Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 2795/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2795/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 112/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 112/A/2016
Ședința publică din 19 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. D.
JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul C. O. V. împotriva sentinței civile nr. 2795 din 17 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta intimată C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul apelant, asistat de avocat S. M. S., în substituirea domnului avocat M. R. L. și reprezentanta pârâtei intimate, consilier juridic L. V. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că a fost urmată procedura prevăzută de art. XV din Legea nr. 2/2013, formulându-se întâmpinare în cauză de către pârâta intimată, înregistrată, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 02 decembrie 2015, și răspuns la întâmpinare din partea reclamantului intimat, înregistrat, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 17 decembrie 2015.
Reprezentanta reclamantului apelant depune la dosar împuternicire avocațială de substituire și arată că nu mai are alte cereri în probațiune de formulat.
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar împuternicire și arată că nu mai are alte cereri în probațiune de formulat.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 din Noul Cod de procedură civilă Curtea pune în discuția părților prezente estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Reprezentanta reclamantei apelante estimează că această cauză se poate soluționa la acest termen de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate estimează că această cauză se poate soluționa la acest termen de judecată.
Curtea, după deliberare, estimează că această cauză se va soluționa la acest termen de judecată, având în vedere și poziția procesuală a părților prezente.
Nemaifiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta reclamantului apelant solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Susține că decizia atacată este nelegală întrucât nu a fost motivată în fapt și în drept conform art. 76 din Codul muncii.
În concret, având în vedere motivul desființării postului, apreciază că decizia de concediere trebuie să cuprindă motive care să justifice reorganizarea activității angajatorului și necesitatea desființării postului. În decizia de concediere nu sunt precizate astfel de motive, ci se face doar trimitere la referatul nr. 107.2/2014/16.10. 2014, precum și la Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 142/24.10.2014, care nu au fost comunicare reclamantului apelant, astfel că acesta nu a putut verifica dacă motivele care duc la reorganizarea sunt reale și serioase.
În privința temeiniciei deciziei, se poate observa că desființarea postului s-a dispus datorită necesității armonizării atribuțiilor efectuate de personalul de execuție de specialitate din cadrul Departamentului Reglementări și Proceduri Operaționale.
În cadrul Departamentului Reglementări și Proceduri Operaționale, din care făcea parte și reclamantul apelant, mai există două posturi de expert, ulterior desființării postului reclamantului apelant, aspect care poate fi constatat în statele de funcții depuse ulterior desființării postului.
Apreciază că motivul real al desființării postului a fost dorința pârâtei intimate de a-l înlătura sub orice formă pe reclamantul apelant din cadrul societății pentru că anterior a mai fost concediat prin desființarea postului, iar decizia de concediere a fost anulată în instanță, reclamantul obținând reintegrarea în funcție. De fapt singurele posturi care au fost desființate ca urmare a acestei reorganizări susținute de către pârâta intimată sunt cel al reclamantului intimat și cel al expertului R. Idișor Menut care de asemenea a obținut anularea în instanță a unei decizii de concediere anterioare.
Instanța de fond susține că dispozițiile art. 40 alin. 1 din Codul muncii s-ar opune admiterii cererii de chemare în judecată, întrucât angajatorul are dreptul de a stabili organizarea și funcționarea unității, însă acestea ar trebui coroborate cu dispozițiile art. 65 din Codul muncii, astfel încât în ipoteza în care angajatorul dorește desființarea unor posturi în exercitarea atribuțiilor sale conferit de dispozițiile art. 40 alin. 1 din Codul muncii în mod evident trebuie urmată procedura legală. Orice interpretare în sens contrar ar înlătura de la controlul instanței decizia de concediere întemeiată pe dispozițiile art. 65 din Codul muncii - desființarea postului.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii apelate ca fiind legală și temeinică.
Instanța de fond în mod corect a statuat că decizia de concediere este legal emisă și a fost comunicată persoanei concediate. Postul de expert cu loc de muncă la Cluj a fost desființat, în baza unui referat provenind de la directorul executiv al Companiei Naționale Poșta Română R. S. care a analizat activitatea întregului Departament Reglementări și Proceduri Operaționale al Poștei Române care are în subordine 27.000 de angajați și restructurările existente de-a lungul perioadelor 2012, 2013 și 2014. Această restructurare a vizat nu doar postul de expert, ci întreg departament de vânzări.
Prin referatul întocmit de către directorul executiv al Companiei Naționale Poșta Română s-a considerat că această organigramă este mult prea mare față de performanțele care sunt atinse la acel moment. Acest referat a trecut prin Consiliul de Administrație în baza tuturor documentelor care au fost depuse.
Prin organigramele depuse pârâta intimată a făcut dovada faptului că aceste posturi nu au fost reînființate și ca urmare structura organizatorică care a fost considerată de către conducerea Companiei Naționale Poșta Română ca fiind necesară momentului respectiv, s-a păstrat și ulterior.
Cu privire la critica adusă de către reclamantul apelant că nu ar exista decizia de concediere individuală, că nu ar avea o cauă reală și serioasă, nu poate fi susținută la o atentă analiză
În decizia de concediere se prevede termenul de preaviz de 20 de zile și se menționează că termen de preaviz începe să curgă de la data comunicării decizia de concediere. Din acest punct de vedere este perfect legal pentru că cel care urmează să fie concediat cunoaște faptul că din momentul în care i s-a înmânat această decizie are 20 de zile. În cuprinsul deciziei erau indicate și motivele pentru care sa procedat la această concediere.
Consideră că hotărârea atacată este legală sub aspectul deciziei de concediere emise. Prin urmare, solicită respingerea apelului cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Întrebată fiind de către instanță dacă domnul R. Idișor Menut a fost concediat în același fel ca și cealaltă persoană căreia i s-a desființat postul, reprezentanta pârâtei intimate confirmă acest aspect.
Întrebată fiind de către instanță dacă acesta a contestat decizia de concediere, reprezentanta pârâtei intimate arată că domnul R. Idișor Menut nu a contestat decizia.
În replică, reprezentanta reclamantului apelant arată că termenul de preaviz și respectarea acestuia este un motiv invocat în fața instanței de fond, dar nu a mai fost invocat în cererea de apel.
Arată că reprezentanta pârâtei intimate susține că în cadrul departamentului din care făcea parte și reclamantul apelant erau 27.000 de posturi. De asemenea, se susține că au fost vizate și alte posturi cu ocazia reorganizării, respectiv au fost reorganizări fără însă a fi aduse dovezi în acest sens, deși angajatorul are sarcina probei potrivit art. 272 din Codul muncii. Prin urmare, față de actele existente la acest moment la dosar reprezentanta pârâtei intimate vrea să susțină că în mod corect s-a reorganizat și a reușit o reorganizare spre mai bine a activității poștei Române prin desființarea unui număr de două posturi, cel al reclamantului apelant și cel al domnului R. Idișor Menut, ceea ce atrage dubii serioase privind realitatea și efectivitatea desființării postului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2795 din 17.09.2015 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C. O. V., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ „POȘTA ROMÂNĂ”S.A.,
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 5322/28.11.2014, reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de muncă conform art. 65 și art. 66 din Codul Muncii republicat, și art. 25 pct.3 din Contractul colectiv de muncă nr. 101/2256/29.04.2008 (f.12-13).
La desfacerea contractului individual de muncă s-a avut în vedere Referatul nr. 107.2/2104/16.20.1014, ratificat prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 142/24.10.2014 prin care s-a aprobat modificarea organigramei Departamentului Reglementări si Proceduri Operaționale prin desființarea a două posturi, unul de expert, ocupat de către reclamant si celălalt de inspector de exploatare, ocupat de către numitul R. Idișor Menuț.
La nivelul societății, prin Referatul nr. 107.2/2104/16.10.2014, ratificat prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 142/24.10.2014, s-a stabilit desființarea a două posturi din categoria personalului funcțional administrativ din cadrul Departamentului Reglementări si Proceduri Operaționale respectiv postul de expert ocupat de către reclamant si postul de inspector exploatare ocupat de numitul R. Idisor Menuț (f. 210-211).
Disponibilizarea s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 18 din Actul Constitutiv al Companiei Naționale “Poșta Română”, în baza convocatorului nr. 100/86/20.10.2014 de către Consiliul de Administrație.
Starea de fapt anterior menționată rezultă din compararea organigramelor si Statelor de funcții anterioare si posterioare luării măsurii (f.212-215).
Astfel, după cum rezulta chiar din cererea reclamantului și documentele existente la dosarul cauzei, concedierea acestuia a fost determinată de motive obiective, respectiv desființarea postului ocupat de către acesta s-a datorat politicii de raționalizare a costurilor cu forța de muncă.
În acest context reorganizarea, în înțelesul prevederilor art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, nu presupune cu necesitate existența unei situații economice precare a societății angajatoare, fiind suficiente doar o modificare a schemei de personal în funcție de oportunitățile oferite de viața economică sau financiară.
Astfel, în condițiile în care desființarea a două posturi din categoria personalului funcțional administrativ din cadrul Departamentului Reglementări si Proceduri Operaționale respectiv postul de expert ocupat de către numitul O. V. C. si postul de inspector exploatare ocupat de numitul R. Idisor Menuț a fost determinată de reorganizarea activității, reorganizare definită de lege ca fiind o cauză reală și serioasă de desființare a locului de muncă, instanța a considerat că Decizia nr.5322/28.11.2014 contestată, este temeinică și legală, fapt care nu impune anularea acesteia.
Selecția personalului ce urmează a fi angajat sau disponibilizat este un atribut exclusiv al societății ori unității și în acest context este de reținut că, desființarea postului de expert deținut de către reclamant, a fost reală și serioasă, câtă vreme în statul de funcțiuni al unității, întocmit ulterior emiterii deciziei contestate, nu mai există acest post.
Acțiunea reclamantului a fost respinsă întrucât, desființarea locului de muncă ocupat de către acesta a fost una efectivă, a avut o cauză reală și a prezentat un caracter obiectiv iar din analiza statului de funcții rezultă că postul deținut de reclamant a fost desființat.
În această situație pârâta nu poate reînființa un post în cadrul unui departament reorganizat potrivit Referatului nr. 107.2/2104/16.10.2014. În caz contrar s-ar încălca dreptul angajatorului prevăzut de art.40 alin.1 pct. a din Codul Muncii, respectiv dreptul de a stabili organizarea și funcționarea unității.
Pârâta a depus la dosarul cauzei toate documentele în baza cărora a luat măsura desfacerii contractului individual de muncă a reclamantului, conform prevederilor art.272 din Codul Muncii.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamantul nu a probat că prin decizia contestată s-a urmărit înlăturarea sa din societatea pârâtă instanța, în temeiul art. 208 și următoarele din Legea nr.62/2011, coroborat cu prevederile art.65 alin.1 din Codul Muncii, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către acesta, întrucât măsura concedierii sale s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul C. O. V. a declarat apel prin care a solicitat schimbarea în tot a sentinței civile în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, s-a contestat că măsura concedierii reclamantului a avut o cauză reală și serioasă, nefiind indicate motivele pe care se întemeiază, ci doar o trimitere la referatul nr.107.2/2014 și la Hotărârea Consiliului de Administrație nr.142/24.10.2014, necomunicate salariatului.
Chiar reținând că motivele concedierii sunt cele din actele evocate anterior, reclamantul susține că în cadrul Direcției Executive Operaționale în care și-a desfășurat activitatea ca expert, sunt în prezent încadrați mai mulți salariați pe funcția de expert. De asemenea, desființarea postului nu are o cauză serioasă în raport de omisiunea angajatorului de a preciza modul de îmbunătățire a activității în urma desființării posturilor de expert.
Se consideră că în realitate concedierea reclamantului a fost dispusă din motive politice, precum și datorită împrejurării că anterior a contestat cu succes o altă decizie de concediere.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că măsura concedierii se întemeiază pe o cauză reală și serioasă, aspect ce reiese din motivele precizate în referatul nr.107.2/2104/16.10.2014, că postul reclamantului nu se regăsește în noua organigramă, fiind desființat datorită lipsei de activitate și de eficiență economică.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a criticat omisiunea pârâtei de a dovedi pretinsele dificultăți economice invocate, care, de altfel, nu sunt precizate ca atare în decizia de concediere.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Prin decizia nr.5322/28.11.2014 (fila 12 fond) s-a reținut că măsura concedierii reclamantului este determinată de desființarea efectivă a postului ocupat, ca o consecință directă a aplicării măsurii dispuse prin referatul nr.107.2/2104/16.10.2014, în fapt necesitatea armonizării atribuțiilor efectuate de personalul de execuție de specialitate din cadrul Departamentului Reglementări de Proceduri Operaționale prin creșterea eficienței în acest domeniu, respectiv desfășurarea activităților numai la nivelul administrației centrale.
Pe plan intern, această decizie se întemeiază pe referatul nr.107.2/2104/16.10.2014 (fila 209 fond) prin care desființarea postului este justificată de următoarele aspecte:
„- în prezent cercetarea reclamațiilor nu se mai desfășoară prin Departamentul Reglementării și Procedurii Operaționale, respectiv analizarea reclamanților înregistrate la nivel național se desfășoară în colaborare cu Departamentul Control la nivel de administrație centrală și nu la nivel teritorial;
- reglementarea, coordinarea și îndrumarea metodologică operațională în mod unitar la nivel național și a indicatorilor de calitate privind timpii de circulație, precum și parametrii de observare și evidențiere a calității serviciilor și a produselor poștale;
- necesitatea funcționării sistemului relațional atât cu ANPC cât și ANCOM pentru îndeplinirea obligațiilor ce decurg din reglementările legale în vigoare să se desfășoare doar la nivel de administrație centrală, având drept rezultat o mai bună colaborare cu compartimentul din CNPR și implicit o creștere a eficienței în acest domeniu.”
Acestea fiind motivele indicate în decizia de concediere și în referat, în aceste limite are rolul de a efectua verificări instanța de judecată, conform art.79 Codul muncii, fără a putea fi primite noi apărări ale angajatorului în sprijinul temeiniciei concedierii, cum ar fi pretinsele dificultăți economice ori deficiențele în activitatea reclamantului .
În acest context, Curtea constată că pârâta nu a dovedit că a fost supusă unor măsuri de reorganizare în urma cărora atribuțiile reclamantului au fost preluate de către personalul Administrației Centrale, așadar implementarea în realitate a noii proceduri operaționale prezentate.
Astfel, pârâta a depus la dosar doar organigramele anterioare (fila 234 fond) și ulterioare concedierii (fila 235 fond) din care rezultă scriptic desființarea a două posturi în cadrul Departamentului Reglementări și Proceduri Operaționale, fără însă să rezulte natura acestora, ceea ce se adaugă împrejurării că în cazul unei structuri a sale (Serviciul Reglementări și Instrucțiuni de Lucrări a crescut numărul posturilor de la 6 la 7).
De asemenea, Curtea observă că în cadrul Departamentului Reglementări și Proceduri Operaționale își desfășoară activitatea și după 28.11.2014, expertul B. M. (fila 236 fond), ce a deținut și deține același post în aceeași structură și în legătură cu care pârâta nu a dovedit că are alte atribuții de serviciu decât reclamantul,. Prin urmare, pârâta era datoare să justifice diferențele între postul reclamantului și cel al lui B. M. și păstrarea acesteia din urmă în cadrul direcției menționate, ceea ce însă nu a făcut. În fine, se remarcă răspunsul de la întrebarea nr.2 la interogatoriu (fila 229 fond) prin care pârâta a confirmat că după concedierea reclamantului în cadrul direcției Executive Operaționale mai există încă 8 posturi de expert, desființarea postului său fiind justificată de lipsa de activitate și de eficiență economică, apărări însă neluate în considerare datorită prohibiției edictate de art.79 Codul muncii.
De altfel, realitatea și seriozitatea unei măsuri de concediere trebuie să fie reflectate și de planul de concediere, care are misiunea de a indica mecanismul preconizat în vederea redresării economice sau a sporirii performanțelor financiare, precizând, de o manieră verificabilă, nu neapărat amănunțită sau prin indicarea unor date confidențiale, modul în care desființarea postului unui anumit salariat poate asigura realizarea acestui obiectiv; or, în speță, nu s-au respectata aceste minime repere ce au menirea să susțină caracterul real și serios al concedierii.
În considerarea aspectelor relevate care infirmă existența unei cauze reale a concedierii, neavând loc reorganizarea pretinsă, Curtea de Apel va anula decizia de concediere, va asigura în baza art.80 alin.2 Codul muncii reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior – expert în cadrul Departamentului Reglementări și Proceduri Operaționale și va obliga pârâta, conform art.80 alin.1 Codul muncii, să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate majorate și actualizate, cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
În baza art.453 NCPC, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 3720 de lei, cheltuieli de judecată în primă instanță, reprezentând onorariu de avocat (fila 239 fond).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul C. O. V. împotriva sentinței civile nr. 2795 din 17.09.2015 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr._, pe care o schimbă în tot în sensul că:
Admite acțiunea reclamantului C. O. V. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională „Poșta Română” SA.
Anulează decizia nr. 5322 din 28.11.2014 emisă de pârâtă.
Dispune reintegrarea reclamantului în postul de expert în cadrul Departamentului Reglementări și Proceduri Operaționale al pârâtei.
Obligă pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 3720 de lei, cheltuieli de judecată în primă instanță.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19.01.2016.
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
L. D. S. D. C. M.
Red.SD/SMD
4 ex./12.02.2016
Jud.fond.E. B.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 20/2016.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 21/2016.... → |
|---|
