Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 190/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 14567/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 190/AS
Ședința publică din 14 octombrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - J. Z.
JUDECĂTORI - R. A.
- M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol pronunțarea recursului civil formulat de recurentul reclamant Ș. A. M., domiciliat în C., ., ., parter, . civile nr. 4578 din 11 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație decizie de pensionare, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și C. DE CONTESTAȚII P. DIN C. MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, .. 3, sector 4.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 07 octombrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 14 octombrie 2014, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea formulată de reclamantul Ș. A. M., în contradictoriu cu pârâtele C. de Contestații P. din cadrul M.A.I. și C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor, înregistrată la Tribunalul C. sub nr._, s-a solicitat anularea deciziei de pensionare nr._/20.07.2012 privind acordarea pensiei de invaliditate emisă de Ministerul Administrației și Internelor - C. Sectorială de P. și să fie obligată pârâta la emiterea unei decizii noi, conforme cu situația de fapt și în deplină concordanță cu prevederile legale.
În motivare s-a arătat că în urma activității desfășurate ca militar, reclamantul a trecut în retragere la data de 28.12.2011 din cadrul UM 0406 C. prin ordinul nr. 578 din 18.01.2012 actualmente fiind pensionar în plată la C. de pensii a M.A.I. cu decizia nr._/20.07.2012. Prin decizia respectivă s-au stabilit între altele: data stabilirii drepturilor și data începerii plății drepturilor: 23.01.2012, cuantumul pensiei 1002 lei, stagiul total de cotizare 33 de ani 2 luni și 28 zile, stagiul complet de cotizare 35 ani pentru condiții normale de muncă și 29 de ani și 8 luni pentru sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, numărul de puncte realizat 37,_ și punctajul mediu anual la 1,_.
Reclamantul a arătat că a contestat calculele și concluziile la care a ajuns C. de P. în emiterea deciziei sale de pensionare, care i-a răspuns prin Hotărârea nr._/23.11.2012. Prin acea hotărâre s-a arătat în esență că s-a stabilit în mod corect pensia reclamantului și i s-a respins contestația ca neîntemeiată.
Motivele de critică aduse deciziei de pensionare au fost evidențiate de reclamant în cererea de chemare în judecată ca fiind următoarele: data începerii plății drepturilor este eronat stabilită și fără bază legală deoarece data trebuia să fie ori data emiterii deciziei medicale, ori data încetării raporturilor de muncă, dată de la care încetează calitatea de asigurat.
Totodată s-a mai arătat că stagiul total de cotizare realizat ar trebui să fie cel din ordinul de retragere 31 ani 6 luni și 9 zile și nu 31 ani 3 luni și 9 zile, iar stagiul complet ar fi trebuit să fie 20 ani și 6 luni și nu 30 de ani.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
În cursul judecății a fost administrată proba cu înscrisuri, reclamantul arătând că renunță la proba cu expertiză contabilă.
Prin sentința civilă nr. 4578 din 11 decembrie 2013 Tribunalul C. a respins acțiunea formulată de reclamantul Ș. A. M., în contradictoriu cu pârâtele C. de Contestații P. a M.A.I. și C. de P. a Ministerului Administrației și Internelor, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/20.07.2012 a fost admisă cererea de pensionare a reclamantului trecut în rezervă/încetat raporturile de muncă la 28.12.2011 stabilindu-i-se o pensie de asigurări sociale de 1061 lei, majorare prevăzută de Legea nr. 80/1995 (ordin merit militar clasa 2). Drepturile au fost stabilite începând cu 23.01.2012.
Elementele de calcul avute în vedere de pârâtă la emiterea deciziei de pensionare au fost următoarele:
Vârsta la data pensionării 42 ani și 4 luni, stagiul complet de cotizare 29 de ani și 8 luni, stagiul total de cotizare realizat 33 ani 2 luni și 28 zile, număr total de puncte realizate 37,_, punctaj mediu anual 1,_.
Prin hotărârea nr._/23.11.2012 emisă de C. de Contestații din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a fost respinsă contestația introdusă de reclamantul Ș. A. împotriva deciziei nr._/20.07.2012 ca neîntemeiată.
Analizând decizia contestată raportat la motivele de nelegalitate invocate de reclamant, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică pentru următoarele considerente:
Cu privire la data acordării drepturilor de pensie conform art. art. 103 din Legea nr. 263/2010:
(1) Pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite, a tutorelui sau a curatorului acesteia, a persoanei căreia i s-a încredințat sau i s-a dat în plasament copilul minor, după caz, depusă personal ori prin mandatar desemnat prin procură specială.
(2) Cererea de pensionare, împreună cu actele prin care se dovedește îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege, se depune, începând cu data îndeplinirii acestor condiții, la casa teritorială de pensii competentă, în a cărei rază domiciliază persoana. Pentru persoanele din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, cererea de pensionare, împreună cu actele prin care se dovedește îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege, se depune, începând cu data îndeplinirii acestor condiții, la casa de pensii sectorială competentă, în funcție de ultimul loc de muncă.
(5) Pentru cadrele militare și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare care aparțin Ministerului Justiției, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Informații Externe și Serviciului de Telecomunicații Speciale, cererile de pensionare se depun la casele de pensii sectoriale care funcționează în subordinea Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, după caz, potrivit protocoalelor încheiate între acestea.
Conform art. 104 alin. 2 Pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, emisă în condițiile prevăzute de prezenta lege, și se acordă de la data înregistrării cererii.
Conform art. 74 din Hotărârea nr. 257/2011 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice: […].
Din fișa de pensie (fila 30) rezultă că data completării este 23.01.2012, astfel încât instanța a constatat că pârâta în decizia de pensionare a stabilit în mod legal și temeinic data acordării drepturilor de pensie ca fiind 23.01.2012. Împrejurarea că Unitatea Militară 0406 C. a înaintat cu întârziere fișa de pensie nu poate fi imputată pârâtei, reclamantul având posibilitatea să se adreseze fostului angajator în acest sens.
În ceea ce privește critica referitoare la stagiul de cotizare avut în vedere de pârâtă, instanța a reținut că reclamantul este născut la data de 4.09.1969.
Conform art. 54 din Legea nr. 263/2010: […]
Instanța a constatat că raportat la prevederile sus citate din decizia de pensie contestată rezultă că pârâta a reținut în mod legal și temeinic că stagiul complet de realizare în cazul reclamantului este de 29 ani și 8 luni. (conform anexei 6).
Totodată din anexa la decizia de pensionare rezultă că pârâta a recunoscut reclamantului perioada de 1 ani 8 luni și 15 zile lucrată în grupa a II a de muncă, iar în lipsa administrării probei cu expertiză contabilă instanța este în imposibilitate de a aprecia asupra corectei valorificări a acestei perioade.
Pentru toate aceste motive, instanța a respins ca nefondată acțiunea. Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul. În motivarea recursului său, acesta a arătat următoarele: instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motiv prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă; hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă; hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină în soluționarea pricinii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă; în conformitate cu prevederile Legii nr. 263/2010, respectiv art. 104 alin. 1, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condițiilor dispuse de lege, în funcție de categoria de pensie solicitată; pensia sa este una de invaliditate, iar condițiile dispuse de lege sunt cele prevăzute la art. 68 din Legea nr. 263/2010, alin. 1, adică „pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă”, coroborate cu cele ale art. 69 lit. c), respectiv invaliditatea este de „gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă”; în aceste condiții, arată că îndeplinea cerințele legii; privind data de la care îndeplinea aceste condiții, solicită a se observa că această dată este cea de 28.12.2011 și nu 23.01.2012, cum a stabilit C. de P. și a preluat instanța; este data de 28.12.2011, deoarece: la această dată a încetat raporturile de muncă, fiind militar, iar ordinul de trecere în rezervă, nr. 578/2012 prevede încetarea raporturilor de muncă din data de 28.12.2011; tot la această dată a încetat și calitatea sa de asigurat; de la această dată decizia medicală produce efecte juridice, deoarece la această dată ea a fost avizată de comisia centrală, conform datei înscrise pe verso, respectiv 28.12.2011, decizia aflându-se la dosar, pag. 69; ea a fost emisă la data de 20.12.2011, însă, potrivit art. 71 alin. 3, din Legea nr. 263/2010, aceste decizii „vor fi avizate de comisia centrală de expertiză medico-militară a Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor sau a Serviciului Român de Informații, după caz”; este astfel absolut clar că decizia produce efecte doar dacă este avizată de comisia centrală (condiția contestării ei nu mai trebuie analizată, deoarece nu a fost de contestată de nimeni); chiar Legea nr. 263/2010, la art. 104 alin. 2, prevede anume că „pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, emisă în condițiile prevăzute de prezenta lege, și se acordă de la data înregistrării cererii”; astfel, una din condițiile cerute de lege este și aceea a validării rezultatului expertizei medicale de către comisia centrală; rezultă astfel că îndeplinea condițiile cerute de lege la data de 28.12.2011, astfel că de la această dată trebuiau să i se plătească și drepturile stabilite; de asemenea, fiind data de la care decizia medicală are efecte, consideră că aceasta este data la care trebuia să se raporteze instanța, care a interpretat astfel eronat decizia medicală, fără a ține cont de aceste aspecte; în aceste condiții, documentele trebuiau să fie depuse la C. de pensii sectorială în 30 de zile (conform art. 104 alin. 3 lit. „a” din Legea nr. 263/2010) începând cu data de 28.12.2011, ceea ce înseamnă că data limită ar fi fost 30.01.2012 (deoarece 28.01.2012 era într-o zi nelucrătoare, respectiv sâmbătă); consideră că instanța a interpretat greșit și calculat eronat, chiar dacă data de luat în considerare ar fi data emiterii deciziei medicale; în acest caz, solicită a se avea în vedere la analizarea datei de la care trebuia să i se acorde pensia și dispozițiile H.G. nr. 257/2011, art. 74 alin. 8; astfel, chiar dacă s-ar calcula 30 de zile de la data emiterii deciziei medicale, atunci datele pentru calcul ar fi 21.12._12; ziua de 21.01.2012 este zi de sâmbătă, astfel că termenul se duce până la data de 23.01.2012, ceea ce înseamnă că înregistrarea s-a făcut în termen, instanța aplicând eronat dispozițiile legale amintite; potrivit legii, respectiv art. 103 din Legea 263/2010 și art. 74 din H.G. nr. 257/2011, dispoziții avute în vedere și de instanță, pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite; față de prevederile alin. 2 al art. 103 din Legea nr. 263/2010 și art. 74 din H.G. nr. 257/2011, arată că a făcut o astfel de cerere la data încetării raporturilor de muncă (din câte își amintește), altfel nu se trecea la întocmirea fișei de pensie; de altfel, este sigur că tot la încetarea raporturilor de muncă a făcut și consemnările din fișa de pensie (mai puțin data, care nu-i aparține), deoarece de atunci nu a mai fost pe la unitate, la serviciul Resurse Umane; solicită a se avea în vedere faptul că fișa de pensie nu este o cerere, după cum prevede legea; astfel, cererea trebuie să aibă forma și conținutul anexei nr. 7 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, respectiv H.G. nr. 257/2011; în plus de aceasta, se poate observa fără expertiză grafologică faptul că data înscrisă nu este scrisă de reclamant, dacă se va compara grafica cifrelor înscrise de acesta personal la codul numeric personal, cu grafica celor de la data înscrisă în josul paginii și luată în considerare de instanță; în aceste condiții instanța a interpretat și aplicat eronat dispozițiile legale, apreciind că fișa este cererea reclamantului; fișa este un document al unității, cu antetul său, cu număr de înregistrare, cu mai multe semnături, cu ștampila unității aplicată, etc. Este absolut evident că nu e cererea reclamantului; după cum a precizat la pct. 2 din cererea de chemare în judecată, la lit. „e” din decizia de pensionare, în referire la stagiul complet de cotizare, C. de pensii înscrie pentru sistemul public, 35 de ani, iar pentru sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, înscrie 29 de ani și 8 luni, ceea ce înseamnă că raportat la aceste date s-a făcut calculul pensiei dispus prin art. 94 și următoarele din Legea nr. 263/2010; instanța a apreciat eronat dispozițiile legale și le-a aplicat greșit; astfel, conform art. 95 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, văzând anexa nr. 6, în ceea ce îl privește, privind vârstele standard de pensionare, stagiile complete și minime de cotizare pentru militari, se va constata că pentru data la care a ieșit la pensie stagiul complet de cotizare stabilit de lege este de 20 de ani și 6 luni, iar pentru civili, conform anexei nr. 5, stagiul complet de cotizare era 33 de ani și 6 luni; este absolut evident acest lucru, deoarece potrivit dispozițiilor art. 53 pentru civili și la art. 54 pentru militari (din Legea nr. 263/2010), alin. 3 (pentru ambele articole), atingerea stagiului se realizează prin creșterea stagiului complet de cotizare conform eșalonărilor prevăzute în anexele 5 și 6; astfel, conform art. 95 din Legea nr. 263/2010 amintit mai sus, suma punctajelor anuale trebuia să se împartă după cum urmează: cea din sistemul de apărare la 20 de ani și 6 luni, ceea ce înseamnă că numărul de puncte obținute de 42,871 trebuia împărțit la cât dispunea legea a fi la acea dată stagiul complet, rezultând 1,_; cea din sistemul public, la 33 de ani și șase luni, ceea ce însemna că numărul de puncte obținute de 1,_ trebuia împărțit la cât dispunea legea a fi la acea dată stagiul complet pentru sistemul public, rezultând 0,_; aceasta ar fi însemnat că punctajul mediu anual ar fi trebuit să fie 1,_, iar nu 1,_, cât a calculat C. de P., care a avut în vedere stagiile complete dispuse de lege pentru momentul final al acesteia, fără a ține cont de dispozițiile art. 95 și de faptul că stagiile complete avute în vedere sunt cele aplicabile pentru anii 2015, luna ianuarie, pentru civili și 2030, luna ianuarie, pentru militari; este evident astfel că instanța nu a ținut cont de dispozițiile legale amintite, iar pentru a constata eroarea Casei de pensii în această situație, nu era necesară o expertiză contabilă; prin decizia de pensionare i s-a calculat un număr total de puncte de 37,_, iar punctajul mediu anual de 1,_; în urma verificării documentației care a stat la baza emiterii deciziei și a calculelor efectuate, a constatat că documentul privind punctajul anual emis la 16.07.2012 este corect, din el rezultând faptul că numărul total de puncte realizate în întreaga activitate este de 24,_, numărul de puncte pentru condiții de muncă este de 11,_, punctajul pentru contribuția la pensia suplimentară este de 1,_, ceea ce înseamnă un rezultat final (punctaj total) de 37,_, care este altul decât cel calculat de C. de P. (concluzia fiind că pârâta a calculat greșit), fiind totodată și mai mare decât cel înscris în decizia de pensie; în aceasta, numărul total de puncte este 37,_, deci altul, fiind eronat înscris numărul de puncte de la lit. „h” pct. 7 din decizie, respectiv numărul de puncte suplimentare pentru grupe/condiții de muncă, acesta fiind mai mic, respectiv I 1,_, în loc de 11,_, cât a fost calculat corect chiar și de pârâtă, după cum a arătat; față de acest aspect instanța nu a făcut nici o apreciere, iar prin respingerea cererii sale de chemare în judecată a admis eroarea Casei de pensii; din „Buletinul de calcul” rezultă vechimea corectă în muncă, respectiv: total vechime: 33 de ani, 5 luni și 28 de zile; dar, în decizia de pensionare pârâta își înscrie la lit. „f”, stagiul total de cotizare de 33 ani, 2 luni și 28 de zile, ceea ce din nou este incorect, față de chiar propriile calcule; din nou instanța de fond nu a făcut nici o apreciere, hotărârea fiind lipsită de motivele pe care se sprijină în soluționarea aspectului precizat.
În dovedire, s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Pentru motivele arătate solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, pentru următoarele considerente:
În urma activității desfășurate ca militar recurentul reclamant a trecut în retragere la data de 28.12.2011 din cadrul U.M. 0406 C., fiind emisă decizia de pensie nr._/20.07.2012 de către C. de P. Sectorială; prin decizia mai sus menționată a fost stabilită data acordării drepturilor de pensie ca fiind 23.01.2012; cu privire la data acordării drepturilor de pensie, invocă art. 103 și art. 104 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 precum și dispozițiile art. 74 din H.G. nr. 257/2011; instanța de fond în mod corect a reținut că data completării cererii este 23.01.2012, astfel încât C. de P. Sectorială a stabilit în mod legal și temeinic în decizia de pensionare data acordării drepturilor de pensie ca fiind 23.01.2012; în ceea ce privește critica referitoare la stagiul de cotizare avut în vedere de intimata pârâtă, instanța de fond a reținut că recurentul reclamant este născut la data de 04.09.1969. Prin urmare, vârsta la data pensionării este 42 ani și 4 luni, stagiul complet de cotizare 29 de ani și 8 luni; în această situație, învederează că se aplică art. 54 din Legea nr. 263/2010; raportat la prevederile mai sus citate, rezultă că pârâta a reținut în mod legal și temeinic că stagiul de realizare în cazul recurentului reclamant este de 29 ani și 8 luni; totodată, solicită a se observa că din anexa la decizia de pensionare rezultă că intimata pârâtă a recunoscut recurentului reclamant perioada de 1 an 8 luni și 15 zile lucrată în grupa a II-a de muncă; având în vedere cele de mai sus, rezultă că în cazul recurentului reclamant, C. de P. Sectorială a M.A.I. a procedat la revizuirea pensiei acestuia în baza adeverințelor care atestă veniturile realizate lunar, transmise de către unitatea/unitățile în care contestatorul a lucrat; în situația în care se va admite recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul C., la rejudecarea cauzei solicită a se avea în vedere și următoarele aspecte: atribuțiile instituției pârâte sunt strict reglementate în cuprinsul O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările și completările ulterioare, fără însă ca printre acestea să se numere activități legate de stabilirea și plata drepturilor de pensie; prevederilor art. 139 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, colectarea și virarea contribuțiilor de asigurări sociale, precum și stabilirea și plata drepturilor de pensie reprezintă atributul exclusiv al caselor de pensii sectoriale; se invocă art. 132 din același act normativ; mai mult decât atât, potrivit prevederilor art. 139 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, C. de P. Sectorială a M.A.I. „asigură reprezentarea în fața instanțelor judecătorești în litigiile în care sunt parte ca urmare a aplicării dispozițiilor prezentei legi”; de asemenea, solicită a se constata faptul că o instituție publică poate avea calitatea de pârât în cadrul unui proces civil numai în măsura în care prin exercitarea atribuțiilor conferite de lege (categorie în care se înscriu și operațiunile de revizuire și de plată a pensiilor de serviciu) pot leza, cel puțin din punct de vedere subiectiv, drepturile și interesele legitime ale reclamantului/reclamantei; or, în situația de față, pretențiile recurentului reclamant pot fi dezbătute în cadrul unui proces civil doar în contradictoriu cu instituția care are atribuții specifice conferite de lege în acest sens, respectiv cu C. de P. Sectorială a M.A.I.; așadar, precizează faptul că revizuirea drepturilor de pensie ale recurentului reclamant de către C. de P. Sectorială a M.A.I. potrivit O.U.G. nr. 1/2011 nu a determinat nașterea vreunui raport juridic de drept administrativ sau de drept al muncii între acesta și Ministerul Afacerilor Interne, întrucât instituția pârâtă nu este ținută, prin prisma actelor normative sus-menționate, să răspundă unor pretenții aflate în strânsă legătură cu atribuțiile altor persoane juridice; participarea instituției în acest litigiu nu se justifică nici prin prisma faptului că, astfel cum a arătat mai sus, C. de P. Sectorială a M.A.I. se află în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, întrucât, în ceea ce privește stabilirea, plata, precum și revizuirea drepturilor de pensie ale recurentului reclamant, instituția în cauză beneficiază de competență deplină, nefiind necesară aprobarea sau avizarea acestor operațiuni de către Ministerul Afacerilor Interne (cu atât mai mult cu cât activitatea Casei de P. Sectorială a M.A.I. este „coordonată metodologic de CNPP”, potrivit art. 132 alin. 3); precizează faptul că, raportat la situația de față, capacitatea de a sta în nume propriu în instanță în calitate de pârât a unei instituții publice nu este condiționată de faptul că aceasta se află sau nu într-un raport de subordonare sau coordonare cu alte autorități, această calitate putând fi apreciată doar în raport cu capacitatea administrativă a instituției, respectiv cu atributul acesteia de a efectua operațiuni administrative în regim de putere publică; pe cale de consecință, cererea de chemare în judecată al cărei obiect constă în obligarea unei instituții să efectueze anumite activități ce cad în competența sa, nu se poate judeca decât în contradictoriu cu instituția care are atribuții legale în domeniul de referință, și nu cu alte autorități publice ierarhic superioare acesteia, care, în acest caz, sunt străine de cauză și, pe cale de consecință, nu li se poate imputa conduita unității subordonate; în consecință, observând că recurentul reclamant a promovat prezenta acțiune nemulțumit fiind de cuantumul pensiei, în raport cu prevederile legale enunțate, se poate constata, fără doar și poate, că cererea acestuia era necesar și suficient a fi judecată în contradictoriu cu pârâta C. de P. Sectorială a M.A.I., unitate la nivelul căreia au fost stabilite drepturile de pensie și a fost emisă decizia contestată; prin urmare, opinează că nu se poate reține că atât instituția centrală, cât și structurile sale subordonate au calitatea procesuală pasivă, deoarece, într-o atare interpretare, s-ar ajunge la concluzia că pot avea calitate procesuală pasivă toate unitățile dintr-o instituție între care se stabilesc raporturi de subordonare ierarhică; în consecință, într-o eventuală rejudecare a cauzei, solicită să se constate lipsa calității procesuale pasive a M.A.I.
Concluzionând, față de toate aspectele învederate, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauza dedusă judecății și, pe cale de consecință, să se mențină ca temeinică și legală sentința civilă atacată.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.104 al.3 lit.a) din Legea nr. 263/2010, pensia de invaliditate se cuvine de la data încetării plății indemnizației pentru incapacitate de muncă sau, după caz, de la data încetării calității de asigurat, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei medicale de încadrare într-un grad de invaliditate.
În cauză, se constată că decizia medicală nr.A3890/5 prin care reclamantul a fost încadrat în gradul III de invaliditate a fost emisă la data de 19.12.2012.
Așadar, de la data de 19.12.2012 a început să curgă termenul de 30 de zile prescris de lege.
Se mai reține că potrivit art.103 al.5 din Legea nr. 263/2010 pentru cadrele militare cererile de pensionare se depun la casele de pensii sectoriale potrivit unor protocoale încheiate în acest scop.
La dosarul cauzei s-a depus copia fișei de pensie completate de reclamant (fila 53 dosar fond) care este datată la 23.01.2012 și înregistrată la UM 0406 C. sub nr._/06.02.2012.
Deși este vorba de un formular pus la dispoziție de unitatea militară acesta poartă datele de identificare și semnătura reclamantului. Reclamantul, deși susține că cererea nu îi aparține, are o poziție contradictorie, arătând totodată că „la încetarea raporturilor de muncă am făcut și consemnările din fișa de pensie (mai puțin data, care nu-mi aparține)” .
În decizia contestată, nr._/20.07.2012, pârâta a stabilit drepturile cu data de 23.01.2012 astfel cum a indicat reclamantul în fișa de pensie, luându-se deci în considerare această dată iar nu data înregistrării cererii la unitatea militară sau cea a înregistrării la casa de pensii sectorială care era data certă a cererii.
Deși data indicată a fost luată în calcul la stabilirea pensie de către pârâtă, aceasta s-a făcut în beneficiul reclamantului, întrucât data certă a cererii este o dată ulterioară, cea a înregistrării la unitatea militară. Ca urmare, faptul că data cererii nu ar fi fost înscrisă de reclamant este lipsită de relevanță întrucât în lipsa ei s-ar fi avut în vedere o dată ulterioară respectiv 06.02.2012 – data înregistrării la unitatea militară ca dată certă.
Reclamantul nu a probat în nici un mod susținerea că ar mai fi formulat o altă cerere de acordare a pensiei anterioară celei exprimate în documentul intitulat „fișa de pensie”, chiar reclamantul formulând aceste afirmații sub rezerva sintagmei „din câte îmi amintesc”. De asemenea nu a probat că ar fi completat fișa de pensie la o dată anterioară care să aibă caracter cert.
Așadar, reclamantul nu a respectat termenul de 30 de zile de la data emiterii deciziei pentru formularea cererii de acordare a pensiei și, ca urmare, nu beneficiază de prevederile art. 104 al.3 lit.a) din Legea nr. 263/2010 în sensul că nu mai beneficiază de pensie de la data încetării plății indemnizației pentru incapacitate de muncă sau, după caz, de la data încetării calității de asigurat ci numai de la data formulării cererii.
Susținerile recurentului cu privire la data de la care i s-ar fi cuvenit pensia nu au în vedere condiția impusă de art.104 al.3 lit.a) din Legea nr. 263/2010 și contravin acestor prevederi.
În ceea ce privește respectarea termenului de 30 de zile recurentul se află, de asemenea, în eroare întrucât decizia medicală nu a fost emisă la 21.12.2011 cum susține ci 19.12.2011 astfel cum se indică în mod expres în cuprinsul acesteia.
De asemenea, eronate sunt și susținerile recurentului privind stagiul complet de cotizare folosit la calculul pensiei, în sensul că în cuprinsul deciziei se indică în mod expres un stagiu complet de cotizare de 29 ani și 8 luni care corespunde celor stabilite în Anexa 5 la Legea nr.263/2010 în funcție de data nașterii asiguraților, respectiv pentru asigurații născuți în luna septembrie 1969 cum este și reclamantul.
Stagiul de 20 ani și 6 luni indicat de recurent este stabilit de lege pentru persoanele născute în luna octombrie 1956 și nu este aplicabil reclamantului.
Pentru persoanele născute în luna octombrie 1956 este stabilită ca perioadă a îndeplinirii condițiilor de acordare a pensiei pentru limită de vârstă luna ianuarie 2012.
Dar, legiuitorul a stabilit în Anexa 5 la Legea nr. 263/2010 stagiul complet de cotizare în funcție de luna nașterii iar nu de luna pensionării.
Oricum, luna pensionării este stabilită pentru pensia pentru limită de vârstă iar nu pentru pensia de invaliditate, în acest din urmă caz aplicându-se art.95 al.2 raportat la art.56-59 din Legea nr. 263/2010.
Ca urmare, acest stagiu complet de cotizare nu este aplicabil reclamantului.
Mai mult, se are în vedere că stagiul de 20 de ani și 6 luni invocat de recurent nu putea fi aplicat pentru motivele deja arătate iar folosirea 33 de ani și șase luni indicat de reclamant pentru una dintre perioade l-ar fi prejudiciat pe acesta fiind mai mare decât stagiul de 29 ani și 8 luni folosit, ceea ce ar fi determinat o scădere a punctajului mediu rezultat.
De asemenea, sunt lipsite de suport susținerile recurentului privind anumite contradicții privind punctajul realizat care ar fi cuprinse în documentele pârâtei.
Astfel, în buletinul de calcul depus (fila 83 dosar fond) este indicat un nr. total de puncte de 24,_ din care 1,_ puncte în sistemul civil și 23,_ puncte în sistemul militar, un număr total de puncte acordate pentru condițiile de muncă de 11,_ din care 0,_ în sistemul civil și 11,_ în sistemul militar și 1,_ puncte pentru contribuția la fondul pentru pensia suplimentară din care 0,_ în sistemul civil respectiv 1,_ în sistemul militar, aceste date corespunzând cu datele înscrise în decizia de pensie.
Punctajul de 11,_ pentru indicate de recurent condițiile de muncă nu apare în buletinul de calcul contrar susținerilor acestuia.
De asemenea, sunt fără relevanță susținerile recurentului privind stagiul total de cotizare indicat în decizia de pensie întrucât această mențiune are rol informativ, stagiul total de cotizare realizat nefiind un element al formulei de calcul a punctajului mediu anual potrivit art.3 al.1 lit.n) și art.95 din Legea nr. 263/2010, fiind relevant doar punctajul total și stagiul complet de cotizare.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant Ș. A. M., domiciliat în C., ., ., parter, . civile nr. 4578 din 11 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și C. DE CONTESTAȚII P. DIN C. MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, .. 3, sector 4, ca nefondat.
Irevocabil.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
J. Z. R. A. M. B.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond D.I.F.
Tehnored.dec.jud.recurs R.A./2 exp.
14.11.2014
| ← Nulitate act. Decizia nr. 237/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 21/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
