Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1128/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2013

Decizia nr. 1128/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 13462/118/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr.1128/CM:

Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE J. Z.

Judecător R. A.

Judecător G. L.

Grefier C. D.

S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul pârât I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C., cu sediul în C., .. 11, județul C., împotriva sentinței civile nr. 2854/12.06.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți: A. F., B. C., B. G.-M., B. T., C. C.-S., C. T., C. R., C. D., C. G., C. P., C. N.-C., C. A.-E., C. A., D. M., D. L.-Steluța, D. C., D. R., D. G., Duțeanu N., G. M., G. C., G. R.-C., G. M.-S., I. M.-C., I. Sița, L. P., L.(B.) N., L. I.-O., M. G.-C., M. S., M. C., M. L., N. M., N. A., N. V., P. L., P.(S.-Ș.) M., P. (P.) A.-M., P. R., R. D.-M., S. R., S. V.-L., Ș. A.-M., T. L.-C., V. G. prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., cu sediul în C., . nr. 13, județul C. și intimații pârâți ȘCOALA G. M. E., cu sediul în Cernavodă, ., județul C. și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, cu sediul în București, ..28 – 30, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimații reclamanți reprezentantul convențional al acestora – consilier juridic A. E. din partea S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.88 și următoarele Cod pr.civilă.

Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru conf. art. 270 Codul muncii.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a evidențiat părțile aflate în litigiu, obiectul și stadiul procesual al dosarului, precum și mențiunile privind modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.

Fiind întrebat de către instanță, reprezentantul intimaților reclamanți susține că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea, având în vedere susținerile reprezentantului intimaților reclamanți, potrivit cărora în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de solicitat, declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul intimaților reclamanți, consilier juridic A. E. având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate, ca legală și temeinică.

Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului formulat de recurentul pârât I. Școlar Județean C..

CURTEA

Asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamanții A. F., B. C., B. G.-M., B. T., C. C.-S., C. T., C. R., C. D., C. G., C. P., C. N.-C., C. A.-E., C. A., D. M., D. L.-Steluța, D. C., D. R., D. G., Duțeanu N., G. M., G. C., G. R.-C., G. M.-S., I. M.-C., I. Sița, L. P., L.(B.) N., L. I.-O., M. G.-C., M. S., M. C., M. L., N. M., N. A., N. V., P. L., P.(S.-Ș.) M., P. (P.) A.-M., P. R., R. D.-M., S. R., S. V.-L., Ș. A.-M., T. L.-C., V. G. prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar, au chemat în judecată pe pârâții Școala G. M. E. Cernavodă, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și I. Școlar Județean C., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea unității școlare la plata diferenței dintre suma primită cu titlu de ajutor financiar acordat cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității activității didactice și valoarea cuvenită a acestui ajutor prevăzut de Legea nr.315/2006, respectiv echivalentul în lei a 100 de euro calculat la cursul de schimb valutar comunicat de BNR la data plății, obligarea unității școlare la calcularea și plata către reclamanți a echivalentului în lei a sumei de 100 de euro reprezentând ajutorul financiar pentru stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității activității didactice și valoarea cuvenită a acestui ajutor prevăzut de Legea nr.315/2006, respectiv echivalentul în lei a 100 de euro calculat la cursul de schimb valutar comunicat de BNR la data plății, obligarea pârâtului Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aloce Inspectoratului Școlar Județean C. suma necesară plății diferenței dintre echivalentul în lei a l sumei de 100 euro si suma de 130 lei acordată în anul 2009 precum și a echivalentului în lei al sumei de 100 euro cuvenit anului 2010, obligarea pârâtului I. Școlar județean C. să aloce către unitățile de învățământ de stat suma necesară plății diferenței dintre echivalentul în lei al sumei de 100 euro și suma de 130 lei și echivalentul în lei al sumei de 100 euro.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că potrivit Legii nr.315/2006, începând cu 1.01.2007 cadrele didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar beneficiază de un ajutor financiar în vederea achiziționări de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice. Ajutorul în cauză se acordă anual la solicitarea cadrelor didactice și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro calculat la cursul de schimb valutar comunicat de BNR la data plății.

Se mai arată că s-a solicitat acordarea ajutorului financiar până la 01.11.2008, iar în luna decembrie 2009 s-a realizat o plată parțială în cuantum de 130 lei. Se mai învederează că și în anul 2009 reclamanții au formulat cereri de acordare a ajutorului de 100 euro reglementat pentru anul 2010, însă pentru acest an nu a mai fost executată nici măcar o plată parțială.

În drept au fost invocate dispozițiile legii nr.315/2006, HG nr.453/2007, art.268 alin 1 lit.c din Codul muncii, legea nr.62/2011.

Pârâtul I. Școlar Județean C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că reclamanta nu a făcut dovada depunerii cererilor de acordare a ajutorului financiar. De asemenea, reclamanta nu a făcut dovada solicitărilor unității de învățământ către inspectorat pentru alocarea sumelor necesare plății. Totodată, pârâtul a invocat excepția prescripției extinctive, arătând că dreptul la acțiune s-a născut la 1.11.2008.

Pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al reclamanților, raportat la S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., motivând că la dosarul cauzei nu s-a depus o împuternicire scrisă prin care să se facă dovada mandatului primit de la reclamanți, în condițiile art.28 din legea nr.62/2011. Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii, arătându-se că, potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, sumele necesare acordării ajutorului financiar se asigură de la bugetul de stat, prin M. Educației și Cercetării.

Conform art.2 din Legea nr.315/2006 ajutorul financiar acordat cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar în vederea achiziționării de cărți sau programe educaționale pe suport electronic se acordă anual și reprezintă echivalentul a 100 de euro pentru fiecare perioadă de referință, acest sprijin financiar pentru cadrele didactice nu este unul total dezinteresat ci, în sarcina beneficiarilor se instituie obligația de a achiziționa cărți sau programe educaționale pe suport electronic pentru realizarea unui salt calitativ al activității didactice.

Astfel, în conformitatea cu art.5 alin.6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.315/2006 aprobate prin H.G. nr. 453/2007: plata ajutorului financiar se face de unitățile de învățământ pe baza de documente justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrarea în cuantumul stabilit de art. 1 alin.2, iar justificarea sumelor primite ca avans se realizează în condițiile legii.

Prin urmare, conform prevederilor legale, regula, pentru ca ajutorul să devină debit de plată este aceea a dovedirii anticipate, cu înscrisuri, a efectuării cheltuielii pentru scopul prevăzut, iar numai ca excepție este consacrată posibilitatea avansării sumei cu justificarea ulterioară a acestora, în condițiile legii.

Se arată că, în prezenta cauză, se solicită plata ajutorului pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității didactice aferent anului 2010.

Din dosarul cauzei nu rezultă ca reclamanții să fi angajat cheltuieli personale pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic la nivelul anului 2010, deși modalitatea regulă instituită de lege este decontarea acesteia, achitarea ulterioară.

Mai mult, conform art.61 alin. 1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, execuția bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an, iar potrivit alin.2 orice venit neîncasat și orice cheltuială angajată, lichidată și ordonanțată, în cadrul prevederilor bugetare și neplătită la data de 31 decembrie se vor incasa sau se vor plăti în contul bugetar pe anul următor. Conform aliniatului 3 al art.61 din aceeași lege, creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 2854/12.06.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant și în consecință lipsa calității procesuale active a reclamantului S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., excepție invocată de către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ca nefondată.

S-a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de către I. Școlar Județean C..

S-a admis acțiunea formulată de reclamanții A. F., B. C., B. G.-M., B. T., C. C.-S., C. T., C. R., C. D., C. G., C. P., C. N.-C., C. A.-E., C. A., D. M., D. L.-Steluța, D. C., D. R., D. G., Duțeanu N., G. M., G. C., G. R.-C., G. M.-S., I. M.-C., I. Sița, L. P., L.(B.) N., L. I.-O., M. G.-C., M. S., M. C., M. L., N. M., N. A., N. V., P. L., P.(S.-Ș.) M., P. (P.) A.-M., P. R., R. D.-M., S. R., S. V.-L., Ș. A.-M., T. L.-C., V. G. prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA G. M. E., M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, și I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C..

A fost obligat pârâtul Școala G. M. E. Cernavoda să plătească reclamanților, cu titlu de avans, diferența dintre suma de 100 euro, calculată în lei la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României din ziua plății, și suma de 130 lei, reprezentând ajutor financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic aferent anului 2009, corespunzător perioadei lucrate în unitatea de învățământ, sumă actualizată în funcție de rata inflației la data plății efective.

A fost obligat pârâtul Școala G. M. E. - Cernavoda să plătească acestora echivalentul în lei a 100 euro, reprezentând ajutorul financiar prevăzut de Legea nr.315/2006 aferent anului 2010, sumă de bani ce va fi calculată în funcție de cursul de schimb valutar de la data plății, corespunzător perioadei lucrate în unitatea de învățământ, sumă actualizată în funcție de rata inflației la data plății efective.

A fost obligat pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aloce Inspectoratului Școlar Județean C. suma necesară plății sumelor mai sus-menționate.

A fost obligat pârâtul I. Școlar Județean C. să aloce pârâtului Școala G. M. E. Cernavoda, sumele necesare plății sumelor mai sus-menționate, alocate de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Considerentele tribunalului:

Asupra excepției lipsei dovezii calității de reprezentant al Sindicatului L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C.

Prin adoptarea Legii nr. 62/2011 privind dialogul social, se statuează expres asupra calității procesuale active a organizațiilor sindicale atunci când introduc în justiție o acțiune în numele membrilor lor. Dispozițiile art.28 alin 2 prevăd că organizațiile sindicale au dreptul de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor săi, în baza unei împuterniciri scrise, iar în exercitarea atribuțiilor sale, sindicatul are calitate procesuală activă (alin 3).

Instanța constată că la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri prin care se face dovada mandatului acordat de membrii de sindicat, către organizația sindicală reprezentativă care a formulat acțiunea.(împuternicire semnată de membrii de sindicat, adeverință prin care se atestă calitatea de membru de sindicat).

În consecință, se constată că sindicatul a făcut dovada calității de reprezentant al reclamanților, astfel că are calitate procesuală activă în cauză, în condițiile instituite prin art.28 din legea nr.62/2011, considerent pentru care va fi respinsă excepția invocată prin întâmpinare.

Asupra excepției prescrierii dreptului la acțiune

Conform art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, se prescriu în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune pretențiile reclamantului în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator

Potrivit art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii, se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, pretențiile formulate în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.

În speță, pretențiile ce formează obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adausuri.

În mod evident, excepția vizând incidența art. 268 alin. 1 lit e Codul muncii nu este întemeiată, drepturile putând fi pretinse în termenul de trei ani stabilit prin lit. c al aceluiași articol.

Pentru aceste considerente, instanța a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de pârâtă în temeiul disp.art.283 lit.e din Codul muncii.

În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată în temeiul disp.art.268 lit.c din Codul muncii, se constată că acțiunea a fost introdusă la 20.11.2012, iar reclamanții solicită plata drepturilor de natură salarială cu respectarea termenului general de prescripție. Conform art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 453/2007, ajutorul financiar se acordă de către unitatea de învățământ la care cadrul didactic își desfășoară activitatea. Art. 3 din aceleași norme prevede că ajutorul se acordă anual, pe bază de cerere formulată de beneficiari și înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor, la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie a anului următor.

În consecință, pretențiile ce au ca obiect plata unor sume de bani, care au ca izvor drepturi născute în cadrul termenului de trei ani, calculați în funcție de data introducerii cererii de chemare în judecată, nu sunt prescrise.

Prin urmare, excepția dreptului la acțiune a fost respinsă.

Asupra fondului cauzei

Reclamanții au calitatea de cadru didactic în cadrul instituției de învățământ pârâte. După cum rezultă din art. 1 din Legea 315/2006, se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice. Potrivit art. 6, această lege a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007.

Asupra cererii privind acordarea ajutorului financiar, aferent anului școlar 2008-2009

Reclamanții au făcut dovada prin înscrisurile depuse la dosar, atât a calității de angajați, cât și a achitării sumei de 130 lei.

Prin dispozițiile art.1 din Legea nr. 315/2006 s-a prevăzut acordarea unui ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătății calității activității didactice. De asemenea, art.2 din aceeași lege prevedea că ajutorul financiar prevăzut la art.1 se acordă anual la solicitarea cadrelor didactice și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de BNR la data plății.

Prin HG nr. 453/2007 s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006. Potrivit art.2, 3 din HG nr. 453/2007, ajutorul financiar se acordă anual de către unitatea de învățământ preuniversitar la care cadrul didactic își desfășoară activitatea, pe bază de cerere formulată de beneficiar.

De asemenea, art. 5 al.6 din aceeași hotărâre, dispune că plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ. Conform art.4 din HG 453/2007, scopul acordării acestui ajutor financiar constă în asigurarea perfecționării activității cadrelor didactice, a creșterii calității pregătirii de specialitate și îmbunătățirii calității activității educative a personalului didactic din învățământul preuniversitar, beneficiarii ajutorului achiziționând programe educaționale sau cărți pe suport electronic, precum și cărți pe suport de hârtie.

Raportând dispozițiile legale anterior enunțate la situația de fapt din speță, se constată că reclamanta a solicitat în termenul legal acordarea ajutorului financiar aferent anului 2009, ajutor prevăzut de Legea nr. 315/2006, însă pârâta a achitat din suma cuvenită numai 130 lei.

Având în vedere dispozițiile Legii nr. 315/2006 potrivit cărora reclamanții beneficiază de contravaloarea în lei a ajutorului financiar de 100 euro aferent anului 2009, precum și faptul că aceștia au beneficiat parțial de acest ajutor prin plata sumei de 130 lei de către angajator, se apreciază că li se cuvine și diferența neacordată din acest ajutor .

Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse, se constată că cererea este întemeiată, urmând să fie admisă.

Asupra cererii privind acordarea ajutorului financiar, aferent anului școlar 2009-2010

Reclamanții au făcut dovada că în cursul lunilor octombrie - noiembrie 2009 au formulat cereri privind acordarea sumei de 100 Euro în echivalent, cu titlu de ajutor financiar pentru achiziționarea de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 315/2006, care reglementează acordarea unui drept de natură pecuniară în favoarea salariaților în calitatea lor de cadre didactice din învățământul preuniversitar, pentru achiziționarea de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității activității didactice. Art. 2 din același act normativ prevede că ajutorul financiar se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul BNR din data plății.

Potrivit acestor prevederi legale, condițiile pe care persoana trebuie să le îndeplinească pentru a beneficia de ajutorul financiar sunt cele de a avea calitatea de cadru didactic titular si/sau suplinitor calificat din învățământul preuniversitar și de a formula cerere de acordare a ajutorului financiar.

Prin Normele metodologice, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 453/2007, se reglementează mecanismul de acordare a ajutorului financiar.

Astfel, art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 453/2007 dispune că beneficiarii ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 sunt cadrele didactice titulare si /sau suplinitoare calificate încadrate în învățământul preuniversitar, ce sunt in activitate.

Conform art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 453/2007, ajutorul financiar se acordă de către unitatea de învățământ la care cadrul didactic își desfășoară activitatea. Art. 3 din aceleași norme prevede că ajutorul se acordă anual, pe bază de cerere formulată de beneficiari și înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor, la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie a anului următor.

Obligația de plată a ajutorului financiar revenea unității școlare, care trebuia să solicite lunar Inspectoratului Școlar al Județului, până la data de 10 a fiecărei luni, sumele necesare pentru plata ajutorului financiar, iar inspectoratele școlare județene aveau obligația de a solicita lunar Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, până la data de 20 a fiecărei luni, necesarul de deschideri de credite bugetare pentru luna următoare, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 453/2007.

Față de dispozițiile Legii nr. 315/2006, instanța apreciază că intenția legiuitorului a fost de a acorda dreptul în litigiu sub formă de „ajutor”, adică în avans. Aceeași concluzie se desprinde din dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 453/2007, care, la art. 5 alin. 6, prevăd că „plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1 alin. 2”, respectiv în echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul BNR din data plății.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor Legii nr. 315/2006 și ale Hotărârii Guvernului nr. 453/2007, rezultă că nașterea dreptului cadrelor didactice reclamante a avut loc la momentul când au fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv la data depunerii cererii pentru acordarea ajutorului financiar, iar obligația de plată a acestuia de către unitatea de învățământ a devenit scadentă la 1 ianuarie 2010.

Momentul plății ajutorului financiar nu are relevanță asupra existenței unui drept astfel cum el este consacrat de lege, după cum refuzul de a plăti acest drept până la momentul abrogării legii nu poate duce la desființarea retroactivă a acestuia, în condițiile în care el s-a născut sub legea abrogată, întrucât o lege civilă nu poate produce efecte retroactive.

Cât timp s-a dovedit că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 315/2006, la dosar existând și dovada faptului că s-au adresat unității de învățământ pentru acordarea ajutorului până la data de 1.11.2009, conform art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 453/2007, aceștia sunt îndreptățiți la recunoașterea și valorificarea dreptului.

Susținerile pârâtului I. Școlar că a manifestat diligențe pentru plata ajutorului, solicitând Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului alocarea de fonduri pentru plata acestui ajutor, pe baza solicitărilor primite de la unitățile de învățământ, nu sunt de natură a conduce la exonerarea acestui pârât de obligația alocării către unitatea de învățământ a sumelor necesare plății ajutorului prevăzut de Legea nr. 315/2006.

Apărarea potrivit căreia I. Școlar, în calitate de ordonator secundar de credite pentru plata ajutorului financiar în litigiu, a respectat prevederile legale în materia cheltuielilor bugetare, respectiv dispozițiile art. 4, art. 14, art. 22 și art. 61 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 coroborate cu cele ale Legii nr. 18/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 19/2009 nu poate fi reținută, deoarece lipsa resurselor bugetare nu poate constitui motiv pentru neacordarea unor drepturi prevăzute de lege, având în vedere faptul că plata acestor drepturi nu este condiționată, prin dispozițiile Legii nr. 315/2006, de existența fondurilor bugetare. Dacă acordarea ajutorului financiar ar fi condiționată de existența disponibilităților bugetare, acest drept ar deveni iluzoriu, întrucât executarea obligației corelative devine sine die.

Împrejurarea că alocarea resurselor bugetare, elaborarea bugetului de stat și rectificarea acestuia revin puterii executive și puterii legiuitoare, iar acestea nu au identificat resursele necesare plății ajutorului financiar, nu împiedică instanța de judecată sesizată cu o acțiune având ca obiect obligarea angajatorului la plata unor drepturi prevăzute de legislația în vigoare, să se pronunțe asupra pretențiilor deduse judecății, iar admiterea unei astfel de cereri de chemare în judecată nu reprezintă stabilirea de către instanță a unei alte modalități de alocare a resurselor bugetare, ci asigură aplicarea legii într-un stat de drept, fără a fi depășite atribuțiilor puterii judecătorești și a se săvârși un exces de putere prin îndeplinirea unor atribuții care revin exclusiv puterii legislative.

Împrejurarea că reclamanții nu au dovedit achiziționarea de cărți și programe educaționale în cursul anului 2010 și că au fost prejudiciați prin neplata ajutorului financiar nu constituie un argument pertinent pentru respingerea acțiunii reclamanților, câtă vreme, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Normele metodologice, „plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1 alin. 2”, instituindu-se astfel ca modalitate alternativă plata în avans, urmând ca justificarea să se realizeze pe baza documentelor prezentate ulterior (art. 5 alin. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 453/2007). În ceea ce privește prejudiciul creat, dată fiind finalitatea normei juridice care reglementează dreptul reclamanților, și anume: perfecționarea pregătirii profesionale cu efecte implicite asupra calității activității didactice, acesta se prezumă.

Ajutorul prevăzut de Legea nr. 315/2006 reprezintă echivalentul în lei al sumei de 100 de euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de BNR la data plății, astfel încât, în speță, există un prejudiciu cauzat de erodarea monedei naționale ca urmare a unor fluctuații monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și până la data plății efective a sumei datorate, iar pretențiile având ca obiect actualizarea ajutorului financiar în litigiu cu rata inflației la data plății sunt fondate.

Raportat la considerentele expuse, instanța a admis acțiunea.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs I. Școlar Județean C.. În motivarea recursului său, acesta a arătat următoarele: consideră soluția greșită; plata sumei de 130 de lei în favoarea reclamanților pentru anul 2009 este un fapt atestat exclusiv de unitatea de învățământ pârâtă, nesupus vreunui control judiciar; chiar dacă ajutorul financiar se putea acorda și în avans, urmând ulterior să fie făcută dovada achiziționării de cărți și alt material didactic pe suport electronic în condițiile legii, cel puțin pentru cei 130 de lei acordați în decembrie 2009 reclamanții erau obligați a face dovada achiziționării de cărți și programe educaționale cu ocazia formulării prezentei acțiuni; în acest sens consideră că nu ar mai putea fi vorba de o obligație prematur a fi analizată; cum reclamanții nu au produs o astfel de dovadă, considerăm că diferența de bani nu ar putea fi acordată de vreme ce nici pentru plata parțială efectuată deja de mai bine de 3 ani reclamanții nu au făcut dovada achiziționării de cărți și material educațional pe suport electronic; nici pentru anul 2010 reclamanții nu au făcut dovada achiziționării unor asemenea materiale pentru a fi îndreptățiți la acordarea ajutorului financiar, la actualul moment ne mai putând fi vorba de un drept plătibil în avans; pentru anul 2010, nu rezultă din dovezile existente în dosar că reclamanții ar fi depus cereri pentru acordarea acestui ajutor iar atestarea de către unitatea școlară prin depunerea unui tabel nu face dovada deplină a depunerii cererilor; nu poate fi obligat la alocarea fondurilor necesare plății acestui ajutor financiar întrucât nu s-a făcut dovada de către unitatea școlară a efectuării demersurilor necesare alocării unor asemenea sume; chiar dacă situația nu este imputabilă reclamanților, nealocarea sumelor respective nu poate fi imputată nici recurentului câtă vreme nu au fost urmate etapele prevăzute de lege.

În drept iși întemeiază recursul pe prevederile art.304 pct 9 c.proc.civ., art.304¹ c.proc.civ..

Intimații nu au formulat întâmpinare.

În recurs nu s-au administrat alte probe.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din Legea nr. 315/2006, se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice.

Conform art. 2 din același act normativ „ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual la solicitarea cadrelor didactice și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății”.

Prin art. 5 din Anexa 1 la H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 se prevede faptul că unitățile școlare vor solicita lunar, până la data de 10 a fiecărei luni, la inspectoratul școlar, sumele necesare pentru plata ajutorului financiar aferent lunii următoare.

Inspectoratele școlare județene vor solicita lunar până la data de 20 a fiecărei luni, la M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, necesarul de deschidere de credite bugetare pentru luna următoare.

Inspectoratele școlare județene vor aloca lunar către unitățile școlare sumele necesare efectuării plății ajutoarelor într-un cont de disponibil deschis în afara bugetului local.

Drepturile pretinse de reclamanții erau cuvenite anual. Faptul că, pentru motive privind necesitatea fundamentării bugetului pentru anul următor, cererile pentru acest ajutor trebuiau depuse în luna noiembrie a anului precedent conform art.3 din Normele metodologice aprobate prin HG nr.453/2007, nu înseamnă că dreptul la acțiune pentru acest ajutor financiar se năștea la acea dată.

Pe de altă parte, pentru pârâți nu exista un anumit termen de plată a acestui ajutor, el putând fi solicitat și achitat până la sfârșitul fiecărui an.

În ceea ce privește ajutorul financiar pentru anul 2009:

Prin adresa nr. 128/CB/15.11.2009 emisă de M. Educației, Cercetării și Inovării s-a stabilit ca în urma suplimentării bugetului M.E.C.I. la art.57.02.01 suma alocată pentru fiecare județ în parte reprezintă 33% din contravaloarea a 100 Euro, motiv pentru care s-a efectuat plata în limita sumei de 130 de lei din contravaloarea a 100 euro pentru fiecare beneficiar în parte.

Deși prin dispozițiile art. 2 din Legea nr. 315/2006 se prevedea faptul că ajutorul financiar acordat cadrelor didactice în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, este în cuantum de 100 Euro echivalentul în lei, din adresa menționată mai sus, rezultă că acest ajutor a fost plătit parțial în limita sumelor alocate.

Este adevărat că art.5(3) din Anexa 1 la HG nr. 453/2007 prevede că sumele necesare plății acestui ajutor financiar se asigură din bugetul Ministerului Educației în limita creditelor bugetare aprobate.

Dar, prin dispozițiile art. 2 din Legea nr. 315/2006 legiuitorul nu a prevăzut faptul că ajutorul social de 100 Euro echivalent în lei poate fi diminuat în limita creditelor bugetare deschise.

Prin normele de aplicare sunt aduse modificări Legii nr. 315/2006, fapt ce contravine dispozițiilor art. 77 și 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Potrivit art. 77 din Legea nr. 24/2000 ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor, ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului.

În continuare, prin art. 78 se prevede că ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.

Împrejurarea că pentru anul 2009 în bugetul Ministerului Educației nu au fost incluse sumele necesare acordării integrale a acestor drepturi stabilite de Legea nr. 315/2006 nu are relevanță și nu poate nega drepturile stabilite prin lege în favoarea reclamanților, întrucât bugetul de venituri și cheltuieli constituie doar un instrument prin care se realizează, între altele, plata obligațiilor asumate sau stabilite prin lege pentru stat sau o instituție publică, actul prin care se adoptă bugetul neputând constitui în sine un instrument juridic prin care să se recunoască sau să se nege anumite drepturi legale sau constituționale preexistente sau ulterioare.

Plata unei părți din ajutorul financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 pentru anul 2009 constituie o recunoaștere a pârâților cu privire la existența cererilor formulate de cadrele didactice reclamante precum și a cererii de alocare a fondurilor de către unitatea de învățământ, astfel că nu pot fi reținute susținerile recurentului în sensul că reclamanții nu au formulat cererii pentru acordarea acestui ajutor financiar, s-au nu le-au formulat în termen ori că unitatea de învățământ nu a solicitat alocarea fondurilor necesare plății acestui ajutor financiar.

Recunoașterea plății atât e către reclamanți cât și de către pârâta unitatea școlară face inutilă administrarea altor probe, această împrejurare nefiind de altfel contestată de recurent în fața primei instanțe.

În ceea ce privește ajutorul financiar pentru anul 2010:

Contrar celor susținute de recurent, cu cererea înregistrată sub nr.1643/23.10.2009 la unitatea școlară, reclamanta a solicitat acordarea ajutorului prevăzut de Legea nr. 315/2006, fiind depuse și cererile reclamantei pentru acordarea acestui drept.

Pârâții invocă în cauză abrogarea acestei legi prin art.15 al.1 lit.k) din Legea nr. 118/2010.

Din economia prevederilor Legii nr.315/2006, rezulta ca în intenția legiuitorului a fost de a acorda acest drept sub forma de „ajutor”, deci în avans.

Aceeași concluzie rezultă și din dispozițiile art. 5 alin. 6 din Normele de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin HG nr. 453/2007, în care se stabilea că plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, fie pe baza documentelor justificative, fie în avans, într-o singură tranșă.

Rezultă astfel că nașterea dreptului reclamanților a avut loc la 01.01.2010. Chiar dacă obligația de plată a acestor ajutoare putea fi îndeplinită până la 31.12.2010, trebuie avut în vedere că momentul plății ajutorului financiar nu are relevanta asupra existentei dreptului astfel cum este el recunoscut de lege, iar refuzul de a plăti acest drept până la momentul abrogării legii nu poate duce la desființarea retroactiva a unui drept deja născut sub imperiul legii abrogate.

În aceste condiții, abrogarea ulterioară a Legii nr. 315/2006 nu prezintă nici o relevanță, efectele sale în ceea ce privește dreptul reclamanților la ajutorul financiar prevăzut de această lege fiind deja produse iar Legii nr. 118/2010 neputându-i fi atribuit un efect retroactiv pentru a desființa dreptul legal dobândit de reclamanți.

Împrejurarea că Legea nr. 315/2006 a fost abrogată până la finalizarea procedurilor administrative de solicitare, alocare și plată a ajutorului financiar prevăzut de această lege de către angajator este fără relevanță, esențial fiind momentul nașterii dreptului reclamanților iar nu momentul la care resursele financiare pentru plata aceste drepturi au fost solicitate de angajator sau lipsa unei astfel de solicitări.

Ca urmare, pentru anul 2010 dreptul cadrelor didactice de a primi ajutorul financiar la nivelul echivalentului a 100 de euro era născut la data când Legea nr. 315/2006 a fost abrogata prin art. 15 lit. k din Legea nr. 118/2010, respectiv 3 iulie 2010, astfel încât cererile acestora trebuie admise pentru întreaga suma și nu fracționat doar pentru perioada cuprinsa între 01.01.2010 si 03.07.2010.

Această concluzie își găsește temei atât în dispozițiile art. 2 din Legea nr. 315/2006 potrivit cu care ajutorul financiar se acorda anual, cât si în dispozițiile art. 5 alin. 6 din HG nr. 453/2007 potrivit cu care plata ajutorului se face într-o singura transa.

Astfel, dreptul pretins de reclamanți fiind un drept prevăzut într-o lege, nu ar putea fi prevăzut în normele de aplicare a legii un termen de decădere a cărui nerespectare să ducă la pierderea dreptului însuși, în condițiile în care un astfel de termen de decădere nu este prevăzut în legea care instituie dreptul.

Ca urmare, în interiorul termenul de prescripție reclamanții puteau formula cererea de acordare a acestui ajutor financiar, această cerere constituind în cauză chiar cererea de chemare în judecată.

În condițiile în care pârâtul nu a alocat fondurile necesare acordării ajutorului financiar prevăzut de Legea nr._ iar acesta nu s-a acordat în avans astfel cum prevedeau normele legale indicate anterior și, mai mult, unitățile școlare au fost informate în mod expres de către recurentul pârât că în anul 2009 nu se va acorda decât suma de 130 lei din acest ajutor, nu este admisibil ca recurentul să invoce propria turpitudine pentru a se exonera de plata ajutorului financiar prin invocarea faptului că reclamanții nu au prezentat dovada achiziționării materialelor didactice sau că unitatea școlară nu ar fi solicitat alocarea acestor fonduri în condițiile în care situația îi este imputabilă.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Opinie majoritară:

Respinge recursul civil formulat de recurentul pârât I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C., cu sediul în C., .. 11, județul C., împotriva sentinței civile nr. 2854/12.06.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți: A. F., B. C., B. G.-M., B. T., C. C.-S., C. T., C. R., C. D., C. G., C. P., C. N.-C., C. A.-E., C. A., D. M., D. L.-Steluța, D. C., D. R., D. G., Duțeanu N., G. M., G. C., G. R.-C., G. M.-S., I. M.-C., I. Sița, L. P., L.(B.) N., L. I.-O., M. G.-C., M. S., M. C., M. L., N. M., N. A., N. V., P. L., P.(S.-Ș.) M., P. (P.) A.-M., P. R., R. D.-M., S. R., S. V.-L., Ș. A.-M., T. L.-C., V. G. prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., cu sediul în C., . nr. 13, județul C. și intimații pârâți ȘCOALA G. M. E., cu sediul în Cernavodă, ., județul C. și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, cu sediul în București, ..28 – 30, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 Noiembrie 2013.

Președinte,

J. Z.

Judecător,

R. A.

Grefier,

C. D.

Jud.fond: R.I.S.

redactat jud. A. R. 24.12.2013

Tehnored.decizie gref.C.D./30.12.2013

2 ex.

Opinie separată judecător L. G.:

Admite recursul.

Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Menține dispozițiile sentinței privind soluționarea excepțiilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.11.2013.

Judecător,

L. G.

← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 502/2013. Curtea...		Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 802/2013.... →

Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1128/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1128/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA