Contestaţie la executare. Decizia nr. 211/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
Comentarii |
|
Decizia nr. 211/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 4009/88/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.211/CM
Ședința publică din 19 Martie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. A.
Judecător M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta contestatoare DIRECȚIA DE I. A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, cu sediul în București, sector 5, ., împotriva sentinței civile nr.6347/15.10.2012 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. R., M. G., S. R., V. E., G. V., P. T., P. E. L., B. V., V. Ș. M., B. M., T. M., C. M., B. C., A. A., P. V., A. A., I. A., toți cu domiciliul ales la intimatul pârât P. V., în C., ., județul C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 și urm. cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar recurenta a solicitat judecata cauzei și în lipsă conform art. 242 alin. 2 cod pr.civilă.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință învederează că la data de 14.03.2013, recurenta contestatoare a depus la dosar precizări.
După referatul grefierului de ședință:
Instanța socotindu-se lămurită asupra cauzei, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului de față, având în vedere că recurenta a solicitat judecata cauzei și în lipsă conform art. 242 alin. 2 cod pr.civilă.
C U R T EA :
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr._, contestatoarea Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a formulat contestație împotriva executării silite începute de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați „C. și Tanurca” din București, ., ., în dosarul de executare nr. 389/2010, solicitând: admiterea contestației și, pe cale de consecință, lămurirea titlului executoriu sentința civilă nr. 676/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, îndreptată prin încheierea din 24.03.2008 a Tribunalului Tulcea, modificată în parte și rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 369/CM/17.06.2009 a Curții de Apel C..
În motivarea contestației s-a arătat că, prin sentința civilă nr. 676 din 21 martie 2008 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Tulcea, a admis în parte acțiunea reclamanților V. E., G. V. ș.a., în contradictoriu cu pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, P. de pe lângă Curtea de Apel C. și Consiliul Superior al Magistraturii precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice.
A mai arătat contestatoarea că, prin aceeași sentință au fost obligați pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, P. de pe lângă Curtea de Apel C. și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, în solidar, să plătească reclamanților drepturi bănești reprezentând sporul de 50% calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioadele 22.06._08, sume ce se vor actualiza cu rata inflației la data plății efective, pe perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant.
Prin aceeași sentință, s-a respins cererea privind plata respectivelor drepturi pentru perioada 01.01.2003 – 21.06.2004, ca fiind prescrise. De asemenea s-a respins capătul de cerere privind plata dobânzii legale, ca nefondat, a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții prin hotărâre, a fost obligat P. de pe lângă Curtea de Apel C. să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, s-a respins cererea formulată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii pentru lipsa calități procesuale pasive și a fost respinsă cererea de intervenție formulată în interes propriu de intervenienta R. G..
S-a mai arătat de către contestatoare că, prin încheierea din data de 24.03.2008 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Tulcea a dispus din oficiu îndreptare erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 676/21.03.2008 în sensul că, după alin.2 al hotărârii, se va scrie mențiunea „și în continuare, lunar”.
A mai arătat contestatoarea că, prin decizia civilă nr. 369/CM/17.06.2009 pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel C., a admis recursul declarat de recurenții reclamanți M. C., Rhfir N. ș.a. împotriva sentinței civile nr. 676/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți V. E., G. V. ș.a. și intimații pârâți P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, P. de pe lângă Curtea de Apel C., P. de pe lângă Tribunalul C., Consiliul Superior al Magistraturii și recurentul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și a modificat în parte sentința recurată.
S-a respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii cu consecința obligării în solidar a acestui pârât cu ceilalți pârâți la plata drepturilor solicitate de către recurenții reclamanți, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății, și în continuare pe perioada detașării acestora la Consiliul Superior al Magistraturii; s-a admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. împotriva sentinței civile nr. 676/21.03.2008 și împotriva încheierii din 24.03.2008, pronunțate în dosarul nr._ de către Tribunalul Tulcea și a modificat în parte hotărârile atacate în sensul că a respins acțiunea reclamanților care fac parte din categoria personalului auxiliar pentru pretențiile ulterioare datei de 03.02.2007.
Au fost menținute restul dispozițiilor și au fost respinse ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A mai precizat contestatoarea că, la data de 06 octombrie 2011 Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost somată de creditorii Badau R., Maruntelu G., S. R., V. E., G. V., P. T., P. E. L., B. V.,V. S. M., B. M., T. M., C. M., B. C., Alexandrecu A., P. V., Arapașu Antigonia și I. A. prin somația nr. 389A/04.10.2011 emisă în dosarul de executare nr. 389/2010 instrumentat de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați „C. și Tanurca", să se conformeze titlului executoriu sentința civilă nr. 676/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ, îndreptată prin încheierea din 24.03.2008 a Tribunalului Tulcea, modificată în parte și rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 369/CM/l7.06.2009 a Curții de Apel C..
A arătat contestatoarea că, potrivit titlului executoriu anexat acestei somații, anume sentința civilă nr. 676/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ în dosarul nr._, îndreptată prin încheierea din 24.03.2008 a Tribunalului Tulcea, modificată în parte și rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 369/CM/l7.06.2009 a Curții de Apel C., pârâții Ministerul Public, P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, P. de pe lângă Curtea de Apel C., Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Economiei și Finanțelor au fost obligați, în solidar, să plătească reclamanților G. V., B. L. ș.a. sporul de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 22.06.2004 și până la data pronunțării hotărârii și în continuare, lunar - pentru reclamanții magistrați -, respectiv pentru perioada 22.06._07 - pentru reclamanții personal auxiliar de specialitate, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective, pe perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant. Pârâtul P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost obligat și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A mai arătat contestatoarea că, acei creditori menționați în cuprinsul somației de plată nr. 389A/04.10.2011, anume Badau R., Maruntelu G., S. R., V. E., G. V., P. T., P. E. L., B. V.,V. S. M., B. M., T. M., C. M., B. C., Alexandrecu A., P. V., Arapașu Antigonia și I. A. nu au deținut funcția de procuror, respectiv personal auxiliar de specialitate în cadrul Direcției de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, nefiind angajați ai acestei instituții.
S-a arătat că, potrivit art. 70 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 republicată și modificată, privind organizarea judiciară, P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public. alin.2 și alin. 4 ale art. 70 din același act normativ prevăd că P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, care este ordonator principal de credite iar dispozițiile art. 75 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată și modificată, prevăd că în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție funcționează Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
A mai precizat contestatoarea că, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 508/2004 privind organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (D.I.I.C.O.T.), D.I.I.C.O.T. funcționează ca structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. Potrivit alin. 4, procurorul-șef al D.I.I.C.O.T. este ordonator secundar de credite, iar alin. 5 prevede că finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale D.I.I.C.O.T. se asigură de la bugetul de stat, fondurile destinate D.I.I.C.O.T. fiind evidențiate distinct în bugetul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform art. 89 din Legea nr. 304/2004, republicată și modificată, „(1) Pe lângă fiecare curte de apel, tribunal, tribunal pentru minori și familie și judecătorie funcționează un parchet. (3) Parchetele de pe lângă curțile de apel și parchetele de pe lângă tribunale au personalitate juridică" iar potrivit art. 92 și art. 93 din același act normativ, parchetele de pe lângă curțile de apel sunt conduse de procurori generali, aceștia din urmă având calitatea de ordonatori secundari de credite.
A mai arătat contestatoarea că, deși atât Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism cât și P. de pe lângă Curtea de Apel C. funcționează în cadrul Ministerului Public - P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, cele două structuri au personalitate juridică distinctă, sunt ordonatori secundari de credite diferiți și angajatori diferiți.
A arătat contestatoarea că, formularea „P. de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T." din dispozitivul titlului executoriu vizează structura instituției, faptul că Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. Sintagma nu poate avea semnificația obligării D.I.I.C.O.T. la plata drepturilor bănești recunoscute și în beneficiul reclamanților ce nu s-au aflat în raport juridic de muncă cu această instituție.
Arată contestatoarea că, obligația de plată stabilită pe cale judiciară își are izvorul în raporturile juridice de muncă existente între reclamanții angajați și pârâții angajatori, pe perioada dedusă judecății.
A mai arătat contestatoarea că, în prezenta cauză nu există raport juridic obligațional între D.I.I.C.O.T. și reclamanții cu care aceasta nu s-a aflat în raport juridic de muncă, între care și Badau R., Maruntelu G., S. R., V. E., G. V., P. T., P. E. L., B. V.,V. S. M., B. M., T. M., C. M., B. C., Alexandrecu A., P. V., Arapașu Antigonia și I. A.. Prin urmare, dispoziția instanței de a obliga pârâții, în solidar, să plătească reclamanților sporul de 50% nu trebuie interpretată în sensul că obligă D.I.I.C.O.T. la plată față de creditorii altor debitori.
Pentru aceste considerente, contestatoarea solicită instanței, lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 676/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în sensul că solidaritatea pasivă există între pârâții angajatori ai propriilor reclamanți angajați, față de care există obligația legală de plată.
În drept contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 399, art. 400 alin.2 și art. 404 alin.1 C.pr.civilă.
În dovedire s-au depus o . înscrisuri.
Intimații nu au formulat întâmpinare dar au comunicat instanței precizările atașate la fila 168 din dosar și adresele nr. 2062/IX/1 din 14.05.2012 și nr. 1738/IX/1 din 25.04.2012 emise de P. de pe lângă Curtea de Apel C..
Prin sentința civilă nr.6347/15.10.2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea s-a respins ca nefondată cererea. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 399 al.1 teza II C.pr.civilă se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
O astfel de contestație la executare poate fi primită în cazul în care dispozitivul hotărârii nu este clar sau echivoc, dar în limitele motivelor cuprinse în hotărâre, fără a se modifica situația reținută definitiv, cu putere de lucru judecat. Prin urmare, în acest cadru nu se poate repune în discuție și administra probe pentru a se combate situația de fapt care și-au primit o soluție în procesul de fond.
Ori, în cauză, contestatoarea tocmai asta solicită, iar motivele invocate sunt în realitate critici care privesc nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate.
În cadrul contestației la executare se poate ataca orice act și orice aspect al procedurii de executare, iar instanța nu poate cerceta și reține decât fapte sau împrejurări intervenite după obținerea titlului ce se execută, adică ceea ce se poate obține pe această cale este numai anularea măsurilor de executare ilegale, fără a se invoca motive de fond.
Deși se invocă temeiul unei contestații la executare, în realitate contestatoarea urmărește corectarea dispozitivului titlului executoriu, care nu s-ar putea face decât analizând anumite aspecte care vizează fondul cauzei.
Hotărârea în cauză, are putere de lucru judecat, atât dispozitivul, cât și considerentele acesteia intrând în puterea lucrului judecat.
Modificarea dispozitivului în sensul arătat de contestator presupune modificarea argumentelor expuse de instanță în considerentele hotărârii (a titlului executoriu ), iar acest lucru implică o reanalizare a motivelor privitoare la drepturile salariale cuvenite intimaților, iar instanța de executare nu poate face o analiză asupra legalității și temeiniciei titlului executoriu.
Nici motivul invocat în contestație cu privire la faptul că anumiți intimați nu au deținut funcția de procuror, respectiv personal auxiliar, nu poate fi primit deoarece așa cum rezultă din adresa Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. – nr. 2964/IX/1 din 29.06.2012, toți intimații au ocupat sau ocupă și în prezent funcția de procuror.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs contestatoarea. În motivarea recursului său, aceasta a arătat următoarele:
Hotărârea atacată este nelegală și netemeinică deoarece instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii.
In mod greșit prima instanță a apreciat că, în cauză, contestatoarea a solicitat modificarea situației de fapt reținută definitiv, cu putere de lucru judecat și că „motivele invocate sunt în realitate critici care privesc nelegalitatea și netemeinicia hotărârii".
Prin contestația la titlu contestatoarea a solicitat instanței să constate că, față de formularea din dispozitivul sentinței civile nr. 676/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea: „ obligă pârâții, in solidar, să plătească reclamanților", aceasta este susceptibilă de echivoc și de interpretare, în sensul că, unii reclamanți creditori s-ar putea crede îndreptățiți să pretindă plata drepturilor bănești recunoscute pe cale judiciară de la alți pârâți decât cei cu care s-au aflat în raport juridic de muncă pe perioadele în care au îndeplinit funcția de procuror.
Creditorii menționați în cuprinsul somației de plată nr. 389A/04.10.2011, anume B. R., M. G., S. R., V. E., G. V., P. T., P. E. L., B. V.,V. Ș. M., B. M., T. M., C. M., B. C., A. A., P. V., A. Antigonia și I. A. nu au deținut funcția de procuror, respectiv personal auxiliar de specialitate în cadrul Direcției de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, nefiind angajați ai acestei instituții.
Se invocă și se citează prevederile art.70 al.1, 2 și 4, art. 75 alin. 2, art.89, 92 și 93 din Legea nr. 304/2004 și art. 1 alin. 1, 4 și 5 din Legea nr. 508/2004.
Deși atât Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism cât și P. de pe lângă Curtea de Apel C. funcționează în cadrul Ministerului Public - P. de pe lângă înalta Curte de Casație și justiție, cele două structuri au personalitate juridică distinctă, sunt ordonatori secundari de credite diferiți și angajatori diferiți.
Formularea „P. de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T." din dispozitivul titlului executoriu vizează structura instituției, faptul că Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Sintagma nu poate avea semnificația obligării D.I.I.C.O.T. la plata drepturilor bănești recunoscute și în beneficiul reclamanților ce nu s-au aflat în raport juridic de muncă cu această instituție.
Obligația de plată stabilită pe cale judiciară își are izvorul în raporturile juridice de muncă existente între reclamanții angajați și pârâții angajatori, pe perioada dedusă judecății.
Doctrina de specialitate1 definește solidaritatea pasivă ca fiind acea obligație cu mai mulți debitori, la care creditorul este îndreptățit să ceară oricărui codebitor executarea integrală a prestației care formează obiectul obligației.
Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu este codebitoare, alături de Ministerul Public - P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție (ordonator principal de credite) și P. de pe lângă Curtea de Apel C. (ordonator secundar de credite), a creditorilor ce nu și-au desfășurat activitatea în cadrul respectivei instituții.
In prezenta cauză nu există raport juridic obligațional între D.I.I.C.O.T. și reclamanții cu care aceasta nu s-a aflat în raport juridic de muncă, între care și B. R., M. G., S. R., V. E., G. V., P. T., P. E. L., B. V.,V. Ș. M., B. M., T. M., C. M., B. C., A. A., Pa vel V., A. Antigonia și I. A.. Prin urmare, dispoziția instanței de a obliga pârâții, în solidar, să plătească reclamanților sporul de 50% nu trebuie interpretată în sensul că obligă D.I.I.C.O.T. la plată față de creditorii altor debitori.
Potrivit titlului executoriu, creditori ai Direcției de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt următorii: U. D., B. T., B. L., Ț. M., A. P., D. C., G. Gill Julien - procurori și M. A., S. V. și Masli R. - personal auxiliar de specialitate. D. în raport de aceștia există solidaritate pasivă între debitorii P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție (în calitate de ordonator principal de credite) și Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (în calitate de angajator și ordonator secundar de credite).
Contrar celor reținute de prima instanță, aspectul învederat nu a fost contestat de contestatoare.
Pe același principiu, solidaritate pasivă există între P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție (în calitate de ordonator principal de credite) și P. de pe lângă Tribunalul C. (în calitate de angajator și ordonator secundar de credite).
Prin urmare, pârâții Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism și P. de pe lângă Tribunalul C. nu pot fi codebitori ai acelora dintre reclamanții creditori care s-au aflat în raport de muncă exclusiv cu una dintre instituții.
Interpretând greșit dispozitivul hotărârii judecătorești, executorul a somat D.I.I.C.O.T. să se conformeze titlului executoriu în condițiile în care nu există o cerere în acest sens din partea creditorilor respectivei instituții.
O parte dintre reclamanți au pretins executarea hotărârii judecătorești de către pârâta D.I.I.C.O.T., care nu este debitoarea ori codebitoarea acestora.
Din adresele nr. 1738/IX/l din 25.04.2012 și nr. 2132/IX/l din 16.05.2012 înaintate Direcției de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism de P. de pe lângă Curtea de Apel C. - Departamentul economico-financiar - resurse umane și depuse la dosarul cauzei, rezultă că intimații au fost angajați la P. de pe lângă Judecătoria C., P. de pe lângă Tribunalul C. și P. de pe lângă Curtea de Apel C..
Pentru aceste considerente contestatoarea a solicitat instanței de fond să lămurească înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului sentinței civile nr. 676/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ în dosarul nr._, în sensul că solidaritatea pasivă există între pârâții angajatori (ordonatori de credite - ordonator principal, respectiv ordonatori secundari) ai propriilor reclamanți angajați, față de care există obligația legală de plată, astfel încât plata drepturilor bănești datorate reclamanților se va face de către pârâții unde reclamanții și-au derulat raporturile de muncă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că pe calea unei astfel de contestații nu se poate tinde și nici proceda la o rejudecare a cauzei.
Dar, în cauză nu se pune problema rejudecării cauzei ci a lămurii înțelesului și întinderii titlului executoriu în sensul art.400 al.1 Cod.pr.civ..
Astfel, pe de o parte, sentința a cărei lămurire se solicită a fost modificată prin decizia civilă nr.369/17.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ în sensul obligării și a Consiliului Superior al Magistraturii la plata drepturilor pretinse pe perioada în care unii reclamanți au fost detașați la această instituție precum și al respingerii acțiunii reclamanților care făceau parte din categoria personalului auxiliar pentru perioada ulterioară datei de 03.02.2007.
Pe de altă parte, dispozitivul sentinței civile nr.676/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ are o formulare susceptibilă de echivoc în sensul că ar permite interpretarea că toți pârâții sunt obligați către toți reclamanții la plata drepturilor salariale pretinse, indiferent dacă au avut sau nu raporturi juridice de muncă cu acei pârâți, cu excepția Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la care Curtea de Apel a stabilit în decizia pronunțată în recurs obligați acestuia de achitare a drepturilor salariale numai în perioada în care unii dintre reclamanți au fost detașați la această instituție, deși în mod evident fiecare reclamant a chemat în judecată unitatea de parchet în care a activat și ordonatorul de credite.
De aceea, este evident că drepturile salariale pretinse de reclamanți sunt datorate de aceia dintre pârâții cu care fiecare reclamant a derulat raporturile de serviciu asimilate raporturilor de muncă.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va admite recursul și se va modifica în tot sentința recurată în sensul admiterii contestației și lămuririi dispozitivului sentinței în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul civil formulat de recurenta contestatoare DIRECȚIA DE I. A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, cu sediul în București, sector 5, ., împotriva sentinței civile nr.6347/15.10.2012 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. R., M. G., S. R., V. E., G. V., P. T., P. E. L., B. V., V. Ș. M., B. M., T. M., C. M., B. C., A. A., P. V., A. A., I. A., toți cu domiciliul ales la intimatul pârât P. V., în C., ., județul C..
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite în parte contestația.
Dispune lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.676/21.03.2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea, în sensul că plata drepturilor datorate reclamanților se va face de către pârâtul unde reclamanții și-au derulat raporturile de muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. A. M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: Șt.R.
Tehnored.dec.Jud.A. R.
19.04.2013- 3 ex.
← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 35/2013.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 502/2013. Curtea... → |
---|