Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 46/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 2812/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 46/CM/2014
Ședința publică de la 11 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. A.
Judecător M. B.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții S. A. I., I. D., S. A. I., M. E. E., V. A. V., D. C., U. M., toți cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Medgidia cu sediul în Municipiul Medgidia, ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 3108 din 02.08.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimații-pârâți M. J., cu sediul în București, ., sector 5, C. DE A. C., cu sediul în C., ., T. C., cu sediul în C., ., S. R. PRIN M. FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că apelul este declarat în termen legal, motivat și comunicat cu intimata, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La data de 10 decembrie 2013 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare formulată de intimatul S. Român prin M. Finanațelor Publice.
Se mai învederează faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în acord cu prevederile art. 223 C.pr.civ.
C., după deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, declară închisă etapa cercetării judecătorești și rămâne în pronunțare asupra apelului, în baza înscrisurilor existente la dosar.
C.
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamanții S. A. I., I. D., S. A. I., M. E. E., V. A. V., N. A., D. C., U. M. - judecători la Judecătoria Medgidia și C. F. I. - judecător la T. București din data de 15.10.2011, în contradictoriu cu pârâții M. Justiției, C. de A. C., T. C., S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata către fiecare reclamant, a unei despăgubiri egale cu premiul anual aferent anului 2010, sumă actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective și obligarea pârâtului M. Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare efectuării plăților.
În motivare au arătat că au activat în calitate de judecători la judecătoria Medgidia. Conform prevederilor art.25 din Legea nr. 330/2009 aplicabila personalului bugetar în anul 2010, la sfârșit de an orice bugetar, personalul bugetar beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea. Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate. Dispozițiile acestui text au fost abrogate prin legea nr. 284/2010.
S-a învederat că reclamanții nu au beneficiat de acest premiu.
Din cuprinsul art. 25 din legea nr. 330/2009 rezultă că dreptul la premiu anual este un drept de natură salarială, fiind acordat „pentru activitatea desfășurată", în raport de perioada lucrată. Singura condiție pentru reducerea sau neacordarea acestui premiu se referă la desfășurarea necorespunzătoare a activității sau sancționarea disciplinară.
S-a precizat că niciunul dintre reclamanți nu a fost sancționat în cursul anului 2010 pentru modul de desfășurare a activității profesionale.
Fiind un drept de natură salarială, premiul anual intră sub sfera de protecție a art. 1 din primul Protocol la CEDO, el constituind un „bun" în sensul acestui text, astfel cum a fost interpretat de organele de aplicare a Convenției.
Prin prevederile art. 8 din legea nr. 285/2010 se prevede că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2010, acestea fiind avute în vedere Ici stabilirea majorărilor salariate ce se acordă in anul 2010 personalului clin sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.
Consideră că prin aplicarea textului ait. 8 din legea nr. 285/2010 se aduce atingere unui drept fundamental, reglementat printr-o normă cu forță juridica superioară, respectiv art. 1 din Primul Protocol la CEDO, iar instanța judecătorească națională poate retine inaplicabilitatea unei dispoziții normative adoptate de legiuitorul intern, pe motiv că această normă aduce atingere unui drept fundamental al uneia dintre părți, reglementat printr-un act normativ cu caracter internațional, pe care România 1-a integrat în ordinea juridică proprie, concluzie ce se deduce din interpretarea art. 20 din Constituția României.
Judecătorul național trebuie sa determine dacă, ., aplicarea legii interne produce efecte contrare Convenției, iar acest lucru se poate face numai in funcție de circumstanțele concrete ale spetei, nu in general si in abstract, astfel cum analizează C. Constituțională.
In concluzie, chiar daca C. Constituțională, în cadrul analizei de verificare a constituționalității legii interne, a considerat că legea respectivă nu încalcă nici Constituția, dar nici drepturi fundamentale reglementate prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului, acest fapt nu împiedică instanța de judecata sa ajungă la concluzia ca aplicarea acelei legi la o situație determinata este de natura sa producă efecte contrare Convenției.
Fată de cele de mai sus, având în vedere circumstanțele concrete ale cazului de față, se apreciază că, în cazul reclamanților, aplicarea art. 8 din legea nr. 285/2010 a condus la încălcarea dreptului fundamental de proprietate al acestora, reglementat de art. 1 din Primul Protocol la CEDO sau, cu alte cuvinte, aplicarea legii interne a produs efecte contrare Convenției în cazul de față.
In privința domeniului de aplicare al art. 1 din Protocolul nr. 1 reclamanții susțin că noțiunea de „bun" folosită în acest text are o semnificație autonomă și nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, ci se referă si la alte drepturi reale, la drepturi de creanță, la interese economice, adică la diverse valori patrimoniale, dacă sunt suficient de determinate și fundamentate din punct de vedere legal în dreptul intern.
In privința drepturilor asupra veniturilor salariale jurisprudența C.E.D.O. în acest domeniu este deosebit de nuanțată, iar din analiza ei rezultă că organele de aplicare a Convenției fac o distincție esențială între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul, câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată.
Reclamanții apreciază că dreptul de a primi venituri salariale poate face obiectul de protecție al art. 1 din primul Protocol la CEDO, dacă are o fundamentare în legislația internă. In cauza de fată, dreptul la primirea premiului anual aferent anului 2010 a avut până la data de 01.01.2010 o fundamentare în legislația internă, respectiv art. 25 din legea nr. 330/2009.
Au arătat că în cauza de față nu se pune problema acordării în continuare, deci după data de 01.01.2011, a acestui premiu (pentru a verifica respectarea marjei de apreciere a statutului în reglementarea folosinței acestui drept începând cu 01 ianuarie 2010), ci acordarea sa pentru anul 2010, când el era consacrat în legislația internă, fiind realizat prin epuizarea ultimei zile a anului 2010.
Prin art. 8 din legea nr. 285/2010 s-a realizat în concret o privare de bun a reclamanților, respectiv o privare de dreptul dobândit la primirea premiului anual, drept prevăzut pe perioada anului 2010 în an. 25 din legea nr. 330/2009 și se solicită instanței să rețină inaplicabilitatea dispozițiilor art. 8 din legea nr. 285/2010 și, aplicând art. 25 din legea nr. 330/2009, să admită acțiunea și să oblige pârâții, în solidar, la plata acestui drept.
Pârâtul M. Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitata respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3108 din 02.08.2013 a Tribunalului C., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții S. A. I., I. D., S. A. I., M. E. E., V. A. V., N. A., D. C., U. M., C. F. I. în contradictoriu cu pârâții M. J., C. De A. C., T. C., S. R. prin M. Finantelor Publice, ca nefondata.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a MFP:
Art. 267 din Codul muncii prevede că pot fi părți în conflictele de muncă salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele, alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al codului de procedură civilă.
Deși Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de angajator, având în vedere disp. art. 19 din legea 500/2002 privind finanțele publice, în conformitate cu care acesta coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, MFP ar trebui ținut în proces în calitate de pârât, în măsura în care acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu această instituție.
În prezenta cauză, instanța constată că această entitate nu a fost chemată în judecată în calitate de pârât, de către reclamanți, ci are doar calitatea de reprezentant al Statului român, care are calitate procesuală pasivă.
Pentru aceste considerente, excepția invocată prin întâmpinare a fost respinsă.
Asupra fondului cauzei:
Prin dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a stabilit că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011, potrivit prevederilor acestei legi.
Din interpretarea gramaticală a dispozițiilor legale evocate, rezultă că legiuitorul a eșalonat plata acestor sume, iar creșterile salariilor din sectorul bugetar au inclus și suma unică, aferentă premiului anual solicitat de reclamanți.
Sintetizând evoluția cronologică a dispozițiilor legale relevante, s-a constatat că prin art. 25 alin.(1) din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, modificată și completată, s-a prevăzut că personalul salarizat potrivit acestui act normativ beneficiază, pentru activitatea desfășurată, de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea, iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol, plata acestui premiu anual se realiza începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acorda premiul.
Începând cu data de 1 ianuarie 2011 au devenit aplicabile prevederile Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, prin care s-a instituit un nou sistem de salarizare a acestei categorii profesionale.
Prin art.1 alin. (2) din acest act normativ s-a stabilit că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.(1) sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute de această lege.
Prin art.39 alin.(1) lit. w) din Legea nr. 284/2010, s-a prevăzut abrogarea Legii-cadru privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice nr. 330/2009.
Abrogarea expresă directă a actului normativ anterior ce avea același obiect de reglementare a fost realizată în conformitate cu normele de tehnică legislativă, conținute de art. 64 alin. (1) și (3) din Legea nr. 24/2000, republicată.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 284/2010, aplicarea acestui act normativ se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor, funcțiilor de bază, salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale de aplicare.
În acest scop, a fost adoptată Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, iar art. 8 din acest act normativ a prevăzut că: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Prin această reglementare s-a modificat modalitatea de plată a premiului anual, aferent anului 2010, aceasta fiind transformată, dintr-o executare uno ictu, într-o executare succesivă, iar sumele corespunzătoare dreptului s-au regăsit în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010.
Conformitatea acestor dispoziții legale cu normele din Legea fundamentală și Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la principiul neretroactivității legii și protecția dreptului de proprietate privată a fost constatată de C. Constituțională.
Astfel, instanța de contencios constituțional a statuat că, de principiu, sporurile, premiile și alte stimulente acordate angajaților din sistemul bugetar prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate ca atare de Constituție, legiuitorul fiind în drept să le instituie, să prevadă condițiile și criteriile de acordare, să le modifice, suspende sau chiar să le anuleze, ceea ce aparține competenței și opțiunii sale exclusive, singura condiție de ordin constituțional fiind aceea ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică.
În referire la beneficiul premiului anual pe anul 2010, C. Constituțională a constatat că acesta reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său și constituie un „bun” în sensul Convenției, iar prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 a fost modificată doar modalitatea de acordare a acestor sume, anume, eșalonat și succesiv, prin creșterea în mod corespunzător a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.
Întrucât, nici art. 25 alin. (4) teza finală din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, în prezent abrogată, nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligației de plată, s-a considerat că legiuitorul poate să reglementeze o modalitate de plată eșalonată care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților, pe de o parte, și interesul public, sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice, pe de altă parte.
Legiuitorul a modificat doar modalitatea în care statul urmează să execute în totalitate această obligație financiară, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul și întinderea creanței, C. Constituțională a stabilit că nu au fost încălcate prevederile constituționale și convenționale referitoare la protecția dreptului de proprietate privată.
De asemenea, instanța de contencios constituțional nu a reținut nici încălcarea principiului neretroactivității legii, deoarece dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi.
Totodată, s-a observat și că, faptul includerii sumelor corespunzătoare premiului anual aferent anului 2010 în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar conform art. 1 din Legea nr. 285/2010, rezultă din aceea că, potrivit prevederilor art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare din domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției cu cel care s-a acordat în luna decembrie 2011, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pentru anul 2011.
În raport de prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și față de jurisprudența Curții Constituționale, atât dispozitivul, cât și considerentele deciziilor instanței de contencios constituțional sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept, deopotrivă, în cazul deciziilor prin care se constată neconstituționalitatea unor norme, dar și în ipoteza celor prin care se resping obiecții sau excepții de neconstituționalitate.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009 s-a statuat că, potrivit Legii fundamentale, singura autoritate abilitată să exercite un control al constituționalității legilor sau ordonanțelor este instanța constituțională, iar examinarea de constituționalitate și convenționalitate efectuată în abstract prin aceste decizii se impune instanțelor de judecată învestite cu soluționarea cauzelor analizate.
În consecință, premiul pretins de reclamanți nu poate fi acordat pe cale jurisprudențială în configurarea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 330/2009, pe baza efectuării, de către instanțele de judecată, a unui examen de constituționalitate și convenționalitate a normelor cuprinse în art. 8 din Legea nr. 285/2010 sub aceleași aspecte asupra cărora instanța de contencios constituțional s-a pronunțat, în precedent, prin decizii cu efecte general obligatorii.
Pe de altă parte, nici raportarea la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu este de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât măsura legislativă, de plată eșalonată a premiului aferent anului 2010, prin includerea sumelor corespunzătoare în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art. 1 și art. 8 din Legea nr. 285/2010 nu afectează dreptul reclamanților în substanța sa, iar măsurile luate au fost destinate menținerii echilibrului între cheltuielile și veniturile publice, urmărind un scop de utilitate publică.
Ca atare, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nu poate fi acordat pe cale judecătorească, sumele aferente acestuia fiind incluse în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010.
Raportat la considerentele expuse, instanța a respins acțiunea reclamanților, întrucât nu este fondată.
Împotriva sentinței civile nr. 3108 din 02.08.2013 a Tribunalului C., în termen legal, au declarat apel reclamanții, care au arătat în motivarea apelului următoarele:
Instanța de fond, în baza unei simple interpretări gramaticale, conchide ca prin Legea nr. 285/2010 s-a modificat modalitatea de plată a premiului anual, aferent anului 2010, aceasta fiind transformată, dintr-o executare uno ictu, într-o executare succesivă, iar sumele corespunzătoare dreptului s-au regăsit în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010.
Lămurirea intelesului unei dispoziții legale civile pe baza regulilor gramaticii, tinandu-se seama de sintaxa si morfologia propoziției ori frazei, ca si de semnele de punctuație fără a ține seama de legaturile sale cu alte dispoziții din același act normativ nu poate conduce decât la o interpretare eronată, ca în cauza de față.
Astfel, instanța de fond omite să ia în considerare în baza unei interpretări sistematice prev. art. 1 alin. 1 și 2 din lege conform cărora:
1.Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de baza/indemnizatiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010 se majorează cu 15%.
2.Începând cu l ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensatiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri ce pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, in măsura in care personalul isi desfășoară activitatea in aceleași condiții.
Din coroborarea prev. art. 1 - care prevede majorarea indemnizațiilor reclamanților cu 15% și art. 8" - care prevede pretinsa eșalonare a premiului anual solicitat se ajunge la concluzia că procentul de 15% cuprinde atât majorarea salarială, cât și premiul anual.
Pentru faptul că majorarea de 15% a indemnizației a fost acordată tuturor colegilor magistrați, aspect de notorietate, se desprinde concluzia că această majorare nu avea cum să cuprindă și plata eșalonată a premiului anual solicitat.
Aceasta deoarece, din cuprinsul art. 25 din legea nr. 330/2009 rezultă că acest premiu, deși este un drept de natură salarială, fiind acordat „pentru activitatea desfășurată" în raport de perioada lucrată, este condiționat de desfășurarea corespunzătoare a activității.
Rezultă astfel că premiul solicitat nu a fost plătit reclamanților deși este un drept câștigat.
Respectarea drepturilor fundamentale nu trebuie însă să fie doar formală, iluzorie, ci concretă și efectivă, astfel cum a decis C. Europeană în numeroase hotărâri.
În speță, pentru a se respecta această cerință este necesar a se verifica împrejurarea că, în concret, a avut loc o astfel de compensare între premiul anual și creșterile salariale acordate începând cu 01 ianuarie 2010 și, deci, s-a stins această datorie.
Instanța de fond nu a făcut decât o interpretare gramaticală, deci de formă fără alte verificări.
Prin aceasta instanța de fond nu a analizat susținerile reclamanților și nici nu le-a înlăturat motivat.
In concret, instanța de fond a reluat în altă formă expunerea de reglementări susținând că au fost supuse controlului de constituționalitate, care este doar o verificare in abstracto, căruia i se subordonează din moment ce nu face verificări la cazul concret.
În opinia reclamanților, o astfel de compensare concretă nu a avut loc, aserțiunea legislativă neconstituind altceva decât o declarare pur formală a unei astfel de compensări, fără ca, în concret, să fie îndeplinite condițiile unei astfel de instituții juridice.
Pentru motivele sus arătate, solicită admiterea apelului, anularea sentinței civile apelate și, pe fond, admiterea acțiunii reclamanților.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, C. constată că apelul este nefondat.
Art. 25 alin.4 din Legea nr. 330/2009 prevede ca “ plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.”
Așadar, din bugetul de stat pe 2011 trebuia sa se aloce fonduri pentru plata premiului aferent anului 2010.
Prin art. 8 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a dispus ca „ Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.”
Din continutul textului legal mai sus mentionat nu rezultă ca personalului plătit din fonduri publice nu mai poate beneficia de premiul anual aferent anului 2010 ci, faptul ca acest premiu nu se mai acorda integral în luna ianuarie 2011 ci pe parcursul intregului an prin majorari salariale.
Aceasta este modalitatea în care legiuitorul a înțeles sa plateasca și sa aloce de la bugetul de stat sumele cuvenite pentru premiul anual astfel ca în cauza nu poate fi reținut vreun abuz din partea angajatorului, atata vreme cât s-a prevazut ca aceste sume de bani stau la baza cresterii veniturilor în anul 2011.
Exercitand controlul de constitutionalitate asupra dispozitiilor din legea nr. 285/2010, prin Decizia nr. 1655/28.12.2010 C. Constitutionala a decis ca acestea sunt constitutionale, iar masurile de austeritate impuse de Guvern sunt necesare în asigurarea stabilitatii economice generale.
Desigur ca existența unui control de constituționalitate nu împiedică instanța să verifice dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne.
Instanța de fond a făcut însă, toate verificarile cerute de prezenta cauză constatand în mod corect că măsurile dispuse prin legea nr.285/2010 îndeplinesc condițiile impuse de textul constituțional și normele internaționale, sunt prevăzute prin lege, vizează exercițiul dreptului și nu substanța acestuia, sunt determinate de o situație de criză financiară și au fost luate pentru a asigura stabilitatea economică a țării.
Atât Constituția României, în art. 53, cât și documentele internaționale în materia drepturilor omului, de exemplu Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Pactul Internațional referitor la drepturile civile și politice, admit posibilitatea diminuării rezonabile a gradului de protecție oferită unor drepturi fundamentale, în anumite momente și situații cu respectarea unor condiții, câtă vreme prin aceasta nu este atinsă chiar substanța drepturilor.
Aceste masuri se aplică nediscriminatoriu destinatarilor săi respectiv, intregului sector bugetar, sunt rezonabile și proporționale cu situația care a determinat-o și au ca finalitate încadrarea în constrângerile bugetare determinate de un fenomen de criză economică.
Mai mult decât atat, prin decizia nr. 21/18.11.2013, Inalta Curte de Casație și Justiție solutionand recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit ca „ în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.”
Aceasta decizie este obligatorie pentru instante, potrivit dispozițiilor art. 517 alin.4 Cod procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Nu în ultimul rand, trebuie amintit că și C. Europeană a reținut în materia drepturilor salariale, că S. se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu (Hotărârea Kechko contra Ucrainei din 8.11.2005), stabilindu-se că este la latitudinea Statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat.
Constatand că instanța de fond a dat o dezlegare corecta problemelor puse în discutie în prezenta cauză, C. apreciază că sunt neîntemeiate criticile apelantilor reclamanți astfel ca în temeiul art. 480 alin.2 cod procedură civilă va respinge apelul acestora ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții S. A. I., I. D., S. A. I., M. E. E., V. A. V., D. C., U. M., toți cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Medgidia cu sediul în Municipiul Medgidia, ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 3108 din 02.08.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimații-pârâți M. J., cu sediul în București, ., sector 5, C. DE A. C., cu sediul în C., ., T. C., cu sediul în C., ., S. R. PRIN M. FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2014.
Președinte, R. A. | Judecător, M. B. | |
Grefier, A. B. |
Redactare decizie, jud. M.Badulescu/06.03.2014
Tehnored.A.B./06.03.2014/13ex
Jud.fond R.I. S.
Emis 11 comunicări ./2014.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 263/2014. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 328/2014.... → |
|---|
