Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 249/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 249/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 249/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Completul A 10
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 249/A/2016
Ședința publică din data de 1 februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT TG. LĂPUȘ împotriva sentinței civile nr. 970 din 12 octombrie 2015 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr._ privind și pe intimata reclamantă T. S., având ca obiect litigiu de muncă – drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este declarat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea de Apel Cluj este competentă material și teritorial să judece apelul, conform art. 96 pct.2 C.proc.civ. raportat la dispozițiile art. 95 pct.1 și art. 209 și 210 din Legea nr. 62/2011.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere că părțile au solicitat judecata și în lipsă, reține cauza în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 970 din 12 octombrie 2015 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr._ s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei invocată din oficiu și, în consecință, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta Ț. S. împotriva pârâtei Grădinița cu P. Prelungit Tg. Lăpuș.
Pârâta a fost obligată să calculeze și să-i plătească reclamantei dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite potrivit sentinței civile nr. 868/21.05.2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș, începând din data de 23.02.2012 și până la data plății efective, cu mențiunea că dobânda se datorează doar pentru sumele restante neachitate, cuantumul acestora diminuându-se după fiecare tranșă de plată efectuată.
Au fost respinse ca prescrise pretențiile reclamantei privind acordarea dobânzilor legale aferente obligației de plată stabilite prin sentința civilă nr. 868/21.05.2010 pentru perioada dintre data scadenței acesteia și data de 22.02.2012.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut, cu privire la excepției prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu, că titlul executoriu pentru a cărui neexecutare sau executare cu întârziere s-a solicitat plata dobânzii penalizatoare este o hotărâre pronunțată într-un litigiu referitor la drepturile salariale care decurg din derularea raporturilor de muncă, lato sensu, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 278 pct. 1 din codul de procedură civilă din 1865, respectiv ale art. 274 din Codul muncii din 2003, potrivit cărora hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect plata salariilor sau alte drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă.
Așa fiind, în aceste litigii sunt incidente prevederile art. 171 din Codul muncii din 2003, care prevăd că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutare în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Obligațiile de plată stabilite prin hotărârea judecătorească invocată de reclamantă au devenit scadente la data pronunțării hotărârii respective, dată la care s-a născut și dreptul de a pretinde și daune pentru neexecutarea obligației la scadență.
În considerentele Deciziei nr. 7/2015 din_ completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Î.C.C.J. a stabilit că neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligațiilor de plată stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile constituie o faptă distinctă de cea constatată prin respectivul titlu executoriu, întrucât rezidă în încălcarea obligației de a se conforma dispozițiilor titlului executoriu și care nu trebuie confundată cu încălcarea obligației născute dintr-un act sau fapt juridic, deja sancționată prin hotărârea judecătorească irevocabilă care reprezintă titlu executoriu.
Ca atare, în ce privește prescripția dreptului la daune pentru neexecutarea obligațiilor de plată stabilite prin sentința civilă nr. 868/21.05.2010 sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958, reglementare referitoare la prescripția extinctivă anterioară intrării în vigoare a Codului civil din 2009, fiind vorba de prescripții începute a fi curs mai înainte de data de 1 octombrie 2011, potrivit dispozițiilor art. 3 și 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 termenul general de prescripție, aplicabil acțiunilor personale, care însoțesc drepturile subiective civile de creanță, este de 3 ani. Același act normativ prevede în art. 7 alin. 2 că, în obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului, precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe de la data nașterii raportului de drept.
Daunele-interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a creanțelor recunoscute prin titluri executorii, au caracterul unor prestații succesive și sunt datorate pentru întreaga perioadă de executare cu întârziere și calculate pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data scadenței acestor creanțe.
În acest caz sunt relevante și prevederile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, fiecare zi de întârziere în executare generând o prescripție distinctă a dreptului la acțiune cu privire la aceste prestații succesive.
Ca atare, față de titlul executoriu anterior datei de 01.10.2011 a intrării în vigoare a Codului civil din 2009, reclamanta este îndreptățită la daune-interese moratorii pentru o perioadă de 3 ani anterioară introducerii cererii de plată a dobânzii, restul pretențiilor fiind prescrise.
Pe fond, tribunalul a reținut că între reclamantă și unitatea de învățământ angajatoare, pârâtă în cauză, s-au derulat raporturi de muncă.
Prin sentința civilă nr. 868/21.05.2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș, rămasă irevocabilă, pârâta a fost obligată la plata unor drepturi salariale în favoarea reclamantei.
Instanța a reținut că din cuprinsul hotărârii judecătorești rezultă cu evidență că, prin sentința civilă menționată nu a fost acordată dobânda legală aferentă drepturilor bănești stabilite, nefiind formulată o astfel de cerere în acel cadru procesual.
Plata drepturilor bănești stabilite prin titlul executoriu menționat nu a fost efectuată integral până la data introducerii prezentei acțiuni, în privința plății fiind incidente prevederile O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările ulterioare, respectiv O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare și O.U.G. nr. 92/18.12.2012.
Prin toate aceste acte normative s-a stabilit eșalonarea, de regulă pe perioada a cinci ani, a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice.
În cursul acestui termen de plată s-a prevăzut suspendarea de drept a oricărei proceduri de executare silită.
Totodată, prin aceleași acte normative s-a stabilit că sumele urmează a fi actualizate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..
Prin Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 411 din 3 iunie 2014, obligatorie pentru instanțe din momentul publicării sale potrivit art. 517 alin. 4 C. proc. civ., s-a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Având în vedere dezlegările obligatorii ale instanței supreme, care consacră posibilitatea acordării de instanță a dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 și apreciind că, pentru identitate de rațiune, considerentele expuse justifică acordarea dobânzii legale și în cazul plății eșalonate prin actele normative succesive, respectiv O.G. 17/2012 și O.U.G. 92/2012, tribunalul a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantă împotriva unității de învățământ și, în consecință, în baza art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din 1864 a obligat unitatea de învățământ pârâtă să calculeze și să-i plătească acesteia dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite potrivit sentinței civile nr. 868/21.05.2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș pe ultimii 3 ani anterior introducerii cererii, respectiv începând din data de 23.02.2012 și până la data plății efective cu mențiunea că dobânda se datorează doar pentru sumele restante neachitate, cuantumul acestora diminuându-se după fiecare tranșă de plată efectuată.
Instanța a respins ca prescrise pretențiile privind acordarea dobânzilor legale aferente obligației de plată stabilite prin sentința civilă nr. 868/21.05.2010 pentru perioada dintre data scadenței acesteia și data de 22.02.2012 pentru motivele expuse la soluționarea excepției prescripției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT TG. LĂPUȘ, solicitând admiterea apelului, considerând hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului pârâtul a arătat că plata sumelor câștigate în instanțe de reclamanți este reglementată de O.U.G. nr.71/2009, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează:
ART. 1 (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept.
(3) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..
(4) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, prin sectorul bugetar se înțelege autoritățile și instituțiile publice a căror finanțare se asigură astfel:
a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
b) din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
c) integral din venituri proprii.
Astfel, s-a specificat în mod clar accesoriile care vor fi plătite la suma principală, respectiv numai actualizarea sumelor datorate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S., nefiind prevăzută plata unei dobânzi legale în acest sens.
Având în vedere modalitatea de plată și termenele stabilite prin O.U.G. nr. 71/2009, în spețe similare instanța a reținut faptul că „neplata sau întârzierea plății drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești în favoarea personalului din sectorul bugetar nu presupune culpa unității de învățământ angajatoare pentru a o putea sancționa prin obligarea la daune-interese. De asemenea, rațiunea pentru care O.U.G. nr. 71/2009 a fost adoptată, a constat în posibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și în mod implicit respectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv redresarea nivelului deficitului bugetar, astfel cum rezultă din preambulul actului normativ.” (sentința civilă nr. 494/05.02.2014 din dosar nr._/99/2013.)
În condițiile în care ar fi admisă cererea, apelanta nu ar avea temei legal în baza căreia să facă aceste plăți.
Având în vedere că au fost solicitate accesorii la sume câștigate în litigii ce s-au desfășurat sub incidența vechiului Cod civil, apelanta a apreciat că și prezenta cauză se circumscrie judecății în baza vechiului cod civil și nu a noului Cod civil.
În acest sens a solicitat înlăturarea motivării formulate de reclamant în baza noului Cod civil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 N.C.P.C. și urm., dispozițiile art. 61 și 62 din legea nr. 500/2002, privind finanțele publice.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Prin hotărârile judecătorești irevocabile, menționate în dispozitivul sentinței apelate, unitatea de învățământ pârâtă a fost obligată să plătească reclamantei care face parte din categoria personalului din învățământ, sume de bani cu titlul de diferențe de drepturi salariale, care au fost actualizate cu rata inflației.
Prin prezentul demers judiciar s-a solicitat ca unitatea de învățământ pârâtă să fie obligată să plătească și daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale, reprezentând prejudiciul suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată, iar pârâtul apelant să aloce sumele necesare plății acestor dobânzi.
Pornind de la datele concrete ale acestei spețe, Curtea apreciază că în acest caz este admisibil cumulul dobânzii legale cu actualizarea acelorași sume cu indicele de inflație, deoarece cele două măsuri au natură juridică diferită și, în acest fel, nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului, ci, dimpotrivă, se asigură repararea integrală a prejudiciului.
Se impun a fi avute în vedere dispozițiile cuprinse în art. 1.531 din Noul Cod Civil stabilește la alin. 1 că creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, precum și faptul că prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit, iar la art. 1535 se prevede că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Așadar, în situația executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează în virtutea legii, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.
Față de aceste dispoziții legale mai sus amintite, este evident că primează principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor - damnum emergens, cât și beneficiul de care acesta este lipsit - lucrum cessans.
În acest sens, prin Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii s-a statuat că: „În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.”
În condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 517alin. 4 din C.proc.civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe este evident că nu pot fi primite criticile din apel ce vizează îndreptățirea reclamantei de a beneficia de daune moratorii sub forma dobânzii legale pentru sumele datorate cu titlu de drepturi salariale.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, Curtea de Apel constată că în mod legal, prin sentința apelată au fost acordate drepturile pretinse cu titlu de dobânzi legale.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 C.proc.civ. va respinge ca nefondat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT TG. LĂPUȘ cu sediul în Târgu Lăpuș, ..2, județul Maramureș împotriva sentinței civile nr. 970 din 12.10.2015 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 01.02. 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
I. T. D. C. G. N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
4ex./21.02.2016
Jud.fond: G. B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 311/2016. Curtea de Apel CLUJ | Anulare concurs. Decizia nr. 53/2016. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
