Obligaţie de a face. Decizia nr. 13/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 13/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 3409/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.13/AS
Ședința publică din data de 18 februarie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte – M. S. S.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelurilor civile formulate de apelanta pârâtă și intimată pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C. și, apelantul reclamant și intimat L. S. – domiciliat în municipiul C., ., . împotriva sentinței civile nr.3352 din data de 11 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, având ca obiect – drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelurile sunt declarate în termen, motivate și scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, învederează că ambele părți au solicitat judecata apelurilor în lipsă, conform art.223 alin.3 Cod procedură civilă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.223 Cod procedură civilă.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor formulate de reclamantul L. S. și de pârâta C. Județeană de Pensii C., constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 3352/11.09.2013, Tribunalul C., secția I civilă, a admis cererea formulată la 26.03.2013 de reclamantul L. S. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. și a obligat pârâta să emită reclamantului o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor OUG nr.4/2005, în care, la stabilirea punctajului mediu anual, să se aibă în vedere un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, să plătească reclamantului diferența de drepturi de pensie cuvenite pentru perioada cuprinsă între 26.03.2010 și data emiterii deciziei de recalculare, în considerarea deciziei de recalculare, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/24.08.2000 a fost admisă cererea petentului și, în baza Legii nr. 3/1977, s-a acordat acestuia - începând cu 01.06.2000- o pensie pentru limită de vârstă și munca depusă, calculată avându-se în vedere o vechime totala în muncă întregita la 43 ani din care in grupa I de munca 21 ani, 7 luni si 0 zile.
Drepturile i-au fost recalculate ulterior, în baza OUG. 4/2005 și HG.1550/2004 prin deciziile aflate la dosar, parata luând in considerare un stagiu complet de cotizare de 30 ani, stagiu ce a fost contestat de către reclamant.
In aceasta privința, instanța a reținut ca stagiul complet de cotizare care ar fi trebuit sa fie utilizat de parata, la recalcularea pensiei reclamantului este de 20 ani si nu 30 ani, cum eronat a stabilit parata.
Astfel, drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut in baza Legii nr. 3/1977, decizia inițiala de stabilire a drepturilor de pensie fiind din data de 24.08.2000. Prin urmare, acesta este actul normativ care trebuie avut in vedere pentru a verifica daca parata a aplicat corect dispozițiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Instanța a reținut ca in cauza sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. 1 si alin. 3 din Normele Metodologice cuprinse in Anexa la HG nr. 1550/2005 si ale art. 14 alin. 1 si 3 din Legea nr. 3/1977.
Din coroborarea prevederilor alin. 1 cu cele ale alineatului 3 ale art. 2 din Normele metodologice cuprinse in Anexa la HG nr. 1550/2005, rezulta ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este echivalent cu vechimea in munca necesara, potrivit art. 14 alin. 3 raportat la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, pentru deschiderea dreptului sau la pensie.
Din economia dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, rezulta ca legiuitorul nu a urmărit doar reducerea vârstei de pensionare a salariaților care au prestata activitati in grupele I si II de munca, in condițiile expuse in acest text legal, ci si reducerea vechimii totale in munca necesare pentru pensionare, deci a stagiului complet de cotizare.
Astfel, potrivit art. 4 alin. 1 din OUG nr. 4/2005, determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecărei pensii, se face cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004 si ale art. 2 alin. 3 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1550/2004, potrivit căruia pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in perioada 01 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
In aceasta situație, având in vedere dispozițiile art. 8 alin. 1 si art. 14 alin. 2 din Legea nr. 3/1977, aceasta lege stabilește trei stagii complete de cotizare in funcție de grupa de munca in care cel in cauza a lucrat, stagii care trebuie avute in vedere așa cum prevede art. 2 alin. 3 din Normele metodologice, respectiv: 30 ani pentru munci obișnuite, 25 ani pentru grupa a II-a de munca si 20 ani pentru grupa I de munca.
Daca legiuitorul ar fi inteles ca si cu ocazia recalculării pensiei sa facă trimitere doar la stagiul complet de cotizare de 30 ani la barbati si 25 ani la femei, atunci ar fi prevăzut expres aceasta situație in conținutul prevederilor art. 2 alin. 3 din Normele metodologice, așa cum a făcut cu dispozițiile art. 2 alin. 2 din aceleași norme.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1, 3 si 4 din HG nr. 1550/2004 „stagiul complet de cotizare utilizat in determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala in munca prevăzuta de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare” care „pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001…va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977”, iar „ pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea in munca necesara deschiderii dreptului de pensie prevăzuta de aceste acte normative”.
Nu exista nicio rațiune pentru a considera ca reclamantul nu se afla . cu persoanele care au beneficiat de dispozițiile HG nr. 478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale, care deroga de la dispozițiile Legii nr. 3/1977 sub aspectul stagiului complet de cotizare, câta vreme a realizat stagiul complet de cotizare de 20 ani in grupa a I-a de munca, impus de Legea nr. 3/1977.
Este adevărat ca stagiul complet de cotizare de 30 ani era consacrat cu caracter de principiu, de Legea nr. 3/1977, insa aceasta lege a instituit si o . situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 ani in cazul persoanelor care lucrau in grupa I de munca si de 25 ani pentru cei care lucrau in grupa a II-a de munca sau care lucrau ca personal navigant, in cazul nevazatorilor stagiul complet de cotizare fiind de 15 ani la barbati si 10 ani la femei.
Prin prisma considerațiilor de mai sus, se constata ca dispozițiile unor acte normative speciale, cum este HG nr. 478/1990, nu reprezintă decât aplicații particulare ale normei speciale cuprinse in art. 14 din Legea nr. 3/1977, potrivit căreia persoanelor care lucrau efectiv cel puțin 25 ani in locuri care, potrivit legii, se încadrau in grupa a II-a de munca, se puteau pensiona, la cerere, la vârsta de 50 ani, stagiul complet de cotizare fiind in cazul lor tot de 25 ani.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o norma speciala (art. 14 alin. 1 si 2 din Legea nr. 3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie sa se faca in procedura de recalculare a drepturilor in temeiul OUG nr. 4/2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 25 ani.
Aceasta concluzie se impune cu atât mai mult cu cat dispozițiile HG nr. 1550/2004 nu fac trimitere la stagiul complet de 30 ani, ci la stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 3/1977, care era diferit după cum persoana a lucrat in grupe de munca, fiind lipsita de relevanta juridica analiza comparativa pe care o face parata cu privire la reglementarea conceptului de „grupa superioara de munca”, in cadrul Legii nr. 3/1977, respectiv de „condiții speciale de munca” in cadrul Legii nr. 19/2000.
De altfel si prin decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, s-a stabilit ca dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 si alin. 2 din Legea nr. 19/2000, se interpretează in sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 si care si-au desfășurat activitatea in grupe speciale de munca este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
F. de aceste considerente si având in vedere ca reclamantul a desfășurat activitate in grupa I de munca o perioada de 21 ani, 7 luni si 0 zile, perioada recunoscuta si de parata, rezulta ca acesta este indreptatit la recalcularea pensiei prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
In consecința, parata a fost obligată la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei pentru limita de vârsta, conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005, in care, la determinarea punctajului mediu anual sa se utilizeze un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Întrucât prin nevalorificarea stagiului complet de cotizare de 20 ani, parata a calculat si plătit reclamantului drepturi de pensie mai mici decât cele care i s-ar fi cuvenit, producând in patrimoniul acestuia un prejudiciu care se impune a fi reparat, instanța a apreciat întemeiat si capătul de cerere referitor la plata diferențelor dintre pensia cuvenita si cea efectiv achitata reclamantului, pe perioada termenului general de prescripție, de 3 ani dinaintea introducerii acțiunii, urmând a fi admis ca atare.
Având în vedere că pârâta a căzut în pretențiii, instanța apreciind culpa sa procesuală, în temeiul art. 453 alin 2 Cod procedură civilă, a obligat-o să plătească reclamantului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
II. Apelurile:
1.1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul L. S., considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de apel, reclamantul a arătat că a învestit instanța cu o cerere de obligare a pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a adeverinței nr. 1583/4.07.2012 emisă de CNCF CFR SA – Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații C., precum și la plata drepturilor recalculate începând cu 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată, actualizate în funcție de rata inflației, și a cheltuielilor de judecată.
1.2. Împotriva acestei sentințe a formulat apel și pârâta C. Județeană de Pensii C., solicitând trimiterea spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea cererii de apel, pârâta a arătat că reclamantul beneficiază deja de un stagiu complet de cotizare de 20 de ani în baza sentinței civile nr. 126/17.02.2010 a Tribunalului C., care a fost pusă în executare prin decizia nr._/3.02.2011.
2. Părțile nu au formulat întâmpinare cu privire la cele două cereri de apel.
3. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza apelurilor:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a adeverinței nr. 1583/4.07.2012 emisă de CNCF CFR SA – Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații C., precum și la plata drepturilor recalculate începând cu 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată, actualizate în funcție de rata inflației, și a cheltuielilor de judecată.
Asupra acestei cereri s-au purtat dezbaterile finale în fața instanței de fond, astfel cum rezultă din partea introductivă a sentinței apelate.
Cu toate acestea, instanța de fond nu a soluționat cererea de chemare în judecată, în schimb obligând pârâta să emită reclamantului o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor OUG nr.4/2005, în care, la stabilirea punctajului mediu anual, să se aibă în vedere un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum și să plătească reclamantului diferența de drepturi de pensie cuvenite pentru perioada cuprinsă între 26.03.2010 și data emiterii deciziei de recalculare, în considerarea deciziei de recalculare, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective – cerere care nu a făcut obiectul cererii de chemare în judecată.
Potrivit art. 22 alin. 6 C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
Nesoluționând cererea cu care a fost învestită, în schimb acordând reclamantului ceva ce acesta nu a cerut, instanța de fond a încălcat obligația prevăzută de textul legal citat mai sus, pronunțând astfel o hotărâre nelegală.
Reținând că sentința apelată a fost pronunțată de prima instanță fără a intra în cercetarea fondului, întrucât cererea cu care a fost învestită de reclamant nu a fost analizată și soluționată, curtea constată că sunt incidente prevederile art. 480 alin. 3 C. proc. civ., referitoare la anularea hotărârii apelate, precum și la trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, întrucât pârâta a solicitat expres acest lucru prin cererea de apel.
În consecință, curtea va admite ambele apeluri, va anula sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile civile formulate de apelanta pârâtă și intimată pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C. și, apelantul reclamant și intimat L. S. – domiciliat în municipiul C., ., ., ., județul C. împotriva sentinței civile nr.3352 din data de 11 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ .
Anulează sentința și trimite dosarul la Tribunalul C. spre rejudecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2014.
Președinte, Judecător,
M. S. S. J. Z.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – D.I.F.
Red.dec.Jud.M.S.S./5 ex.
Data: 21.02.2014
Emis 2 comunicări/.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 131/2014. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 31/2014. Curtea... → |
|---|
