Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 801/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 801/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 2886/88/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.801/CM
Ședința publică din 25 septembrie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE – D. P.
JUDECĂTOR – I. B.
JUDECĂTOR – M. P.
Grefier - A. B.
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât P. I., cu domiciliul în loc. București, .. 38, .. A, . civile nr. 503/23.01.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. D. S.A., cu domiciliul în Tulcea, . nr. 26, județul Tulcea și intimata pârâtă P. I., cu domiciliul în localitatea Babadag, ., județul Tulcea, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260(1) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 25 septembrie 2013, dată la care Curtea a hotărât astfel:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr._ S.C. D. S.A. Tulcea a chemat în judecată pe pârâții P. I. și P. I., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 110.592,53 lei, reprezentând cantitate utilă de 49.965 kg de floarea-soarelui, sumă care să fie actualizată cu dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a debitului.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, pârâții dețin o gestiune comună în cadrul Silozului Babadag, pârâtul P. I. ocupând postul de șef siloz, iar P. I. postul de laborant.
S-a mai arătat că, în urma inventarului desfășurat în perioada 23.06._11 prin cântărire și prelevare de probe de laborator în vederea stabilirii cantității la indici tehnici de calitate ai cantității de floarea soarelui depozitată în siloz, comisia de inventariere a constatat un minus de 58.195 tone.
Reclamanta a mai precizat și că, verificarea metrologică a basculei cântar de la Silozul Babadag s-a făcut în anul 2010 de către S.C. A. RAI S.R.L., iar comisia de inventariere a examinat buletinele de cântărire aferente mărfii recepționate în cursul anului 2010 de la GRASA GARBAY S.R.L. care a livrat 1.101,70 tone fizic și echivalentul la 1088,49 util din totalul cantității recepționate siloz Babadag de 1790,5 tone fizic echivalentul la 1730,313 tone utile în gestiune.
S-a indicat de către reclamantă că, diferența în fizic între cele două cântare este de 2520 tone, deoarece cântarul S.C. D. S.A. Tulcea operează din 50 în 50 unități, iar cel de la GRASA GARBAY S.R.L. din 10 în 10 unități pe kg.
Reclamanta a mai menționat și că, în vederea valorificării constatărilor inventarului s-a luat în considerare raportul explicativ al actului de justificare al gestiunii 442 din 29.06.2011 pentru Silozul Babadag întocmit de șeful compartimentului Recepționări din cadrul S.C. D. S.A. Tulcea.
La termenul de judecată din data de 30.11.2011, reclamanta a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a precizat că, temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă dispozițiile art. 254 alin. (1) Codul muncii și prin care a renunțat la capătul de cerere privind obligarea pârâtei P. I. la plata sumei de 110.592,53 lei împreună cu pârâtul P. I..
Prin aceeași cerere, s-a solicitat tragerea la răspundere materială a pârâtului P. I. și obligarea acestuia la plata contravalorii pagubelor materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca sa.
S-a arătat că, pârâtul a îndeplinit funcția de gestionar la Silozul Babadag, iar paguba produsă reclamantei a fost cauzată de modul defectuos în care acesta și-a îndeplinit atribuțiile, de neglijența acestuia care a provocat o lipsă în gestiune de 110.592,53 lei.
În dovedire, reclamanta a depus la dosarul cauzei o . înscrisuri în copie, respectiv: raport explicativ al actului de justificare a gestiunii nr. 442/29.06.2011 al silozului Babadag, aviz tehnic, observații, proces-verbal de inventariere nr. 446/29.06.2011, liste de inventariere, declarații de inventar, buletin de verificare metrologică, avize de însoțire a mărfii și alte acte privind inventarierea și a solicitat efectuarea unei expertize contabile de specialitate.
În apărare, pârâta P. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei, a arătat că, nu datorează nicio sumă de bani ca urmare a lipsei în gestiune constatată de reclamantă pentru faptul că nu este gestionar (nici de fapt și nici de drept), nu a primit marfa în gestiune, nu a păstrat-o și nici nu a eliberat-o mai departe, îndeplinind în realitate funcția de laborant.
Tot în apărare, pârâtul P. I. a formulat întâmpinare prin care a susținut că, pe toată perioada derulării raporturilor de muncă cu reclamanta, a deținut numai funcția de șef de siloz cu atribuțiile aferente acestui post stabilite prin fișa postului. Decizia nr. 150/01.10.2007 prin care a fost numit și gestionar la S.C. D. S.A. este nelegală în principal întrucât conduce la cumularea unor funcții între care există incompatibilitate stabilită prin lege, respectiv prin prevederile art. 9 din Lg. 22/1969 între funcția de șef siloz și cea de gestionar.
A mai arătat pârâtul că, în iunie 2011 conducerea reclamantei a dispus înlocuirea cântarului mecanic utilizat la cântărirea produselor ce intrau și ieșeau din Silozul Babadag, fără a-l înlocui cu un alt cântar autorizat care să permită funcționarea normală a activității Silozului Babadag.
A mai precizat pârâtul că, prin decizia nr. 36/23.06.2011 s-a dispus inventarierea produsului floarea-soarelui, inventariere realizată în perioada 23.06-28.06.2011 pe bază de documente deoarece produsul floarea-soarelui era deja vândut și livrat către S.C. ALFRED C. TOEPFER S.R.L., procesul-verbal de inventariere nr. 446/29.06.2011 reținând faptul că, la gestiunea Silozului Babadag s-a constatat un minus de 58.195 tone floarea-soarelui.
S-a mai arătat că, prin aplicarea ulterioară a perisabilităților legale, s-a stabilit că lipsește din gestiunea Silozului Babadag cantitatea fizică de 43.996 lei floarea-soarelui corespunzător unei cantități utile de 49.965 kg. floarea-soarelui.
Pârâtul a mai susținut și că, prin actul de sesizare nr. 1764/06.07.2011 s-a dispus cercetarea sa disciplinară în urma minusurilor în gestiunea Silozului Babadag, iar comisia de cercetare nu a stabilit că el a determinat lipsa în gestiune și nici că el este vinovat de această lipsă în gestiune.
În drept, pârâtul a invocat prevederile art. 254 alin. (1) și art. 272 din Lg. 53/2003, precum și pe cele privind răspunderea civilă contractuală, iar în dovedire a depus la dosarul cauzei o . înscrisuri, a solicitat administrarea probei cu interogatoriul reclamantei și cu expertiza contabilă de specialitate.
Prin sentința civilă nr. 503 din 23 ianuarie 2013 Tribunalul Tulcea a admis acțiunea reclamantei S.C. D. S.A. și a obligat pârâtul P. I. să plătească reclamantei suma de 106.858,53 lei reprezentând contravaloarea cantității de_ kg floarea-soarelui util lipsă în gestiune.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei dobânda legală la această sumă începând cu data de 03 august 2011 și până la achitarea integrala a debitului.
Instanța a luat act de renunțarea reclamantei la judecata cauzei în ceea ce o privește pe pârâta P. I..
În baza art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată reclamanta către pârâta P. I. la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. La rândul său, pârâtul P. I. a fost obligat către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3100 lei.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că prin contractul individual de muncă nr._ din 03 iulie 2003, între părți s-au stabilit raporturi de muncă, pârâtul P. I. asumându-și obligația de a presta o muncă specifică funcției de șef siloz la Departamentul de cereale al Silozului Babadag, având atribuții specifice de conducere și organizare a activității silozului în schimbul unui salariu de bază brut de 1008,5 lei.
Atribuțiile pârâtului de organizare, coordonare și control a activității silozului au fost completate la data de 01 octombrie 2007, prin emiterea Deciziei nr. 149/2007 de către unitatea angajatoare, pârâtului fiindu-i încredințate și atribuții specifice funcției de gestionar în cadrul Silozului Cataloi, alături de D. S., Z. M. și N. N., precum și cele specifice aceleiași funcții în cadrul Silozului Babadag (Decizia nr. 150 din 01 iulie 2007).
Prin Decizia nr. 36 din 23 iunie 2011 a reclamantei s-a dispus inventarierea produsului floarea-soarelui la lichidarea stocului de la silozurile Cataloi și Babadag, iar în urma analizării documentelor și a produsului floarea-soarelui existent pe stoc s-a constatat o lipsă în gestiune la Silozul Babadag de 58,195 tone floarea-soarelui.
Apreciind că vinovat de crearea prejudiciului se face gestionarul Silozului P. I. reclamanta a solicitat în instanță, obligarea acestuia la plata contravalorii produsului lipsă în gestiune.
Pentru stabilirea întinderii prejudiciului și a condițiilor în care s-a produs paguba instanța de fond, la cererea părților, a dispus efectuarea unei expertize contabile, concluziile acestei expertize fiind însușite în totalitate de prima instanță și fundamentând integral soluția pronunțată.
Astfel, s-a reținut că prin expertiza contabilă realizată de expert S. E. M. s-a constatat o lipsă în gestiunea pârâtului de_ kg cantitate fizică/_ kg cantitate utilă în gestiune perisabilitățile și scăzămintele calculate suplimentar de expert au fost în cantitate totală de 1688 kg (din care pentru transport 348 kg și pentru procesul de respirație 1340 kg), iar în urma recalculării perisabilităților și scăzămintelor, lipsa în gestiune s-a constatat a fi de_ kg cantitate utilă.
Prin același raport de expertiză s-a mai constatat că acel cântar cu care s-a cântărit produsul la intrare a fost verificat metrologic prin Buletinul de verificare metrologică nr._/17.06.2010 când s-a emis și factura nr. 457/19.07.2010, iar cântarul cu care s-a cântărit produsul la ieșire a fost verificat metrologic prin Buletinul de verificare metrologică nr. 0035/43 din 10.06.2011, când s-a emis și factura fiscală nr._/10.06.2011 de către furnizor S.C. A.-RAI S.R.L. către beneficiar S.C. RIANBO-.. concluziile au fost că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii patrimoniale astfel cum este aceasta reglementată de dispozițiile art. 254 alin. (1) Codul Muncii, fiind evidentă și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs.
În ceea ce privește apărarea pârâtului cu privire la blocarea platformei cântarului, invocată în nota explicativă, tot expertiza contabilă a menționat că din documentele puse la dispoziție nu s-a constatat că există înregistrate documente de sesizare întocmite de pârât privind funcționarea basculei de recepție Siloz Babadag și livrare din Siloz a cantității de floarea-soarelui.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs P. I. care a criticat-o pentru nelegalitate, conform dispozițiilor asrt.304 pct.5, 7 și 9 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 3041 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
1.În mod nelegal, nemotivat, instanța de judecată a respins cererea reclamantei de anulare și de refacere a raportului de expertiză contabilă întocmit cu nerespectarea regulilor de procedură privind citarea părților, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și cu încălcarea dreptului reclamantei la apărare și a respins nemotivat toate obiecțiunile acestuia la raportul de expertiză contabilă.
Susține recurentul reclamant că la data de 07 noiembrie 2013 a invocat nulitatea raportului de expertiză contabilă ca urmare a faptului că nu a fost convocat legal prin citarea sa la domiciliul procesual ales prin avocatul angajat, la efectuarea expertizei și la aceeași dată a formulat și obiecțiuni cu caracter tehnic la expertiza efectuată în aceste condiții și depusă la dosarul cauzei.
Se apreciază că instanța de fond a făcut o gravă confuzie între nulitatea raportului de expertiză și celelalte obiecțiuni distincte pe care reclamantul le-a formulat față de raportul de expertiză.
Astfel, instanța de fond a dispus respingerea „ca neîntemeiate a obiecțiunilor formulate de pârâtul P. I. la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, întrucât partea a fost convocată în scris de expert” (fila 2 din încheierea din 09 ianuarie 2013 ce face corp comun cu hotărârea pronunțată).
Susține recurentul pârât că respingerea obiecțiunilor sale cu caracter tehnic, la raportul de expertiză contabilă, distincte de cererea de anulare a aceluiași raport de expertiză, pe considerentul că „partea a fost convocată în scris de expert” reprezintă o lipsă de motivare a deciziei instanței de judecată, generând o lipsă de încredere în justețea hotărârii judecătorești pronunțată și, nu în ultimul rând, afectează caracterul echitabil al procedurii judiciare, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin.(1) pct.5 Cod procedură civilă (1865).
În ceea ce privește cererea de anulare a raportului de expertiză contabilă și de refacere a acestuia cu citarea legală a reclamantei la sediul procesual ales, prin avocatul său, soluția de respingere a acesteia este în vădită contradicție cu dispozițiile legii, dar și cu dispozițiile instanței dintr-o încheiere anterioară –ședința din 01.07.2013, când instanța statuase că efectuarea expertizei fără citarea reclamantului la domiciliul procesual ales este contrară normelor statuate prin art. 208 alin 1 C.pr.civ. și determină nulitatea expertizei în temeiul art. 105 C.pr.civ., cu consecința refacerii acestuia și obligația expertului de a face dovada convocării tuturor părților, prin citarea lor la domiciliile procesuale alese.
În raport de considerentele încheierii din 01.07.2013, soluția adoptată ulterior de Tribunalul Tulcea la data de 9 ianuarie 2013 (fila 212 dosar fond) de respingere a cererii în anulare a raportului de expertiză, nemotivat, este nelegală și încalcă dreptul recurentului pârât la apărare, acesta nefiind legal citat la efectuarea expertizei, probă ce a fundamentat întreaga motivare a sentinței recurate.
2. În mod nelegal și nefondat, fără nicio motivare în fapt sau în drept, instanța de judecată a respins proba cu expertiza tehnico-agricolă ca nefiind utilă cauzei, deși s-a arătat în concret obiectivul la care trebuie să răspundă expertul tehnic în agricultură, precum și necesitatea și concludența acestei probe, în raport de dificultățile pe care expertul contabil le-a avut la stabilirea perisabilităților și pe care acesta din urmă le-a arătat în expertiza contabilă.
3. Pe fondul cauzei, susține recurentul pârât că hotărârea este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 22/1969 și ale art. 35 alin 2 și art. 40 alin 2 din Codul Muncii.
Susține recurentul că din culpa exclusivă a intimatei reclamante a intervenit cumularea nelegală a celor două funcții – conducerea Silozului Babadag și cea de gestionar, acest cumul l-a împiedicat pe recurent să își desfășoare activitatea în condiții normale de lucru și reprezintă cauza obiectivă care înlătură prezumția relativă de vinovăție și exclude culpa sa în producerea prejudiciului intimatei-reclamante.
4. Instanța de fond nu a valorificat apărarea pârâtului potrivit căreia, din dispoziția unității angajatoare, care a hotărât înlocuirea cântarului mecanic utilizat în cântărirea produselor care intrau și ieșeau din Silozul Babadag, fără a-l înlocui o perioadă lungă de timp(mai-iulie 2011)s-a scos produs floarea-soarelui din Silozul Babadag și în vederea livrării către . SRL, marfa necântărită, fără aviz de însoțire marfă, a fost transportată pentru a fi cântărită la sediul unui terț ce deținea cântar - .. În aceste condiții, recurentul nu a putut urmări toate cursele efectuate de mașinile ce au transportat produsul floarea-soarelui producția 2010 de la Silozul Babadag la ., marfa nefiind cântărită anterior și neavând document de transport.
5. Instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, reținând contrar dispozițiilor legale că valoarea în bani a prejudiciului intimatei în cuantum de_,53 lei, reprezentând contravaloarea cantității de_ tone floarea-soarelui este lipsă în gestiune.
Valoarea în bani a cantității de_ tone de floarea-soarelui lipsă în gestiune nu a fost stabilită conform legii, prin listele de inventariere anete procesului verbal de inventariere nr. 446/29.06.2011, în raport de dispozițiile art. 18 și 33 din Norma din 2009 privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și pasiv aprobate prin Ordinul A.F.P. nr. 286/2009, ci a fost stabilită anterior de reclamantă la valoarea de_,53 lei, valoarea fiind însușită fără fundament legal și probator de către instanța de fond.
6. Instanța de fond a făcut o greșită aplicare în speță a dispozițiilor legale ce reglementează răspunderea materială a gestionarilor, în condițiile în care nu s-a dovedit existența unui prejudiciu cert, atât sub aspectul cantității de floarea-soarelui lipsă în gestiune, cât și sub aspectul valorii acestui prejudiciu.
Prin întâmpinarea intitulată „note în apărare”, intimata . a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că procesul s-a derulat în fața instanței de fond cu respectarea tuturor drepturilor și a garanțiilor procesuale ale părților. În ceea ce privește condițiile efectuării expertizei contabile se apreciază că în condițiile în care pârâtul a fost citat la domiciliul său, iar la efectuarea expertizei a participat expertul parte desemnat de pârât, nu s-a produs nicio vătămare recurentului.
Pe fondul recursului se apreciază că toate criticile sunt nefondate, instanța de fond valorificând în mod corect expertiza contabilă administrată în cauză și restul probatoriilor cu înscrisuri depuse la dosar.
Analizând legalitatea hotărârii Tribunalului Tulcea în raport cu criticile recurentului-pârât, Curtea reține următoarele:
Criticile recurentului fundamentate pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 7 C.pr.civ. – „când prin hotărârea dată, instanța a încălcat normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin 2 C.pr.civ. (pct.7); „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii” se rețin a fi fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta . investit Tribunalul Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul P. I., cu o acțiunea care a vizat angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului său, ca urmare a prejudicierii patrimoniului societății cu o cantitate de_ tone de floarea soarelui, apreciată ca fiind lipsă în gestiunea pârâtului.
Pentru stabilirea întinderii prejudiciului, la solicitarea ambelor părți, instanța de fond a încuviințat efectuarea unei expertize contabile, fiind desemnată doamna expert.
După depunerea raportului de expertiză contabilă, la data de 04.04.2012, pârâtul P. I. a invocat nulitatea acestui raport de expertiză, motivat de faptul că pârâtul nu a fost legal citat la domiciliul procesual ales, prin avocatul său L. Tuleasca, astfel cum se indicase prin întâmpinare și, prin urmare, a fost în imposibilitate să se prezinte la locul efectuării expertizei și să ofere expertei informațiile și înscrisurile de care acesta avea nevoie pentru a răspunde obiectivelor stabilite de instanță.
Cererea pârâtului a fost găsită întemeiată de către instanța de fond, iar prin încheierea din 13 iulie 2012 s-a dispus anularea expertizei conform art. 208 C.pr.civ. și s-a dispus refacerea probei cu convocarea tuturor părților, inclusiv a pârâtului care urmează să fie citat la domiciliul procesual ales, instanța dispunând în mod expres ca părerea expertului judiciar să fie consemnată în expertiză, iar opiniile experților părți să fie consemnate separat. (fila 113 dosar Trib. Tulcea, vol.II).
După anularea raportului de expertiză s-a procedat la refacerea acestuia, expertul citându-l din eroare pe pârât la domiciliul său din Babadag, ., jud. Tulcea, iar nu la domiciliul procesual ales, la cabinet de Avocatură L. Tuleasca – București, .. 38, ., așa cum se indicase prin întâmpinare și cum dispusese în mod expres instanța la termenul de judecată din 13 iulie 2012.
Curtea constată că deși pârâtul a invocat neregularitatea convocării sale la efectuarea raportului de expertiză, imediat după depunerea acestuia la dosar și a motivat faptul că s-a aflat în imposibilitatea de a participa la expertiză însoțit de avocatul său care deținea actele necesare rezolvării unora dintre obiectivele expertizei, cu încălcarea dispozițiilor art. 208 C.pr.civ., prima instanță a respins cererea de anulare a actului de procedură, motivat de faptul că nu există vătămare.
Art. 208 C.pr.civ. prevede că „Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată cu confirmare de primire, arătând zilele și orele când începe și când se continuă lucrarea.”
Din interpretarea acestor norme legale rezultă că citarea părților, conform dispozițiilor legale, inclusiv potrivit art. 93 C.pr.civ. în caz de alegere de domiciliu, este obligatorie la efectuarea expertizei atunci când este nevoie de o lucrare la fața locului. Or, în speță, efectuarea expertizei contabile a necesitat o lucrare la fața locului, iar instanța de fond dispusese în mod expres prin încheierea din 13 iulie 2012 ca citarea părților să se facă la domiciliile procesuale alese în condițiile art. 93 C.pr.civ.
Citarea părților pentru o expertiză la fața locului constituie o garanție a dreptului de apărare al acestora, întrucât li se creează posibilitatea de a da expertului lămuririle necesare și totodată, de a-i cere să facă toate constatările legate de obiectivele fixate în expertiză, neîndeplinirea acestei obligații determinând anularea actului de procedură în condițiile art. 108 alin 3 C.pr.civ. coroborat cu art. 105 alin 2 C.pr.civ.
Nulitatea actelor de procedură este definită ca sancțiunea procedurală care intervine în cazul actului de procedură care nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru validitatea lui, lipsindu-l total sau parțial de efectele lui firești.
Art. 105 alin 2 C.pr.civ. din 1865 reprezintă dreptul comun în materia nulității actelor de procedură, dispunând ca nulitatea intervine numai dacă sunt îndeplinite cumulativ trei condiții: să existe un act de procedură care a fost îndeplinit cu nerespectarea formelor legale; actul de procedură să fi produs părții o vătămare; vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Prima condiție vizează împrejurarea că actul de procedură a fost întocmit cu nerespectarea condițiilor proprii acestuia, privitoare la forma sau conținutul său, fără a interesa dacă este vorba de un funcționar judecătoresc(grefier, etc) sau/și de un alt funcționar chemat să îndeplinească unele acte de procedură în cursul procesului. Se constată că această cerință este îndeplinită în speță, expertiza contabilă fiind realizată fără citarea legală a pârâtului la domiciliul procesual ales, contrar dispozițiilor art. 208 alin 1 c.pr.civ., care prevede în mod expres că „… ea nu poate fi făcută decât după citarea părților …”
În cea ce privește vătămarea, aceasta poate îmbrăca forma unui prejudiciu patrimonial, dar poate avea și o sferă mai largă, precum amânarea procesului sau împiedicarea părții de a-și pregăti apărarea (cum e cazul în speță).
Nu poate fi reținută susținerea intimatei-reclamante în sensul că nu s-a produs un prejudiciu pârâtului prin neconvocarea sa legală la efectuarea expertizei, față de dispozițiile art. 208 alin 1 C.pr.civ., vătămarea rezultând din finalitatea formei procedurale prevăzute de lege, scopul citării părților implicate în conflictul judiciar, la efectuarea unei expertize ce implică și o lucrare la fața locului fiind acela de a le asigura dreptul la apărare, drept ce implică posibilitatea acestora de a da lămuriri expertului și de a prezenta înscrisurile pe care le posedă în legătură cu obiectivele lucrării, astfel cum dispune în mod expres art. 208 alin 2 C.pr.civ.
Această soluție se justifică în speță cu atât mai mult cu cât toate considerentele ce susțin hotărârea instanței de fond sunt fundamentate pe împrejurarea că în expertiza contabilă s-a precizat faptul că din documentele puse la dispoziție expertului nu s-a constatat existența înregistrării unor documente de sesizare întocmite de pârât cu privire la unele deficiențe constatate în activitatea reclamantei, în referire exactă la condițiile necorespunzătoare de funcționare a basculei de recepție Siloz Babadag și livrare din siloz a cantității de floarea soarelui (fila 6 din hotărâre, alin 2).
Or, în condițiile în care pârâtul nu a fost legal citat la efectuarea raportului de expertiză și a fost în imposibilitatea de a se prezenta însoțit de avocatul său pentru a-i prezenta expertului lămuriri și înscrisurile necesare cu privire la deficiențele din activitatea reclamantei menționate prin întâmpinare, expertul a concluzionat că documentele ce i-au fost prezentate unilateral de către unitatea reclamantă nu susțin apărările pârâtului, concluzie preluată în mod necritic de către instanță în considerentele hotărârii recurate.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că raportul de expertiză contabilă valorificat de către instanța de fond a fost realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 208 C.pr.civ., iar vătămarea produsă pârâtului nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură și refacerea acestuia în condiții legale.
Mai mult, în referire la același raport de expertiză, se constată că pârâtul a formulat și obiecțiuni cu caracter tehnic ce implicau obținerea unor explicații din partea expertului contabil, dar instanța de fond, prin încheierea din 9 ianuarie 2013 (ce face parte integrantă din hotărârea atacată cu recurs) a respins aceste obiecțiuni fără nicio motivare.
Conform jurisprudenței CEDO, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost suspuse, ci nu doar să reia pur și simplu concluziile unui raport de expertiză contabilă, asupra căruia s-au formulat obiecțiuni cu caracter tehnic și care s-au respins fără nicio analiză și motivare din partea instanței.(Hotărârea Helle contra Finlandei din 19 decembrie 1997 și Hotărârea din cauza Albina contra României din 28.04.2005)
Deși art. 6 paragraf 1 din CEDO nu reglementează admisibilitatea și forța probantă a mijloacelor, argumentelor și ofertelor de probe ale părților, el instituie în sarcina instanțelor judecătorești o obligație de a efectua examinarea lor efectivă (cauza Vlasia G. V. contra României, Hot. Din 8 iunie 2006).
Fără a cere un răspuns detaliat fiecărui argument al părților,, această obligație presupune totuși ca partea vătămată să poată aștepta un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru soluționarea procedurii în cauză.
Or, în speță, pârâtul a formulat obiecțiuni ample la raportul de expertiză contabilă efectuat atât sub aspectul întinderii lipsei din gestiune, invocând calcularea greșită a perisabilităților, cât și sub aspectul modalității de stabilire a valorii despăgubirii ce urmează a fi plătită reclamantei și, de asemenea, a solicitat efectuarea unui raport de expertiză agricolă pentru lămurirea problemei ce viza valorificarea perisabilităților, iar instanța de fond, fără nicio motivare explicită, a respins atât obiecțiunile la raportul de expertiză, cât și proba cu expertiza agricolă, ca nefiind utilă cauzei.
Soluția primei instanțe se reține a fi nelegală sub acest ultim aspect, cu atât mai mult cu cât cererea de completare a probatoriului cu o expertiză tehnică în agricultură a fost motivată de pârât ca fiind absolut necesară în raport de concluziile expertului contabil (fila 6 din raportul de expertiză) care a reținut următoarele: „Menționăm că aceste perisabilități și scăzăminte au fost calculate de experți contabili doar pe baza celor înscrise în documentele contabile inclusiv analize de laborator și nu de către experți tehnici cu cunoștințe solide în determinarea calității produselor la un moment dat funcție de condițiile tehnice existente în spațiul de depozitare în perioade diferite (filele 158 și 136,137 dosar fond, vol. II).
Deși Tribunalul Tulcea a respins această probă ca nefiind utilă cauzei, nu a arătat în considerentele hotărârii care sunt probatoriile, respectiv înscrisurile care lămuresc pe deplin această problemă ce viza calculul și scăzămintele perisabilităților la floarea soarelui și care făceau inutilă administrarea expertizei de specialitate, prima instanță limitându-se să respingă proba ca nefiind utilă cauzei și să preia în motivare toate considerentele expertizei contabile.
Prin urmare, în condițiile în care prima instanță s-a limitat la preluarea pur și simplu a concluziilor expertizei contabile și nu a examinat în mod real toate problemele care i-au fost supuse, a respins fără nicio motivare în fapt și în drept atât obiecțiunile la raportul de expertiză cât și cererea de suplimentare a probatoriului cu o expertiză agricolă, Curtea constată că hotărârea Tribunalului Tulcea nu răspunde exigențelor art. 6 din CEDO. Cum motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 7 C.pr.civ. s-au găsit întemeiate, în raport de dispozițiile art. 312 C.pr.civ., Curtea va casa în întregime hotărârea atacată, pentru a se asigura o judecată unitară a cauzei, dosarul urmând a fi trimis spre rejudecare primei instanțe, care va avea în vedere la soluționarea cauzei aspectele de fond invocate în prezentul recurs.
Cu ocazie rejudecării cauzei, urmare a constatării nulității raportului de expertiză contabilă, probă absolut necesară soluționării cauzei, prima instanță va proceda la administrarea acestei probe cu respectarea tuturor exigențelor art. 208 C.pr.civ.. De asemenea, în vederea lămuririi tuturor aspectelor invocate de părți, atât în fața instanței de fond cât și în recurs, cu privire la fondul cauzei, prima instanță va administra toate probele necesare, inclusiv expertiza tehnică în agricultură, în condițiile în care nu există nici un impediment obiectiv pentru realizarea acesteia, ca urmare a trecerii unui termen îndelungat de la data constatării lipsei din gestiune.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va admite recursul pârâtului și se va casa hotărârea Tribunalului Tulcea, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurentul pârât P. I., cu domiciliul în loc. București, .. 38, . civile nr. 503/23.01.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. D. S.A., cu domiciliul în Tulcea, . nr. 26, județul Tulcea și intimata pârâtă P. I., cu domiciliul în localitatea Babadag, ., județul Tulcea.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Tulcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
D. P. I. B.
M. P.
Grefier,
A. B.
Red.hot.jud.fond L.D.P.
Red.dec.jud.rec.M.P./30.09.2013
Tehnored.gr.AB/3 ex./25.10.2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
C., ., județ C., cod poștal -_,
Tel.0241-_ int.144, 196 sau 0241-_; fax: 0241-_
Dosar nr._
Data emiterii adresei:
C ă t r e
TRIBUNALUL TULCEA
Vă înaintăm alăturat dosarul nr._, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială, recurs civil declarat de recurentul pârât P. I., cu domiciliul în loc. București, .. 38, .. A, . civile nr. 503/23.01.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C.D. S.A., cu domiciliul în Tulcea, . nr. 26, județul Tulcea și intimata pârâtă P. I., cu domiciliul în localitatea Babadag, ., județul Tulcea, având în vedere că prin Decizia civilă nr. 801/CM din 25 septembrie 2013, Curtea de Apel C. a decis astfel:
„Admite recursul. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Tulcea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2013.”
Dosarul conține un nr. de .file și are atașate următoarele dosare: nr._ (vol.II) al Tribunalului Tulcea (224 file) și vol.I al aceluiași dosar (262 file), cât și un dosar – referitor la dosarul nr._, pe coperta căruia este înscris „Termen: 30.11.2011” și conține file nenumerotate și care emană cel mai probabil de la S.C. D. S.A. Tulcea (cu înscrisuri: proces verbal de cercetare disciplinară prealabilă, contract de prestări servicii 2619 din 01.07.2011, Organigramă . Tulcea și altele).
PREȘEDINTE DE COMPLET,Grefier,
Judecător D. PETROVICIAna B.
- 2 ex. -
| ← Modul de desfăşurare a activității agențiilor de recrutare... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 991/2013.... → |
|---|
