Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 203/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 203/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 332/98/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 5290/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.203
Ședința publică din data de 22.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – E. L. U.
JUDECĂTOR - L. C. DOBRANIȘTE
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanții reclamanți B. C., B. G., C. V., C. M., C. R., C. S., F. D., G. E. M., G. V., G. M., G. M. C., H. M., J. G. A., I. M. P., M. I., M. C., M. L., M. M. G., N. A., P. V., S. NICUȘOR, S. C., S. M., S. D., S. T., S. M., S. C., S. D., S. I., T. I., T. M. A., T. G., U. D., V. G., C. I., P. S. L., P. I., G. C., P. C., C. F., împotriva sentinței civile nr. 886/F din data de 06.05.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant E. M. și intimata-pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA, având ca obiect „drepturi bănești”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 22.01.2015 și a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 886/F din data de 06.05.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții B. C., B. G., C. V. și alții, în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA, acțiune prin care s-a solicitat plata următoarelor drepturi bănești: diferențele de salariu pentru perioada ianuarie 2011 și până la data introducerii cererii în raport de clauzele Contractului Colectiv de Muncă pe R. Transporturi (în continuare CCMRT) în care s-a prevăzut un salariu minim brut negociat de 700 lei (art. 43 alin. 1 lit. a); sporul pentru condiții speciale de muncă de 25% din salariul de bază minim brut pentru perioada ianuarie 2011-februarie 2014; sporul de noapte de 50% pentru munca prestată în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, conform art. 42 alin. 1 lit. g din CCMRT pentru perioada ianuarie 2011-februarie 2014; salariul suplimentar pentru anii 2011-2014; prima de vacanță pentru anii 2011-2013; prime pentru Sărbătorile de Paști, C. și Ziua Feroviarului din anii 2011-2013; actualizarea tuturor acestor sume cu indicele de inflație și acordarea dobânzii legale aferente.
Reclamanții au declarat apel, criticând sentința precitată sub următoarele aspecte, în esență:
În fapt, au calitatea de angajați/foști angajați ai pârâtei și au chemat-o în judecată, solicitând instanței să o oblige pe aceasta la plata următoarelor drepturi salariale:
1. diferența de salariu pe perioada ianuarie 2011 și până la data introducerii acțiunii, ce rezulta din faptul că în Contractul Colectiv de Munca pe Ramura Transporturi aplicabil (în continuare CCMRT), este prevăzut un salariu de bază minim brut negociat în cuantum de 700 Iei – art.41 alin.3 lit. a;
2. sporul de 25 % pentru condiții speciale de munca pe perioada ianuarie 2011 și până la data introducerii prezentei acțiuni raportat la salariul majorat așa cum rezultă la punctul 1., conform art. 42 alin.1 lit.a din CCM pe Ramura Transporturi aplicabil.
3. sporul de noapte (50%) pentru munca prestată în zilele de sâmbăta, duminica și sărbători legale, raportat la salariul majorat așa cum rezultă la punctul 1., conform art.42 alin.1 lit.g coroborat cu prevederile de la lit.c și e din CCM pe Ramura Transporturi aplicabil;
4. salariul suplimentar reactualizat, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului precedent (salariu de bază calculat așa cum rezultă la pct. 1 din prezența cerere), pentru munca ireproșabila desfășurata în cursul unui an calendaristic, pe anii 2011, 2012,2013, conform art.30 alin.1 din CCMGU aplicabil;
5. prima de vacanță pe anii 2011, 2012, 2013, stabilită la nivelul clasei 20 de salarizare, calculată în funcție de salariul minim arătat la pct. 1 din prezența cerere, conform art.49 alin.3 din CCMGU aplicabil;
6. prima de P. și Ziua Feroviarului și C. pe anii 2011, 2012 și 2013, stabilite Ia nivelul clasei 1 de salarizare, respectiv în funcție de salariul solicitat la pct. l din prezenta cerere, conform art.71 din CCMGU aplicabil.
7. actualizarea sumelor de mai sus cu indicele de inflație de la data nașterii fiecărui drept salarial și până la efectivă achitare;
8. acordarea dobânzii legale de la data înregistrării acestei cereri și până la efectivă achitare.
Prin sentința atacată, prima instanța respinge ca nefondata acțiunea, considerând că nu pot primi drepturile salariale solicitate întrucât nu mai exista temeiul de drept care să oblige la acordarea acestora.
Instanța a examinat în mod sumar înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezumându-se la preluarea argumentelor pârâtei din întâmpinare.
Instanța nu observă că în speța problema centrală este aceea de a examina legalitatea denunțării CCMRT, legalitate care trebuie verificată în raport de principiile teoriei generale a obligațiilor civile și de dispozițiile Codului civil în vigoare la data încheierii contractului. Raporturile de dreptul muncii se circumscriu raporturilor de drept civil. Pe cale de consecința în raporturile juridice specifice Dreptului Muncii sunt și rămân aplicabile regulile de drept comun din dreptul civil.
Contractul colectiv de muncă, dincolo de particularitățile sale, este unul sinalagmatic, cu executare succesivă și supus principiului simetriei formelor statuat de art. 969 alin.2 Cod civil. Acest text, referindu-se Ia convenții, arata că "ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege". De la acest principiu exista o excepție și anume denunțarea unilaterală a contractului prevăzuta în cazul de speța în cuprinsul art. 4 din CCMRT. Cu toate acestea pentru că denunțarea unilaterală să producă efecte juridice trebuie să îndeplinească două condiții cumulative:
a. Partea contractantă care face denunțarea să respecte termenul de preaviz stabilit de lege sau de contractul a cărui denunțare se vrea. În speța la art.4 alin.2 din CCMRT s-a prevăzut posibilitatea oricărei părți de a denunța contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat. Deși nu a fost denumit expresis verbis termen de preaviz, perioada de 30 de zile echivalează cu un astfel de termen, tocmai pentru a da posibilitatea celorlalte părți de a efectua demersurile necesare în vederea încheierii unui nou CCM. Raportat la înscrisurile depuse de către parata la dosar reiese că această condiție este îndeplinita.
b. Partea denunțătoare trebuie să notifice tuturor celorlalți cocontractanți denunțarea contractului, adică să aducă la cunoștința acestora manifestarea sa unilaterala de voința în sensul încetării contractului, întrucât este vorba despre un raport juridic obligațional complex cu pluralitate de subiecte atât active cât și pasive.
Din înscrisurile depuse tot de către pârâtă reiese fără putința de tăgada că nu au fost notificate toate părțile, de aceasta denunțare.
Denunțarea s-a făcut de către Confederația Naționala a Patronatului R. parte semnatară a CCMRT, fiind notificate doar Convenția Sindicală Naționala a Transportatorilor din România, Alianța Sindicatelor Transportatorilor din România.
Nu au fost notificați de denunțare Uniunea Naționala a Transportatorilor Rutieri din România - din partea patronatului și Federația Naționala Feroviara Mișcare Comercial și Federația Mecanicilor de Locomotivă din România - din partea sindicatelor.
După cum se poate observa, cea de-a doua condiție nu este îndeplinita, prin urmare denunțarea făcuta nu poate produce efecte juridice. Mai mult, aceasta denunțare apare ca fiind o condiție pur potestativa din partea celui care se obliga (partea denunțătoare are și calitatea de debitor în raportul juridic obligațional), iar o astfel de obligație este nulă absolut în baza art. 1010 Cod civil, în vigoare la data încheierii contractului, întrucât echivalează cu lipsa intenției de a se obliga.
În aceste condiții, denunțarea nu a operat în mod legal, fapt care activează clauza contractuală prevăzuta de art. 4 alin. 2 din CCMRT ("dacă nici una din părți nu denunța contractul cu 30 de zile înaintea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract dar nu mai mult de 12 luni"), așadar CCMRT nu și-a încetat valabilitatea.
Prin întâmpinarea formulată de către intimata-pârâtă, s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând prevederile art. 480 alineatul 1 Cod Procedură Civilă și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice relevante, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge apelul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate în motivarea apelului nu pot fi primite, Tribunalul procedând corect atunci când a respins acțiunea cu care a fost sesizat, acțiune prin care s-a solicitat obligarea pârâtei-intimate la plata unor drepturi bănești ce își au temeiul în clauze cuprinse în contractele colective de muncă valabile la nivel de R. Transporturi și la nivel de grup de unități din transportul feroviar.
În esență, prima instanță a reținut faptul că respectivele drepturi nu pot fi acordate deoarece vizează o perioadă de timp ulterioară momentului la care contractele colective de muncă au încetat.
Reclamanții-apelanți solicită drepturi bănești aferente perioadei ianuarie 2011-februarie 2014, apreciind că în cazul CCMRT ar fi operat o prelungire tacită a contractului întrucât niciuna dintre părți nu l-ar fi denunțat.
Tribunalul a arătat că efectele juridice ale respectivului CCM au încetat la 31.12.2010, având în vedere dispozițiile art. 4 din acest act și aspectele ce rezultă din conținutul scrisorilor nr. 284/2010 și 283/2010 întocmite de Confederația Națională a Patronatului Român-CNPR.
În motivarea apelului se susține că denunțarea CCMRT trebuia notificată tuturor părților contractante, cerință neîndeplinită în speță, situație în care nu se poate reține încetarea contractului colectiv de muncă.
Art. 4 din CCMRT prevede expres valabilitatea acestuia în perioada ianuarie 2006-decembrie 2010. Părțile contractante au stabilit că dacă niciuna dintre părți nu denunță contractul cu 30 zile înainte de expirare, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni.
Față de momentul la care a fost încheiat și de perioada de valabilitate, acestui CCM îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 130/1996.
Sunt relevante prevederile art. 33 din acest act normativ, prevederi ce au următorul conținut:
„(1) Contractul colectiv de muncă încetează:
a) la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat, dacă părțile nu convin prelungirea aplicării acestuia;
b) la data dizolvării sau lichidării judiciare a unității;
c) prin acordul părților.
(2) Contractul colectiv de muncă poate înceta la reorganizarea persoanei juridice, în raport cu modalitatea specifică în care are loc reorganizarea.
(3) Aplicarea contractului colectiv de muncă poate fi suspendată prin acordul de voință al părților.
(4) Încetarea sau suspendarea contractului colectiv de muncă va fi notificată, în termen de 5 zile, organului la care acesta a fost depus pentru înregistrare”.
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a acestui text legal rezultă cu claritate că un CCM încetează la împlinirea termenului, dacă părțile nu convin prelungirea acestuia (art. 33 alin. 1 lit. a). În cauza de față nu s-a dovedit împrejurarea că părțile CCMRT ar fi convenit prelungirea aplicării acestui contract după data de 30.12.2010 (încheind în acest sens un act adițional), ceea ce înseamnă că acest contract a încetat să mai producă efecte juridice la data împlinirii termenului, adică la 30 decembrie 2010.
Urmează a fi înlăturată afirmația apelanților-reclamanți în sensul că denunțarea CCMRT trebuia notificată tuturor părților contractante, câtă vreme art. 33 alin. 4 din Legea nr. 130/1996 prevede foarte limpede că notificarea privind încetarea CCM se trimite organului la care acesta a fost depus spre înregistrare, în termen de 5 zile. Această cerință este îndeplinită în speță, notificarea privind încetarea CCMRT fiind trimisă Ministerului Muncii prin scrisorile nr. 284/2010 și 283/2010 întocmite de Confederația Națională a Patronatului Român-CNPR, una dintre părțile acestui contract.
Ca atare, nu era necesar să se notifice tuturor părților contractante încetarea CCMRT prin denunțare unilaterală.
Cât privește dispozițiile cu caracter de lege generală din materia dreptului civil la care fac referire apelanții, acestea nu au incidență întrucât se aplică cu prioritate prevederile cu caracter special ale Legii nr. 130/1996, potrivit regulii de drept exprimată în adagiul latin „specialia generalibus derogant”.
În raport de toate cele ce preced, apelul apare ca nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanții reclamanți B. C., B. G., C. V., C. M., C. R., C. S., F. D., G. E. M., G. V., G. M., G. M. C., H. M., J. G. A., I. M. P., M. I., M. C., M. L., M. M. G., N. A., P. V., S. NICUȘOR, S. C., S. M., S. D., S. T., S. M., S. C., S. D., S. I., T. I., T. M. A., T. G., U. D., V. G., C. I., P. S. L., P. I., G. C., P. C., C. F., reprezentați convențional de avocat M. G., din cadrul Baroului B., cu sediul în B., . bis, ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 886/F din data de 06.05.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant E. M., domiciliat în ., C.N.P._ și cu intimata-pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA, sediul procesual ales în Municipiul C., ., ., jud. C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
E. L. U. L. C. Dobraniște
GREFIER
F. V.
Red.: C.D.
Dact.: A.C./5 ex.
22.01.2015
Jud. fond: A. G. M.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Despăgubire. Decizia nr. 1858/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
