Obligaţie de a face. Decizia nr. 98/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 1866/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.98/AS
Ședința publică din 3 iulie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul reclamant N. G., cu domiciliul procesual ales în Tulcea, ., județul Tulcea la Cabinet avocat F. A., împotriva sentinței civile nr. 4132/05.01.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte CASA SECTORIALĂ DE PENSII A SERVICIULUI R. DE INFORMAȚII, cu sediul în București, Piașa Amzei nr.4, sector 1 și S. R. DE INFORMAȚII – Unitatea Militară 0198 București, cu sediul în București, . nr.24 – 26, sector 2, având ca obiect obligația de a face .
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința de judecată din data de 24.06.2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 03.07.2014, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA :
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr._ din data la data de 03 iulie 2013 și precizată în cursul judecății, contestatorul N. G. a chemat în judecată intimata CASA SECTORIALĂ DE PENSII A SERVICIULUI R. DE INFORMAȚII, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei nr. 150/19.03.2013 și a Adresei nr._/03.06.2013, emise de intimată, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin Decizia de regularizare nr. 150/19.03.2013 s-a constituit în sarcina contestatorului un debit în sumă totală 11.343 lei, reprezentând drepturi încasate necuvenit în perioada 01.01._13. A mai menționat contestatorul că, prin Decizia nr._/24.11.2009, s-a stabilit în beneficiul său o pensie de serviciu în cuantum de 2.989 lei și că ulterior, aceasta pensie a fost revizuită prin trei decizii consecutive, stabilindu-se o pensie brută de 2.806 lei.
În continuare contestatorul a precizat că prin sentința civilă nr. 5232/16.12.2011 Tribunalul Tulcea i-a admis contestația și a anulat decizia de recalculare a pensiei pe care a contestat-o la acel moment ca fiind netemeinică și nelegală, dispunând menținerea în plată a pensiei stabilită prin decizia nr._/24.11.2009.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 151-154 din Legea nr. 263/2010.
În dovedire, contestatorul a depus la dosar plângerea prealabilă adresată intimatei, răspunsul intimatei nr._/03.06.2013, Decizia nr. 150/19.03.2013.
Intimata a formulatîntâmpinare prin care a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, arătând că decizia nr. 150/2013 constituie un titlu executoriu ce poate fi contestat în termen de 15 zile de la comunicare, acest termen fiind unul de decădere, a cărui nerespectare are efect extinctiv. A solicitat intimata totodată, pe fondul cauzei, respingerea contestației ca neîntemeiată, menționând că, prin sentința civilă nr. 5232/16.12.2011, Tribunalul Tulcea a admis în parte acțiunea contestatorului și a anulat decizia_/29.08.2011 și că, prin decizia civilă nr. 338/AS/2012, Curtea de Apel C. a admis recursul intimatei și a respins contestația împotriva deciziei de revizuire nr._/29.08.2011.
S-a mai arătat că începând cu luna martie 2013 a fost repusă în plată decizia de revizuire a pensiei din 29.08.2011 și, odată cu repunerea în vigoare a deciziei, potrivit dispozițiilor art. 179 din Legea nr. 263/2010, a fost emisă și decizia de regularizare nr. 150/19.03.2013 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit pentru perioada 01.01.2012 – 01.03.2013.
Prin răspunsul la întâmpinare contestatorul a solicitat respingerea excepției tardivității introducerii acțiunii ca nefondată, arătând că cererea sa este întemeiată pe dispozițiile art. 1, alin. 1 rap. la art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004 și art. 151-154 din Legea nr. 263/2010, texte de lege din care rezultă că termenul de contestație este de 30 de zile de la comunicare.
Față de împrejurarea că în ședința publică din data de 24.09.2013, apărătorul contestatorului a învederat că actul contestat este unul administrativ și că natura juridică a cauzei este una de contencios administrativ, instanța a dispus prin încheierea din acea dată, transpunerea cauzei, spre competentă soluționare, completului de contencios administrativ CAD 16.
Prin încheierea de ședință din data de 22.10.2013, urmare susținerilor reprezentantului contestatorului potrivit cărora decizia contestată nu urmează regimul reglementat de contenciosul administrativ ci acela reglementat de asigurări sociale, completul de contencios administrativ a restituit cauza completului de asigurări sociale inițial învestit.
La solicitarea instanței de a face în scris precizări cu privire la temeiul de drept și cu privire la cale pe care înțelege a solicita instanței să statueze, prin cererea din data de 05.11.2013, reclamantul a arătat că demersul judiciar este întemeiat pe dispozițiile art. 151-154 din Legea nr. 263/2010.
Prin sentința civilă nr. 4132 din 05 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea s-a admis excepția tardivității și s-a respins acțiunea ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia de regularizare nr. 150/19.03.2013 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, s-a dispus recuperarea sumei de 11.343 lei, sumă achitată reclamantului N. GEHORGHE, în perioada 01.01.2012 – 01.03.2013, în baza sentinței civile executorii nr. 5232/16.12.2011 a Tribunalului Tulcea, sentință ce a fost desființată prin Decizia nr. 338/AS/2012 a Curții de Apel C., cu consecința respingerii acțiunii introductive.
Se reține că potrivit art. 179 din Legea Nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice, ,,Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani.[….] în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.” prin art. 181 alin.2 din aceeași lege stabilindu-se că ,,La recuperarea debitelor în conformitate cu dispozițiile alin. (1) se aplică prevederile Codului de procedură fiscală în materie.
Or, potrivit art. 172 din Ordonanța Nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală, ,,(1)Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.”, iar conform art. 173, ,,(1) Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod; […]”
Ca atare, reclamantul căruia i-a fost comunicată Decizia de regularizare nr. 150/19.03.2013 la data de 10.05.2013, îi era asigurat prin lege un termen de 15 zile pentru a se adresa instanței în conformitate cu prevederile art. 173 din Ordonanța Nr. 92 din 24 decembrie 2003.
Acesta însă a adresat pârâtei o plângere prealabilă întemeiată pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, plângere la care, prin adresa Nr._/03.06.2013, i s-a comunicat că, în conformitate cu prevederile art. 172 alin. 2 și art. 3 din O.G. Nr. 92/2003, contestația împotriva deciziei de regularizare se adresează tribunalului în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei contestate.
Date fiind argumentele de drept și de fapt prezentate, tribunalul constată că excepția tardivității acțiunii este întemeiată și va fi admisă ca atare cu consecința respingerii acțiunii.
Susținerile reclamantului cum că nu a înțeles să formuleze contestație la executare în temeiul art. 172 din Codul de procedură fiscală, ci o contestație întemeiată pe dispozițiile art. 150 alin. 3 din Legea Nr. 263/2003, tribunalul reține că acest text reglementează posibilitatea contestării în termen de 30 zile a hotărârilor prev. de art. 150 alin. (3), respectiv acele hotărâri emise în contestațiile formulate împotriva deciziilor de pensie, ceea ce nu este cazul în speță.
Reclamantul nu contestă o decizie de pensie la care face referire art. 149 din Legea nr. 263/2003, ci o decizie de regularizare care are caracterul unui titlu executoriu conform art. 179 din Legea nr. 263/2010, putând fi contestată conform procedurii prevăzute de Codul de procedură fiscală.
În privința precizărilor făcute de către reclamant cu privire la temeiul de drept al acțiunii, se reține că, spre deosebire de obiectul acțiunii care nu poate fi schimbat, temeiul ei juridic nu leagă instanța care, în exercitarea rolului activ, poate să dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamantul. Reclamantul nu a motivat apelul său.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat anularea apelului.
Prin note scrise depuse la 19.06.2014, apelantul a solicitat să se aibă în vedere prevederile Legii nr.112/2012 privind exonerarea de plata diferențelor dintre pensia încasată și cea cuvenită.
Curtea are în vedere că potrivit art.470 al.3 Cod.pr.civ., motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul sunt cerute de lege sub sancțiunea decăderii iar în conformitate cu art.476 Cod.pr.civ. instanța va soluționa apelul în cazul în care este nemotivat numai pe baza celor invocate în fața primei instanțe, procedând la o nouă judecată.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod.pr.civ., Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză, Tribunalul a respins cererea ca fiind formulată tardiv.
Ca urmare, Curtea are a analiza cu prioritate modul în care a fost soluționată această excepție dirimantă.
Prin decizia contestată s-a stabilit în sarcina reclamantului un debit de 11.343 lei reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit.
Potrivit art.181 al.2 din Legea nr. 263/2010, la recuperarea debitelor provenite din prestații de asigurări sociale se aplică prevederile Codului de procedură fiscală.
Pe de altă parte, art.179 al.4 din Legea nr. 263/2010, sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor de pensii se recuperează pe baza unei decizii a casei respective, decizie care constituie titlu executoriu.
Ca urmare, decizia de recuperare a sumelor încasate în mod necuvenit cu titlu de prestații sociale are natura unui titlu executoriu supus prevederilor Codului de procedură fiscală, regimul său juridic fiind diferit de cel al deciziilor de stabilire a pensiilor prevăzute de art. 104 al.2, 106 sau 107 din Legea nr. 263/2010 care pot fi contestate în condițiile art.149 al.1 din aceeași lege în termen de 30 de zile de la comunicare.
În consecință, în condițiile în care Legea nr. 263/2010 stabilește în mod expres și cu caracter derogatoriu că în cazul deciziilor emise pentru recuperarea debitelor provenite din prestații de asigurări sociale se aplică prevederile Codului de procedură fiscală, sunt aplicabile inclusiv dispozițiile privind contestarea titlului executoriu cuprinse în OG nr.92/2003.
Așadar, în mod corect Tribunalul a reținut incidența art.172 din Codul de procedură fiscală și a verificat respectarea termenului de 15 zile pentru formularea contestației.
Mai trebuie reținut că, având în vedere prevederile cu caracter special și derogatoriu ale acestui text de lege, în acest caz nu era necesară formularea unei plângeri prealabile în conformitate cu norma generală, respectiv art.7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, reclamantul având deschisă direct calea contestației la executare adresată instanței.
Totodată, se are în vedere că în decizia contestată s-a indicat în mod expres că termenul de contestare este de 15 zile de la comunicare sau de la data luării la cunoștință și s-a indicat în mod expres și temeiul emiterii acesteia, între care și art.181 din Legea nr. 263/2010 și art.172 al.3 și art.,173 din OG nr.92/2003 pentru aprobarea Codului de procedură fiscală, reclamantul fiind deci informat cu privire la regimul juridic al deciziei și termenul în care o poate contesta.
În mod corect a reținut Tribunalul că, față de data comunicării deciziei contestate, termenul de 15 zile a fost depășit având în vedere data comunicării – 10.05.2013 (necontestată, conform datei ștampilei poștei pe plicul cu care s-a comunicat decizia a cărei copie a fost depusă la dosarul de fond chiar de reclamant) raportat la data sesizării instanței – 03.07.2013.
În aceste condiții, contestația fiind tardivă, în mod corect Tribunalul nu a mai intrat în cercetarea fondului acesteia, neputând fi avute în vedere nici unul din motivele contestației, nici cele privind incidența Legii nr. 112/2012.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul civil formulat de apelantul reclamant N. G., cu domiciliul procesual ales în Tulcea, ., județul Tulcea la Cabinet avocat F. A., împotriva sentinței civile nr. 4132/05.01.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte CASA SECTORIALĂ DE PENSII A SERVICIULUI R. DE INFORMAȚII, cu sediul în București, Piașa Amzei nr.4, sector 1 și S. R. DE INFORMAȚII – Unitatea Militară 0198 București, cu sediul în București, . nr.24 – 26, sector 2, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.07.2014.
Pt.Președinte complet Judecător,
Judecător M.B. aflată în C.O.
Semnează conf.art. 426 alin.4 C.P.C.
Vicepreședinte instanță, R. A.
Judecător N. S.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: L.N.
Tehnored.dec.jud.A. R.
25.07.2014 – 2 ex.
Emis 2 .
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 106/2014. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 131/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
