Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 991/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 991/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 3119/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr.991/CM:
Ședința publică de la 29 octombrie 2013
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător J. Z.
Judecător R. A.
Grefier C. D.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta reclamantă E. G. cu domiciliul în municipiul C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.2170 din data de 29 aprilie 2012, pronunțate de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât C. M. INDIVIDUAL D. A. E. cu sediul în mun. C., ., ., ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimatul pârât - avocat H. C., conform împuternicirii avocațiale nr.84/06.09.2013, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat părțile aflate în litigiu, obiectul și stadiul procesual al dosarului, precum și mențiunile privind modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Întrebat fiind, apărătorul intimatului reclamant arată că nu mai are alte cereri, excepții de invocat sau probe de solicitat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, în raport de declarația apărătorului intimatului reclamant, în sensul că nu mai sunt alte probe de propus sau cereri de formulat, în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, având în vedere următoarele: Criticile aduse hotărârii instanței de fond nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate reglementate în cuprinsul art. 304 Cod procedură civilă. Pe fondul cauzei solicită a se avea în vedere că în toată acea perioadă de interviuri s-au verificat aptitudinile profesionale ale recurentei, fără însă ca aceasta să activeze efectiv ca asistentă medicală, astfel încât este nereală susținerea acesteia că ar fi lucrat în cabinetul medical, mai ales că după încheierea interviurilor s-a constatat că aceasta nu cunoștea activitățile specifice cabinetului medical și nu are aptitudinile necesare din punct de vedere profesional.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea adresată Tribunalului C. la data de 26.03.2012 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta E. G. în contradictoriu cu pârâtul Cabinetul M. Individul D. A. E. a solicitat intanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale pentru perioada 24.06.2011 – 08.08.2011, în cuantum de 1180 lei.
În considerentele cererii reclamanta învederează instanței că, în perioada menționată a fost angajată în cadrul acestui cabinet medical, pe postul de asistent medical, însă a renunțat la serviciu în luna august întrucât nu i s-au achitat drepturile salariale.
În drept: C.muncii.
În apărare, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării pârâtul susține că reclamanta nu a avut niciodată calitate de salariat în cadrul acestul cabinet medical. Se arartă că, în perioada menționată în cerere, reclamanta a dat probele de interviu câteva zile, venind cu întrerupere și nu concsecutiv, iar după evaluarea acestor probe s-a constatat că nu cunoaște specificul activităților ce trebuie îndeplinite într-un cabinet mnedical – medicină de familie, nu are aptitudinile necesare penru profesia de asistentă medicală și deci nu corespunde profesional pentru acest post.
În dovedirea cererii reclamanta a solicitat, iar instanța, apreciind pertinente, concludente și utile cauzei a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu martora B. E..
În apărare, pârâtul a solicitat, iar instanța, apreciind pertinente, concludente și utile cauzei a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu martora T. E..
Prin sentința civilă nr.2170 din data de 29 aprilie 2012, Tribunalul C. s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta E. G. în contradictoriu cu pârâtul Cabinetul M. Individual D. A. E..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Probele administrate în cauză nu dovedesc existența unor raporturi de muncă între reclamantă și cabinetul medical chemat în judecată în calitate de pârât și nici că aceasta a lucrat efectiv în cadrul acestei unități medicale.
În ședința publică din data de 08.04.2013, fiind interpelată de instanță, reclamanta a precizat că nu există nicio mențiune în registrele medicale, despre care susține că le-a completat, privitoare la numele asistentei medicale ce făcea consemnări în aceste acte. De asemenea, a susținut că nu există alte înscrisuri din care să rezulte identitatea asistentei care efectuează mențiuni în registre.
Declarația martorei B. E. nu este concludentă, în condițiile în care nu cunoaște denumirea cabinetului medical la care susține că activa reclamanta, la data efectuării tratamentului medical.
Potrivit art. 10 C.muncii ,,Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.
Art. 16 statuează în mod imperativ ,, (1)Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. (2)Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.(3)Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.
Potrivit acestor dispoziții legale, contractul individual de munca se încheie in mod obligatoriu in forma scrisa. Nu se mai poate proba existenta raportului de munca prin orice mijloc de proba, asa cum prevedea vechea reglementare legală.
Obligația de a încheia contract de muncă în formă scrisă revine angajatorului, acesta fiind sancționat contravențional în caz de încălcare a acestei obligații – art. 260 lit. e) însă, prin art. 260 lit. f C.muncii se sancționează și persoana fizică ce desfășoară muncă fără contract de muncă ,,Prestarea muncii de către o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă reprezinta, de asemenea, contraventie si se sanctioneaza cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei;
În baza considerentelor de fapt și de drept expuse, având în vedere, pe de o parte, că reclamanta nu a făcut dovada prestării unei munci în cadrul cabinetulului medical pârât, iar pe de altă parte, că aceasta nu se poate prevala de necunoașterea legii ce interzice prestarea unei munci în lipsa unui contract de muncă încheiat în formă scrisă, instanța va respinge acțiunea ca nefondată.
Împotriva sentinței civile nr.2170 din data de 29 aprilie 2012, pronunțate de Tribunalul C. a formulat recurs reclamanta E. G., criticând-o pentru următoarele motive:
Sub un prim aspect, deși în cauză s-a administrat probe cu martori, instanța de fond în motivarea hotărârii înlătură declarația martorei ca neconcludentă, deși aceasta precizează că a făcut un tratament la cabinetul medical și a văzut-o acolo pe reclamantă.
Faptul că nu cunoștea numele cabientului nu este concludent, întrucât orice persoană care merge la medic știe numele acestuia, nu al cabinetului. Cabinetele pot avea cu totul alte denumiri decât numele medicului.
Dacă prin declarațiile unei persoane care vine la un cabinet medical să se trateze și precizează că văzut-o acolo pe reclamantă întrucât avea calitatea de asistentă instanța de fond nu este convinsă, atunci reclamanta nu înțelege de ce s-au mai administrat probe în dosar.
Sub un al doilea aspect, din punctul de vedere al recurentei, instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile legale în materie, constatând că reclamanta nu ar fi avut încheiat contract de muncă cu intimata pârâtă, situație neconformă cu realitatea.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 16 al.1 din codul muncii astfel cum a fost modificat și completat prin legea nr.40/2011 ,, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Cu privire la forma scrisă a contractului, în concepția inițială a legiuitorului, această obligație era doar „ad probationem”, astfel încât contractul de muncă se putea încheia valabil și doar prin simpla înțelegere a părților, nefiind nevoie de transpunerea în formă scrisă a înțelegerii părților, decât pentru a se putea proba această înțelegere.
Legea nr.40/2011 a modificat această concepție în mod diametral opus, forma scrisă fiind solicitată pentru validitatea contractului, altfel spus lipsa formei scrise atrage sancțiunea inexistenței contractului individual de muncă.
În cazul în care angajatorul nu respectă această obligație, fapta lui constituie, după caz, contravenție (art. 260 al.(1) lit.e) din codul muncii) sau infracțiunea (art. 264 al.3).
Și prestatorul muncii (lucrătorul), la rândul său, săvârșește contravenția prevăzută și sancționată de art. 260 al.(1) lit.f) din codul muncii.
Forma scrisă a contractului individual de muncă, ca cerință „ad validatem” este recunoscută și de Curtea Constituțională (decizia nr.383/2011) care a reținut că această cerință „nu poate duce în nici un caz la concluzia potrivit căreia statul a creat un dezechilibru între părțile cocontractante”.
Este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili condițiile cerute în vederea încheierii unui contract, indiferent de natura acestuia. Această competență a legiuitorului trebuie corelată cu faptul că stabilirea în materie de contracte a unor excepții de la principiul consensualismului trebuie să fie justificat în mod obiectiv și rezonabil.
Raportat la acest aspect Curtea Constituțională a apreciat că încheierea în formă scrisă a contractului de muncă este justificată de combaterea unor practici ale angajatorilor prin care, profitând de faptul că forma scrisă a contractului de muncă era doar „instrumentum probationis”, se sustrăgeau de la plata impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat sau bugetului asigurărilor sociale de stat datorate prin efectul încheierii contractului de muncă.
O atare conduită se reflecta negativ și în planul protecției sociale a angajatului care nu beneficia de cotizare pentru perioadele lucrate neînregistrate de către angajator la autoritățile competente și nici de asigurare de sănătate sau socială.
Forma scrisă a contractului individual de muncă fiind o condiție „ad validatem”, nu se mai poate proba existența raportului juridic de muncă prin orice mijloc de probă, așa cum se prevedea prin veche reglementare legală.
Având în vedere faptul că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui contract individual de muncă încheiat între părți, în conformitate cu prevederile art. 16 al.1 din codul muncii în mod corect prima instanță a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata drepturilor salariale.
Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 312 al.1 Cod procedură civilă Curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta reclamantă E. G. cu domiciliul în municipiul C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.2170 din data de 29 aprilie 2012, pronunțate de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât C. M. INDIVIDUAL D. A. E. cu sediul în mun. C., ., ., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 octombrie 2013.
Președinte, M. B. | Judecător, J. Z. | Judecător, R. A. |
Grefier, C. D. |
Jud.fond: V.T.
Redactat decizie jud.J.Z./13.11.2013
Tehnored.decizie gref. C.D./14.11.2013
2 ex.
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 801/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 717/2013.... → |
|---|
