Despăgubire. Decizia nr. 1858/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1858/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 25431/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 1858
Ședința publică din data de 21.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – E. L. U.
JUDECĂTOR - L. C. DOBRANIȘTE
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant S. ÎNVĂȚĂMÂNT SPECIAL ȘI PROTECȚIA COPILULUI, reprezentând pe membrii de sindicat B. M., M. F., R. I., împotriva sentinței civile nr. 8479 din data de 17.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți ȘCOALA G. SPECIALĂ NR. 8, C. L. AL S. 1 BUCUREȘTI și P. S. 1 – INSTITUȚIA PRIMARULUI, cauza având ca obiect „drepturi bănești – despăgubire, obligație de a face”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 21.05.2015 și a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 8479 din data de 17.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, s-a respins acțiunea prin care reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNT SPECIAL ȘI PROTECȚIA COPILULUI, reprezentând pe membrii de sindicat B. M., M. F., R. I., a solicitat obligarea pârâților ȘCOALA G. SPECIALĂ NR. 8, C. L. AL S. 1 BUCUREȘTI și P. S. 1 – INSTITUȚIA PRIMARULUI la plata sumelor compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții nocive și penibile în cuantum de 10% din salariul de bază, începând cu 01.01.2010 și până la data pronunțării sentinței, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației la momentul plății efective.
Reclamantul a declarat apel, criticând sentința precitată sub următoarele aspecte, în esență:
Hotărârea atacată este netemeinica și nelegala, instanța de judecata dând o interpretare greșita problemei de fond dedusă judecații.
Potrivit art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, „În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009 Ia care se adaugă sporurile care se introduc în această potrivit anexelor la prezența lege, b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009."
Regula de principiu după care se stabilesc salariile în anul 2010 potrivit art.30 alin.5 este aceea că personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut.
În aplicarea acestei reguli, s-a prevăzut la alin. 5 lit. b că sporurile prevăzute în anexele legii, în cazul de față sporurile enumerate la Anexa nr. 2, se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Altfel spus, independent de realizarea unei proceduri prealabile administrative de identificare a beneficiarilor, de fixare a cuantumului, sporurile care au fost încasate în anul 2009 se acordă în același cuantum din decembrie 2009 și în anul următor.
Întrucât reclamanții beneficiau la finele anului 2009 de acest spor de 10% din salariul de bază pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile, iar activitatea acestora s-a desfășurat în aceleași condiții și în cursul anului 2010 și ulterior, sunt îndeplinite condițiile art. 30 din Legea nr.330/2009 pentru continuarea plății.
Acest spor nu le-a mai fost acordat ulterior, invocându-se dispozițiile noilor legi de salarizare, mai exact Legea nr. 330/2009 în vigoare începând cu data de 01.01.2010.
Această lege care privea salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice începând cu anul 2010 a prevăzut reîncadrarea personalului din sectorul bugetar potrivit acestor noi norme, statuându-se la art. 30 alin. 5 că în anul 2010, personalul aflat în funcție la. 31.12.2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezența lege (lit.a), iar sporurile prevăzute în anexele la prezența lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda în cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009 (lit.b).
Cum însă cu ocazia aplicării noii legi au existat situații când, ca urmare a abrogării, în cea mai mare parte, a sporurilor de către noua lege, drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr.330/2009 erau mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009, prin art.6 alin.1 din OUG nr.1/2010 s-a prevăzut, pentru înlăturarea acestor inechități, acordarea unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu, ce se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar aceasta nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială.
De asemenea, prin Legea nr. 284/2010, în vigoare începând cu data de 01.01.2011, s-a dispus reîncadrarea personalului din sectorul bugetar, plătit din bugetul general consolidat al statului, potrivit dispozițiilor legii, la art.7 alin.2 menționându-se că valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Această lege, respectiv Legea nr. 285/2010, prevede că începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii nr.330/2009 făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută* lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit OUG nr.1/2010. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea nr.330/2009 și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezența lege.
Rezultă din coroborarea acestor dispoziții legale că, chiar dacă prin adoptarea legilor de salarizare unitară, s-a dorit reîncadrarea personalului din sectorul bugetar potrivit acestor norme, astfel cum se arată în art. 6 alin.1 din OUG nr. 1/2010, respectiv în art. l alin.5 din Legea nr.285/2010, drepturile salariale primite nu puteau fi mai mici decât cele avute anterior datei de 01.01.2010, chiar dacă această egalitate valorică se realiza prin intermediul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu.
Prin urmare, în baza dispozițiilor legale prezentate mai sus și față de toate considerentele de ordin logico-juridic, având în vedere și înscrisurile eliberate de unitatea de învățământ, se constată că reclamanții-membri de sindicat sunt îndreptățiți la acordarea sporului pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile în cuantum de 10% din salariul de bază pentru că își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Prin întâmpinarea formulată de către intimații-pârâți s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 480 alin. 1 Cod Procedură Civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Criticile exprimate în motivarea apelului nu pot fi primite, Tribunalul procedând corect atunci când a respins acțiunea cu care a fost sesizat, acțiune prin care s-a solicitat plata sumelor compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții nocive și penibile în cuantum de 10% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2010.
Apelanții-reclamanți (persoanele fizice) fac parte din categoria personalului nedidactic din învățământul preuniversitar de stat, fiind deci încadrați într-o instituție finanțată de la bugetul de stat.
Până la data de 01.01.2010, când a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009, apelanții au beneficiat de un spor de 10% din salariul de bază pentru condiții nocive și penibile de muncă.
Acest spor le-a fost acordat în baza art. 3 din Hotărârea Comisiei Paritare de la nivelul Inspectoratului Școlar al Municipiului București (ISMB) din data de 27.03.2008, hotărâre adoptată în conformitate cu prevederile art. 35 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivelul ISMB. A se vedea în acest sens filele 17-22 dosar fond.
Însă, potrivit art. 157 alin. 2 din Codul Muncii (varianta în vigoare la momentul adoptării Hotărârii din 27.03.2008 a Comisiei Paritare de la nivelul Inspectoratului Școlar al Municipiului București), „sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative”.
Totodată, art. 155 din același cod prevedea că „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri”.
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a acestor texte legale se desprinde concluzia că pentru categoria din care fac parte apelanții-persoane fizice (personal nedidactic din învățământul preuniversitar de stat), sistemul de salarizare era stabilit prin lege, ceea ce înseamnă că puteau beneficia de acordarea unor sporuri la salariu numai dacă acestea erau prevăzute în mod expres prin dispoziții cu putere de lege.
Or, la momentul la care s-a adoptat Hotărârea Comisiei Paritare de la nivelul ISMB din data de 27.03.2008, nu existau prevederi legale care să prevadă posibilitatea acordării sporului pentru condiții nocive și penibile în cuantum de 10% din salariul de bază pentru personalul bugetar.
Este adevărat că erau în vigoare dispozițiile HGR nr. 281/1993, care la art. 8 enumera sporurile salariale de care pot beneficia persoanele încadrate în unitățile bugetare, dar între acestea nu se regăsea sporul pentru condiții nocive și penibile. În plus, această hotărâre de guvern nu avea putere de lege.
Din cele expuse anterior că apelanții-persoane fizice au beneficiat în mod nelegal de plata sporului în discuție până la data de 01.01.2010.
Prin art. 1 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, s-a statuat că „începând cu data intrării în vigoare…a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege”.
Art. 11 alin. 2 din aceeași lege prevedea:
„Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, soldele funcțiilor de bază și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar”.
Iar art. 30 alin. 2 stabilea că „sporurile specifice pe categorii de personal și domenii de activitate sunt cele prevăzute în cap. III și în anexele la prezenta lege”.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009:
„În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009”.
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a tuturor acestor norme ale Legii nr. 330/2009 reiese că acordarea unui spor salarial pentru personalul bugetar după data de 01.01.2010 era posibilă în măsura în care un astfel de spor era prevăzut în mod expres în anexele legii respective.
Cum sporul pentru condiții nocive și penibile de muncă nu figura printre cele prevăzute de anexele Legii nr. 330/2009, este evident că pretențiile apelanților-persoane fizice privind plata unui astfel de spor începând cu 01.01.2010 sunt lipsite de fundament legal.
Aceeași concluzie este valabilă și după momentul intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice – act normativ ce a început să producă efecte juridice după data de 01.01.2011 și care este în ființă și în prezent – căci această lege a păstrat sistemul după care a fost concepută Legea nr. 330/2009, sistem în virtutea căruia personalul bugetar poate beneficia de un spor salarial doar dacă acesta este prevăzut în mod expres de lege.
De altfel, art. 37 alin. 1 din Legea nr. 284/2010 statuează foarte clar că „prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi”.
În raport de toate cele ce preced, cererea de apel apare ca nefondată și va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant S. ÎNVĂȚĂMÂNT SPECIAL ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în București, .. 13, sector 2, CUI_, reprezentând pe membrii de sindicat B. M., M. F., R. I., împotriva sentinței civile nr.8 479 din data de 17.09.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți ȘCOALA G. SPECIALĂ NR.8, cu sediul în București, .. 2, sector 1, C. L. AL S. 1 BUCUREȘTI și P. S. 1 – INSTITUȚIA PRIMARULUI, cu sediul în București, .. 9-13, sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
E. L. U. L. C. Dobraniște
GREFIER
F. V.
Red.: C.D.
Dact.: A.C./6 ex.
05.06.2015
Jud. fond: I. A. A.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 203/2015.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 15/2015.... → |
|---|
