Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 392/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 392/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 2434/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 392/CM
Ședința publică din 21 Octombrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta pârâtă I. DE CERCETARI ECO-MUZEALE TULCEA, cu sediul În Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 135/22.01.2014 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. C., cu domiciliul procesual ales în Tulcea ..34, județul Tulcea la Cabinet avocat A. C., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 155 și urm. cod pr.civilă.
Apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință:
Instanța socotindu-se lămurită asupra cauzei, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului de față, luând act că apelanta pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
CURTEA :
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr. 2434/06.09.2013, contestatoarea D. C. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 56/31.07.2013 emisă de I. de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, solicitând anularea acesteia ca nelegală și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
În motivare, contestatoarea a arătat că, prin decizia contestată, managerul interimar a dispus încetarea contractului individual de muncă pe perioada determinată nr. 518/10.05.2013, contract ce nu există, de facto și de jure, astfel că decizia de concediere nr. 56/31.07.2013 nu are obiect.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 53/2003 privind Codul Muncii.
Prin sentința civilă 135/22.02.2014, Tribunalul Tulcea a admis contestația, a anulat Decizia nr. 56/31.07.2013, emisă de I. de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, ca nelegală și a obligat intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta, de la data emiterii deciziei de concediere și până la data pronunțării prezentei hotărâri, precum și la plata către contestatoare a sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere următoarele:
După cum însăși intimata recunoaște prin întâmpinare, între părți au fost stabilite raporturi de muncă în baza contractului individual de muncă nr. 271/01.03.1994 în baza căruia aceasta a avut funcția de muzeograf, copia acestuia aflându-se la fila 59 din dosar.
Prin dispoziția nr. 10/20.03.1999 s-a dispus ca, începând cu data de 15 martie 1999, contestatoarea să dețină funcția de șef-secție la Muzeul de științele naturii, cercetător științific.
Ulterior, prin decizia nr. 14/29 ianuarie 2010, s-a dispus reîncadrarea contestatoarei în funcția de conducere de șef serviciu II.
Urmare promovării concursului de proiecte de management s-a emis Hotărârea Consiliului Județean Tulcea nr. 82/13 august 2010, în baza căreia contestatoarea a fost numită în funcția de manager al I.C.E.M. Tulcea, sens în care a și fost încheiat contractul de management nr. 264/16.08.2010.
Potrivit Hotărârii Consiliului Județean Tulcea nr. 48/30.04.2013, sus-menționatul contract de management a încetat.
Se reține însă că, așa după cum rezultă din organigrama și din statul de funcții aprobate prin H.C.J. nr. 83/13.08.2010 privind reorganizarea I.C.E.M. Tulcea, postul de șef serviciu ocupat de contestatoare în baza deciziei nr. 14/29 ianuarie 2010 a fost desființat.
Din adresa nr. 6102/11.07.2013, emisă de I.T.M. Tulcea, instanța reține însă că, în ceea ce o privește pe contestatoare, acesteia nu i-au fost întocmite documentele necesare privind acordarea preavizului și deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr. 271/01.03.1994, conform prevederilor Codului muncii, ca urmare a desființării postului deținut de aceasta.
La data de 10.05.2013, intimata a întocmit contractul individual de muncă nr. 518, pentru o perioadă determinată, respectiv cea cuprinsă între data de 10.05.2013 și până la data aprobării organigramei și a statului de funcții ale I.C.E.M. Tulcea, funcția stabilită pentru contestatoare, în baza acestui contract fiind aceea de CS III la C.M.E.T. – D.D. Tulcea din cadrul I.C.E.M. Tulcea.
Analizând acest contract individual de muncă, instanța a constatat că nu poartă semnătura contestatoarei.
Or, conform prevederilor art. 16 alin. (1) Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților.
În speță, în lipsa semnăturii contestatoarei pe respectivul contract individual de muncă, s-a apreciat că nu există acordul părților, deci, respectivul contrat nu este valabil încheiat, el neputând produce efecte juridice.
Totodată, s-a observat că, intimata însăși, prin decizia nr. 33 din 13.05.2013, are în vedere, pentru a decide încadrarea contestatoarei, începând cu data de 10.05.2013 în funcția de cercetător științific (C.S.) grad profesional III (C.S. III) la Centrul Muzeal Eco-Turistic Delta Dunării (C.M.E.T. - D.D.) din cadrul I.C.E.M. Tulcea, printre altele, contractul individual de muncă nr. 271/01.03.1994, a cărui valabilitate o recunoaște așadar la data de 10.05.2013 și nu contractul individual de muncă nr. 518/10.05.2013.
De altfel, intimata a emis o decizie de încetare a contractului individual de muncă nr. 271/01.03.1994 abia la data de 01.08.2013 și prin care a dispus o încetare retroactivă a acestuia, începând cu data de 16.08.2010, în condițiile în care conform prevederilor art. 77 din Codul muncii, orice decizie de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului, așadar pentru viitor, nu și pentru trecut, cum se dispune prin decizia de concediere nr. 57/01.08.2013.
Dincolo de aceste aspecte, instanța a avut în vedere că, în speță nu poate fi vorba despre o încetare a contractului nr. 518/10.05.2013 în temeiul art. 82 alin. 2, art. 83 lit. b) și art. 84 alin. (1) din Codul muncii, în condițiile în care contestatoarea nu și-a dat acordul pentru încheierea acestui contract pe perioadă determinată.
Împrejurarea că aceasta a încasat drepturi salariale și după încetarea contractului de management nu poate echivala nicidecum cu o recunoaștere tacită a existenței contractului individual de muncă nr. 518/10.05.2013, recunoaștere care este nepermisă în dreptul muncii.
Pentru aceste motive, s-a admis contestația și s-a anulat decizia nr. 56/31.07.2013, emisă de I. de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea.
Având în vedere și dispozițiile art. 80 din Codul muncii, instanța a obligat intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta, de la data emiterii deciziei de concediere și până la data pronunțării prezentei hotărâri.
Totodată, având în vedere că în cauză contestatoarea a efectuat cheltuieli de judecată, potrivit chitanței depusă la dosar, instanța văzând dispozițiile art. 453 alin. (1) N.C.P.C., a obligat intimata la plata către contestatore a sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel I. de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, care a formulat următoarele critici :
- Cu privire la solicitarea de a respinge contestația solicită a se avea în vedere următoarele aspecte:
Instanța de fond nu a avut în vedere că postul de șef serviciu ocupat de contestatoare în baza deciziei nr. 14/29.01.2010 de reîncadrare în funcția de șef serviciu emisă în temeiul Legii nr.330/2009 a fost desființat din organigramă și statul de funcții prin Hotărârea Consiliului Județean Tulcea nr.83/13.08.2010, așa cum s-a arătat în întâmpinarea la acțiune și în răspunsul ICEM nr.5915/03.12.2013 formulat la solicitarea Tribunalului Tulcea pentru termenul de judecată din 04.12.2013.
La data de 16.08.2010, în urma susținerii concursului de manager organizat în temeiul OUG nr. 189/2009 privind managementul instituțiilor publice de cultură aprobată prin Legea nr. 269/2009, s-a încheiat contractul de management nr. 264/16.08.2010 între D. C. și Consiliul Județean Tulcea. În baza acestuia, în perioada 16.08.2010 – 09.05.2013, reclamanta a exercitat funcția de manager al ICEM Tulcea.
Ca urmare a evaluării activității desfășurate în perioada 01.01.2012 – 31.12.2012, contestatoarea a fost apreciază cu calificatul final nesatisfăcător. Prin hotărârea nr. 48/30.04.2013 a Consiliului Județean Tulcea privind aprobarea rezultatului final al evaluării managementului, comunicată la data de 09.05.2013, s-a dispus încetarea contractului de management în condițiile art. 32 din OUG nr. 189/2008.
La data încetării contractului de management pentru D. C. s-a procedat la încheierea contractului individual de muncă nr. 518/10.05.2013 pe perioadă determinată de la 10.05.2013 până la aprobarea organigramei și a statului de funcții în care să fie prevăzut acest post, întrucât postul de șef serviciu ocupat de contestatoare în baza deciziei nr. 14/29.01.2010 de reîncadrare în funcția de șef serviciu emisă în temeiul Legii cadru nr. 330/ 2009 a fost desființat din organigrama și statul de funcții prin Hotărârea Consiliului Județean Tulcea nr. 83/13.08.2010 privind reorganizarea ICEM Tulcea. Contractul nr. 518/2013 s-a încheiat pe un post temporar vacant de CS III existent la Centrul Muzeal Eco-Turistic Delta Dunării, întrucât nu exista un alt post vacant similar în cadrul acestei structuri pentru funcția de execuție de cercetător științific III (CS III) corespunzătoare gradului profesional al contestatoarei. Concomitent s-au făcut demersuri către ordonatorul principal de credite - Consiliul Județean Tulcea pentru crearea unui post de CS III – perioadă nedeterminată în cadrul Centrului Muzeal Eco – Turistic Delta Dunării, solicitându-se transformarea unui post vacant de îngrijitor (M) în CS III, acesta din urmă urmând a fi ocupat de D. C..
Întrucât prin Hotărârea Consiliului Județean Tulcea nr. 110/26.07.2013 nu s-a aprobat transformarea postului vacant de îngrijitor în CS IIII, consecința legală a fost emiterea deciziei nr. 56/31.07.2013 de încetare a contractului individual de muncă încheiat pe perioadă determinată până la aprobarea organigramei și a statului de funcții.
Totodată, deși reclamanta a considerat că nu există contractul nr. 518/10.05.2013, în perioada 10.05.2013 – 07.08.2013 s-a prezentat la locul de muncă, a desfășurat activități specifice postului pentru care a fost salarizată corespunzător, încasând drepturile bănești stabilite prin contract. Acest fapt rezultă din pontajele de prezență și fluturașii de salarizare pentru perioada respectivă comunicați instanței de fond. De asemenea, contractul menționat a fost înregistrat în Revisal, ICEM Tulcea înțelegând să-și îndeplinească obligațiile de plată față de salariat și pe cele ce privesc toate contribuțiile sociale ce decurs din executarea contractului nr. 518/2013.
- Instanța de fond a acordat mai mult decât s-a solicitat prin acțiunea formulată.
Solicită a se constata că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea deciziei nr.56/31.07.2013 a managerului interimat al ICEN Tulcea și plata cheltuielilor de judecată.
Față de cele solicitate de contestatoare și față de constatarea instanței menționată în preambulul hotărârii judecătorești, în care se arată că decizia nr. 56/2013 este practic lipsită de obiect, aceasta a dispus și acordarea de despăgubiri, fiind încălcat astfel principiul disponibilității.
- Cu privire la cheltuielile de judecată la care ICEN a fost obligată, solicită diminuarea cuantumului acestora reprezentând onorariul avocat, întrucât acesta este supraevaluat în raport cu complexitatea cauzei.
- Cu privire la solicitarea de suspendare a executării sentinței civile apelate până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, solicită a se reține că ICEM Tulcea nu are sume prevăzute pentru plata despăgubirilor stabilite prin sentința civilă nr. 135/2014 a Tribunalului Tulcea, în bugetul pentru anul 2014 aprobat conform Hotărârii Consiliului Județean Tulcea nr. 12/01.2014.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, de probele administrate și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat:
- În ceea ce privește prima critică ce vizează desființarea postului de “sef serviciu” ocupat de reclamanta și imposibilitatea mentinerii acestuia în condițiile în care desființarea postului a fost dispusa prin hotărârea Consiliului Judetean Tulcea nr. 83/13.08.2010 privind reorganizarea ICEM Tulcea, Curtea constată că această critică nu are nici o legătură cu motivele pentru care Tribunalul Tulcea a dispus anularea deciziei de concediere.
Din considerentele sentinței nu se poate reține că au fost contestate și anulate măsurile de reorganizare a ICEM Tulcea și nici cele care au dus la desființarea postului ocupat de reclamanta anterior acestei hotarari.
Ceea ce a sanctionat instanța de fond a fost noul contract individual de muncă nr. 518/10.05.2013 pentru neîndeplinirea conditiilor cerute de lege respectiv art. 16 din Codul muncii .
Potrivit acestui text de lege, pentru a se considera valabil încheiat și a produce efecte, contractul trebuie să poarte semnatura ambelor părți ca o garantare a faptului că acestea și-au dat acordul cu privire la toate clauzele inserate atât cu privire la locul de muncă, funcție și perioadă cât și cu privire la drepturile și obligatiile ce incumba acestora.
Or, contractul individual de muncă nr. 518/10.05.2013 care avea ca obiect ocuparea de către reclamanta a functiei CS III nu este semnat decât de angajator iar acest lucru contravine art. 16 Codul muncii care dispune:
“(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.”
Asadar, în condițiile noului Cod procedură civilă al muncii, forma scrisa a contractului de muncă este ceruta ad validitatem și nu produce nici un efect dacă îi lipseste unul din elementele esentiale printre care se numara și consimtamantul părților.
Prin urmare prima critică este neîntemeiata în condițiile în care instanța de fond a tinut cont de toate apărările părților și înscrisurile depuse de acestea.
- În ceea ce privește critica potrivit căreia instanța a acordat “plus petita”, Curtea constată că această nu este întemeiată deoarece s-a dispus în limitele investirii.
Este adevarat că reclamanta a solicitat anularea deciziei de incetare a contractului individual de muncă dar prin această decizie s-a făcut referire chiar la contractual individual de muncă nr. 518/2013, ceea ce inseamna că puteau face obiectul analizei toate elementele acestei decizii, inclusiv a contractului asupra căruia s-a dispus prin decizia contestată.
- Cu privire la cheltuielile de judecată instanța nu poate aprecia că suma de 2000 lei ceruta de aparatorul reclamantei este prea mare sau nejustificata în raport cu munca depusă de acesta fiind vorba de o cauză complexa care nu făceau aplicabile dispozițiile art. 451 alin.2 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă apelul declarant împotriva sentinței civile nr. 135/2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul civil formulat de apelanta pârâtă I. DE CERCETARI ECO-MUZEALE TULCEA, cu sediul În Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 135/22.01.2014 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. C., cu domiciliul procesual ales în Tulcea ..34, județul Tulcea la Cabinet avocat A. C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 octombrie 2014.
Președinte, Judecător,
M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: Șt.R.
Red.dec.Jud.M.B.
21.11.2014 – 4 ex.
Emis 2 .
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 208/2014. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 220/2014.... → |
|---|
