Pensie de invaliditate. Venituri a căror realizare nu atrage suspendarea pensiei.
| Comentarii |
|
Pensia de invaliditate nu poate fi suspendată în cazul în care beneficiarul obţine venituri aferente unei perioade de activitate anterioare pensionării sau obţine venituri constând în despăgubiri plătite de fostul angajator.
Art.6 alin.1 pct.I din Legea nr. 263/2010 Art.56 alin.1 lit.d din Codul Muncii
Prin cererea formulată de reclamantul [...] în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. […]/118/2013, s-a solicitat anularea deciziei nr. […] din 26.01.2013 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale emisă pe numele reclamantului şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a învederat că în data de 26.01.2013 pârâta a emis decizia contestată prin care s-a dispus constituirea în sarcina reclamantului a debitului în sumă de 5665 lei reprezentând drepturi încasate necuvenit pe perioada de la 01.07.2012 până la 01.12.2012 ce se va recupera de la beneficiar conform art. 118 din Legea nr. 263/2010.
Reclamantul a apreciat că decizia este netemeinică având în vedere că temeiul legal invocat nu se regăseşte în situaţia reală a părţii.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii arătând că debitul reprezintă pensie încasată necuvenit pentru perioada 01.07.2012-26.01.2012. Plata necuvenită în cuantum de 5665 lei a fost generată de incompatibilitatea privind cumulul veniturilor de natură salarială cu categoria de prestaţie de asigurări sociale conform art. 114 alin. 1 lit. „e” din Legea nr. 263/2010.
În răspunsul la întâmpinare, reclamantul a arătat că din întâmpinare nu rezultă de unde provine cumulul veniturilor de natură salarială şi anume care a fost angajatorul reclamantului iar reclamantul este aproape lipsit de vedere şi în nicio măsură nu mai poate presta vreo muncă.
Pârâta a depus înscrisuri.
Instanţa din oficiu a dispus emiterea unei adrese către [...] S.A. pentru a comunica dacă reclamantul a avut contract individual de muncă şi pentru ce perioadă, societatea înaintând instanţei adresa de răspuns nr. 4628/2.10.2013.
Prin sentinţa civilă nr. 3939 din 23 octombrie 2013 Tribunalul Constanţa a admis acţiunea formulată de reclamantul […], în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
A anulat decizia nr. […]/26.01.2013 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa. În baza art. 451 Cod procedură civilă a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de
500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a avut în vedere următoarele:
Prin decizia nr. […]/26.01.2013 emisă de Casa Teritorială de Pensii Constanţa s-a dispus constituirea în sarcina reclamantului a debitului în sumă de 5665 lei reprezentând drepturi încasate necuvenit pe perioada de la 01.07.2012 până la 01.12.2012.
Plata necuvenită a fost generată de incompatibilitatea privind cumulul veniturilor de natură salarială cu categoria de prestaţie de asigurări sociale conform art. 114 alin. 1 lit. „e” din Legea nr. 263/2010.
La baza emiterii acestei decizii a stat referatul Serviciului Plăţi Prestaţii nr. […]/26.01.2013 din care rezultă că în perioada de la 01.07.2012 – 01.12.2012 s-au plătit şi încasat necuvenit drepturi în sumă totală de 5665 lei.
Totodată, la baza emiterii deciziei contestate a stat adeverinţa din 15.01.2013 privind datele necesare determinării stagiului de cotizare şi a punctajului mediu de unde rezultă că unitatea angajatoare are codul unic de identificare [...].
Din înscrisul aflat la dosar rezultă că agentul economic care are CUI [...] este [...] S.A., societate care a comunicat instanţie prin adresa nr. 4628/2.10.2013 că reclamantul a avut încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 327/9.03.2005 care a încetat începând cu 01.07.2008 în vederea pensionării pentru invaliditate de gradul II conform deciziei nr. […]/26.06.2008, iar între S.C. [...] S.A. şi reclamant nu au existat raporturi de muncă.
Conform art. 114 alin. 1 lit. „e” din Legea nr. 263/2010 art. 114. - (1) În sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze:
e) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II, se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepţia consilierilor locali sau judeţeni;”
Instanţa a constatat inaplicabilitatea acestui text de lege în cazul de faţă având în vedere erorile pârâtei în culegerea datelor privind activitatea prestată aspect ce reiese din precizările reclamantului, precizări susţinute şi de adeverinţa emisă de pretinsul angajator.
Pentru aceste considerente, instanţa constatând netemeinicia deciziei de recuperare a debitului a dispus anularea acesteia cu consecinţa obligării pârâtei, parte care a pierdut procesul, la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei soluţii a formulat apel pârâta. În motivarea apelului său, aceasta a arătat următoarele: apreciază că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului; debitul reprezintă pensie încasată necuvenit pentru perioada 01.07.2012-01.12.2012; plata necuvenită în sumă de 5665 lei a fost generată de incompatibilitatea privind cumulul veniturilor de natură salarială cu categoria de prestaţie de asigurări sociale, conform art. 114 alin. 1 lit. „e” din Legea nr. 263/2010: „pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II, se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I sau II, sau IV, cu excepţia consilierilor locali sau judeţeni”; potrivit Legii nr. 263/2010 persoanele de gradul I şi II de invaliditate nu pot presta activitate în muncă, iar cele cu gradul III de invaliditate pot fi integrate în câmpul muncii doar cu jumătate de normă; aşa cum dispune art. 69 lit. „a” şi „b” din Legea nr. 263/2010 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, persoanele încadrate în gradul I şi II de invaliditate se caracterizează prin pierderea totală a capacităţii de muncă, prin urmare nu este posibilă încadrarea; începând cu 01.04.2001 potrivit art. 6 din Legea nr. 19/2000, angajatorii sunt obligaţi să depună în fiecare lună la casele teritoriale de pensii declaraţiile privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat; în consecinţă potrivit adeverinţei din data de 15.01.2013, privind datele necesare determinării stagiului de cotizare şi a punctajului mediu, s-a constatat că domnul […] în perioada 01.07.2012-01.12.2012 a prestat activitate în regim normal de muncă, contrar celor comunicate de către [...] S.A.; chiar dacă agentul economic [...] S.A., i-a încetat contractul de muncă începând cu 01.07.2008, acesta a continuat să depună declaraţiile lunare (01.07.2012-01.12.2012) privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, pentru domnul […]; pentru aceste motive solicită să se constate că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este netemeinică şi nelegală, urmând să fie admis apelul astfel cum a fost formulat cu desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea spre rejudecare Tribunalului Constanţa pentru o justă şi corectă soluţionare.
În drept apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 466 şi următoarele Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate şi de judecarea apelului. În acest sens a arătat următoarele: [...] S.A. a înţeles cu de la sine putere să depună
declaraţiile lunare pentru intimatul reclamant, nu este problema reclamantului, atâta timp cât nu se şi face dovada că acesta ar fi continuat vreun raport de muncă cu respectiva societate pentru care să şi fie remunerat în acest sens; acest cumul reclamat de către apelanta pârâtă nu este probat în nici un fel, iar singura modalitate în care s-ar fi putut realiza ar fi constat în dovedirea realizării vreunor alte venituri suplimentare de către intimatul reclamant, recte prin depunerea unui contract de muncă, care pe cale de consecinţa logică să ducă la un cumul cu pensia.
În apel s-a completat materialul probator prin emiterea unor adrese către I.T.M. Constanţa
- pentru a comunica dacă decizia nr. […] /26.06.2008 emisă de S.C. Filiala „[...]” S.A. În vederea pensionării reclamantului a fost înregistrată la I.T.M. Constanţa şi către S.C. Filiala „[...]” S.A. – pentru a comunica dacă după încetarea C.I.M. – 26.06.2008 au mai plătit reclamantului contribuţii de asigurări sociale şi în ce temei.
La data de 04 iulie 2014, Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa a depus la dosar adresa nr. 15307 din 02 iulie 2014, iar la data de 8 septembrie 2014, Societatea Comercială [...] S.A. a depus adresa nr. 3801 din 8 septembrie 2014.
Analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, a susţinerilor părţilor, a prevederilor legale aplicabile şi a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză, trebuie avut în vedere că potrivit art.114 al.1 lit.e) din Legea nr. 263/2010, plata pensiei se suspendă în cazul în care pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II, se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art.6 al.1 pct.I, II sau IV.
Pe de altă parte, prevederile art.6 alin.1 pct.I, II sau IV se referă la mai multe categorii de persoane care realizează venituri. Apelanta a susţinut însă că reclamantul a fost încadrat în muncă în perioada respectivă pe baza unui contract individual de muncă; aceasta nu a susţinut că reclamantul s-ar fi încadrat în altă categorie de persoane dintre cele indicate în art.6 alin.1 pct.I, II sau IV din Legea nr. 263/2010.
Or, din prevederile art.6 al.1 pct.I lit.a) din Legea nr. 263/2010 rezultă cu evidenţă că este vorba de „persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă”, aceasta fiind o condiţie esenţială pentru incidenţa prevederilor art.114 al.1 lit.e) din Legea nr. 263/2010.
Prin decizia nr.[…]/26.06.2008 emisă de SC [...] SA s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al apelantului începând cu data de 01.07.2008 în temeiul art.56 alin.1 lit.d din Codul Muncii, ca efect al comunicării deciziei de pensionare pentru invaliditate.
Ca urmare, începând cu 01.07.2008 apelantul nu s-a mai încadrat în prevederile art.6 alin.1 pct.I din Legea nr. 263/2010, întrucât nu a mai desfăşurat activităţi pe baza unui contract individual de muncă.
Textul legal indică în mod expres condiţia de a desfăşura activităţi pe baza unui contract individual de muncă, fiind fără relevanţă din perspectiva acestor prevederi dacă o persoană încasează ulterior datei încetării sau suspendării raporturilor de muncă drepturi salariale cuvenite pentru activitatea desfăşurată într-o perioadă anterioară acelei date.
Pe de altă parte, prin notele scrise transmise de fostul angajator (cu nr. 3801/08.09.2014) s-a arătat că apelantul a încasat după încetarea contractului individual de muncă în perioada aprilie 2009 – decembrie 2012 prestaţii periodice reprezentând două treimi din diferenţa dintre pensia de invaliditate şi salariul de 1.617 lei, în baza sentinţei civile nr.1322/03.12.2010 pronunţate de Judecătoria Constanţa precum şi o compensaţie a diferenţei dintre pensia de invaliditate şi salariul avut anterior, conform prevederilor art.4.89 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unităţii.
Aşadar, toate aceste venituri, sunt venituri stabilite de angajator pentru activitatea desfăşurată anterior datei încetării contractului individual de muncă, chiar pentru intervenirea invalidităţii dar care, potrivit prevederilor din contractul colectiv de muncă, se plătesc la date ulterioare, fiind prestaţii periodice cu titlu de compensare pentru pierderea veniturilor salariale sau a fost vorba de punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti pronunţată într-un litigiu ivit între părţi.
Veniturile încasate de reclamant, chiar dacă au fost încasate într-o perioadă ulterioară datei de la care a beneficiat de pensie de invaliditate, erau cuvenite în considerarea activităţii desfăşurate
pentru o perioadă anterioară sau chiar a încadrării în gradul de invaliditate astfel încât nu se poate considera că a realizat venituri din activităţi profesionale în perioada în care beneficia şi de pensia de invaliditate.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art.480 Cod.pr.civ. se va respinge apelul ca nefondat.
Decizia civilă nr. 120/AS/07.10.2014 Judecător redactor Răzvan Anghel
| ← Competenţa generală a instanţelor române. Termenul de recurs. | Luarea în considerare, la stabilirea drepturilor de pensie, a... → |
|---|
