Obligaţie de a face. Sentința nr. 2637/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2637/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 56/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 56/A/2016
Ședința publică din 12 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D.
JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta S. ( A.) A. împotriva sentinței civile nr. 2637 din 07 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta intimată . ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de apel reclamanta apelantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, se constată că a fost urmată procedura prevăzută de art. XV din Legea nr. 2/2013, formulându-se întâmpinare în cauză de către pârâta intimată, înregistrată, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 04 noiembrie 2015.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea estimează că această cauză se va soluționa la acest termen de judecată.
Nefiind cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2637 din 07.09.2015, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta S. (A.) A. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. SA.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a fost angajată a societății pârâte, începând cu data de 30.09.1977 în calitate de muncitoare necalificată, ulterior fiind încadrată ca și preparator produse carne, mezelar, cantaragiu și laborant trichină, raporturile de muncă încetând la data de 10.09.1994.
Potrivit Decretului Lege nr.68/1990 și HG nr.1223/1990 locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a –II-a de muncă urmau a fi precizate de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii, rezultatul acestei activități fiind concretizat în Ordinul M.M.P.S. nr.50/1990.
Punctul 6 din acest ordin prevedea că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a și a –II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizaților sindicale ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de unitate.
Până în anul 1992 nu s-a plătit de către angajatori contribuție suplimentară pentru locurile de muncă cu condiții deosebite singurul beneficiu al salariatului care a lucrat în asemenea condiții fiind reducerea vârstei standard de pensionare.
Potrivit art.40, alin.2, lit. h C. Muncii, angajatorul are obligația de a elibera la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat al solicitantului, angajatorului revenindu-i sarcina probei în conformitate cu prevederile art. 272 C. Muncii. Din copia actelor depuse la dosarul cauzei nu rezultă că în perioada 30.09.1977 – 10.09.1994 reclamanta a fost încadrată în grupa a II-a de muncă.
Rezultă din considerentele anterior expuse că pentru luarea în considerare a perioadei lucrate în grupa a II-a de muncă, este necesar ca reclamanta să facă dovada că a lucrat în aceleași condiții de muncă cu persoanele nominalizate, atât sub aspectul locului de muncă, al felului muncii, dar și al timpului efectiv de muncă, pentru stabilirea stării de fapt, pentru stabilirea stării de fapt, respectiv a condițiilor concrete de muncă ale reclamantei, aceasta având ca și mijloc procedural de dovedire a pretențiilor, proba testimonială, însă această probă nu a fost propusă de către reclamantă, astfel, susținerile sale rămânând nedovedite.
Pentru toate aceste motive, raportat la considerentele anterior enunțate, instanța a respins acțiunea reclamantei S. (A.) A..
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel prin care a solicitat admiterea acțiunii, arătând în esență că și-a desfășurat activitatea ca muncitor necalificat, mezelar, cantaragiu și laborant trichină la o temperatură scăzută și utilizând substanțe chimice pentru analize. Neexistând acte în arhiva pârâtei referitoare la încadrarea activității în grupa a-II-a de muncă, reclamanta se prevalează de adeverințele emise în favoarea altor salariați, cu funcții similare.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea reține următoarele:
Conform pct. 6 din Ordinul 50/1990 (pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării) „Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Pct. 7 din același act normativ prevede că „încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru”.
Deși instanța de apel nu exclude controlul judecătoresc cu privire la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă de către conducerea unităților și sindicatele libere conform pct.6 din Ordinul 50/1990, din probele administrate în cauză nu rezultă că în perioada 30.09._94 apelanta a exercitat activitate care trebuia să fie încadrată în grupa a II-a de muncă.
În acest sens se reține că reclamanta nici nu a propus probe care să demonstreze condițiile concrete în care și-a desfășurat activitatea, acestea nefiind reflectate de înscrierile din carnetul de muncă.
Împrejurarea că altor persoane le-a fost recunoscută grupa a II – a de muncă prin hotărâri judecătorești sau că li s-a emis de către pârâtă adeverințe privind încadrarea activității lor (n.r. doar cea de laborant, nu și cele de muncitor necalificat, mezelar sau cantaragiu) nu este de natură a determina o altă soluție în cauză, întrucât instanța nu se poate pronunța decât în raport de probele efectiv administrate în cauză și de dispozițiile legale incidente.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 480 alin. 1 NCPC, Curtea de Apel va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta S. (A.) A. împotriva sentinței civile nr. 2637 din 07.09.2015 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ pe care o păstrează în tot.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTORGREFIER
S. D. L. D. C. M.
Red.SD/SMD
4 ex./29.01.2016
Jud.fond. F. J.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 20/2016.... → |
|---|
