nu este necesar ca în dispozitivul hotărârii asupra fondului să fie reluată soluția privitoare la renunțare, ci este suficient să se facă trimitere la încheierea prin care s-a constatat renunțarea la judecată față de unul/unii dintre pârâți.
Având în vedere că în cauza nr._ ce s-a aflat pe rolul Tribunalului București nu a fost constatată renunțarea Ia judecată a reclamanților de către instanță, în dispozitiv nefacându-se mențiune despre aceasta, facându-se mențiune doar de renunțarea la judecată a doi reclamanți, respectiv R. A. - M. și Hagalaș Florența Z., măsura disjungerii nu-și găsește aplicabilitatea în cauzele de mai sus.
Practic pentru aceeași situație (reclamanții nu mai sunt membrii de sindicat) au fost date două soluții diferite. Pentru R. A. - M. și H. Florența Z. (nemaifîind membrii de sindicat) instanța a luat act de renunțare la judecată, pe când în cauzele de mai sus (reclamanții nu mai sunt membrii de sindicat) s-a luat măsura disjungerii.
Deja reclamanții au renunțat la judecată în dosarul_, iar conform art. 28 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011 "Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres."
Față de cele de mai sus, având în vedere soluția de disjungere a cauzelor în temeiul dispozițiilor art. 304 ind.1 C.pr.civ solicită recurenta admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
B) Referitor Ia introducerea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice ca parte în proces în data de 02.04.2014 M. A. Interne a depus întâmpinare, față de care instituția recurentă a formulat apărări, depuse la termenul din 15.07.2014, astfel:
A.N.R.S.C. a fost în subordinea M.A.I. (în prezent M. A. Interne) și a fost finanțată în totalitate de la bugetul de stat, prin bugetul M.A.I. acesta având calitatea de ordonator principal de credite pentru A.N.R.S.C. și în alocarea fondurilor pentru norma de hrană.
În prezent, conform art. 14 alin. (1) din H.G. nr. 1/2013 instituția recurentă a trecut din subordinea M.A.I., în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, fiind finanțată integral de la bugetul de stat prin bugetul M.D.R.A.P.
Potrivit art. 26 alin. (3) din O.U.G. nr. 96/2012 „Ministerele, celelalte autorități ale administrației publice și instituțiile publice nou-înființate sau care preiau activități de la alte instituții publice preiau personalul aferent acestor activități în condițiile legii și se subrogă în drepturile și obligațiile instituțiilor care derulau aceste activități."
D. urmare, în situația căderii în pretenții a A.N.R.S.C. la plata normei de hrană pentru perioada 01.01.2008 până la data de 31.03.2010, sume indexate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data efectuării plății efective, respectiv cheltuieli de judecată, solicită recurenta obligarea M.D.R.A.P. în calitate de ordonator principal de credite, sa aloce, respectiv să vireze A.N.R.S.C.sumele necesare plății drepturilor menționate mai sus.
Astfel, având în vedere că M.D.A.P. a fost introdus în cauză ca pârât, vă rugăm să observați că în nicio parte a hotărârii nu se face trimitere la această parte, în dispozitiv fiind obligate A.N.R.S.C. și M. Administrației și Internelor la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând norma de hrană, sentința civilă recurată fiind comunicată și M.D.RA.P.
C) Referitor la fondul cauzei:
Instanța în mod greșit a admis în parte acțiunea pentru următoarele considerente: Așa cum am menționat și în întâmpinare art. 18 alin. f3) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative stipulează că „Personalul M.I.R.A. beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației în vigoare. Personalul preluat potrivit Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările si completările ulterioare, beneficiază de indemnizații si sporuri specifice instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională, începând cu data de l ianuarie 2008."
Potrivit art.18 alin. (3) se specifică expres categoriile de drepturi de care beneficiază personalul preluat conform O.U.G. nr. 25/2007, respectiv indemnizații si sporuri specifice.
Pretențiile reclamanților, respectiv norma de hrană, nu este nici indemnizație, nici spor, ci conform art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 26/1994 constituție „o alocație valorică care se acordă pentru hrănirea personalului cu aprobarea ministrului sau a conducătorilor instituțiilor publice."
In acest sens, potrivit Notei privind unele drepturi salariale cuvenite personalului civil din cadrul A.N.R.S.C. propusă și semnată de ministru în calitate de ordonator principal de credite și înaintată la A.N.R.S.C. prin adresa M.I.R.A. (M.A.I.) - Direcția Generală Financiară nr._/21.03.2008 se propune ca personalul civil să beneficieze începând cu data de 22.08.2008 „doar de indemnizația de dispozitiv și de sporul lunar pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate", fără a beneficia de norma de hrană.
Astfel, conform prevederilor legale aplicabile A.N.R.S.C. ca urmare a O.U.G. nr. 25/2007 și O.U.G. nr. 30/2007 modificată prin Legea nr. 15/2008, personalul preluat beneficiază doar de indemnizații și sporuri, iar ministrul în- calitate de ordonator principal de credite a stabilit expres care sunt indemnizațiile și sporurile de care vor beneficia angajații A.N.R.S.C.
Prin alin. 3 al art. 18 din O.U.G. nr. 30/2007 s-a făcut distincție între personalul M.I.R.A. și personalul preluat potrivit O.U.G. nr. 25/2007. Astfel legiuitorul a prevăzut că personalul M.I.R.A. beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației în vigioare, iar personalul preluat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 25/2007 beneficiază de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională, începând cu data de l ianuarie 2008.
Dacă legiuitorul ar fi urmărit că atât personalul care făcea partea din M.I.R.A. cât și cel preluat potrivit O.U.G. nr. 25/2007 să beneficieze atât de drepturi (exp. dreptul la uniformă, dreptul de a purta armă, dreptul la hrană gratuită) cât și de sporuri și indemnizații în mod nediferențiat nu se făcea distincția prevăzută la art. 3 pct. 18.
De altfel, în această perioadă, în condițiile în care A.N.R.S.C. își desfășura activitatea în baza CCM la Capitolul „Măsuri de protecție socială și facilități acordate salariaților", la art. 56 alin. (2) s-au prevăzut următoarele: „Tichetele de masă se acordă conform legislație în vigoare", tichete de masă.
Ulterior, contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul A.N.R.S.C. a fost modificat prin 8 acte adiționale, nefiind negociată în niciun moment norma de hrană sau un alt drept care să îmbrace acesta formă.
De asemenea. M. Administrației și Internelor - Direcția Generală Financiară prin adresa nr._/19.01.2010 a comunicat A.N.R.S.C. valoarea financiară a normei de hrană, precum și faptul că pânâ la reîncadrarea personalului A.N.R.S.C. (31.03.2010) nu se poate plăti norma de hrană, întrucât se aplică prevederile contractului colectiv de muncă în vigoare la acea dată, respectiv contractul colectiv de muncă nr. 1489/2008 valabil până la data de 30.03.2010.
Totodată, prin adresa nr._/19.02.2010, MAI - Direcția Generală Financiară a comunicat următoarele: „până la expirarea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă 31.03.2010 și reîncadrarea personalului pe noile funcții, stabilite de ordonatorul principal de credite, veți beneficia de drepturile stabilite în contractul colectiv de muncă.
Pentru aplicarea acestei norme, respectiv valoarea financiară a acesteia, la nivelul instituției a fost emisă Decizia președintelui A.N.R.S.C. nr. 30/16.03.2010, cu aplicabilitate de la 31.03.2010.
De asemenea, reprezentanții salariaților, deși unii dintre ei sunt și semnatari ai cererii de chemare în judecată pentru acordarea normei de hrană,dacă considerau legal a se acorda din 2008 și norma de hrană, aveau obligativitatea să solicite angajatorului renegocierea CCM și introducerea acesteia în locul tichetelor de masă (legal prevăzute în CCM în baza art. II din O.U.G. nr. 90/2007).
Dar, prin adresa nr. 836/17.07.2008, depusă ca probă în dosar, fac referire doar la „sporul de 25 % la salariul de bază" (indemnizația de dispozitiv), nicidecum, la norma de hrană.
Conform prevederilor art. 226 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, aveau atribuții referitoare la „urmărirea respectării drepturilor salariaților în conformitate cu legislația în vigoare,precum și de a sesiza inspectoratul de muncă cu privire la nerespectarea dispozițiilor legale."
Astfel, chiar dacă instanța în practicaua hotărârii a făcut mențiune de toate înscrisurile depuse de A.N.R.S.C. nu a ținut cont de ele, nici măcar motivând de ce nu au fost luate în considerare.
Prin soluția dată instanța a acordat reclamanților pentru aceeași perioadă atât norma de hrană dar și ltchelele de masă de care aceștia beneficiau.
Or, instanța neținând seama de acest aspect a acordat norma de hrană, natura drepturilor solicitate pentru norma de hrană fiind aceeași cu natura tichetelor de masă.
D) Menționează recurenta că instanța de-a lungul procesului a cerut de fiecare dată reclamanților să depună tabele cu persoanele care sunt reprezentate de sindicat/care nu mai sunt reprezentate de sindicat, fiind depuse până la soluționarea procesului nu mai puțin de 9 liste. Din ultima listă depusă la termenul din 03.03.2014, listă ce a fost luată în considerare de instanță pentru pronunțarea cauzei, contrar listelor anterioare cu salariații pe care SNPV Pro Lex nu îi mai poate reprezenta pe motiv că nu mai sunt membrii de sindicat, încetându-le contractele de muncă, sau au ieșit la pensie, apar reclamanți și pentru care instanța s-a pronunțat care așa cum am spus nu mai sunt reprezentați de sindicat, astfel:A. C., B. L., C. A., F. M. C., F. D., H. M., M. A. P., M. P. D., N. M., P. M. F., Șeretcu N., S. M., V. D., C. M., G. M. L., S. R. C., R. F., C. I., D. A..
De asemenea, pentru cei care sindicatul nu îi mai poate reprezenta s-au format alte dosare pe rolul Tribunalului București.
Având în vedere această confuzie totală a instanței cu privire la persoanele care mai sunt reprezentate de sindicat, respectiv care nu mai pot fi reprezentate de acesta, este necesar a se lămuri cu privire la acest aspect.
Solicită recurenta să se rețină că numele salariaților reprezentati de SNPV Pro Lex este diferit de ce este menționat în practicaua hotărârii (pagina l sentință civilă) de ce apare în dispozitivul hotărârii (pagina 7 sentință civilă).
Cu tot respectul pentru justiție, dar aceasta se dorește a fi o "motivare" după 4 ani de proces, procesul întinzându-se pe durata a 25 de teremene, la 24 dintre acestea acordându-se termen pentru îndeplinirea procedurii de citare cu părțile, ori pentru a se depune tabele de către reclamanți cu persoanele care sunt reprezentate de sindicat/care nu mai sunt reprezentate de sindicat, la ultimul termen (25) punându-se concluzii pe fondul cauzei.
In concluzie, solicită recurenta admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței civile nr._/22.12.2014, și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de fond urmând a se pronunța atât pe excepții, cât și pe fondul cauzei.
Solicită recurenta a se avea în vedere faptul că, așa cum s-a mai menționat în adresa din 13.09.2011, în cauze similare aflate pe rolul mai multor instanțe judecătorești din țară, având ca părți A.N.R.S.C. și salariați ai acesteia, soluțiile au fost în totalitate de respingere a pretențiilor în ceea ce privește contravaloare normă de hrană, depunând în acest sens practică judecătorească,
II. În drept invocă recurenta Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 671/2007 privind organizarea și funcționarea A.N.R.S.C., cu modificările și completările ulterioare (abrogată), Hotărârea Guvernului nr. 527/2013, O.U.G. nr. 30/2007, cu modificările și completările ulterioare, O.U.G. nr. 25/2007, cu modificările și completările ulterioare, C.C.M. aplicabil A.N.R.S.C. nr. 1489/2008, Codul de procedură civilă, - art. 304 și următoarele, Codul Civil.
La data de 26.05.2015, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimatul S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR „PRO LEX” în numele membrilor de sindicat reprezentați, solicitând respingerea recursurilor ca fiind nefondate, plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, Curtea constată că recursul formulat este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului cauzei, ceea ce atrage casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță, conform art. 312 alin. 5 Cod proc. civ., în vederea asigurării respectării tuturor garanțiilor procesuale privind judecata în fond, precum și parcurgerea în mod real a gradelor de jurisdicție prevăzute de lege.
Astfel, prin cererea ce a învestit instanța în cauză, s-a solicitat obligarea paraților la plata sumelor de bani reprezentând norma de hrana, drept prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrana, in timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naționala, ordine publica si siguranța naționala, republicata, retroactiv din data de 01.01 2008 pana la data de 31.03.2010, sume indexate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului si pana la data efectuării plații efective.
Curtea constata ca tribunalul a admis in parte actiunea precizata si a obligat paratii la plata catre reclamanti a drepturilor salariale reprezentand norma de hrana conform Ordonantei Guvernului nr.26/1994 privind drepturile de hrana, in timp de pace, ale personalului din sectorul de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala republicata, retroactiv din data de 01.01.2008 pana la data de 31.03.2010, sume indexate cu indicele de inflatie de la data nasterii dreptului si pana la data efectuarii platii efective, fără a analiza motivele de fapt și de drept invocate în susținerea cererii, dar nici sustinerile formulate prin intampinarile depuse in cauza, fără a aprecia în niciun fel cu privire la înscrisurile administrate.
Considerentele sentinței recurate cuprind o . motive referitoare la faptul ca, in conformitate cu dispozitiile art. 236 alin 1 si 4 C.muncii „Contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă. [….]
(4) Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților”.
Asa fiind tribunalul a reținut ca reclamantii, angajati Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (A.N.R.S.C) aveau posibilitatea de a stabili asupra drepturilor salariale cuvenite, prin negociere cu angajatorul, prin incheierea unui contract colectiv de munca. Sustinerile paratei in sensul ca dreptul la norma de hrana nu se cuvine reclamantilor caci nu indeplinesc conditiile prevazute de Ordinul M. S/440/2003 emis in baza si in executarea art. 4 din HG 65/2003 nu au fost primite avand in vedere ca acestea se refera la drepturile salariale cuvenite personalului M. caruia i se aplica statutul politistului.
S-a concluzionat ca reclamantii nu sunt functionari publici cu statut special carora sa li se aplice dispozitiile Legii 360/2002 ci au calitatea de personal contractual caruia i se aplica prevederile contractului colectiv de munca incheiat la nivel de unitate. Pe de alta parte tribunalul a reținut ca in ce priveste contractul colectiv de munca acesta a fost incheiat pentru o perioada de 1 an de la data inregistrarii sale, fiind prelungit tacit pentru o perioada de inca un an, respectiv pana la 31.03.2010.
Dar expunerea formală a acestor considerente nu constituie o cercetare a cauzei, în condițiile în care nu au fost raportate la circumstanțele de fapt și de drept concrete existente în speță.
Deși în motivarea sentintei se reține faptul că paratul MAI a depus la data de 05.11.2010 întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii fată de această instituție pentru lipsa calității procesual pasive, tribunalul nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la aceasta excepție,dupa cum nu s-a pronuntat nici asupra excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a Sindicatului Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex".
Prin urmare, se constată că în lipsa analizării motivelor de fapt și de drept invocate de ambele parti in cauza, precum și a cercetării înscrisurilor prezentate la dosar, instanța de fond nu a examinat cererea dedusa judecatii, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului, iar aceste aspecte nu pot fi analizate direct în recurs, pentru că s-ar ajunge la privarea părților, în mod efectiv, de un grad de jurisdicție.
Pentru toate aceste considerente, reținând incidenta art.304 pct. 5 si 7 C.., potrivit art. 312 alin. 3 Cod proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurentii parati M. A. INTERNE și A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE PENTRU SERVICIILE COMUNITARE DE UTILITĂȚI PUBLICE – A.N.R.S.C. împotriva sentinței civile nr._ din data de 22.12.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR „PRO LEX” în numele membrilor de sindicat: R. S. - F. M. C., S. M., M. A. P., C. M. M., P. D. C., B. G., V. D., P. S., S. R. Ș., D. C., G. M. L., C. I. - R. A. M., A. C., B. S., C. A., H. M., D. V., S. N., H. M. V., D. A., B. L., F. D., G. C. M., P. F., P. P..
Caseaza sentinta atacata si trimite cauza spre rejudecare aceluiasi tribunal.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi, 04.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. H. P. A. E. L. U.
GREFIER
F. V.
Red. Jud. LH: 29.06.2015
Dact: Z.G./2 ex/23.06.2015
Jud.fond: R.U.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 580/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 203/2015.... → |
|---|
