Nulitate act. Decizia nr. 237/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Decizia nr. 237/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 2521/118/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 237/CM

Ședința publică din 17 decembrie 2014

Complet specializat pentru cauze privind

conflictele de muncă și asigurări sociale

PREȘEDINTE - R. A.

JUDECĂTOR - M. B.

GREFIER - M. D.

Pe rol pronunțarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă V. M. – N., domiciliată în C. . și cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 2 B, . I. C. – Cabinet de Avocat, împotriva sentinței civile nr. 72 din 15 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect nulitate act, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., . și C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE - COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII, cu sediul în București, ., sector 2.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09 decembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 17 decembrie 2014, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre.

CURTEA

Cu privire la apelul civil de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanta V. M.-N. a chemat în judecată C. Județeană de Pensii C. și C. Națională de Pensii Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei de pensionare nr._/18.12.2012 și obligarea pârâtei C. Județeană de Pensii C. la valorificarea în integralitate a grupei a II a de muncă, respectiv a sporului acordat pentru munca desfășurată în aceste condiții, precum și a celorlalte sporuri certificate prin adeverințele depuse la dosarul administrativ.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 07.11.2012, fostul angajator S.C. Oil Terminal S.A. a înaintat la casa de pensii cererea de pensionare pentru limită de vârstă, însoțită de adeverințele nr. 3330/_/22.10.2012- privind sporul de vechime și de condiții deosebite, nr. 3311/19.10.2010- privind salariile brute din perioada 01.04._12, nr. 3332/_/22.10.2012- privind perioada lucrată în grupa a II a de muncă și nr. 3331/_/22.10.2010-privind salariile de bază și zilele de concediu de odihnă.

Reclamanta a mai susținut că prin decizia de pensionare nr._/18.12.2012 a fost admisă cererea de pensionare, însă pârâta nu a valorificat în întregime perioada lucrată în grupa a II a de muncă și nici contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale de stat.Or, casa de pensii nu avea nici o atribuție în exercitarea unui control de legalitate asupra adeverințelor emise de angajator pe proprie răspundere.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității formulării acțiunii, pentru motivul că reclamanta s-a adresat instanței de judecată mai înainte de soluționarea contestației administrative de către Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice.

La data de 13.06.2013, a fost înaintată la dosar Hotărârea nr. 4902/10.06.2013 emisă de CNPP, de admitere a contestației formulate de reclamantă în temeiul art. 149 din Legea 263/2010, sub următoarele aspecte:valorificarea salariului de 11,95 lei/oră pentru perioada 01.09._90, valorificarea sporului pentru munca prestată în timpul nopții, pentru perioada 01.03._01, valorificarea sumei de 600 lei, la calcularea punctajului lunar aferent lunii mai 2010.

Prin precizări scrise depuse la dosar la data de 10.07.2013, reclamanta a învederat că înțelege să conteste și Hotărârea nr. 4902/10.06.2013 emisă de pârâta C. Națională de Pensii Publice, pentru aceleași motive susținute prin cererea de chemare în judecată.

La data de 08.08.2013, reclamanta și-a modificat din nou acțiunea, în sensul contestării și a deciziei nr._/18.07.2013 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii C. în vederea aducerii la îndeplinire a dispozițiilor Hotărârii nr. 4902/10.06.2013 a CNPP.

Procedând la soluționarea contestației, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize contabile având ca obiective verificarea punctajului mediu anual cuvenit reclamantei pe baza documentației aflate la dosarul administrativ la data emiterii deciziei inițial contestate.

Prin sentința civilă nr. 72/15.01.2014 Tribunalul C. a admis în parte acțiunea modificată formulată de reclamantul V. M. N. în contradictoriu cu pârâții C. Județeană de Pensii C. și C. Națională de Pensii Publice.

A anulat deciziile nr._/18.12.2012 și nr._/18.07.2013 emise de pârâta C. Județeană de Pensii C..

A respins contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 4902/10.06.2013 emisă de pârâta C. Națională de Pensii Publice ca nefondată.

A obligat pârâta C. Județeană de Pensii C. să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, cu luarea în considerare a unui punctaj mediu anual de 1,_ puncte la data de 07.11.2012 și la plata către reclamantă a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, instanță de fond a avut în vedere următoarele aspecte:

Prin decizia nr._/18.12.2013 a fost stabilită în favoarea reclamantului o pensie pentru limită de vârstă în cuantum de 1.068 lei, corespunzătoare unui punctaj mediu anual de 1,_ puncte.

Reclamanta a contestat decizia de pensionare menționată, apreciind că la stabilirea punctajului mediu anual pârâta nu a ținut seama de întreaga documentație existentă la dosarul administrativ. Contestația administrativă formulată în temeiul art. 149 din Legea 263/2010 nu a indicat în concret erorile de calcul imputate casei de pensii, astfel că prin Hotărârea nr. 4902/10.06.2013 emisă de CNPP această contestație fost admisă, dispunându-se revizuirea deciziei contestate sub aspectul valorificării veniturilor aferente anumitor perioade, indicate în mod expres.

În vederea stabilirii punctajului cu luarea în considerarea a tuturor înscrisurilor evidențiate de reclamantă prin contestația formulată în instanță, în cauză s-a efectuat un raport de expertiză contabilă.

Față de disp. art. 96 din Legea 263/2010 prin varianta inițială a raportului de expertiză s-a reținut că, urmare a recalculării punctajului mediu anual cu luarea în considerare a tuturor înscrisurilor existente la dosarul administrativ, precum și cu valorificarea veniturilor reținute de CNPP, rezultă un punctaj mediu anual de 1,_ puncte la data de 07.11.2012, superior celui calculat de C. Județeană de Pensii C..

Față de aceste concluzii ale expertului a formulat obiecțiuni doar reclamanta, susținând că expertul a avut în vedere declarațiile nominale completate de angajator cu privire la venitul asigurat, deși la dosarul administrativ exista adeverința nr. 3311/19.10.2012 referitoare la veniturile brute încasate de reclamant.

Prin răspunsul la obiecțiuni, expertul a întocmit o variantă de calcul a punctajului mediu anual bazată pe adeverința nr. 3311/19.10.2012 emisă de S.C. Oil Terminal S.A., rezultând astfel un punctaj mediu anual de 1,_ puncte.

În ce privește neconcordanțele dintre această adeverință, ce detaliază salariile brute încasate de reclamantă în perioada aprilie 2001-septembrie 2012 și declarațiile nominale privind venitul asigurat, depuse de angajator la casa de pensii, pentru aceeași perioadă de referință, instanța a avut în vedere sumele contributive rezultate din aceste din urmă declarații.

În cazul reclamantei, angajatorul S.C. Oil Terminal S.A și-a îndeplinit obligația legală și a depus la casa de pensii declarațiile nominale de asigurare aferente perioadei aprilie 2001-septembrie 2012, însă a emis și adeverința nr. 3311/19.10.2012 prin care, cu referire la aceeași perioadă, a indicat salariile bute încasate de reclamantă.

Din interpretarea dispozițiilor art. 10 alin.3 din Legea 263/2010, rezultă că o adeverință emisă de angajator poate constitui un act doveditor al stagiului de cotizare și al punctajului mediu anual, după data de 31.03.2001, numai în lipsa declarației nominale de asigurare, în cazul coexistenței celor două categorii de înscrisuri, declarația nominală beneficiind chiar în temeiul legii de o mai mare forță probantă. Totodată, nu s-ar putea susține că o adeverință emisă ulterior de către același angajator ar putea modifica o declarație nominală, din moment ce art. 7 alin.2 din Legea 263/2010 prevede că orice erori din cuprinsul acestor declarații, indiferent de cauza producerii lor, pot fi remediate numai printr-o declarație nominală de asigurare rectificativă.

Prin urmare, cum în speță nu a intervenit o astfel de declarație rectificativă, este cert că veniturile încasate de reclamantă în perioada aprilie 2001-septembrie 2012 și pentru care s-a achitat CAS, au fost cele indicate în declarațiile nominale avute în vedere și prin varianta inițială a raportului de expertiză contabilă.

Astfel, instanță a ținut seama de concluziile raportului de expertiză contabilă în varianta inițial întocmită, depusă la dosar la 17.09.2013 și întrucât prin raportare la punctajul mediu anual calculat de expert, atât decizia de pensionare nr._/23.05.2012, cât și cea de revizuire emisă la data de 18.07.2013 sunt nelegale, s-a dispus anularea lor și obligarea pârâtei C. Județeană de Pensii la emiterea unei noi decizii privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu luarea în considerare a unui punctaj mediu anual de 1,_ puncte la data de 07.11.2012.

În ce privește Hotărârea nr. 4902/10.06.2013 emisă de pârâta C. Națională de Pensii Publice, s-a reținut că prin aceasta nu s-a pronunțat în sensul respingerii vreuneia dintre pretențiile reclamantei, cu atât mai mult cu cât prin contestația formulată, aflată și la fila 57 din dosar, reclamanta nu a formulat decât critici generice la adresa deciziei de pensionare, critici ce au atras o verificare de ansamblu a modului de calcul aplicat de pârâta C. Județeană de Pensii C..

Or, în condițiile în care contestația administrativă a fost admisă, iar reclamanta nu a invocat și nici nu a dovedit netemeinicia soluției pronunțate de CNPP, fiind însă în continuare nemulțumită de cuantumul pensiei, instanță a apreciat că nu se impune anularea Hotărârii nr. 4902/10.06.2013.

În temeiul art. 453 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, pârâta C. Județeană de Pensii a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 1.000 lei, reprezentând parte din cheltuieli de judecată aferente cauzei, constând în onorariu expert și onorariu avocat ales.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta V. M.-N. care a formulat următoarele critici:

Angajatorul Oil Terminal S.A. a fost cel care a emis atât declarația nominală de asigurare, conform art. 7 alin.1 din Legea 263/2010, cât și 3311/2013 astfel că orice neconcordanță între adeverințe și declarațiile nominale depuse de angajator ar trebui reglementată între C. de pensii și angajator pe calea relațiilor instituționale și a controalelor tematice și nu prin cenzurarea lor în calea administrativă a fructificării la emiterea deciziilor de pensionare în favoarea unui terț.

Este nedrept și nelegal să îi fie refuzată contestatoarei fructificarea unui document justificativ – adeverința 3311/2013 pe considerentul că doar declarația nominală de asigurare face dovada stagiului de cotizare, lipsind astfel de efecte juridice textul de lege care reglementează regimul juridic al adeverințelor eliberate de angajator.

Nefăcându-se dovada unor neconcordanțe între datele cuprinse în adeverințe și cele cuprinse în declarațiile nominale, apreciază apelanta reclamantă că nu există vreun temei de drept pentru a înlătura de la fructificare adeverințele eliberate de angajator, principiul de determinare a punctajului mediu anual fiind cel al contributivității, astfel că toate veniturile care au constituit bază de calcul a contribuțiilor sociale urmează a fi luate în considerare.

Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivității, se constituie într-un drept câștigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză, practic, și-a câștigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivității.

În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19/17.10.2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea disp.art. 2 lit.e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2005.

În concluzie, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.

Demersul său judiciar este fundamentat de asemenea pe disp. art. 21 din Constituție, art. 6 din convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispoziții care asigură deopotrivă accesul la o instanță de judecată în vederea dobândirii sau protejării unui drept recunoscut de lege.

Mai arată apelanta reclamantă că, legiuitorul a instituit o prezumție de veridicitate și legalitate a datelor înscrise în adeverințele eliberate pentru C. de pensii cu declarațiile nominale depuse lunar de angajator, ele făcând dovada absolută până la momentul înscrierii în fals.

În speță nu există o dovadă dă adeverințele emise de angajator nu sunt reale, în sens că nu cuprind venitul brut lunar care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, așa cum acesta a fost înscris în declarația privind evidența nominală a asiguraților.

Având în vedere că adeverințele reprezintă acte oficiale ce emană de la unitatea angajatoare, pârâta nu are competența de a cenzura acordarea drepturilor salariale realizate de către reclamant, unitatea răspunzând pentru realitatea datelor înscrise în actele pe care le emite.

În concluzie, consideră că nu a ost înlăturată prezumția instituită de legiuitor asupra adeverințelor eliberate de angajator și se impune obligarea Casei de pensii șa fructificarea datelor ce sunt cuprinse în aceasta.

Cu privire la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a solicitat, cenzurate de instanța de fond prin reducerea onorariului de avocat cu motivarea că acestea trebuie limitate la un cuantum rezonabil, apelanta reclamantă susține că, este de notorietate atitudinea Casei Județene de Pensii C., unică la nivel național prin numărul însemnat de dosare promovate ca urmare a refuzului nelegal de a recunoaște stagii de cotizare, astfel că demersul judiciar era inevitabil pentru a putea să obțină o pensie în raport de principiul contributivității la care era îndreptățită.

Față de această situație, a angajat un avocat, căruia i-a achitat onorariul pe care l-a pretins a fi restituit, întrucât culpa procesuală a pârâtei este evidență.

Față de situația de drept și de fapt, apelanta reclamantă apreciază că cererea sa este legală, sens în care solicită admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în integralitate a cererii sale, inclusiv aceea de obligare a pârâtei la plata onorariului de avocat.

Apelul este nefondat.

Potrivit art. 10 alin.1 din Legea nr. 263/2010, pentru perioadele de după 31 martie 2001, declarația nominală de asigurare prevăzută la art. 7 alin. 1 și 2 constituie documentul pe baza căruia se stabilește stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și punctajul mediu anual pentru asigurații sistemului public de pensii.

La alin. 3 al textului de lege, este prevăzută și posibilitatea stabilirii stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual pe baza altor acte doveditoare, însă numai în situațiile în care derularea raporturilor de muncă sau de serviciu nu poate fi dovedită prin declarația nominală de asigurare.

Prin urmare, în cazul asiguraților care și-au desfășurat activitatea pe bază de contract de muncă, ulterior datei de 31.03.2001, angajatorului îi revenea obligația de a depune lunar declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, acest document stand la baza calculului punctajului mediu anual de către C. de pensii.

Asadar și în cazul reclamantei, C. Județeană de Pensii era obligată să ia în calculul punctajelor anuale aferente perioadei ulterioare lunii aprilie 2001, declarațiile nominale de asigurare, depuse de angajator la casa de pensii, din această perspectivă fiind corect și calculul efectuat de expertul contabil prin varianta inițială a raportului de expertiză.

Având în vedere că prin apelul declarat de reclamantă s-a invocat împrejurarea că pârâta a prelucrat datele din adeverințele nominale emise de angajator, Curtea a solicitat precizări expertului însărcinat cu efectuarea expertizei în dosarul de față pentru a stabili dacă aceste critici sunt întemeiate.

Din răspunsul expertului reiese că în calcularea punctajului cuvenit reclamantei s-au valorificat veniturile brute din adeverința nr. 3311/2012 dar numai în măsura în care din declarațiile nominale depuse de angajator rezultă că s-au reținut contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Prin urmare, în ceea ce privește perioada ulterioară datei de 1.04.2001 inclusiv, Tribunalul a făcut aplicarea disp. art. 166 din Legea nr. 263/2010 care prevede că la determinarea punctajelor lunare se utilizează venitul brut lunar realizat care a constituit, conform legii, baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, așa cum acesta a fost înscris în declarația privind evidența nominală a salariaților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat sau, după caz, în declarația de asigurare sau în contractul de asigurare socială.

În condițiile în care nici angajatorul care a emis adeverința cu veniturile brute ale reclamantei, nu a certificat reținerea contribuțiilor CAS pentru aceste venituri, nici instanta nu putea dispune valorificarea acestor venituri pentru că în acest fel s-ar încălca principiul contributivității la care chiar și apelanta reclamantă face referire în susținerea apelului.

Potrivit principiului contributivității reglementat de art. 2 din Legea nr. 263/2010, C. Județeană de Pensii este obligată să calculeze punctajul mediu anual în funcție de toate veniturile pentru care s-au platit contributii CAS, astfel că după 2001, astfel cum prevede art. 10 din lege, nu mai poate valorifica salariile brute din adeverințe decât în măsura în care nu s-au depus declarații nominale de către angajator, regula impusă de text fiind aceea că se utilizează venitul brut lunar realizat, care a constituit conform legii, baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, așa cum acesta a fost înscris în declarația privind evidența nominală a salariaților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.

De asemenea și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994 astfel că nu se poate susține nelegalitatea și netemeinicia sentinței nici în raport de această jurisprudenta.

Cât privește critica referitoare la diminuarea cheltuielilor de judecată, trebuie observat faptul că instanța a avut în vedere că acțiunea este întemeiată în parte și nicidecum nu a avut în vedere muncă desfășurată de avocat astfel că criticile nu au legătură cu măsura dispusa de instanță de fond, această măsură fiind în conformitate cu dispozițiile art. 453 alin.2 Cod procedură civilă .

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, apelul va fi respins că nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă V. M. – N., domiciliată în C. . și cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 2 B, ., . I. C. – Cabinet de Avocat, împotriva sentinței civile nr. 72 din 15 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., . și C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE - COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII, cu sediul în București, ., sector 2, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17 decembrie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

R. A. M. B.

GREFIER

M. D.

Jud.fond A.C.

Red.dec.jud. M.B. 16.01.2015

5 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Nulitate act. Decizia nr. 237/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA