Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 20/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 07-01-2016 în dosarul nr. 20/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 20/A/2016
Ședința publică din data de 7 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTOR: C. M.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare apelurile declarate de pârâții I. ȘCOLAR JUDEȚEAN MARAMUREȘ, P. M. SIGHETU MARMAȚIEI și C. L. AL M. SIGHETU MARMAȚIEI împotriva sentinței civile nr. 135 din 5 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe intimatul reclamant S. L. DIN ÎNVĂȚĂMÂNT MARAMUREȘ și pe intimata pârâtă ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 2 SIGHETU MARMAȚIEI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 7 decembrie 2015, prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosar din partea intimatei Școala Gimnazială nr. 2 Sighetu Marmației, răspunsul solicitat de instanță.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererile de apel s-a solicitat judecarea în lipsă.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr. 135 din 05.02.2015 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ Maramureș în contradictoriu cu pârâții Școala Gimnazială nr. 2 Sighetu Masrmației, Consiliul L. Sighetu Marmației, P. M. Sighetu Marmației, Inspectoratul Școlar al Județului Maramureș.
A fost obligată pârâta Școala Gimnazială nr. 2 Sighetu Marmației să calculeze și să plătească membrilor de sindicat sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare actualizat în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, începând cu data de 01.01.2011 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești în măsura în care susnumiții nu și-au schimbat funcția sau locul de muncă, astfel: 15% din salariul de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar pentru membrii de sindicat O. L. C., Pok A., G. Gabriel, M. M. și 10 % din salariul de bază pentru personalul nedidactic, pentru membrii de sindicat F. I., U. M., R. M., Drascaba I., H. D., astfel încât cuantumul calculat să aibă o valoare cel mult egală cu suma stabilită acestora ca spor pentru condiții periculoase și vătămătoare pentru luna decembrie 2009, iar suma totală a sporurilor individuale să nu depășească 30% din salariul de bază.
Au fost obligați pârâții C. L. Sighetu Marmației, P. municipiului Sighetu Marmației să aloce unității de învățământ pârâte sumele necesare plății sporului menționat.
A fost obligat pârâtul I. Școlar al Județului Maramureș la avizarea statelor de plată care cuprind acordarea sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt angajați ai unității de învățământ pârâte, având calitatea de cadre didactice și didactic auxiliar.
Potrivit statului de plată pentru luna decembrie 2010 - filele 27-30, membrii de sindicat indicați în acțiune, au beneficiat de spor pentru condiții vătămătoare în cuantum de 15%.
Din adeverința nr. 829 din 14.11.2012 (fila 13) eliberată de unitatea școlară și tabelele nominale depuse la filele 17, 20, 23, 25, rezultă că membrii de sindicat nu au mai beneficiat de acordarea sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase începând cu data de 01.01.2011.
Prin acțiunea formulată reclamantul a pretins, în contradictoriu cu pârâții, calcularea și plata sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare cu actualizare în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, începând cu 01.01.2011 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești.
Pe parcursul anului 2011, în privința salarizării, raportul de muncă al membrilor de sindicat reprezentați a fost guvernat, așa cum a arătat și reclamantul în cererea sa, de Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și de Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, până la data de 13.05. 2011 când a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Conform prevederilor art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 284/2010 personalul salarizat în baza acestei legi primește „pentru condiții grele de muncă, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective”, iar conform Anexei 11, Capitolul I lit. B din Legea nr. 284/2010, art. 14 „(1) în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. (2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul prevăzut la art. 21 din prezenta lege, elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens”.
Art. 21 din Legea nr. 284/2010 prevede că „Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională sau autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și ai Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate”.
În anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ se găsește metodologia de calcul a drepturilor salariale care se acordă personalului didactic și personalului didactic auxiliar din învățământ. Conform art. 9 din Capitolul I a acestei Metodologii „(1) în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază calculat ca sumă între lit. A, B, C, D, E ale art. 3, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. (2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul aprobat, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autoritățile abilitate în acest sens. (3) Până la aprobarea regulamentului prevăzut la alin. (2), sporurile pentru condiții de muncă, aprobate în condițiile legii, se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții”.
Aceleași dispoziții legale se regăsesc și la art. 6 din Capitolul II al Metodologiei.
Prin urmare, persoanele care au beneficiat de sporul pentru condiții vătămătoare și periculoase în decembrie 2010 și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții beneficiază de acest spor și în anul 2011.
În ce privește acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare membrilor de sindicat reprezentați începând de la data de 01.01.2012 și în continuare, instanța a constatat incidența prevederilor art. II art. 1 alin. 3 și 4 din OUG nr. 80/2010 cu modificările aduse de Legea nr. 283/2011 în anul 2012,
Aceste dispoziții legale sunt aplicabile în privința salarizării personalului din învățământ și pentru anii 2013 și 2014.
Una din condițiile impuse de dispozițiile legale anterior menționate pentru ca membrii de sindicat reprezentați să beneficieze de sporul pentru condiții vătămătoare este ca aceștia să fi beneficiat de acest spor și în anul anterior, respectiv în 2010 pentru a beneficia în anul 2011, în anul 2011 pentru a beneficia în anul 2012.
Cea de-a doua condiție impusă este aceea ca membrii de sindicat să își desfășoare în continuare activitatea în aceleași condiții, ori îndeplinirea acestei cerințe nu poate fi probată decât prin existența unui buletin de determinare prin expertizarea locurilor de muncă.
Astfel, se reține că membrii de sindicat reprezentați în cauză au beneficiat de sporul pentru condiții de muncă în 2010, iar prin buletinele de determinare privind expertizarea locurilor de muncă depuse la dosar se confirmă că aceștia îndeplinesc și cea de-a doua cerință impusă pentru a putea beneficia de acordarea sporului și în 2011, respectiv și în continuare, prestând activitate în aceleași condiții.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții I. ȘCOLAR JUDEȚEAN MARAMUREȘ, C. L. SIGHETU MARMAȚIEI ȘI P. M. SIGHETU MARMAȚIEI.
Prin apelurile declarate la data de 17.03.2015 de C. L. și municipiul Sighetu Marmației prin primar și Municipiul Sighetu Marmației au solicitat modificarea sentinței în parte, în sensul respingerii acțiunii.
Prin apelul declarat de pârâtul I. Școlar Județean Maramureș, s-a solicitat modificarea sentinței civile atacate și, procedând la rejudecarea cauzei respingerea acțiunii reclamantului ca netemeinică și nelegală.
În motivare a arătat că sentința este netemeinică și nelegală întrucât prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat, în numele persoanelor reprezentate, obligarea sa la avizarea statelor de plată care cuprind acordarea sporului de condiții periculoase și vătămătoare.
Odată cu apariția Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, respectiv la data de 01.01.2010, prin art. 48 pct. 2 din lege s-a abrogat art. 8 din H.G. nr. 281/1993, în baza căruia era acordat sporul penau condiții periculoase și vătămătoare.
Conform dispozițiilor Ordinului comun nr._ /2011, inspectoratele școlare avizează statele de personal și statele de plată ale unităților de învățământ doar dacă corespund modului de calcul legal.
Pentru avizarea statelor de plată care cuprind sporul de condiții periculoase și vătămătoare, trebuie mai întâi să se stabilească dacă acest spor este unul legal sau nu, respectiv dacă în acest moment acest spor poate fi acordat sau nu.
Mai mult decât atât, mai arată faptul că stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care s-au acordat începând cu 01.01.2010 s-a făcut în baza unei decizii de stabilire a drepturilor salariale, emisă de conducerea unității de învățământ, în calitate de ordonator de credite, decizie care putea fi contestată în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a conținutului acelei decizii, așa cum prevede art. 34 din Legea nr. 330/2009; la dosarul cauzei nu există dovada contestării deciziilor de salarizare a persoanelor reprezentate de reclamant.
Începând cu 01.01.2010 sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare nu a mai fost acordat și, datorita faptului că pe întreg parcursul anului 2010 nu a fost elaborat, aprobat și avizat nici un fel de Regulament aceste sporuri nu au putut fi acordate, iar datorita faptului ca acest spor nu era acordat la data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr.63/2011 apreciază că nu sunt incidente în prezenta speța prevederile art.9 alin.3 din Anexa 5 a Legii nr. 63/2011.
Pe de alta pare, începând cu data de 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care stabilește, la art. 14 din Anexa II, Capitolul I, litera B faptul că, „(1) în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizai poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respectiv, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. (2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul prevăzut la art. 21 din prezenta lege, elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens”.
Art. 21 prevede că „locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I - VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publica și siguranță națională sau autoritățile publice centrale autonome, cu avizat Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și ai Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate”.
Nici în anii 2011-2013 nu a fost elaborat un Regulament care sa fie aprobat prin hotărâre de Guvern așa cum dispune legea și, în consecință, nici începând cu 01.01.2011 sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare nu a putut fi acordat.
În cursul lunii iunie 2011, Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, i-a informat, prin adresa nr._/26.05.2011, înregistrată la I. Școlar Județean Maramureș cu nr. 4389/14.06.2011 că, în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 284/2010 și cu prevederile art. 9 alin (2) din Anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011, acordarea sporurilor pentru condiții periculoase sau vătămătoare se poate face numai pe baza Regulamentului de acordare a sporurilor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, aprobat prin hotărâre de Guvern.
Nu în ultimul rând, mai arată faptul că art.8 alin. l din O.U.G. nr. 103/2013 dispun că „prevederile art.21 din Legea nr. 284/2010 se aplica începând cu data de 1 ianuarie 2015”.
În al doilea rând, arată că sporul pentru condiții de muncă nu se mai acordă din 01.01.2010, tocmai datorită faptului că începând cu acea dată s-a abrogat H.G. nr. 281/1993, în baza căreia se emiteau și Buletinele de determinare și se acordau și sporurile.
Pentru aceste considerente, statele de personal sau cele de plată care ar cuprinde și sporul pentru condiții de muncă, nu ar putea fi avizate de inspectoratul școlar deoarece nu ar corespunde modului de calcul legal, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește sporul pentru condiții vătămătoare și periculoase în cuantum de 15% din salariul de bază, temeiul juridic al acordării acestui l-a constituit art. 8 alin. 1 lit. a din HG nr. 281/1993, cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, care a prevăzut în mod expres posibilitatea acordării sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare în cuantum de până la 15% din salariul de bază, personalului care își desfășoară activitatea în condiții periculoase sau vătămătoare, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.
Așa cum rezultă din statele de plată depuse la dosarul cauzei în apel, membrii de sindicat Pok A., G. Gabriel au beneficiat în luna decembrie 2009 de sporul pentru condiții vătămătoare și periculoase în cuantum de 15% din salariul de bază.
În fapt, acest spor a fost acordat până în luna decembrie 2009 sub denumirea de spor de ecran, angajaților careîn realizarea sarcinilor de serviciu lucrează cu calculatorul cel peste 80% din programul de lucru, potrivit buletinelor de determinare prin expertizarea locurilor de muncă depuse la dosarul cauzei.
În ceea ce privește sporul pentru condiții vătămătoare și periculoase în cuantum de 10% din salariul de bază, temeiul juridic al acordării acestui l-a constituit, de asemenea, prevederile HG nr. 281/1993.
Din statele de plată depuse la dosarul cauzei în apel, membrii de sindicat F. I., U. M., R. M., H. D. au beneficiat în luna decembrie 2009 de sporul pentru condiții vătămătoare și periculoase în cuantum de 10% din salariul de bază.
Acest spor a fost acordat până în luna decembrie 2009 sub forma de spor condiții grele, personalului nedidactic - muncitori, îngrijitori, fochist șofer, care, potrivit buletinelor de determinare prin expertizarea locurilor de muncă, își desfășurau activitatea într-un climat nefavorabil, fiind expus la un complex de noxe praf, substanțe dezinfectante, ridicare de greutăți etc.
Prin . Legii nr. 330/2009, au fost abrogate prevederile din HG nr. 281/1993, care au constituit temeiul legal al acordării sporului în discuție, însă noul act normativ a prevăzut prin art. 17 al anexei nr. II că, în raport de condițiile în care își desfășoară activitatea, personalul didactic poate beneficia de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare.
Este real că ultima normă evocată prevedea stabilirea printr-un regulament al ordonatorului principal de credite a locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporurilor, precum și a condițiilor de acordare, însă un asemenea regulament nu a fost emis nici în baza Legii nr. 330/2009, nici în aplicarea actelor normative ulterioare de salarizare. Ca atare omisiunea ordonatorului principal de credite de a emite în condițiile legii regulamentul mai sus menționat în anul 2010 și ulterior, nu poate constitui un impediment pentru plata activității prestate în atare condiții.
În același timp, se impun a fi avute în vedere prevederile art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, conform cărora „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009, își va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009”, precum și de dispozițiile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, care instituie dreptul salariaților afectați de aplicarea Legii nr. 330/2009 de a beneficia de sume corespunzătoare cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența de salariu aferent lunii decembrie 2009, în măsura în care condițiile de desfășurare a activității se mențin.
Prin urmare, dispozițiile legale mai sus indicate enunță clar și expres imperativul menținerii în anul 2010 a cuantumului drepturilor salariale avute în plată în luna decembrie 2009, în măsura în care condițiile de desfășurare a activității nu se schimbă.
În acest context, se impun a fi avute în vedere și considerentele reținute prin Decizia nr. 11/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, potrivit cărora „(…) reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010, urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege (…).”
Curtea apreciază că suma corespunzătoare acestui spor trebuia acordată sub forma sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu, așa cum prevăd legile anuale de salarizare, respectiv art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2010 pentru anul 2010, art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 pentru anul 2011, art. 1 alin. 2 și 3 al art. II din OUG nr. 80/2010 (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 283/2011) pentru anul 2012, respectiv art. 1 din OUG nr. 84/2012 pentru anul 2013 și art. 1 alin. 3 din OUG nr. 103/2013 pentru anul 2014.
Pentru anul 2011 sunt relevante, pentru a concluziona că membrii de sindicat au dreptul la sporul în discuție, dispozițiile art. 6 din cap. II al anexei nr. 5 din Legea nr. 63/2011, potrivit cărora până la aprobarea regulamentului prevăzut de alin. 2, sporurile pentru condiții de muncă aprobate în condițiile legii se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții, ceea ce reprezintă, în egală măsură și o recunoaștere de către legiuitor a dreptului personalului didactic de a beneficia de acest spor în perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca fiind întemeiată cererea sindicatului formulată în numele membrilor de sindicat Pok A., G. Gabriel, F. I., U. M., R. M., H. D. având ca obiect obligarea unității de învățământ pârâte la plata sumelor compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase.
Referitor la membrii de sindicat O. Lidizia C., M. M., și Drascaba I. se constată că prima instanță în mod eronat a concluzionat în sensul că aceștia pot beneficia de acordarea sumelor compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase în condițiile în care nu au beneficiat de acest spor la nivelul lunii decembrie 2009, dată la care erau încă în vigoare prevederile HG nr. 281/1993 care constituia temeiul juridic al acordării acestuia. Mai mult decât atât, în decembrie 2009, M. M. nu a fost salariata unității școlare pârâte.
HG nr. 281/1993 a fost abrogată prin . Legii nr. 330/2009 iar menținerea în plată a acestui spor, pentru persoanele care erau îndreptățite și au beneficiat efectiv de acest spor, sub forma unor sume tranzitorii, a fost posibilă în temeiul prevederilor art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2010 pentru anul 2010, art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 pentru anul 2011, art. 1 alin. 2 și 3 al art. II din OUG nr. 80/2010 (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 283/2011) pentru anul 2012, respectiv art. 1 din OUG nr. 84/2012 pentru anul 2013 și art. 1 alin. 3 din OUG nr. 103/2013 pentru anul 2014.
Prin urmare, momentul în raport de care se apreciază îndreptățirea la plata sporului în discuție îl constituie luna decembrie 2009, moment contemporan actului normativ în baza căruia a fost recunoscut acest spor, și cum la data de referință O. Lidizia C., M. M., și Drascaba I. nu au beneficiat de acest spor, nu se poate recunoaște îndreptățirea acestora la plata lui începând cu data de 01.01.2011.
În ceea ce privește criticile aduse de pârâtul apelant, în sensul că membrii de sindicat nu au urmat procedura specială prevăzută de art. 34 din Legea nr. 330/2009 și art. 7 din Legea nr. 285/2010 privind contestarea modului de stabilire a salariului, Curtea constată că nu s-a probat în cauză comunicarea de către angajator reclamanților reprezentați de sindicat a deciziilor de stabilire a salariilor de încadrare începând cu data de 01.01.2010 și 01.01.2011, astfel că nu se poate imputa acestora neurmarea unei anumite proceduri de contestare.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 C.proc.civ., Curtea va admite în parte apelul declarat de pârâtul I. Școlar Județean Maramureș cu consecința schimbării în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate în numele membrilor de sindicat O. Lidizia C., M. M., și Drascaba I..
Vor fi păstrate restul dispozițiilor sentinței atacate.
În ceea ce privește apelurile declarate de pârâții C. L. Sighetu Marmației și P. M. Sighetu Marmației, la termenul de judecată din data de 03.09.2015, Curtea a invocat din oficiu excepția tardivității declarării apelurilor, excepție pe care o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 215 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, în conflictele individuale de muncă, termenul de apel este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
Termenul legal menționat este instituit de către legiuitor ca un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia având drept consecință decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac, potrivit prevederilor art. 185 alin. 1 C.proc.civ. Calea de atac exercitată după împlinirea termenului este considerată ca fiind formulată tardiv.
Raportat la dispozițiile legale menționate, Curtea constată că, potrivit dovezilor de la fila 75-76 din dosarul de fond, hotărârea a fost comunicată pârâților la data de 04.03.2015, iar apelul a fost declarat la data de 17.03.2015 (f. 3 și 4 dosar apel), cu depășirea termenului legal imperativ menționat, ultima zi de depunere a apelurilor fiind data de 16.03.2015.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. 1 C.proc.civ. coroborat cu art. 215 din Legea nr. 62/2011, Curtea va respinge apelurile declarate de pârâții C. L. Sighetu Marmației și P. M. Sighetu Marmației ca tardiv formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelul declarat de pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN MARAMUREȘ cu sediul în Baia M., .. 14-16, jud. Maramureș, împotriva Sentinței civile nr. 135 din 05.02.2015 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de S. L. din Învățământ Maramureș în numele membrilor de sindicat O. Lidizia C., M. M., și Drașcaba I. în contradictoriu cu pârâții Școala Gimnazială nr. 2 Sighetu Marmației, C. L. Sighetu Marmației, P. M. Sighetu Marmației și I. Școlar Județean Maramureș.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge ca tardiv introduse apelurile formulate de pârâții C. L. SIGHETU MARMAȚIEI și P. M. SIGHETU MARMAȚIEI, ambii cu sediul în Sighetu Marmației, .. 14, jud. Maramureș.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 07 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE JUDECATOR
I.-R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/ S.M
2 ex./08.02.2016
Jud. fond: P. M. B.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2637/2016. Curtea de Apel CLUJ | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 2795/2016.... → |
|---|
