Solicitare adresată direct instanţei pentru revizuirea pensiei. Invocarea unor probe administrate în altă cauză.
| Comentarii |
|
Chiar dacă într-o altă cauză, având ca obiect o contestaţie formulată împotriva unei decizii de imputare a unor drepturi de pensie considerate a fi fost încasate necuvenit, s-au administrat probe din care rezultă că reclamantul ar avea dreptul la o pensie mai mare, acesta trebuie să adreseze casei de pensii o cerere de revizuire a pensiei, nefiind posibil să se adreseze direct instanţei cu o astfel de cerere.
Decizia Curții Constituționale nr. 1.033 din 14 septembrie 2010
Art.149 din Legea nr. 263/2010 Art. 107 alin.1 din Legea nr. 263/2010
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 2966/118/2013, astfel cum a fost modificată, reclamantul [...], în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei, care să aibă în vedere un punctaj mediu anual de 1,95528 pentru 11.05.2010 – 03.2011 şi un punctaj mediu anual de 1,96424 puncte pentru perioada ulterioară lunii 07.2011.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin sentinţa nr. 5921/2011 a Tribunalului Constanţa s-a dispus anularea deciziei nr. 240353/2010 emisă de pârâtă şi a debitului de 1833 lei, care a fost ulterior restituit. S-a învederat că în cadrul acestui litigiu a fost administrată proba cu expertiză contabilă, prin care au fost stabilite punctajele solicitate prin acţiune, dar pârâta nu a modificat acest punctaj.
În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 19/2000 şi Legea nr. 263/2010.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, motivând că art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 nu se aplică pensionarilor care au beneficiat de recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 4/2005, act normativ în baza căruia la stabilirea punctajului mediu anual s-a utilizat un stagiu complet de cotizare mai mic decât cel stipulat în temeiurile legale, în virtutea cărora s-a făcut înscrierea la pensie.
S-a mai susţinut că pentru stagiul prestat în grupe superioare de muncă, reclamantul a beneficiat de majorarea punctajului mediu anual conform O.U.G. nr. 4/2005. De asemenea, s-a precizat că reclamantul nu poate beneficia de dispoziţiile O.U.G. nr. 100/2008 întrucât a beneficiat de aplicarea unui stagiu de cotizare mai mic decât cel de 30 ani prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentinţa civilă nr. 4329 din 22 noiembrie 2013 Tribunalul Constanţa a respins acţiunea astfel cum a fost modificată şi formulată de reclamantul [...], în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii, ca fiind nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere următoarele:
Prin sentinţa nr. 5921/16.11.2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 12104/118/2010, s-a dispus anularea Deciziei nr. 240353/11.05.2010 privind obligarea reclamantului la plata unui debit în sumă de 1833 lei, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa. În această cauză, pe parcursul judecăţii a fost administrată proba cu expertiză contabilă prin care s-a stabilit că punctajul mediu anual este de 1,95528 puncte.
Acţiunea reclamantului nu este fondată.
Potrivit principiul contributivităţii reglementat de art. 2 lit. „c” din Legea nr. 263/2010, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite. În aplicarea acestui principiu, la stabilirea drepturilor de pensie trebuie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuţia asigurărilor sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidenţiate în adeverinţe eliberate de unităţile la care asiguratul şi-a desfăşurat activitatea.
Conform art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 „la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariul prevăzut la alin. 1 se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi”.
În speţă, s-a reţinut că reclamantul nu invocă faptul că la stabilirea dreptului său de pensie nu au fost valorificate anumite venituri realizate ori stagii de cotizare, în temeiul dispoziţiilor art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, ci solicită recalcularea pensiei în baza concluziilor unui raport de expertiză care nu a fost administrat în cauză.
De asemenea, s-a constatat că reclamantul nu a depus la sediul instituţiei pârâte înscrisuri noi ori o cerere de recalculare, ci s-a adresat direct instanţei.
În consecinţă, s-a reţinut că reclamantul nu a depus la dosarul administrativ documente doveditoare care să ateste alte drepturi salariale, decât cele valorificate de instituţia pârâtă.
Instanţa nu are obligaţia de a proceda la recalcularea pensiei unui asigurat, atâta timp cât instituţia abilitată de lege în acest sens, respectiv Casa Judeţeană de Pensii, nu a fost sesizată. Instanţa are competenţa de a verifica modul de calcul sau refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale, în condiţiile stabilite prin dispoziţiile art. 151 şi art. 153 din Legea nr. 263/2010, dar nu se poate substitui unei instituţii pentru a îndeplinii obligaţiile legale ce revin acesteia.
Pentru considerentele arătate şi în raport de textele de lege enunţate, instanţa a respins acţiunea cu a cărei soluţionare a fost investită, ca nefondată.
Împotriva acestei soluţii a formulat apel reclamantul. În motivarea apelului său, acesta a arătat următoarele: aşa cum a menţionat şi pe fondul cauzei, prin Sentinţa civilă nr. 5921 pronunţată de către Tribunalul Constanţa în şedinţa publică din data de 16.11.2011 a fost anulată decizia nr. 240353 emisă la data de 11.05.2010 şi implicit debitul de 1833 RON ce a fost stabilit în sarcina sa; prin lucrarea de expertiză contabilă efectuată în cauză a fost stabilit că debitul este nereal şi că valoarea punctajului mediu anual la care are dreptul reclamantul ca urmare a unor recalculări ce nu au fost efectuate de către pârâtă; punctajul stabilit a fost de 1.95528; astfel, pârâta avea obligaţia de a-i restitui suma de 1833 RON menţionată în cererea de chemare în judecată principală, sumă ce într-adevăr i-a fost restituită în luna decembrie 2012, precum şi de a emite o decizie de pensionare prin luarea în considerare a punctajului stabilit prin raportul de expertiză; pentru perioada 05.2011-03.2011 pârâta nu a operat nicio modificare a punctajului mediul anual conform celor menţionate anterior; ulterior, în aprilie 2011, punctajul îi este stabilit superior faţă de cel stabilit prin lucrarea de expertiză contabilă, respectiv îi este stabilit un punctaj mediu anual de 1.96424 pentru ca în luna iulie 2011 să îi scadă iarăşi punctajul la 1.91162, punctaj ce este inferior atât raportului de expertiză întocmit în dosarul nr. 12104/118/2010 cât şi punctajului ce îi este plătit pentru perioada 04.2011-06.2011; reţinerea efectuată de instanţa de fond este eronată şi în contradicţie cu cele administrate în cadrul dosarului nr. 12104/118/2010 deoarece: prin lucrarea de
expertiză întocmită doamna expert menţionează că a avut în vedere atât stagiul de cotizare de 25 ani cât şi înscrisurile depuse la dosarul administrativ, înscrisuri ce au fost valorificate eronat de pârâtă - răspuns obiectiv 2; nu are nicio relevanţă efectuarea unui raport de expertiză în cauza nr. 2966/118/2013 şi nu a supus controlului o anumită decizie de stabilire a drepturilor de pensie ci numai aspectul că prin lucrarea efectuată i-a fost stabilit un punctaj ce nu a fost valorificat de pârâtă ci numai restituirea sumei stabilită prin decizia de debit ce a fost anulată; mai mult, nu are nici o relevanţă depunerea unor documente suplimentare la sediul pârâtei deoarece: lucrarea de expertiză a fost comunicată pârâtei - are cunoştinţă de aceasta altfel nu proceda la restituirea sumei reţinute; prevederile art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 prevăd că orice recalculare se poate efectua şi din oficiu nu numai la cererea persoanei interesate; astfel consideră soluţia pronunţată de instanţă ca fiind nelegală şi netemeinică.
În drept au fost invocate: art. 468 Cod procedură civilă; art. 411 Cod procedură civilă; Legea nr. 19/2000, Legea nr. 263/2010.
Ca probatoriu s-a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care s-a ataşat o copie a raportului de expertiză întocmit în cauza nr. 12104/118/2010.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare. În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, a susţinerilor părţilor, a prevederilor legale aplicabile şi a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză, trebuie avut în vedere că în dosarul nr.12104/118/2010 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr.5921/16.11.2011 la Tribunalul Constanţa şi decizia civilă nr. 299/AS/12.06.2012 la Curtea de Apel Constanţa, ceea ce a fost în discuţie a fost legalitatea unei decizii de imputare, respectiv dacă reclamantul a încasat o pensie mai mare decât i se cuvenea, astfel cum susţinea Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
Cu ocazia administrării probatoriului, a rezultat că punctajul mediu anual stabilit de pârâtă nu era cel corect, astfel încât reclamantul nu trebuia să restituie nicio sumă încasată cu titlu de pensie întrucât punctajul mediu anual cuvenit este unul mai mare.
Este adevărat că în concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză s-a reţinut chiar faptul că reclamantul ar avea dreptul la un punctaj mediu anual mai mare chiar decât cel aflat în plată înainte de emiterea deciziei de imputare.
Dar, în cauza respectivă instanţele nu au fost învestite cu stabilirea punctajului mediu anual la care este îndreptăţit reclamantul ci numai cu privire la verificarea existenţei debitului, instanţa fiind obligată să se pronunţe în limitele învestirii.
În condiţiile în care raportul de expertiză a stabilit un punctaj mai mare pentru reclamant, acesta avea posibilitatea ca, invocând eventual erorile de calcul indicate în buletinul de calcul, să solicite pârâtei revizuirea pensiei, în conformitate cu art. 107 alin.1 din Legea nr. 263/2010, chiar dacă nu a contestat decizia de pensie.
Trebuie avut în vedere însă că, potrivit textului de lege indicat, revizuirea pensiei se poate face fie din oficiu, fie la cererea asiguratului.
Rezultă astfel că reclamantul trebuia mai întâi să adreseze pârâtei o cerere de revizuire privind stagiul complet de cotizare folosit la stabilirea punctajului mediu anual.
Numai în situaţia în care, ulterior formulării cererii de revizuire, pârâta nu soluţiona cererea în termen legal, reclamantul se putea adresa direct instanţei în exercitarea dreptului său de acces la o instanţă garantat de art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
În situaţia în care pârâta soluţiona cererea de revizuire a pensiei printr-o decizie, aceasta putea fi la rândul său contestată în conformitate cu art.149 din Legea nr. 263/2010.
Apelantul nu a urmat însă această procedură, solicitând direct instanţei obligarea pârâtei la recalcularea pensiei şi stabilirea punctajului mediu anual rezultat din probatoriul administrat într-o altă cauză.
Astfel, aşa cum Curtea Constituţională a statuat in mod constant in jurisprudenţa sa, "liberul acces la justiţie semnifica faptul ca orice persoana se poate adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul ca acest drept nu poate fi supus niciunei condiţionări.
Mai mult, exercitarea unui drept de către titularul sau nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, are legitimarea constituţională de a stabili procedura de judecată. Aceasta implică și reglementarea unor termene, după a căror expirare valorificarea dreptului nu mai este posibilă".
În acest sens este Decizia nr. 1.033 din 14 septembrie 2010, publicată in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 29 octombrie 2010.
Ca urmare, nu mai este necesar a se analiza dacă reclamantul are sau nu dreptul la revizuirea drepturilor de pensie, considerentele expuse deja fiind suficiente pentru a stabili caracterul nefondat al acţiunii.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ., se va respinge apelul ca nefondat.
Decizia civilă nr. 131/AS/07.10.2014 Judecător redactor Răzvan Anghel
| ← Solicitarea emiterii unei noi decizii de recalculare a... | Concediere pentru desfiinţarea locului de muncă. Tratament... → |
|---|
