Obligaţie de a face. Decizia nr. 131/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 2966/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 131/AS
Ședința publică din 07 octombrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - R. A.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant T. G., domiciliat în Medgidia, ., ., ., prin avocat M. C. T., cu sediul în Fetești, . (Piațeta-Gară), județul Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 4329 din 22 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelantul reclamant T. G., avocat M. C. T., fără împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă C. Județeană de Pensii C..
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind, apărătorul apelantului reclamant T. G. arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, luând act de declarația apărătorului apelantului reclamant T. G., în sensul că nu mai sunt cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul apelantului reclamant T. G., având cuvântul solicită admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost modificată.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că sentința civilă, decizia civilă și raportul de expertiză sunt depuse la dosarul de pensionare astfel că nu consideră necesar a mai formula încă o dată cerere.
Prin raportul de expertiză s-a stabilit atât stagiul de cotizare cât și punctajul aferent, punctaj ce nu a fost respectat de către intimata pârâtă C. Județeană de Pensii C. decât parțial.
La solicitarea instanței, precizează că Legea nr. 25/2014 nu are incidență în cauză întrucât nu s-a stabilit un debit în sarcina reclamantului. Acesta a formulat doar o simplă cerere, deoarece a depus raportul de expertiză, sentința civilă și decizia civilă, i-a fost emisă decizia de pensionare cu acel punctaj, ce ulterior i-a fost retras.
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, astfel cum a fost modificată, reclamantul T. G., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei, care să aibă în vedere un punctaj mediu anual de 1,_ pentru 11.05.2010 – 03.2011 și un punctaj mediu anual de 1,_ puncte pentru perioada ulterioară lunii 07.2011.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin sentința nr. 5921/2011 a Tribunalului C. s-a dispus anularea deciziei nr._/2010 emisă de pârâtă și a debitului de 1833 lei, care a fost ulterior restituit. S-a învederat că în cadrul acestui litigiu a fost administrată proba cu expertiză contabilă, prin care au fost stabilite punctajele solicitate prin acțiune, dar pârâta nu a modificat acest punctaj.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând că art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 nu se aplică pensionarilor care au beneficiat de recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 4/2005, act normativ în baza căruia la stabilirea punctajului mediu anual s-a utilizat un stagiu complet de cotizare mai mic decât cel stipulat în temeiurile legale, în virtutea cărora s-a făcut înscrierea la pensie.
S-a mai susținut că pentru stagiul prestat în grupe superioare de muncă, reclamantul a beneficiat de majorarea punctajului mediu anual conform O.U.G. nr. 4/2005. De asemenea, s-a precizat că reclamantul nu poate beneficia de dispozițiile O.U.G. nr. 100/2008 întrucât a beneficiat de aplicarea unui stagiu de cotizare mai mic decât cel de 30 ani prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4329 din 22 noiembrie 2013 Tribunalul C. a respins acțiunea astfel cum a fost modificată și formulată de reclamantul T. G., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii, ca fiind nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere următoarele:
Prin sentința nr. 5921/16.11.2011, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/118/2010, s-a dispus anularea Deciziei nr._/11.05.2010 privind obligarea reclamantului la plata unui debit în sumă de 1833 lei, emisă de C. Județeană de Pensii C.. În această cauză, pe parcursul judecății a fost administrată proba cu expertiză contabilă prin care s-a stabilit că punctajul mediu anual este de 1,_ puncte.
Acțiunea reclamantului nu este fondată.
Potrivit principiul contributivității reglementat de art. 2 lit. „c” din Legea nr. 263/2010, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. În aplicarea acestui principiu, la stabilirea drepturilor de pensie trebuie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția asigurărilor sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințe eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
Conform art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 „la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariul prevăzut la alin. 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent dovedite cu adeverințe eliberate de unități”.
În speță, s-a reținut că reclamantul nu invocă faptul că la stabilirea dreptului său de pensie nu au fost valorificate anumite venituri realizate ori stagii de cotizare, în temeiul dispozițiilor art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, ci solicită recalcularea pensiei în baza concluziilor unui raport de expertiză care nu a fost administrat în cauză.
De asemenea, s-a constatat că reclamantul nu a depus la sediul instituției pârâte înscrisuri noi ori o cerere de recalculare, ci s-a adresat direct instanței.
În consecință, s-a reținut că reclamantul nu a depus la dosarul administrativ documente doveditoare care să ateste alte drepturi salariale, decât cele valorificate de instituția pârâtă.
Instanța nu are obligația de a proceda la recalcularea pensiei unui asigurat, atâta timp cât instituția abilitată de lege în acest sens, respectiv C. Județeană de Pensii, nu a fost sesizată. Instanța are competența de a verifica modul de calcul sau refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale, în condițiile stabilite prin dispozițiile art. 151 și art. 153 din Legea nr. 263/2010, dar nu se poate substitui unei instituții pentru a îndeplinii obligațiile legale ce revin acesteia.
Pentru considerentele arătate și în raport de textele de lege enunțate, instanța a respins acțiunea cu a cărei soluționare a fost investită, ca nefondată.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamantul. În motivarea apelului său, acesta a arătat următoarele: așa cum a menționat și pe fondul cauzei, prin Sentința civilă nr. 5921 pronunțată de către Tribunalul C. în ședința publică din data de 16.11.2011 a fost anulată decizia nr._ emisă la data de 11.05.2010 și implicit debitul de 1833 RON ce a fost stabilit în sarcina sa; prin lucrarea de expertiză contabilă efectuată în cauză a fost stabilit că debitul este nereal și că valoarea punctajului mediu anual la care are dreptul reclamantul ca urmare a unor recalculări ce nu au fost efectuate de către pârâtă; punctajul stabilit a fost de 1._; astfel, pârâta avea obligația de a-i restitui suma de 1833 RON menționată în cererea de chemare în judecată principală, sumă ce într-adevăr i-a fost restituită în luna decembrie 2012, precum și de a emite o decizie de pensionare prin luarea în considerare a punctajului stabilit prin raportul de expertiză; pentru perioada 05._ pârâta nu a operat nicio modificare a punctajului mediul anual conform celor menționate anterior; ulterior, în aprilie 2011, punctajul îi este stabilit superior față de cel stabilit prin lucrarea de expertiză contabilă, respectiv îi este stabilit un punctaj mediu anual de 1._ pentru ca în luna iulie 2011 să îi scadă iarăși punctajul la 1._, punctaj ce este inferior atât raportului de expertiză întocmit în dosarul nr._/118/2010 cât și punctajului ce îi este plătit pentru perioada 04._; reținerea efectuată de instanța de fond este eronată și în contradicție cu cele administrate în cadrul dosarului nr._/118/2010 deoarece: prin lucrarea de expertiză întocmită doamna expert menționează că a avut în vedere atât stagiul de cotizare de 25 ani cât și înscrisurile depuse la dosarul administrativ, înscrisuri ce au fost valorificate eronat de pârâtă - răspuns obiectiv 2; nu are nicio relevanță efectuarea unui raport de expertiză în cauza nr._ și nu a supus controlului o anumită decizie de stabilire a drepturilor de pensie ci numai aspectul că prin lucrarea efectuată i-a fost stabilit un punctaj ce nu a fost valorificat de pârâtă ci numai restituirea sumei stabilită prin decizia de debit ce a fost anulată; mai mult, nu are nici o relevanță depunerea unor documente suplimentare la sediul pârâtei deoarece: lucrarea de expertiză a fost comunicată pârâtei - are cunoștință de aceasta altfel nu proceda la restituirea sumei reținute; prevederile art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 prevăd că orice recalculare se poate efectua și din oficiu nu numai la cererea persoanei interesate; astfel consideră soluția pronunțată de instanță ca fiind nelegală și netemeinică.
În drept au fost invocate: art. 468 Cod procedură civilă; art. 411 Cod procedură civilă; Legea nr. 19/2000, Legea nr. 263/2010.
Ca probatoriu s-a solicitat proba cu înscrisuri sens în care s-a atașat o copie a raportului de expertiză întocmit în cauza nr._/118/2010.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză, trebuie avut în vedere că în dosarul nr._/118/2010 în care s-a pronunțat sentința civilă nr.5921/16.11.2011 la Tribunalul C. și decizia civilă nr.299/AS/12.06.2012 la Curtea de Apel C., ceea ce a fost în discuție a fost legalitatea unei decizii de imputare, respectiv dacă reclamantul a încasat o pensie mai mare decât i se cuvenea, astfel cum susținea C. Județeană de Pensii C..
Cu ocazia administrării probatoriului, a rezultat că punctajul mediu anual stabilit de pârâtă nu era cel corect astfel încât reclamantul nu trebuia să restituie nici o sumă încasată cu titlu de pensie întrucât punctajul mediu anual cuvenit este unul mai mare.
Este adevărat că în concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză s-a reținut chiar faptul că reclamantul ar avea dreptul la un punctaj mediu anual mai mare chiar decât cel aflat în plată înainte de emiterea deciziei de imputare.
Dar, în cauza respectivă instanțele nu au fost învestite cu stabilirea punctajului mediu anual la care este îndreptățit reclamantul ci numai cu privire la verificarea existenței debitului, instanța fiind obligată să se pronunțe în limitele învestirii.
În condițiile în care raportul de expertiză a stabilit un punctaj mai mare pentru reclamant, acesta avea posibilitatea ca, invocând eventual erorile de calcul indicate în buletinul de calcul, să solicite pârâtei revizuirea pensiei, în conformitate cu art. 107 al.1 din Legea nr. 263/2010, chiar dacă nu a contestat decizia de pensie.
Trebuie avut în vedere însă că, potrivit textului de lege indicat, revizuirea pensiei se poate face fie din oficiu fie la cererea asiguratului.
Rezultă astfel că reclamantul trebuia mai întâi să adreseze pârâtei o cerere de revizuire privind stagiul complet de cotizare folosit la stabilirea punctajului mediu anual.
Numai în situația în care, ulterior formulării cererii de revizuire, pârâta nu soluționa cererea în termen legal, reclamantul se putea adresa direct instanței în exercitarea dreptului său de acces la o instanță garantat de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În situația în care pârâta soluționa cererea de revizuire a pensiei printr-o decizie, aceasta putea fi la rândul său contestată în conformitate cu art.149 din Legea nr. 263/2010.
Apelantul nu a urmat însă această procedură, solicitând direct instanței obligarea pârâtei la recalcularea pensiei și stabilirea punctajului mediu anual rezultat din probatoriul administrat într-o altă cauză.
Astfel, așa cum Curtea Constituțională a statuat in mod constant in jurisprudența sa, "liberul acces la justiție semnifica faptul ca orice persoana se poate adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor, a libertăților sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul ca acest drept nu poate fi supus niciunei condiționări.
Mai mult, exercitarea unui drept de către titularul sau nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, are legitimarea constituționala de a stabili procedura de judecata. Aceasta implica si reglementarea unor termene, după a căror expirare valorificarea dreptului nu mai este posibila".
În acest sens este Decizia nr. 1.033 din 14 septembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 29 octombrie 2010.
Ca urmare, nu mai este necesar a se analiza dacă reclamantul are sau nu dreptul la revizuirea drepturilor de pensie, considerentele expuse deja fiind suficiente pentru a stabili caracterul nefondat al acțiunii.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant T. G., domiciliat în Medgidia, ., ., ., prin avocat M. C. T., cu sediul în Fetești, . (Piațeta-Gară), județul Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 4329 din 22 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A. M. B.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond R.I.S.
Tehnored.dec.jud.apel R.A.-07.11.2014/5 exp.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 98/2014. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 13/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
