Respingerea acţiunii ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii de informare privind avantajele medierii.
| Comentarii |
|
Consecinţele declarării neconstituţionale a dispoziţiilor legale care impuneau această procedură.
În situaţia în care prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea pentru motivul că reclamanta nu a realizat procedura de informare privind avantajele medierii, urmare a faptului că, prin Decizia nr. 266/2014, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 din Codul de procedură civilă, precum şi celor ale art. 2 alin. (1) şi (12) şi art. 601 din Legea nr. 192/2006 soluţia primei instanţe a rămas fără suport legal şi se impune soluţionarea în fond a cauzei.
Decizia Curții Constituţionale nr. 266/2014 Art. 2 alin. (1) şi (12) din Legea nr. 192/2006
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 20.12.2013 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub număr de dosar 10604/118/2013, reclamantul [...] a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC […] obligarea acesteia la plata drepturilor salariale în cuantum de 7000 lei şi a despăgubirilor morale în sumă de 1000 lei.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat ca a fost angajatul societății parate, conform contractului individual de munca nr. 6/31.05.2013 şi deşi a efectuat ore de muncă peste programul de 2 ore prevăzut în contract, precum şi în zilele de sărbători egale, nu a fost retribuit de pârâtă conform orelor prestate.
In drept, reclamantul a invocat art. 164-172 din Codul muncii.
Parata SC [...] SRL a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia prematurităţii introducerii cererii de chemare în judecată faţă de disp. art.60 indice alin.1 lit.e din Legea nr.192/2006. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În drept, au fost invocate disp. art.205 NCPC.
La termenul de judecată din data de 31 martie 2014, instanţa a calificat excepţia prematurităţii acţiunii ca fiind excepţia inadmisibilităţii acesteia.
Analizând excepţia invocată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei şi a dispoziţiilor normative incidente, instanţa a apreciat că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) NCPC, instanţa este obligată să se pronunţe cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în
judecată, excepţie de procedură, relativă, cu caracter peremptoriu, deoarece o eventuală admitere a acesteia face de prisos cercetarea în fond a cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 1010/28.04.2014, Tribunalul Constanţa a admis excepţia inadmisibilităţii cererii, a respins acţiunea formulată de reclamantul [...]a în contradictoriu cu pârâta SC [...] SRL Ovidiu ca inadmisibilă şi a fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele :
Prin contractul individual de munca nr. 6/31.05.20135, reclamantul a fost angajat la SC [...] SRL pe perioada nedeterminata, începând cu data de 1.06.2012, ca şofer maşină mare tonaj. Salariul reclamantei a fost stabilit la suma de 188 lei/lună, timpul de lucru fiind de 2 ore/zi.
Ulterior, a fost emisă decizia nr. 3/21.11.2013, prin care încetează raporturile de munca dintre părţi, începând cu data de 21.11.2013, in temeiul art. 81 alin.7 din Codul muncii.
Prin prezenta acțiune, reclamantul a solicitat drepturi salariale restante și daune interese, obiect ce se circumscrie categoriei litigiilor de muncă izvorâte din executarea contractelor individuale de muncă.
Conform art. 2 Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege. Dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părţi refuză în scris participarea la şedinţa de informare, nu răspunde invitaţiei prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru şedinţa de informare, se întocmeşte un proces-verbal, care se depune la dosarul instanţei. Instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanşarea procesului până la termenul dat de instanţă în acest
scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 601alin. (1) lit. a)-f).
Conform art. 601alin. 1 lit. e din Legea nr. 192/2006, în litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluţionare a conflictelor, părţile şi/sau partea interesată, după caz, sunt ţinute să facă dovada că au participat la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii: … e) în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi
încetarea contractelor individuale de muncă.
Potrivit art. VII din OUG nr. 3/2013, dispoziţiile art. 2 alin. (12) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, se aplică numai proceselor începute după data de 1 august 2013.
Ceea ce se retine este ca procedura informării asupra avantajelor medierii este obligatorie pentru litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă, începute după data de 1 august 2013, scopul acestei proceduri fiind preîntâmpinarea unui litigiu și soluționării unui conflict pe cale amiabilă.
Drept urmare, instanța a apreciat ca, anterior introducerii acţiunii introductive, reclamantul avea obligația parcurgerii procedurii informării privind avantajele medierii fata de aceasta parata. Din analiza art. 2 alin. 12din Legea nr. 192/2006 se retine ca aceasta procedura poate fi parcursa si după declanşarea procesului până la termenul dat de instanţă în acest scop, situaţie faţă de care reclamantul nu s-a conformat, apreciind că angajatorul este cel obligat la parcurgerea acestei proceduri (precizări fila 91).
Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția inadmisibilității si a respins cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art.
453 NCPC, cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată este întemeiată, având în vedere faptul că acesta din urmă se află în ipoteza prevăzută de textul de lege, aceea de a fi pierdut procesul.
Drept urmare, reclamantul a fost obligat la plata către pârâtă a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat (fila 12).
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în esenţă următoarele: consideră că sentinţa este netemeinică, motivat de faptul că în materia litigiilor de muncă sarcina probei revine angajatorului şi acesta era obligat ca în momentul primirii citaţiei pentru judecata cauzei să facă o invitaţie privind procedura medierii, precum şi a depune probele ce atestă plata salariului; de asemenea în contextul prevederilor legale în conformitate cu care în litigiile de muncă cererea este scutită de taxa de timbru, procedura medierii ce presupune anumite costuri ar contraveni acestor prevederi; în ce priveşte cheltuielile de judecată consideră că nu se poate încadra în disp. art. 453 cod pr.civilă, întrucât consideră că nu se află în ipoteza pierderii procesului, soluţia dată fiind una întemeiată pe o excepţie şi nu pe fondul cauzei; solicită admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanţa.
În drept, se invocă dispoziţiile art. 466 cod pr.civilă.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, a susţinerilor părţilor, a prevederilor legale aplicabile şi a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 cod pr.civilă, Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Curtea reţine că prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea pentru motivul că reclamanta nu a realizat procedura de informare privind avantajele medierii potrivit art. 2 alin. (1) şi (12) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator.
Astfel, Tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului reţinând neîndeplinirea unei condiţii legale de sesizare a instanţei.
Dar, prin Decizia nr. 266/2014, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 din Codul de procedură civilă, precum şi celor ale art. 2 alin. (1) şi (12) şi art. 601 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator.
Curtea Constituţională a reţinut, între altele, că „procedura prealabilă obligatorie a informării asupra avantajelor medierii apare ca fiind o piedică în calea realizării şi obţinerii de către cetăţean a drepturilor sale în justiţie; mai mult, o procedură constând în informarea asupra existenţei unei legi apare, neîndoielnic, ca o încălcare a dreptului de acces la justiţie, ce pune asupra justiţiabilului o sarcină inoportună, cu atât mai mult cu cât procedura se rezumă la o simplă obligaţie de informare, şi nu la încercarea efectivă de soluţionare a conflictului prin mediere, astfel încât participarea părţilor la şedinţa de informare în faţa mediatorului este una cu caracter formal; obligaţia instituită în sarcina părţilor, persoane fizice sau persoane juridice, de a participa la şedinţa de informare privind avantajele medierii, sub sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, este o măsură neconstituţională, fiind contrară dispoziţiilor art. 21 din Constituţie”.
Curtea consideră astfel că, prin efectul deciziei Curţii Constituţionale, soluţia primei instanţe a rămas fără suport legal şi se impune soluţionarea în fond a cauzei.
Apelantul a solicitat în cererea de apel, în mod expres, trimiterea cauzei spre rejudecare.
Ca urmare, în temeiul art.480 al.3 Cod.pr.civ. se va anula sentinţa şi se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanţa în vederea soluţionării cererii.
Decizia civilă nr. 467/CM/18.11.2014 Judecător redactor Răzvan Anghel
| ← Valorificarea stagiului încadrat în grupe speciale de muncă.... | Concediere pentru desfiinţarea locului de muncă. Invocarea... → |
|---|
