Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 187/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 187/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 8397/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 187/AS
Ședința publică din data de 19 Noiembrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător M. S. S.
Grefier M. G.
Pe rol, judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant A. V., domiciliat în localitatea Eforie Nord, oraș Eforie, ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 329 din 17.02.2014 pronunțate de Tribunalul C.-Secția I civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județul C. și C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 11.11.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face corp comun cu prezenta hotărâre.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 19.11.2014 când în aceeași compunere a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de reclamantul A. V., constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 329/17.02.2014, Tribunalul C., secția I civilă, a respins ca nefondată cererea formulată la 23.09.2013 de reclamantul A. V. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C., prin care acesta a solicitat anularea deciziei pârâtei nr._/24.07.2013 și obligarea acesteia la emiterea unei decizii de acordare a pensiei cu luarea în considerare a perioadelor efectiv lucrate și a sporurilor aferente acestora, precum și la plata drepturilor de pensie de la data formulării cererii de pensionare.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/24.07.2013 (fila 8), pârâta C. Județeană de Pensii C. a respins cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă a reclamantului, motivat de faptul că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare.
Contestația formulată de reclamant împotriva deciziei menționate a fost soluționată prin adresa nr._/29.10.2013 (fila 52).
Potrivit art.58 din Legea nr.263/2010, persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent calității de asigurat beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5, în funcție de gradul de handicap, după cum urmează: a) cu 15 ani, în situația asiguraților cu handicap grav, dacă au realizat, în condițiile handicapului preexistent calității de asigurat, cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare; b) cu 10 ani, în situația asiguraților cu handicap accentuat, dacă au realizat, în condițiile handicapului preexistent calității de asigurat, cel puțin două treimi din stagiul complet de cotizare; c) cu 10 ani, în situația asiguraților cu handicap mediu, dacă au realizat, în condițiile handicapului preexistent calității de asigurat, stagiul complet de cotizare.
Asiguratul, în accepțiunea art.3 alin.1 lit. a din Legea nr.263/2010, este persoana fizică pentru care angajatorul este obligat să rețină și să plătească contribuția individuală de asigurări sociale, precum și persoana fizică ce achită, în nume propriu, contribuția de asigurări sociale, conform legii.
Conform art.43 alin. din HG nr. 257/2011, reducerea prevăzută la alin.1 se face numai în condițiile handicapului preexistent calității de asigurat.
Or din deciziile asupra capacității de muncă (filele 99-101) depuse la dosarul cauzei rezultă că deficiența reclamantului nu este preexistentă calității de asigurat, fiind urmarea unui accident de muncă.
În aceste condiții, în raport cu data nașterii reclamantului – 11.07.1951, vârsta standard de pensionare aplicabilă acestuia este de 65 de ani, astfel încât acesta se poate pensiona la împlinirea vârstei menționate, adică la data de 11.07.2016.
Cum la data formulării cererii de pensionare – 1.04.2013, reclamantul avea vârsta de doar 61 de ani și 8 luni, acesta nu întrunea condițiile prevăzute de lege pentru înscrierea la pensie, cu privire la vârsta de pensionare, în condițiile în care nu beneficiază de disp. art.58 din Legea nr.263/2010, astfel că în mod legal și temeinic cererea i-a fost respinsă.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A. V., solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că în baza art. 58 din Legea nr. 263/2010 se aplică o reducere a stagiului de cotizare de 10 ani, situația sa fiind similară cu cea prevăzută în acest articol, aplicabil prin analogie.
Prin precizări, apelantul a arătat că după ce a suferit un accident de muncă la 5.03.1970, în urma căruia și-a pierdut complet și iremediabil văzul cu ochiul stâng, a beneficiat de pensie de invaliditate, la care a renunțat întrucât i-a fost greu să găsească un loc de muncă unde să fie angajat pentru 4 ore pe zi. Astfel, a pierdut pensia de invaliditate și a început un nou stagiu de cotizare. În anul 2010 i s-a refuzat acordarea pensiei de invaliditate întrucât i s-a pretins în mod absurd că obțină reconfirmarea procesului-verbal de accident de la ITM. Există două perioade în care apelantul a fost asigurat, prima fiind întreruptă în anul 1970, iar la momentul începerii celei de-a doua perioade de asigurat avea deja handicapul.
Intimata pârâtă nu a formulat apărări față de cererea de apel.
2. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza apelului:
1. Prin decizia contestată în cauză a fost respinsă cererea apelantului de acordare a pensiei pentru limită de vârstă întrucât vârsta la data înscrierii la pensie (61 de ani și 8 luni) este mai mică decât vârsta standard de pensionare (65 de ani).
Întrucât nu este vorba despre acordarea pensiei de invaliditate, ci a pensiei pentru limită de vârstă, aspectele invocate de apelant cu privire la refuzul acordării pensiei de invaliditate nu prezintă relevanță asupra cauzei de față.
Pe de altă parte, vârsta de pensionare nu poate fi redusă ca urmare a muncii prestate în grupa a II-a de muncă, întrucât nu este îndeplinită condiția realizării stagiului complet de cotizare prevăzută de art. 55 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, în condițiile în care stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, iar stagiul realizat era, la data cererii de pensionare, de 30 de ani și 21 de zile.
2. Ipoteza normativă a art. 58 din Legea nr. 263/2010, care permite reducerea vârstei de pensionare, este ca stagiul de cotizare să fie realizat în condiții de handicap preexistent calității de asigurat.
Or calitatea de asigurat a fost dobândită cel puțin ca urmare a dobândirii calității de salariat, ceea ce s-a întâmplat înainte de producerea accidentului de muncă în urma căruia apelantul și-a pierdut vederea cu ochiul stâng. Nu este posibilă analogia în cazul de față, întrucât art. 58 își limitează expres sfera de aplicare pentru situația handicapului preexistent dobândirii calității de asigurat, excluzând per a contrario situația apelantului în care handicapul a survenit ulterior dobândirii calității de asigurat.
Nu se poate apela nici la ficțiunea juridică a două stagii de cotizare, unul înainte de accidentul de muncă, iar celălalt ulterior, pe de o parte pentru s-ar ajunge la încălcarea art. 58, iar pe de altă parte pentru că sistemul public de pensii nu cunoaște, pentru aceeași persoană, mai multe stagii de cotizare, ci unul singur, în legătură cu care se face raportarea la stagiul minim și la cel complet prevăzute de lege.
În același sens, art. 43 alin. 3 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin HG nr. 257/2011, prevede că reducerea prevăzută la art. 58 din lege se face numai în condițiile handicapului preexistent calității de asigurat.
Constatând astfel că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și a făcut o corectă aplicare a legii pronunțându-se strict asupra obiectului cererii de chemare în judecată, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, în baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge apelul formulat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant A. V., domiciliat în localitatea Eforie Nord, oraș Eforie, ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 329 din 17.02.2014 pronunțate de Tribunalul C.-Secția I civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județul C. și C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2014.
Președinte, Judecător,
J. Z. M. S.-S.
Grefier,
M. G.
Jud. fond – F.M.I.
Red.dec.-jud.M.S.-S./04.12.2014
Emis 3 .>Acest
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 4/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA | Nulitate act. Decizia nr. 237/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
