Recalculare pensie. Decizia nr. 106/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 106/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 6011/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.106/AS
Ședința publică din 23 Septembrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta reclamantă DARDALĂ L., domiciliată în C., ., ..A, ., împotriva sentinței civile nr.71/15.01.2014 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., . C, județul C., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta reclamantă personal, lipsind intimata pârâtă C.J.P. C..
Procedura este legal îndeplinită conform art. 155 și urm. cod pr.civilă.
Apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează instanței că apelanta reclamantă a depus la data de 26.03.2014 completări la motivele de apel depuse la data de 24.02.2014.
După referatul grefierului de ședință:
Având în vedere completările la motivele de apel formulate de apelanta reclamantă ce au fost depuse la data de 26.03.2014, instanța pune în discuție tardivitatea acestora.
Apelanta reclamanta având cuvântul cu privire la excepția invocată de instanță, susține că nu mai insistă asupra acestor completări la motivele de apel și lasă la aprecierea instanței. Totodată precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța luând act de susținerile părții prezente, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Având cuvântul apelanta reclamanta solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, pentru motivele expuse în conținutul acestuia. Solicită valorificarea adeverinței nr. 1637/05.11.1996 emisă de IFCO SA C. în care se menționează că perioada 01.07.1983 – 01.05.1991 lucrată la această unitate se încadrează în grupa a II-a de muncă conform HG nr. 1223/1990 cu 100% și procesul verbal al Consiliului de administrație nr.1/18.01.1991.
Susține reclamanta că același angajat a emis două adeverințe, într-una este trecută grupa de muncă, iar în alta nu este prevăzută. A doua adeverință a primit-o pentru activitatea de supraveghere a investițiilor întrucât desfășura această muncă în cadrul biroului de investiții.
Întrebată fiind de instanța cu privire la munca desfășurată, apelanta reclamantă susține că a avut calitatea de inginer în cadrul biroului de investiții, ce este un birou de sine-stătător. În cadrul acestui birou se ocupa de supravegherea, recepția investițiilor, verifica investițiile aflate în desfășurare și făcea deplasări acolo unde acestea erau în derulare, inclusiv pe șantierele de construcții montaj. Activitatea de supraveghere a beneficiat în cadrul IEELIF C. în perioada menționată 01.07.1983 – 01.05.1991 de grupa a II-a de muncă conform Legii nr. 68/1990, Ordinului nr.50/1990 și HG nr.1223/1990, iar ștatele de plată au fost emise înainte de apariția acestor legi.
Solicită instanței valorificarea la calculul pensiei a adeverințelor nr.572/17.10.2003 emisă de . nr. 5750/03.12.2003 emisă de SNIF SA C., întrucât reflectă realitatea.
Apelanta reclamantă solicită admiterea apelului și în susținere depune la dosar și concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului de față.
CURTEA :
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul C. sub nr._ reclamanta D. L. a chemat în judecată C. Județeană de Pensii C., solicitând să se dispună anularea deciziilor emise de pârâtă la data de 11.06.2013, privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă și recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale.
Prin sentința civilă nr.71/15.01.2014, Tribunalul C. a respins acțiunea reclamantei ca nefondată reținând următoarele aspecte:
Reclamanta este beneficiara unei pensii pentru muncă depusă și limită de vârstă stabilită prin decizia nr._/09.03.2004, ocazie cu casa de pensii a avut în vedere mențiunile din adeverința nr. 1637/05.11.1996 emisă de S.C. IFCO S.A., potrivit cu care activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 01.07._91 s-a încadrat în grupa a II a de muncă în procent de 100%, în baza HG 1223/1990 și a procesului-verbal al Consiliului de Administrație IEELIF C. nr. 1/18.01.1991.
Valorificând respectiva adeverință, casa de pensii a calculat un stagiu total de cotizare realizat de reclamantă de 38 ani, 2 luni și 20 zile, din care 15 ani, 5 luni și 29 zile în grupa a II a de muncă.
În cursul anului 2013, instituția pârâtă a demarat o acțiune de control a dosarelor de pensii, pentru constatarea unor eventuale neregularități, prilej cu care a procedat la verificarea adeverinței nr. 1637/05.11.1996 emisă de S.C. IFCO S.A., prin solicitarea de relații din partea unității emitente.
Prin adresa nr. 267/28.02.2013, S.C. IFCO S.A. a confirmat încadrarea în grupa a II a de muncă doar pentru activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 30.09._80, nu și pentru perioada 01.07._91, motivând că nu deține statele de plată aferente acestei ultime perioade.
Prin adresa nr. 1333/04.04.2013 emisă de ANIF - Filiala de Îmbunătățiri Funciare C. s-a menționat că reclamanta a fost angajata unității în perioada 01.07._03, fără a beneficia însă de încadrare în grupa a II a de muncă.
Pe baza relațiilor comunicate de foștii angajatori, casa de pensii a procedat la revizuirea dosarului de pensie al reclamantei, recalculând pensia pentru limită de vârstă prin eliminarea perioadei 01.07._91 ca stagiu de cotizare realizat în grupa a II a de muncă.
Astfel, prin decizia nr._/11.06.2013 a fost stabilită o pensie pentru limită de vârstă aferentă unui punctaj mediu anual de 2,_ puncte, cu reținerea unui stagiu de cotizare în grupa a II a de muncă de 7 ani, 4 luni și 21 zile.
Cum pensia stabilită pe baza vechimii reduse în grupa a II a de muncă a înregistrat la rândul său o diminuare, prin decizia nr._/11.06.2013 privind recuperarea sumelor încasate în mod necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, s-a imputat reclamantei suma de 2.064 lei, reprezentând diferențe de drepturi de pensie aferente perioadei 01.05._13.
Prin cererea de față, reclamanta a contestat ambele decizii emise la data de 11.06.2013, însă nu din perspectiva punctajului mediu anual calculat după reducerea stagiului de cotizare realizat în grupa a II a de muncă, ci numai în ceea ce privește refuzul casei de pensii de valorifica perioada 01.07._91 ca fiind lucrată în grupă superioară de muncă.
Față de aceste susțineri ale reclamantei, instanța procedat la verificarea nemijlocită a veridicității datelor înscrise în adeverința nr. 1763/05.11.1996, solicitând relații de la actualul deținător al arhivei fostului angajator al reclamantei.
Prin adresa nr. 4002/05.11.2013 emisă de ANIF - Filiala de Îmbunătățiri Funciare C., s-a precizat că la data de 01.05.1991, arhiva fostului IEELIF C.-unitatea în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea reclamanta, a fost împărțită între S.C. IFCO S.A., S.C. CLIF S.A., S.C. PROLIF S.A., S.C. UTILTRANS S.A. și S.C. ELIF S.A. Unitatea emitentă a adresei a confirmat deținerea statelor de plată aferente perioadei 01.07._91, pe baza cărora nu a putut stabili însă încadrarea în grupa a II a de muncă a activității desfășurate de reclamantă, în condițiile în care activitatea de exploatare a lucrărilor de îmbunătățiri funciare nu beneficia de încadrarea în grupă superioară de muncă.
De asemenea, nici ANIF și nici S.C. IFCO S.A. nu au confirmat deținerea procesului verbal al Consiliului de Administrație al IEELIF nr. 1/18.01.1991.
Pe baza probatoriului administrat, instanța de fond a constatat că drepturile de pensie ale reclamantei au fost stabilite la data de 05.12.2003 pe baza unei adeverințe ale cărei mențiuni nu a mai fost susținute ulterior nici de către emitentul actului, veridicitatea acestora neputând fi stabilită nici de instanță. În condițiile în care este vorba despre mijloace de probă cu aceeași forță doveditoare în procesul de stabilire a pensiei și anume adeverințe emise de angajator, odată infirmată corectitudinea adresei din 1996, chiar de către societatea care a emis această adresă, ea nu mai poate produce efecte juridice, mai ales că și demersurile efectuate de instanță au fost lipsite de rezultat în ceea ce privește eventuala confirmare a situației de fapt atestată în anul 1996.
Față de toate motivele expuse, instanța a apreciat că pârâta a procedat în mod corect la eliminarea perioadei 01.07._91 ca fiind stagiu de cotizare realizat de reclamantă în grupa a II a de muncă, din această perspectivă atât decizia de recalculare a pensiei, cât și aceea de debit fiind legal întocmite.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta D. L. care a formulat următoarele critici:
- În perioada 01.07.1983 – 01.05.1991 a fost angajată la IEELIF C. – Sucursală la Biroul Investiții Puneri în funcțiune, Recepții (adresa nr._/12.06.2013 ANIF). Perioada menționată se încadrează în grupa a II-a de muncă, pentru că desfășura activitatea de „supraveghere a investițiilor” (adresa nr._/05.11.2013 ANIF). Perioada 01.07.1983 – 01.05.1991 se încadrează în grupa a II-a de muncă conform H.G. nr. 1223/1990 cu 100% și procesul verbal al Consiliului de Administrație IEELIF (construcții montaj și exploatare) C. nr._ avizat de sindicat.
- Perioada 01.07.1983 – 01.05.1991 i-a fost încadrată în grupa a II-a de muncă pentru că desfășura activitatea de „supraveghere a investițiilor” în condițiile grele și periculoase de pe șantierele de construcții montaj - în vederea pensionării pentru întreaga perioadă efectiv lucrată după 18 martie 1969, C.J.P. C. având cunoștință de acest lucru.
- Procesul verbal nr. 1/18.01.1991 a încadrat-o și i-a dat dreptul pentru grupa a II-a de muncă după activitate pentru perioada 01.07.1983 – 01.05.1991. Această perioadă nu este stipulată în ștatele de plată care au fost scrise înainte de 01.05.1991 și se încadrează în H.G. nr.1223/1990.
- La data de 01.05.1991 cu ocazia reorganizării IEELIF C. în baza Legii nr.31/1990, arhiva acestei întreprinderi se împarte rațional, pe bază de procese verbal, în concordanță cu legea.
. Montaj primește în mod legal și justificat sarcina de a emite adeverințe de grupa a II-a de muncă în baza procesului verbal nr.1/18.01.1991 care cuprindea personalul cu drept de grupa a II-a de muncă, așa cum impunea HG nr. 1223/1990.
Dacă IFCO SA a încălcat legea arhivelor și a pierdut procesul verbal nr. 1/18.01.1991 trebuie să-și asume responsabilitatea conform Legii nr. 16/1996 și altor dispoziții legale.
Mai mult, C. Județeană de Pensii C. cunoaște aceste lucruri și consideră reclamanta că este cazul să-și respecte principiile pe baza cărora funcționează.
- S.C. IFCO SA a emis adresa nr. 267/28.02.1991 și este în culpă pentru că a întocmit-o fără temei legal, iar C. județeană de Pensii C. nu trebuia să o ia în considerare.
Solicită admiterea apelului, reanalizarea situației sale, iar la recalcularea pensiei să se aibă în vedere și adeverința nr. 1637/05.02.1996.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat.
Prin decizia nr._/11.06.2013 C. Județeană de Pensii C. a procedat la recalcularea pensiei stabilită inițial în favoarea reclamantei prin decizia nr._/09.03.2004 eliminând stagiul de cotizare realizat în grupa a II a de muncă, în perioada 01.07._91.
Pentru a dispune astfel, pârâta a avut în vedere că prin adresa nr. 267/28.02.2013, emisă de angajatorul reclamantei, s-a infirmat stagiul de cotizare realizat în grupa a II a de muncă în perioada 01.07._91, pentru motivul că reclamanta a lucrat la sediul central al unității, iar statele de plată aferente perioadei respective se regăsesc în arhiva ANIF C..
De asemenea, prin adresa nr. 1333/04.04.2013, ANIF C. a precizat că în perioada 01.07._91 reclamanta nu a beneficiat de grupa a II a de muncă.
Nu poate fi reținut vreun abuz din partea pârâtei în revizuirea deciziei deoarece aceasta procedură este impusă de lege.
Astfel, potrivit art. 107 din legea nr. 263/2010:
“(1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.
(2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor.”
Este adevărat că la momentul deschiderii drepturilor la pensie, pensia reclamantei era mai mare deoarece corespundea unui puntaj majorat ca urmare a valorificării adeverințelor depuse de reclamantă la dosarul său administrativ la acea dată, iar printre aceste adeverințe era și cea cu nr. 1637/05.11.1996 emisă de S.C. IFCO S.A., potrivit cu care activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 01.07._91 s-a încadrat în grupa a II a de muncă în procent de 100%, în baza HG 1223/1990 și a procesului-verbal al Consiliului de Administrație IEELIF C. nr. 1/18.01.1991.
Însă, în urma controlului efectuat de Comisia de Cercetare Administrativă s-a constatat că datele din dosarul administrativ al reclamantei nu corespundeau în totalitate realității.
Astfel, prin adresa nr. 267/28.02.2013, S.C. IFCO S.A a infirmat stagiul de cotizare realizat în grupa a II a de muncă în perioada 01.07._91, pentru motivul că reclamanta a lucrat la sediul central al unității, iar statele de plată aferente perioadei respective se regăsesc în arhiva ANIF C..
De asemenea, ANIF C. a precizat prin adresa nr. 1333/04.04.2013, că în perioada 01.07._91 reclamanta nu a beneficiat de grupa a II a de muncă.
Aceste date erau suficiente pentru revizuirea deciziei de pensionare a reclamantei, cu excluderea perioadei indicate ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă și recuperarea sumelor plătite necuvenit cu titlu de pensie, în temeiul art. 179 din Legea 263/2010.
Atâta vreme cât angajatorul răspunde pentru datele menționate în adeverințele pe care le emite în baza deciziilor de încadrare a unor locuri de muncă în grupe speciale și a statelor de plată din arhiva proprie, instanța nu poate cenzura aceste adeverințe.
Instanța de fond a mai reținut și împrejurarea că la data de 05.11.1996, când a fost emisă adeverința nr. 1637/05.11.1996 de către S.C. IFCO S.A. această nu mai era în posesia arhivei fostului IEELIF C., pentru că această arhivă, aferentă perioadei 01.07._91, a fost preluată de ANIF încă din data de 01.05.1991, fiind deținută și în prezent de aceeași instituție iar apelanta nu a administrat nici o probă contrara.
Prin urmare, nu există un temei legal pentru menținerea deciziei de pensionare inițială din moment ce adeverința nr.1637/05.11.1996 a fost înlocuită cu o alta care nu mai certifica întreaga perioadă pretinsă de reclamantă ca fiind lucrată în grupa II de muncă, în carnetul de muncă nu sunt astfel de mențiuni, iar procesul-verbal nr. 1/18.01.1991 al Consiliului de Administrație al IEEELIF, nu a putut fi depus la dosar deși instanța de judecată a făcut demersuri în acest sens.
Pentru aceste considerente, Curtea va înlătura criticile apelantei care vizează o greșită aplicare a legii și neanalizarea probelor administrate, astfel că în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul civil formulat de apelanta reclamantă DARDALĂ L., domiciliată în C., ., ..A, ., împotriva sentinței civile nr. 71/15.01.2014 pronunțate de tribunalul C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., . C, județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 septembrie 2014.
Președinte, Judecător,
M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: A.C.
Red.dec.Jud.M.B.
01.10.2014 – 4 ex.
Emis 2 .
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 182/2014. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 98/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
