Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4508/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4508/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 4508/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4508
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - C. F. C.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT SECTOR 2 BUCUREȘTI – pentru membrii de sindicat B. E., C. T., F. S., I. M., N. V., P. E. și Z. M., împotriva sentinței civile nr.6705 din data de 23.06.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ȘCOALA G. NR.31, în cauza având ca obiect – drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelantul-reclamant S. L. al Salariaților din Învățământ Sector 2 București a solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea conform art. 411 alin. 1 pct. 2 ultima teză Cod procedură civilă, Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.11.2014 pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamantul S. L. al Salariaților din Învățământ Sector 2 București, în numele membrilor de sindicat B. E., C. T., F. S., I. M., N. V., P. E. și Z. M., în contradictoriu cu pârâta Școala G. nr. 31, a solicitat obligarea pârâtei la:
- calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru membrii de sindicat reprezentați în cauză;
-calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine membrilor de sindicat reprezentați în cauză, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 1, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești;
- plata diferențelor de drepturi salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite conform capetelor 1 și 2 ale cererii de chemare în judecată, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite, pentru aceeași perioadă;
- calcularea și plata în viitor a salariului de bază, potrivit încadrării și a sporului de vechime, stabilite conform capetelor 1 și 2 din cerere, până la data la care nu vor mai fi îndeplinite condițiile legale pentru acordarea acestora, ca urmare a modificării legislației în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. 2 NCPC.
Prin sentința civila nr.6705/23.06.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a-VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ ; s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul S. L. al Salariaților din Învățământ Sector 2 București, pentru membrii de sindicat B. E., C. T., F. S., I. M., N. V., P. E. si Z. M., în contradictoriu cu pârâta Școala G. nr. 31.
În considerente prima instanță a reținut că membrii de sindicat reprezentați în prezența cauză au fost încadrați că personal nedidactic sau administrativ la instituția școlară pârâtă.
Potrivit adeverințelor depuse de părți – f 21-27 și f 52-58, membrii de sindicat au beneficiat în perioada ianuarie 2012 – iulie 2014 de un salariu de bază de 675 lei.
Deși din aceste adeverințe rezultă că salariile de bază și sporul de vechime au rămas aceleași, totuși cumulul acestora a variat conform dispozițiilor legale. Rezultă astfel o neconcordanță între elementele de bază și venitul total.
Raportând situația de fapt reținută mai sus la prevederile legale în materie, tribunalul a apreciat că acțiunea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 160 din Codul muncii „Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri”.
Salariul de bază constituie elementul principal al salariului, indemnizațiile, sporurile și celelalte adaosuri fiind sume plătite peste salariul de bază doar în situația în care salariatul întrunește condițiile cerute pentru plata acestora.
Indemnizațiile, sporurile și celelalte adaosuri sunt elemente accesorii și variabile ale salariului în funcție de condițiile, criteriile de muncă, performanțele individuale de muncă.
Toate acestea nu constituie drepturi fundamentale, putând fi oricând modificate sau chiar anulate (în condițiile legii). Salariul de bază chiar determinat și prin negociere nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Potrivit dispozițiilor art. 164 din Codul muncii „(1) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.
(2) Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.
(3) Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară. Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să își desfășoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepția grevei.
(4) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este adus la cunoștință salariaților prin grija angajatorului”.
Aceste dispoziții au fost preluate și în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate învățământ Preuniversitar.
Conform art. 30 alin. 1 din legea nr. 330/2009 „(1) Începând cu 01 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezența lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere”.
Din interpretarea acestui articol rezultă că de la data de 01.01.2010 salariul de bază era compus din salariul de bază inițial + sporuri, în cauza de față 675 lei + spor vechime.
Tribunalul a reținut că deși în adeverințele depuse la dosar sporul este menționat distinct acesta se adaugă la salariul de bază atestat tot prin aceste înscrisuri, astfel că elementul de raportare este mai mare.
În contextul crizei economice, a fost adoptată Legea nr. 118 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar care la art. 1 prevede că „(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
(2) În situația în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei”.
Perioada de aplicabilitate a acestui act normativ a fost cuprinsă în intervalul 3 iulie 2010 -31 decembrie 2010.
Prin art.16 din Legea nr. 118/2010 s-a prevăzut că, începând cu data de 01 ianuarie 2011 urmează a se aplica politici sociale și de personal care să asigure încadrarea în nivelul cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicării măsurilor de reducere a acestora adoptate în cursul anului 2010, în condițiile Legii-cadru nr. 330/2009, precum și cu respectarea prevederilor legii bugetului de stat și ale legii bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011.
În considerarea acestor din urmă dispoziții legale, prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 s-a dispus ca, începând cu luna ianuarie 2011, să fie majorate cu 15% drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d) și alin. (4), art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Acordarea acestei majorări se circumscrie unor măsuri de corecție, aplicate în cursul anului 2011, în contextul economic, invocat de legiuitor în expunerea de motive a Legii nr. 285/2010 în care se arată că efectele măsurilor stabilite prin Legea nr. 118/2010 nu au fost absorbite la nivelul preconizat.
Legea nr. 118/2010 a intervenit cu caracter de excepție, derogatoriu de la normă anterioară, pentru a regla pe o perioadă de timp - intervalul în care a fost activă fiind iunie 2010-decembrie 2010 și, tot astfel, a fost adoptată și și-a produs efectele Legea nr. 285/2010 care, majorând din luna ianuarie 2011, drepturile respective cu 15%, s-a referit, de data aceasta, la cuantumul indemnizațiilor aflate în plată în luna octombrie 2010.
Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 2 art. 1, așa cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, s-a stabilit că:
„(1) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
(2) În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(3) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(4) Începând cu luna ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.
(5) În anul 2012, prevederile art. 12 din anexa nr. II, cap. I lit. B - Reglementări specifice personalului didactic din învățământ, la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, nu se aplică”.
Prin art. 1 din Ordonanța de urgență nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale s-a stabilit că „(1) Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:
a) cu 8%, începând cu data de 01 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012;
b) cu 7,4%, începând cu data de 01 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
(2) Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se majorează potrivit alin. (1), în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(3) Cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, care se stabilește în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările ulterioare, se majorează potrivit alin. (1), în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(4) În cazul schimbării condițiilor în care își desfășoară activitatea, personalul beneficiază de noile drepturi la nivelul acordat funcțiilor actuale similare de la noile locuri de muncă”.
Deoarece este de notorietate că majorările sus arătate au fost aplicate întregului personal bugetar, rezultă astfel că, spre deosebire de cele consemnate în adeverințele depuse la dosar, salariile de bază ale membrilor de sindicat reprezentați în cauză au avut altă valoare începând cu 01.06.2012, respectiv 01.12.2012.
Faptul că din adeverințe nu rezultă nicio modificare a salariilor de bază ale salariaților în cauză în cursul anului 2012 reprezintă un indiciu că informațiile cuprinse în acestea nu sunt conforme cu adevărul decât în măsura în care pârâta nu a respectat dispozițiile legale sus menționate, aspect însă necontestat de reclamant.
Totodată, conform art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, prevederile art. 18 al art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2012 se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
Conform art. 1 din acest act normativ „În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012”.
Pentru anul 2014, prin art. 1 din Ordonanța de urgență nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice s-a stabilit că „(1) În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.
(2) În anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(3) În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(4) În anul 2014, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.
(5) În cazul schimbării condițiilor în care își desfășoară activitatea, personalul beneficiază de noile drepturi la nivelul acordat funcțiilor actuale similare de la noile locuri de muncă.
(6) Valoarea de referință se menține și în anul 2014 la 600 lei”.
Urmare celor de mai sus, având în vedere perioada din acțiune, tribunalul a constatat că salariile aferente anilor 2013 și 2014 sunt condiționate de un salariu reper, respectiv cel din decembrie 2012 care este diferit de cel din ianuarie 2012 ca urmare a majorărilor intervenite prin OUG nr. 19/2012.
Prin hotărâri de guvern a fost stabilit salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată după cum urmează:
- 675 lei pentru anul 2011 (HG nr. 1193/2010);
- 700 lei pentru anul 2012 (HG nr. 1225/2011);
- 750 lei pentru perioada 01 februarie 2013 - 01 iulie 2013 și apoi 800 lei începând cu 01 iulie pentru anul 2013 (HG nr. 23/2013);
- 850 lei pentru perioada 01 ianuarie 2014 - 01 iulie 2014 și apoi 900 lei începând cu 01 iulie pentru anul 2014 (HG nr. 871/2013).
Raportând mențiunile din adeverințele depuse la dosar cu cele arătate mai sus, tribunalul a reținut că salariile de bază ale membrilor de sindicat reprezentați în cauză nu pot fi cele atestate prin aceste înscrisuri, decât cel mult pentru perioada 01.01._12, dată la care a intervenit prima majorare prevăzută de OUG nr. 19/2012.
Aceasta reprezintă însă o simplă prezumție care nu poate fi avută în vedere de instanță din moment ce salariile pot fi probate cu înscrisuri.
Deoarece în cauză părțile nu au făcut proba salariilor calculate conform legii sau sumelor primite cu acest titlu pentru perioada de referință, tribunalul va respinge acțiunea de față ca neîntemeiată.
Aceasta deoarece instanța nu cunoaște elementul de comparare cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru anii 2012-2014, astfel încât să se verifice existența dreptului salariaților la diferențele solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal și motivat, apelantul-reclamant S. L. al Salariaților din Învățământ Sector 2 București, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelantul a arătat că prin cererea de chemare în judecată care a format obiectul dosarului mai sus indicat, a solicitat instanței de fond ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei Școala G. nr. 31 la:
- calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, în conformitate cu prevederile art. 2 din H.G. nr.1225/2011, din H.G. nr. 23/2012, respectiv din H.G. nr. 871/2013, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii, pentru membri de sindicat reclamanți, conform Centralizatorului anexat;
- calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamanților, ca procent din salariul de bază calculat conform primului capăt de cerere, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii, pentru membri de sindicat reclamanți, conform Centralizatorului anexat;
- plata diferențelor de drepturi salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite conform capetelor 1 și 2 ale cererii de chemare în judecată, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite, pentru aceeași perioadă;
- calcularea și plata în viitor a salariului de bază, potrivit încadrării și a sporului de vechime în muncă, stabilite conform capetelor 1 și 2 de cerere, până la data la care nu vor mai fi îndeplinite condițiile legale pentru acordarea acestora, ca urmare a modificării legislației în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Cu greșita aplicare a legii, instanța de fond ne-a respins acțiunea reținând, în esență, în considerentele sentinței civile apelate (pag.8), următoarele: „faptul că din adeverințe nu rezultă nici o modificare a salariilor de bază ale salariaților în cauză, în cursul anului 2012, reprezintă un indiciu ca informațiile cuprinse în acestea nu sunt conforme cu adevărul decât în măsura în care pârâta nu a respectat dispozițiile legale mai sus menționate"; a mai reținut instanța de fond (pag 9) a sentinței apelate: „tribunalul a constatat că salariile aferente anilor 2013 și 2014 sunt condiționate de un salariu reper, respectiv cel din decembrie 2012 care este diferit de cel din ianuarie 2012 ca urmare a majorărilor intervenite prin OUG nr. 19/2012”, raportând mențiunile din adeverințele depuse la dosar cu cele arătate mai sus, tribunalul reține ca salariile de bază ale membrilor de sindicat nu pot fi cele atestate prin aceste înscrisuri, decât cel mult pentru perioada 01.01._12, data la care a intervenit prima majorare prevăzută de OUG nr. 19/2012", „unitatea de învățământ pârâtă a procedat, în ceea ce privește personalul nedidactic ale cărui salarii…….”.
Apelanta a solicitat instanței de apel să aibă în vedere următoarele:
Instanța de fond a apreciat că, prin dispozițiile art. 30 alin. 1 și alin. 5 din Legea nr. 330/2009, sporurile de care beneficiază salariații (în speță sporul de vechime) a fost inclus în salariul de bază.
Instanța de fond nu a avut în vedere și prevederile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 330/2009 care prevedeau expres: „în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5, fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezența lege”.
Ori, în condițiile în care, practic, coeficienții de ierarhizare (diferențiați pe gradații corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă) din anexele la Legea - cadru nr. 330/2009, dar și din anexele la Legea nr. 284/2010 nu au fost utilizați, prevederile legilor - cadru în materia salarizării avute în vedere de instanța de fond pentru a-și motiva soluția de respingere a acțiunii, au fost o ficțiune juridică nefiind transpusă material în practică/prin nici un act normativ. Întrucât până în prezent legiuitorul nu a emis nici un act normativ, cu anexe care să conțină salarii de bază astfel determinate (cu sporul de vechime inclus), ale personalului bugetar. În consecință, singurele salarii de bază reglementate legal printr-un act normativ sunt cele cuprinse în anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008, în care nu este inclus sporul de vechime.
Mai mult, acest lucru este reflectat și în adeverințele emise de unitatea de învățământ intimată-pârâtă, care, reflectă realitatea și nu conțin informații care nu sunt conforme cu adevărul așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond în considerentele sentinței civile apelate.
Instanța de fond nu a luat în considerare distincția dintre noțiunea de "salariu de bază, potrivit încadrării" al salariaților personal nedidactic și noțiunea de "salariu brut" al acestora, primul fiind salariul stabilit în Anexa nr. V/2b, iar al doilea fiind suma salariului de bază, potrivit încadrării la care se adaugă alte sporuri, sporuri/indemnizații/adaosuri acordate potrivit legii etc.
Apelantul a solicitat instanței de apel ca, la judecarea în fond a apelului, să aibă în vedere faptul că salariul de bază stabilit prin actele normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice și salariul de bază potrivit încadrării (la care se face referire în articolul 2 din hotărârile de Guvern pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată) sunt identice.
Potrivit dispozițiilor legale, redate pe larg în cuprinsul cererii de chemare în judecată, membrii de sindicat erau salarizați, în luna decembrie 2009, în conformitate cu dispozițiile anexei nr. V/2b din O.G. nr. 10/2008 (la 01.04.2008 și la 01.10.2008) - alte funcții comune din sectorul bugetar – salarii de bază pentru personalul din activitatea de secretariat - administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire) - funcții de execuție pe trepte profesionale.
Deși O.G. nr. 10/2008 a fost abrogată de la 01.01.2010, prin Legea nr. 330/2009, totuși, în raport de dispozițiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, dar și de cele ale art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, în anul 2010 personalul nedidactic aflat în funcție la 31 decembrie 2009 și-a păstrat salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009. Cu alte cuvinte, salariul de bază potrivit încadrării, la 01 ianuarie 2010. Era cel prevăzut de Anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010, reducerea de 25% a drepturilor salariale s-a aplicat la cuantumul brutal salariului, începând cu data de 03.07.2010.
De asemenea, începând cu 01 ianuarie 2011, conform art.1 alin.1. din Legea nr. 285/2010, cuantumul brut ai salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, majorare care s-a aplicat la salariile, brute stabilite în raport de salariile de bază prevăzute în Anexa nr. V/2 b la O.G. nr. 10/2008.
Totodată, majorările salariale acordate în anul 2012 s-au calculat tot la salariile brute stabilite în raport de salariile de baza prevăzute de Anexa nr. V/2 b la O.G. nr. 10/2008 (art. 1 din O.U.G. nr. 19/2012).
Cuantum brut astfel micșorat și ulterior majorat s-a menținut în anul 2013 (art. 1 din O.U.G. nr. 84/2012), în anul 2014 (art. 1 din O.U.G. nr.103/2013), dar și în anul 2015 (art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014).
Trebuie avut în vedere și faptul că, practic, stabilirea salariului de bază potrivit încadrării în temeiul unui act normativ abrogat expres de la 01.01.2010, se datorează interdicției stabilită prin legile cadru de salarizare (nr.330/2009 și, respectiv, nr. 284/2010) de a se aplica valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la aceste legi cadru.
În aceste condiții, în lipsa unor alte acte normative prin care să se prevadă grile de salarizare aplicabile salariaților plătiți din fonduri publice (inclusiv personalului nedidactic din unitățile de învățământ), salariile de bază potrivit încadrării se determină pe baza anexelor la acte normative abrogate.
De altfel, acest aspect nu a fost contestat în fața instanței de fond de către intimata - pârâta care a recunoscut (în adeverințele emise, depuse la dosarul instanței de fond) că salariile de bază, potrivit încadrării, sunt cele stabilite prin anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008, de la care se pornește calcularea drepturilor salariale pentru stabilirea cuantumului brut al acestora.
Apelantul a arătat că nu a susținut în fața instanței de fond, că unitatea școlară nu ar fi plătit reclamanților salariul minim brut pe tară garantat în plată, în acele cazuri în care salariul lor brut se situa sub acest nivel. Ceea ce a afirmat este faptul că, la stabilirea salariilor de bază ale reclamanților, nu s-a respectat regula stabilită de art. 2 din hotărârile de guvern menționate, în sensul că salariul de bază potrivit încadrării nu a fost stabilit la valoarea salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată.
Mai mult, anterior datei de 01.01.2012 (când salariul minim brut pe țară garantat în plată a devenit 700 de lei), salariul de bază potrivit încadrării al apelanților - reclamanți era superior nivelului salariului minim brut pe tară garantat în plată, întrucât, așa cum rezultă din adeverințele emise de unitatea de învățământ, acesta era de 675 de lei, iar salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în anul 2011 a fost de 670 de lei (conform art. 1 din HG nr. 1193/2010.
De la data de 01.01.2012 - când salariul minim brut pe țară garantat în plată a devenit 700 de lei -, respectiv de la 01.07.2014 (când salariul minim brut pe țară garantat în plată a devenit 900 de lei) salariile de bază potrivit încadrării ale personalului nedidactic s-au situat sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, ceea ce contravine prevederilor art. 2 din hotărârile de guvern pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Deși instanța de fond face referire la salariul minim brut pe țara garantat în plată (pag. 9 a sentinței civile apelate) totuși, la pronunțarea sentinței, nu a ținut cont de caracterul de normă specială al dispozițiilor art. 2 din hotărârile de Guvern nr. 1225/2011, nr. 23/2013, nr. 871/2013 și nr. 1091/2014 privind stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată în raport cu prevederile art. 1 din aceleași hotărâri de guvern și nici de regula de interpretare a legii civile „specialia generalibus derogant", dar nu a avut în vedere nici prevederile art. 47 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare conform căruia: „Elementul structural de bază al părții dispozitive îl constituie articolul. Articolul cuprinde, de regulă, o singură dispoziție normativă aplicabilă unei situații date".
Deși este evident caracterul de normă generală a dispozițiilor art. 1 din hotărârile de guvern privind stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, judecătorul fondului a ignorat tocmai prevederile speciale ale art. 2 - care erau aplicabile reclamanților, în condițiile în care aceștia intră în categoria salariaților din sectorul bugetar.
Apelantul a învederat instanței de apel că, din analiza dispozițiile art. 1 și art.2 din hotărârile guvernului nr. 1225/2011. nr. 23/2013. nr. 871/2013 și nr. 1091/2014, se constată că sunt reglementate două situații distincte:
- Instituirea, prin art. 1 a unei norme generale - salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată la nivel național;
- Instituirea, prin art. 2 a unei norme speciale pentru personalul din sectorul bugetar, și anume interdicția de se stabili un nivel al salariului de bază, potrivit încadrării, inferior nivelului salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată prevăzut la art. 1.
Mai mult, art. 3 alin. (1) din hotărârile de guvern mai sus menționate prevăd expres că „Stabilirea, pentru personalul încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă (situație în care se află membra noastră de sindicat), de salarii de baza sub nivelul celui prevăzut la (...) art. 2 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei."
Aceeași idee se desprinde și din interpretare istorico-teleologică, logică și sistematică a art. 1 și art. 2 din hotărârile de guvern pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată. Este evident că prin aceste hotărâri ale Guvernului s-a dorit instituirea unei norme speciale cu privire la salariații din sectorul bugetar, pentru că numai în aceste condiții își găsește sensul introducerea art. 2 în această redactare. Dacă s-ar fi dorit ca salariile brute ale salariaților din sectorul bugetar să nu se situeze sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, situația ar fi fost deja reglementată la art. 1, fără a mai fi necesară introducerea art. 2, respectiv a sintagmei „salariu de bază, potrivit încadrării".
De asemenea, apelantul a solicitat instanței de apel să ia în considerare și faptul că, ori de câte ori s-a dorit să se edicteze o normă referitoare la salariile brute, o asemenea prevedere s-a regăsit expres în actele normative adoptate - dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, art. 1 alin. (1) din O.U.G. 19/2012, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013 și art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în care se face referire expresă la cuantumul brut ai salariilor de bază.
În raport de dispozițiile art. 162 alin. 2 din Codul muncii: „Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative" apelantul a solicitat instanța de apel să constate că aceste.. așa numite" acte normative speciale, sunt în fapt, simple norme de trimitere, care fac referire. În final, la salariile reglementate de Anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008.
Nici unul din actele normative enumerate de instanța de fond, incepând cu Legea nr. 330/2009, nu conține o grilă de salarizare, care să se fi aplicat efectiv și prin care să fie stabilite alte salarii de bază, potrivit încadrării, ale reclamanților din prezența cauză.
În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, precum și pe cele pe cele prezentate pe larg în cererea de chemare în judecată, apelantul a solicitat instanței de apel să admită apelul, să modifice în tot sentința civilă apelată și, rejudecând cauza pe fond, să admită acțiunea așa cum a fost formulată.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C. pr. civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au susținut că începând cu data de 01.01.2012 salariile de bază de care au beneficiat s-au situat sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată și că în mod greșit angajatorul a inclus în acest salariu și sporul de vechime.
Conform prevederilor art. 164 din Codul muncii, republicat, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor, angajatorul neputând negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară. Totodată, angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Potrivit art. 1 din H. G. nr. 1193/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011, reprezentând 3,94 lei/oră, iar conform art. 1 din H.G. nr. 1225/2011, începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră.
Potrivit art. 1 din H.G. nr. 23/2013 începând cu data 01.02.2013 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră, iar din 1.07.2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,74 lei/oră.
Aceste act normative au fost adoptat față de necesitatea respectării art. 41 alin.2 din Constituția României, prin care s-a recunoscut salariaților dreptul la măsuri de protecție socială, respectiv instituirea unui salariu minim brut pe țară, precum și a art. 164 alin.3 C.muncii, prin care angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Instituirea unui salariu minim brut pe țară garantat în plată reprezintă o formă de protecție socială a angajatului, căruia i se garantează un venit minim de subzistență.
Așadar, potrivit dispozițiilor legale enunțate, angajatorul este obligat să stabilească, pentru personalul încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă, salarii de bază cel puțin egale cu salariul de bază minim brut pe țară, în caz contrar, riscând să plătească o amendă cuprinsă între 1.000 lei și 2.000 lei, așa cum prevede art. 3 din hotărârile de Guvern.
Apelanții tind la aplicarea unei lex tertia prin combinarea coeficientului de ierarhizare de la nivel de unitate cu salariul minim prevăzut la nivel național, însă un astfel de mod de interpretare nu poate fi primit de instanță întrucât salariul minim la nivel național nu este echivalent cu clasa 1 de salarizare, cei dou parametrii fiind diferiți.
Nici Codul muncii și nici hotărârile de Guvern care stabilesc valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată nu prevăd ca la stabilirea drepturilor salariale, angajatorii să folosească, ca valoare de referință, salariul minim brut pe țară garantat în plată.
Curtea reține că apelanții-reclamanți sunt personal nedidactic conform Legii nr. 1/2011 a educației naționale, și sunt încadrați în sectorul public conform legilor de salarizare ce se aplică personalului bugetar.
Prin urmare, cadrul legal privind salarizarea este strict reglementat și amendat de către puterea legiuitoare, la propunerea Guvernului.
Mai mult decât atât, stabilirea salariilor acestora a avut loc potrivit procedurii prevăzute de lege, constând în emiterea de către ordonatorul principal, secundar ori terțiar de credite bugetare a unor acte normative administrative numite ordine de încadrare prin care le-a fost stabilit salariul și sporurile ce li se cuvin, astfel că în lipsa unei contestări și modificări a acestor acte administrative, salariul care li se cuvine este cel stabilit în acest mod și menținut ori majorat prin legile de salarizare anuală din sectorul bugetar.
Salariul minim brut pe țară stabilit prin Hotărâri de Guvern nu poate constitui temei de modificare a legilor de salarizare bugetară, deoarece pe de o parte acestea sunt acte normative inferioare legilor menționate (tuturor actelor normative cu putere de lege) și citate pe larg atât de către instanța de fond cât și de către reclamanți prin cererea de chemare în judecată și prin cererea de apel, iar pe de altă parte, niciun text dintr-o asemenea Hotărâre de Guvern nu prevede că acesta se aplică prin derogare și personalului din sectorul bugetar ale căror salarii indiferent de calitatea și funcția ori meseria exercitată se stabilește prin lege.
De asemenea, Curtea mai reține că potrivit art. 88 din Legea 1/2011 a educației naționale, „(1) Personalul din învățământul preuniversitar este format din personal didactic, personal didactic auxiliar și personal administrativ sau nedidactic.
(4) Personalul administrativ își desfășoară activitatea în baza Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare.”
Rezultă deci că personalul administrativ, categorie din care fac parte și reclamanții, este salarizat în baza legii salarizării în domeniul bugetar.
Astfel, potrivit art. 30 alin (5) din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel încât noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la lege. De asemenea, sporurile prevăzute în anexele la lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
La nota de la anexa nr. II/2 din Legea nr. 330/2009 se precizează faptul că în coeficientul prevăzut în coloana "Bază" sunt cuprinse: sporul de vechime în muncă, salariul de merit, sporul de prevenție și cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate, pentru toate categoriile de personal din sistemul sanitar care au beneficiat în anul 2009 de acestea.
Conform art. 5 alin (1) din OUG nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009.
În ceea ce privește sporurile și indemnizațiile care se introduc în salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, la lit. a) a articolului sus indicat se arată că se adaugă numai în cazul personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Ulterior, prin dispozițiile art. 1 din Legea nr. 285/2010 s-a stabilit foarte clar care este baza de calcul pentru majorarea salarială prevăzută de lege pentru anul 2011, și anume, „cuantumul brut al salariilor de bază/ soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/ indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010”- pentru salariul de bază și respectiv, ”cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010”- pentru sporuri, indemnizații și alte compensații.
Având în vedere că instanța de fond a analizat pe larg cauza dedusă judecății din perspectiva probatoriului administrat și a dispozițiilor legale privind răspunderea patrimonială a salariaților, Curtea în temeiul art. 476 alin. (2) și art. 479 alin. (1) C. pr. civ., își însușește pe deplin considerentele sentinței atacate și pe cale de consecință, în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT SECTOR 2 BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 116, incinta Școlii Gimnaziale nr. 31, sector 2 și cu sediul de corespondență în București, .. 32, sector 5, – pentru membrii de sindicat B. E., C. T., F. S., I. M., N. V., P. E. și Z. M., împotriva sentinței civile nr.6705 din data de 23.06.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ȘCOALA G. NR.31, cu sediul în București, .. 116, sector 2, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 19 Noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. P. A.
GREFIER,
C. F. C.
Red: L.H/
Dact: C.C.
5ex./28.12.2015
Jud.fond:C. F. I.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
