Acţiune în suspendarea grevei. Decizia nr. 44/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 8244/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 44/CM/2014
Ședința publică de la 11 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. A.
Judecător M. B.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de către reclamanta R A T C C. cu sediul în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 3435 din 18.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimații-pârâți S. L. TRANSPORT ÎN COMUN C., cu sediul în C., ., județul C. și S. P. AL TRANSPORTATORILOR ȘI ACTIVITĂȚILOR CONEXE C., cu sediul în C., ., ., județul C., având ca obiect acțiune în suspendarea grevei INCETARE GREVA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat P. V. M. în reprezentarea intereselor apelantei, în baza împuternicirii avocațiale nr. 04 din 10.02.2014, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că apelul este declarat în termen legal, motivat și comunicat cu intimații, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Intimații au formulat întâmpinare, comunicată cu apelanta, care a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
La data prezentului termen de judecată s-a transmis prin fax o cerere de amânare a judecării cauzei formulată de către avocat P. L. F., în calitate de apărător ales al intimatei S. P. al Transportatorilor și Activităților Conexe.
Fiind pusă în discuție cererea de amânare formulată, reprezentanta apelantei arată că nu se opune încuviințării acesteia, dacă se face dovada calității de reprezentant a apărătorului ales.
Curtea, după deliberare, constată că prin cererea de amânare formulată de apărătorul ales al apelantei se menționează faptul că a fost angajat în cursul zilei precedente, însă nu se anexează împuternicirea avocațială în acest sens.
Se mai reține că cererea de apel a fost comunicată intimaților încă din data de 26.11.2013, astfel că aceștia aveau un interval de timp suficient pentru angajarea unui apărător, iar cererea de amânare nu este formulată nici de intimați, deși aveau această posibilitate.
Ca urmare, nefiind dovedită calitatea de apărător ales a avocatului care a formulat cererea de amânare, Curtea va respinge cererea formulată.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă etapa cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Apărătorul ales al apelantei solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată la termenul din 18.09.2013, în limitele stabilite expres de către apelantă. Apelul urmează a se judeca în contradictoriu cu salariații indicați în anexele 1 și 2 din precizările de acțiune din 18.09.2013, care au participat la grevă și au apartenență sindicală.
Instanța de fond în mod greșit s-a pronunțat pe capătul de cerere privind despăgubirile în contradictoriu cu organizațiile sindicale și nu a analizat cererea în raport cu persoanele indicate de reclamantă.
Apreciază deci că nu s-a soluționat fondul cererii, pretențiile reclamantei nefiind analizate în contradictoriu cu pârâții indicați.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 16.09.2013 la Tribunalul C., reclamanta RATC Constanta, în contradictoriu cu pârâții S. L. Transport in Comun Constanta si S. P. al Transportatorilor si Activitatilor Conexe Constanta, a solicitat se dispune încetarea grevei, constatarea ilegalității grevei si despăgubiri.
In motivarea acțiunii, reclamanta RATC Constanta arata ca in data de 16.09.2013, orele 5, conducătorii auto din cadrul Autobazei Autobuze au refuzat sa iasă pe trasee in capetele de linie si sa constituie rezerve, conform ciclogramei de transport a zilei.
Precizează reclamanta ca transportul public local la nivelul Municipiului Constanta a fost paralizata, întrucât nici un autobuz nu a pornit din sediul autobazei, iar administrația regiei nu a fost înștiințata cu privire la revendicări.
Cu notificarea nr. 6625/16.09.2013, conducerea regiei a adus la cunoștința greviștilor din cadrul celor doua sindicate ca nu au parcurs procedurile obligatorii prevăzute de lege, ca exista posibilități de soluționare a conflictului colectiv de munca, iar organizatorii trebuie sa asigure serviciul de transport in comun la cel puțin o treime din activitatea normala. Organizatorii nu au făcut dovada ca hotărârea de a declara greva s-a făcut ca urmare a unui acord scris de a participa la greva.
In drept, reclamanta a invocat art. 181 – 207 din Legea nr. 62/2011.
In dovedirea acțiunii, reclamanta a folosit proba cu înscrisuri.
Paratul S. P. al Transportatorilor si Activităților Conexe Constanta a depus precizări, arătând ca nu are nici o implicare in manifestările salariaților din 16.09.2013, fiind vorba de o acțiune spontana.
Paratul S. L. Transport in Comun Constanta a depus întâmpinare, solicitând a se lua act ca reprezentanții săi legali nu au participat la greva conducătorilor auto din 16-17 septembrie 2013. Precizează ca un număr de 252 de șoferi, dintre cei care au participat la greva, sunt membri ai Sindicatului L. Transport in Comun Constanta. Apreciază paratul ca nu s-a respectat procedura prevăzuta de lege.
Prin notele scrise depuse la data de 16.09.2013, reclamanta a precizat că înțelege să se îndrepte împotriva salariaților care au refuzat să intre pe traseu în zilele de 16.09.2013 și 17.09.2013, declanșând greva.
La termenul din 18.09.2013, însă, reclamanta RATC Constanta, prin reprezentant, a precizat ca înțelege sa se judece in contradictoriu cu S. L. Transport in Comun Constanta si S. P. al Transportatorilor si Activităților Conexe Constanta, iar cuantumul despăgubirilor este de 141.877,50 lei. A mai precizat reclamanta ca greva s-a derulat in datele de 16.09.2013 si 17.09.2013 pana la ora 12.
Prin sentința civilă nr.3435/18.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. s-a admis cererea formulată de către reclamantă; s-a constatat caracterul ilegal al grevei salariaților RATC Constanta; s-a respins cererea de încetare a grevei formulata de reclamantă, constatând încetată greva; s-a respins cererea pentru despăgubiri formulata de reclamantă în contradictoriu cu pârâții S. L. Transport in Comun Constanta si S. P. al Transportatorilor si Activităților Conexe Constanta.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit înscrisurilor depuse de reclamanta RATC Constanta si precizărilor paraților S. L. Transport in Comun Constanta si S. P. al Transportatorilor si Activităților Conexe Constanta in datele de 16.09.2013 si 17.09.2013 (pana la ora 12), salariații – conducători auto ai regiei de transport in comun au încetat lucrul, refuzând sa intre pe traseu. Încetarea lucrului a durat pana la ora 12 a datei de 17 septembrie 2013, când s-a reluat activitatea.
Instanța apreciază ca in cauza sunt incidente următoarele dispoziții din Legea nr. 62/2011: art. 181, art. 182, art. 205, art. 160, art. 189, art. 201 (1).
Analizând actele dosarului, instanța constata ca salariații RATC Constanta au încetat lucrul in data de 16.09.2013, fara ca in prealabil sa parcurgă procedura de soluționare a conflictului colectiv de munca, prevăzuta de art. 182 din Legea nr. 62/2011. Astfel, se apreciază ca încetarea lucrului (greva) a avut loc fara a fi epuizate posibilitățile de soluționare a conflictului colectiv de muncă prin procedurile obligatorii prevăzute de lege, nu a fost precedata de o greva de avertisment și momentul declanșării grevei nu a fost adus la cunoștința angajatorilor da către organizatori cu cel puțin două zile lucrătoare înainte.
Mai mult, se retine ca salariații participanți la greva, pe durata acesteia, nu au asigurat serviciul public de transport in comun, la o treime din activitatea normală, așa cum aveau obligația conform art. 205 din Legea nr. 62/2011.
F. de acestea, chiar daca la momentul pronunțării greva încetase, instanța nu poate sa nu retina caracterul ilegal al grevei salariaților RATC Constanta. La momentul investirii instanței, greva era in desfășurare, a continuat pana la data de 17.09.2013 ora 12, astfel incat cererea de constatare a caracterului ilegal este întemeiata.
In ceea ce privește cererea de încetare a grevei, instanța constata ca aceasta a încetat in data de 17.09.2013 la ora 12, astfel incat la data pronunțării instanței o asemenea cerere nu mai subzista. Încetarea grevei s-a produs ca urmare a manifestării de voința a salariaților, astfel incat instanța va constata încetata greva.
In ceea ce privește cererea referitoare la despăgubiri, îndreptata împotriva pârâților S. L. Transport in Comun Constanta si S. P. al Transportatorilor si Activităților Conexe Constanta, instanța constata următoarele:
In soluționarea conflictelor colective de munca, organizațiile sindicale reprezentative care participă la negocierile colective ale contractului sau acordului colectiv de muncă aplicabil reprezintă salariații, conform art. 160 din Legea nr. 62/2011 coroborat cu art. 266 Codul muncii, implicit in fata instanțelor de judecata. Insa, instanța apreciază ca reprezentarea salariaților in conflictele colective de munca de către sindicate nu trebuie confundata cu organizarea grevei.
In cauza, sindicatele au precizat ca reprezentații acestora nu au organizat si nu au participat la greva, astfel incat nu se poate retine ca hotărârea de înceta lucrul le aparține. Mai mult, reclamanta RATC Constanta nu a făcut dovada ca sindicatele au organizat greva desfășurata in datele de 16 – 17.09.2013 de către salariații reclamantei RATC Constanta. F. de acestea, instanța apreciază ca cererea pentru despăgubiri formulata de reclamanta RATC Constanta în contradictoriu cu pârâții S. L. Transport in Comun Constanta si S. P. al Transportatorilor si Activităților Conexe Constanta este nefondata.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamanta. în motivarea apelului său, aceasta a arătat următoarele: a depus note scrise prin care a precizat acțiunea în sensul că înțelege să îndrepte cererea de despăgubiri împotriva salariaților din tabelele anexate reprezentați de sindicate care au fost indicate pentru a se realiza procedura de citare; instanța de fond nu a avut în vedere precizările formulate reținând eronat că organizațiile sindicale au calitatea de pârâte; nu au solicitat despăgubiri de la organizațiile sindicale; Tribunalul s-a pronunțat cu privire la prima cerere – având ca obiect constatarea nelegalității grevei tot în contradictoriu cu organizațiile sindicale, în pofida precizărilor formulate, deși în soluționarea cererii privind despăgubirile solicitate a reținut că sindicatele nu au organizat greva; aceste soluții sunt apreciate a fi contradictorii.
Precizează în cadrul cererii de apel și valoarea pretențiilor.
Intimații au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea apelului, reiterând, în esență, apărările formulate în fața primei instanțe.
În dovedirea pretențiilor sale, apelanta a depus un tabel cuprinzând angajații cu privire la care susține că au participat la grevă și valoarea sumelor pretinse cu titlu de despăgubiri.
La solicitarea Curții, de a indica mijloacele de probă, apelanta a depus la 22.11.2013 același tabel.
Nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod.pr.civ., Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Pe de o parte, se constată că prin notele scrise depuse la data de 16.09.2013, înainte de primul termen de judecată fixat la data de 18.09.2013, reclamanta a precizat că înțelege să se îndrepte împotriva salariaților care au refuzat să intre pe traseu în zilele de 16.09.2013 și 17.09.2013, declanșând greva. Așadar cererea adițională îndeplinea condițiile prevăzute de art. 204 Cod.pr.civ..
Dar, în condițiile în care Tribunalul a omis să soluționeze cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu salariații nominalizați în calitate de pârâți au devenit incidente prevederile art.444 Cod.pr.civ. privind procedura completării hotărârii judecătorești.
În conformitate cu art. 445 Cod.pr.civ. completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului ci numai în condițiile art. 444 Cod.pr.civ..
Astfel cum a arătat în mai multe cauze Curtea Europeană a Drepturilor Omului, „dreptul de acces la o instanță nu este absolut. El poate da ocazia unor limitări implicit admise, deoarece el reclamă prin însăși natura sa o reglementare din partea statului. În elaborarea unei astfel de reglementări, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Cu toate acestea, limitările aplicate nu pot restrânge accesul deschis individului de o manieră sau într-o asemenea măsură încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa. Mai mult decât atât, ele nu se conciliază cu art. 6 § 1 decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat „(printre altele, F.E. împotriva Franței, Hotărârea din 30 octombrie 1998, Culegere de hotărâri și decizii 1998-VIII, p. 3.349, § 44, și Yagtzilar și alții împotriva Greciei, nr. 41.727/98, § 23, CEDO 2001-XII).
În concret, în prezenta cauză, prevederile art. 445 Cod.pr.civ. nu erau de natură a o prejudicia pe reclamantă care are ale căi legale pentru a încerca realizarea pretențiilor sale, înlăturarea posibilității de a solicita completarea hotărârii pe calea apelului fiind justificată de necesitatea eliminării suprapunerii unor mijloace procesuale de valorificare a drepturilor care poate crea incertitudine cu privire la mijlocul ce trebuie ales precum și pentru evitarea sesizării instanțelor de control judiciar cu soluționarea unor cereri care nu au legătură cu acest tip de control ci constituie cereri ce pot fi soluționate de instanțele de fond într-o manieră mai rapidă și mai eficientă în folosul părților prin înlăturarea unor omisiuni în soluționarea cauzei.
De asemenea, reclamanta are posibilitatea, cu respectarea condițiilor legale, să formuleze o acțiune distinctă.
Ca urmare, acest motiv de apel nu poate fi primit.
În ceea ce privește fondul cauzei, se constată că nici în apel reclamanta nu a probat nici implicarea organizațiilor sindicale în declanșarea grevei dar nici cuantumul prejudiciului.
Astfel, deși Curtea a solicitat în mod expres apelantei să indice probele de care înțelege să se folosească în apel, aceasta nu a depus decât un tabel cuprinzând salariații cu privire la care susține că au participat la grevă și valoarea sumelor pretinse cu titlu de despăgubiri fără să indice în nici un mod cum a stabilit aceste valori și fără să indice și să prezinte vreun mijloc de probă care să susțină afirmațiile sale cu privire la întinderea prejudiciilor pretins suferite, contrar art.272 din Codul Muncii.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către reclamanta R A T C C. cu sediul în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 3435 din 18.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimații-pârâți S. L. TRANSPORT ÎN COMUN C., cu sediul în C., ., județul C. și S. P. AL TRANSPORTATORILOR ȘI ACTIVITĂȚILOR CONEXE C., cu sediul în C., ., ., apartament 47, județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2014.
Președinte, R. A. | Judecător, M. B. | |
Grefier, A. B. |
Redactat jud. A. R. 07.03.2014
Jud.fond C.S. A.
Emis 3 .>Acest
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 258/2014. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 144/2014.... → |
|---|
