Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 208/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 208/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 2709/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 208/CM
Ședința publică din 29 mai 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - R. A.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol pronunțarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă M. R.-E., domiciliată în orașul Cernavodă, . nr. 3, ., împotriva sentinței civile nr. 4483 din 04 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație decizie de concediere, în contradictoriu cu intimata pârâtă KMG R. S.R.L., cu sediul în București, Piața Presei Libere nr. 3-5, Clădirea City Gate Northen Tower, sector 1.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 27 mai 2014 și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 28 mai 2014 și 29 mai 2014, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Cu privire la apelul civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 4483/04.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamanta M. R. - E. în contradictoriu cu pârâta S.C. “T. R. Group Corporate Center” S.R.L.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Începând cu data de 2.03.2009 reclamanta a fost angajată a S.C. R. Rafinare S.A. în baza contractului individual de muncă nr. 2189/9.02.2009 în funcția de manager achiziții. Prin decizia nr. 346/5.11.2012 începând cu 1.11.2012 a încetat contractul individual de muncă al reclamantei prin acordul părților.
La data de 26.10.2012 reclamanta a semnat contractul individual de muncă nr. 259 cu S.C. T. R. Group Corporate Center S.R.L., reclamanta fiind angajată în funcția de Manager achiziții (procurment manager II).
Prin notificarea de preaviz nr. 37/4.01.2013 i s-a adus la cunoștință reclamantei că prin decizia din 3.01.2013 Administratorul Unic a decis reorganizarea activității societății prin desființarea postului de manager achiziții, începând cu 7.01.2013 urmând a beneficia de un preaviz de 20 de zile lucrătoare iar la expirarea perioadei de preaviz contractul individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată să înceteze.
Această notificare a fost comunicată reclamantei la data de 9.01.2013 sub semnătură de primire (fila 65).
Prin decizia nr. 200/31.01._ (fila 58) s-a stabilit că începând cu 2.02.2013 încetează contractul individual de muncă al reclamantei, măsura concedierii fiind întemeiată pe dispozițiile art. 65 Codul muncii dată fiind desființarea locului de muncă ocupat de reclamantă pentru motive ce nu țin de persoana acesteia.
În motivarea acestei decizii s-a arătat că s-a avut în vedere decizia Consiliului de administrație al Societății din 3.01.2013 prin care a fost aprobată modificarea organigramei societății în sensul desființării poziției procurement manager II –punct de lucru Petromidia pe fondul eliminării suprapunerilor de competențe între poziția de procurement manager II și alți angajați cu poziții similare.
Referitor la motivul de anulare a deciziei prin nerespectarea dreptului de preaviz, instanța a constatat netemeinicia acestei solicitări pentru următoarele considerente:
Contrar susținerilor reclamantei din cererea de chemare în judecată notificarea de preaviz a fost comunicată acesteia sub semnătură de primire la data de 9.01.2013 (fila 65). Ulterior, în răspunsul la întâmpinare aceasta a recunoscut primirea acesteia însă nu a fost respectat dreptul de preaviz concedierea devenind efectivă la 7.01.2013.
Împrejurarea că decizia de concediere nu ar cuprinde durata preavizului, mențiune obligatorie potrivit art. 76 din codul muncii nu poate fi considerată ca o cauză de nulitate absolută.
Referitor la data încetării efective a contractului individual de muncă al reclamantei susținerea acesteia cum că aceasta este 7.01.2013 nu are suport probator. Astfel, însăși reclamanta recunoaște achitarea drepturilor salariale pentru perioada în care consideră că ar fi fost aplicabil dreptul de preaviz (fila 6 a cererii de chemare în judecată), iar pe de altă parte în decizia de concediere se arată că încetează contractul individual de muncă începând cu 2.02.2013. Ulterior, prin adresa nr. 271/14.02.2013 angajatorul a comunicat reclamantei prelungirea termenului de preaviz și prorogarea datei de încetarea contractului individual de muncă la 6.02.2013.(fila 134).
Referitor la criticile formulate în susținerea capătului subsidiar al cererii de chemare în judecată privitor la anularea ca netemeinică a deciziei de concediere întrucât măsura desființării locului de muncă în fapt nu a avut o cauză reală și serioasă, instanța a reținut următoarele:
Pentru ca o cauză să fie reală și serioasă este necesar să fie întrunite următoarele condiții: să aibă caracter obiectiv, respectiv să fie impusă de unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana salariatului; cauza să fie independentă de factori subiectivi, să fie exactă, să constituie veritabilul motiv al concedierii adică să nu disimuleze un alt temei susținându-se formal că există unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana salariatului, să fie serioasă în sensul că motivele invocate să aibă o anumită gravitate care să impună reducerea unui loc de muncă.
În raport de materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că la baza emiterii deciziei de concediere a reclamantei a stat decizia administratorului unic al S.C. Romperol Group Corporate Center S.R.L. de aprobare a noii organigrame a societății. Analizând organigrama astfel aprobată raportat la vechea organigrama, (fila 67-106, 139-185), instanța a constatat suprimarea postului de manager de achiziții (procurement manager II) fila 170.
La baza deciziei administratorului unic a stat justificarea tehnico-economică privind intenția de reorganizare a activității de achiziții chimicale prin restructurarea activității Departamentului de Achiziții a societății (fila 107).
Din probele administrate în cauză (decizia administratorului unic, justificarea tehnico-economică, organigrama anterioară și ulterioară deciziei administratorului unic, fișele de post ale angajaților B. R. R., P. L., G. D.) instanța a apreciat că în cadrul angajatorului a avut loc o reorganizare, că munca reclamantei nu mai este necesară în contextul preluării atribuțiilor reclamantei de către alți salariați, iar desființarea postului ocupat de aceasta a fost efectivă și nu s-a făcut cu scopul înlăturării salariatului.
Angajatorul, fiind agent economic cu capital privat, are posibilitatea să-și organizeze activitatea în conformitate cu cerințele unei funcționări eficiente, iar în raport cu aceasta să dimensioneze numărul de personal angajat potrivit nevoilor reale.
Condiția de legalitate a emiterii deciziei contestate este îndeplinită, întrucât desființarea a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă, fiind impusă de necesități evidente privind adaptarea schemei organizatorice a societății pârâte la realitățile existente în societate în condițiile suprapunerilor de competențe între poziția de procurement manager II punct de lucru Petromidia și alți angajați cu poziții similare care își aveau locul de muncă la sediul central.
Referitor la susținerile de angajare a unor alte persoane respectiv Ogrodnic G. și M. M. ulterior concedierii reclamantei, instanța a reținut caracterul nefondat al acestor susțineri atât timp cât la dosarul cauzei au fost depuse fișele de post ale acestora datate și semnate 3.01.2013, respectiv 3.12.2012 (filele 54-61), anterioare concedierii reclamantei.
Pentru considerentele expuse, instanța a apreciat decizia de concediere ca fiind legală și temeinică, astfel încât măsura luată de angajator este justificată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta M. R.- E. care a formulat următoarele critici:
Apreciază că instanța de fond a analizat extrem de superficial materialul probator și a tras concluzii care ignoră cu desăvârșire aspecte esențiale în legătură cu temeinicia concedierii sale.
Mai întâi, în ceea ce privește încălcarea dreptului său la preaviz, crede că în esență trebuie lămurit dacă plata drepturilor sale salariate până la expirarea termenului formal de preaviz echivalează cu respectarea însuși a dreptului său la preaviz ori dacă, pentru legalitate, raporturile de muncă trebuie efectiv să se deruleze în această perioadă, prin prezența sa la locul de muncă („sau cel puțin neîmpiedicarea ei de către societatea angajatoare). Apreciază că, în lumina celor redate la punctul 2 de mai sus, corectă este cea de-a doua interpretare, motiv pentru care instanța de fond ar fi trebuit să rețină nulitatea deciziei de concediere pentru nerespectarea dreptului la preaviz.
Apoi, este greșită reținerea de către instanța de fond a împrejurării că desființarea postului său a fost efectivă întrucât suprimarea postului din organigramă a fost doar aparentă, întrucât aceasta a avut loc concomitent cu înființarea de posturi noi, ocupate de salariați care au fost angajați special pentru a ocupa aceste posturi nou înființate, către care s-au transferat atribuțiile sale.
Chiar dacă formal decizia de a o concedia a survenit ulterior aprobării noii organigrame a societății (notificarea de preaviz prin care a fost înștiințată despre intenția angajatorului de a o concedia a fost emisă în data de 07.09.2013, iar noua organigramă a fost aprobată în data de 03.01.2013), în realitate justificarea tehnico-economică pe baza căreia s-a dispus concedierea este concomitentă cu aprobarea noii organigrame (03.01.2013), din acel moment angajatorul putând lua oricând măsura concedierii sale.
Se poate lesne observa, așadar, că toate documentele anterioare deciziei de concediere au fost întocmite pro causa, pentru a crea aparența necesității și caracterului efectiv al desființării postului său. Realitatea este însă că toate condițiile în care desființarea postului să poată fi realizată au fost create cu intenția de a o înlătura din societate. În condițiile în care postul său a fost suprimat și concomitent în noua organigramă apare cel puțin un post nou înființat, cu altă denumire dar cu aceleași atribuții, este evident că desființarea postului nu a fost una efectivă, astfel cum e prevăzut la art. 65, alin. (2) din Codul Muncii.
Instanța de fond nu a făcut nicio referire la contextul în care i-a încetat efectiv activitatea la societatea angajatoare, respectiv la faptul că a fost înlăturată din societate în data de 07.01.2013, fără absolut nicio înștiințare prealabilă și cu oprirea tuturor căilor de comunicație la care avea acces, fiind escortată cu paza în afara sediului administrativ. Reamintește faptul că intimata nu a tăgăduit nicicum această chestiune, confirmată de altfel prin adresa transmisă de reclamantă prin fax la data respectivă, și care reprezintă o dovadă evidentă că la momentul încetării efective a activității sale la acest angajator exista neîndoielnic o preocupare pentru înlăturarea sa din societate.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
- Prima critică vizează nerespectarea dispozitiilor legale în legătură cu acordarea dreptului la preaviz.
Potrivit art. 75 alin. 1 din Codul muncii “Persoanele concediate în temeiul art. 61lit. c) și d), al art. 65 și 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare.”
Art. 76 prevede că “Decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu:
a) motivele care determină concedierea;
b) durata preavizului;
(…)”
Prin decizia nr. 201/31.01.2013, pârâta a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei în temeiul art. 65 Codul muncii ca urmare a desființării locului de muncă, începând cu dată de 02.02.2013 iar în decizie s-a mentionat că “începând cu data de 07.01.2013 și până la 01.02.2013 reclamanta a beneficiat de un termen de preaviz de 20 de zile lucrătoare”.
Prin urmare, ceea ce trebuia analizat de către instanță, era dacă acest termen de preaviz a fost acordat reclamantei astfel cum s-a menționat în decizie, anterior emiterii deciziei, deoarece contractul de muncă înceta la o zi de la data emiterii deciziei.
Apelanta invocă nulitatea deciziei în raport de prevederile art. 78 din Codul muncii însă nu face dovada încălcării procedurii prevăzute de textele legale mai sus menționate recunoscând și faptul că a primit notificarea de preaviz nr. 37/04.01.2013 transmisă prin serviciul de curierat.
Împrejurarea că reclamanta a primit notificarea de preaviz mai târziu nu conduce la nulitatea deciziei de concediere în condițiile în care pârâta a luat act de data la care s-a primit notificarea și a procedat în consecință.
Astfel, angajatorul a emis o altă notificare, nr. 271/14.02.2013 în care i se aducea la cunoștință reclamantei faptul că, în funcție de data de 09.01.2013, la care aceasta a primit preavizul nr. 37/04.01.2013 ultima zi de preaviz este 05.02.2013 iar contractul de muncă încetează la data de 06.02.2013 în loc de 02.02.2013 cum se menționase anterior în decizie.
Aceste aspecte au fost analizate și de către instanța de fond iar apelanta nu face decât să reia criticile din acțiunea inițială neaducând critici pertinente care să conducă la schimbarea sentinței sub acst aspect.
- Restul criticilor vizează aspecte de fond ale sentinței și anume cele care analizează “cauza reală și serioasă” a concedierii astfel cum este reglementată de art. 65 alin.2 Codul muncii.
Din analiza acestui text de lege rezultă că pentru a stabili că măsura concedierii este legală și temeinică, este necesar ca judecatorul să stabilească faptul că desființarea postului este efectivă, că postul ocupat de salariat a fost definitiv înlăturat din ștatul de funcțiuni al unității, neavând un caracter fictiv.
De asemenea, trebuie stabilit dacă măsură este serioasă, dacă are un caracter obiectiv, se întemeiază pe împrejurări obiective respectiv, dificultăți economice și nu ascunde realitatea.
Analizând aceste condiții, instanța de fond a stabilit că în cadrul societății a avut loc o reorganizare a societății în baza deciziei administratorului societății urmată de aprobarea unei noi organigrame din care postul de “manager achiziții” ocupat de reclamantă a fost desființat iar atribuțiile reclamantei au fost preluate de alți angajați.
Prin urmare, neaflându-ne în situația unei disponibilizări pe criterii subiective, arbitrare și nici a unei redenumiri a postului ca urmare a menținerii acestuia, decizia nu poate fi supusă anularii iar instanța nu poate cenzura măsura luată de societate cu privire la reorganizarea activității deoarece ar însemna să se extindă judecata asupra unor aspecte care țin de politica financiară a firmei ori acest lucru nu este permis în cadrul unei contestații în care trebuie verificată doar legalitatea și temeinicia unei decizii prin raportare la condițiile prevăzute de art. 65 Codul muncii.
- Ultima critică privește omisiunea instanței de fond de a analiza împrejurările în care i-a încetat raporturile de muncă cu societatea în condițiile în care a făcut dovada că a fost înlăturată din societate la data de 07.01.2013 fără nicio înștiințare prealabilă.
Or, așa cum rezultă din înscrisurile la care am făcut anterior referire, respectiv notificarea nr. 271/14.02.2013 în care i se aducea la cunoștință reclamantei faptul că, în funcție de data de 09.01.2013, la care aceasta a primit preavizul nr. 37/04.01.2013 ultima zi de preaviz este 05.02.2013 iar contractul de muncă încetează la data de 06.02.201, rezultă că a fost înștiințată despre data la care încetau raporturile sale de muncă iar împrejurarea că aceasta nu a mai lucrat efectiv în perioada de preaviz nu este motiv de anulare a deciziei atâta vreme cât suma de bani aferentă acestei perioade a fost plătită.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 4483/04.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă M. R.-E., domiciliată în orașul Cernavodă, . nr. 3, ., împotriva sentinței civile nr. 4483 din 04 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă KMG R. S.R.L., cu sediul în București, Piața Presei Libere nr. 3-5, Clădirea City Gate Northen Tower, sector 1, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A. M. B.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond D.I.F.
Tehnored.dec.jud.apel M.B./26.06.2014/4 exp.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 224/2014.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 392/2014. Curtea... → |
|---|
