Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 57/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 57/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 3445/118/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.57/CM

Ședința publică din data de 3 Februarie 2015

Complet specializat pentru cauze privind

conflictele de muncă și asigurări sociale

PREȘEDINTE J. Z.

Judecător M. S. S.

Grefier M. G.

Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelanții reclamanții N. (A.) A., B. F. D., CALTUȚ-I. F., C. M., D. CÂTĂLINA, GIDIUȚĂ C., I. V., I. M.-M., I. D., I. M. G., L. N., M. A., M. N., M. M., N. L., N. M., P. S., P. M.-E., T. V., U. I., toți prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., cu sediul în C., . nr. 13, județ C., împotriva sentinței civile nr.1605 din 08.07.2014, pronunțată de Tribunalul C., Secția I civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă GRĂDINIȚA P.P. NR.3, cu sediul în M., ..62, județ C., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită conform art.155 și urm. cod pr.civilă.

Apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar apelanții au solicitat judecata cauzei și în lipsă.

După referatul grefierului de ședință:

CURTEA

Asupra apelului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamanții N. (A.) A., B. F. D., Caltuț-I. F., C. M., D. C., G. C., I. V., I. M. M., I. D., I. M. G., L. N., M. A., M. N., M. M., N. L., N. M., P. S., P. M. E., T. V., U. I. prin S. L. al Salariaților din Învățământ au chemat în judecată pe pârâta Grădinița cu program prelungit nr.3, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la stabilirea drepturilor salariate cuvenite reclamanților așa cum acestea au rezultat din aplicarea Legii nr. 330/2009, a Legii nr. 285/2010, respectiv a Legii nr. 63/2011, prin raportare la Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, și plata diferențelor dintre drepturile salariate cuvenite și cele efectiv încasate, începând cu data de 13.05.2011 și până la data pronunțării hotărârii, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, corespunzător perioadei lucrate în unitatea de învățământ de fiecare reclamant.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, prin O.G. nr.15/2008 au fost reglementate creșteri salariale ale personalului din învățământ pentru anul 2008, iar actul normativ menționat a fost aprobat, cu modificări, prin Legea nr.221/27.10.2008. Principala modificare a vizat majorarea coeficientului de multiplicare de 1.000 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar la 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008, și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.

Deși, ulterior, Guvernul României a încercat în repetate rânduri modificarea O.G. nr. 15/2008, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse, O.G. nr. 15/2008 a rămas aplicabilă în condițiile în care a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.

Mai mult decât atât, aplicabilitatea Legii nr. 221/2008 pentru perioada 01.10._09 a fost confirmată și de înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3/2011 (publicată în Monitorul Oficial cu numărul 350 din data de 19 mai 2011): ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.

Susțin reclamanții că, împotriva unităților de învățământ preuniversitar din Județul C. au fost obținute și hotărâri judecătorești irevocabile, prin care acestea au fost obligate să aplice dispozițiile Legii nr. 221/2008.Ca urmare, este de necontestat faptul că, începând cu luna octombrie 2008 și până în luna decembrie 2009 inclusiv, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar s-a realizat în conformitate cu prevederile Legii 221/2008 - prin utilizarea coeficientului 1,000 în valoare de 400,00 lei

Cu privire la perioada 01.01._10, arată reclamanții că, în luna ianuarie 2010 a intrat în vigoare a Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,iar pârâta ar fi trebuit să stabilească salariile personalului didactic în conformitate cu prevederile acestei noi legi de salarizare unitară. Potrivit dispozițiilor Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salarizarea membrilor de sindicat pe care îi reprezentă sindicatul trebuia să se mențină, ulterior datei de 1 ianuarie 2010, la nivelul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare în luna decembrie a anului 2009 (aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 221/2008 la 31 decembrie 2009 este confirmată tocmai de existența Deciziei I.C.C.J. nr. 3/2011). În plus, la data de 25.01.2010 Guvernul României a emis Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, ordonanță ce dispune:

Consideră reclamanții că sintagma „salariul avut" utilizată în cele două acte normative trebuie înțeleasă prin prisma prevederilor legale care reglementau modul de calcul și valoarea coeficienților de calcul ai salariilor la momentul decembrie 2009, ca punct de referință de Ia care pornește stabilirea salarizării pentru personalul salarizat din fonduri publice în anul 2010. Acest mod de calcul a fost confirmat prin hotărâri judecătorești irevocabile și, așa cum am mai arătat, prin Decizia nr. 3/2011 a înaltei Curți de Casație si Justiție. Așadar, legiuitorul a obligat angajatorii din sistemul bugetar, cu titlu de principiu al sistemului de salarizare, să asigure la stabilirea noii salarizări luarea în considerare a majorărilor stabilite prin lege în luna decembrie 2009. Astfel, în considerentele Deciziei nr. 877/28.06.2011, publicată în M.O. 706/06.10.2011, Curtea Constituțională statuează că: „prin decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor legii nr. 221/2008, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții si salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu legea nr. 221/2008, si nu cu ordonanța de urgentă a guvernului nr. 41/2009 ", iar instanțele de judecate au fost ținute de aceste considerente în pronunțarea soluțiilor vizând încadrarea personalului didactic de la data de 1 ianuarie 2010.

Pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ acest cadru legal este reprezentat de prevederile Legii 221/2008, în vigoare la acea dată, așa cum am demonstrat în cele argumentate mai sus. În consecință, în măsura în care în luna decembrie 2009 salariile personalului didactic și didactic auxiliar trebuiau calculate, conform legii, prin utilizarea coeficientului 1,000 în valoare de 400,00 Iei, acest coeficient trebuie utilizat și în anul 2010, în temeiul prevederilor Legii 330/2009, care stabilește în mod expres și imperativ obligativitatea menținerii salarizării avute la nivelul lunii decembrie 2009. Utilizarea valorii de 400,00 a coeficientului 1,000 se perpetuează așadar în anul 2010.

Cu privire la perioada 01.01._11, susțin reclamanții că situația este identică pentru anul 2011, art.1 din Legea nr.285/2010, stabilind că salarizarea în anul 201 pornește de la salariile de referință stabilite în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și, implicit cu luarea în considerare și a prevederilor Legii nr.221/2008.

Ori salariul în luna octombrie 2010 era stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/200, context in care, pentru personalul didactic si didactic auxiliar pe care îl reprezentăm, acesta trebuia stabilit prin raportarea la valoarea coeficientului 1,000 de 400.00 lei, conform Legii 221/2009.

Rezultă cu puterea evidenței că diminuările și majorările produse cu privire Ia salariile reclamanților (diminuarea de 25% prevăzută de Legea 118/2010 și majorarea ulterioară de 15%) trebuia a fi aplicate unei baze de calcul consacrate prin lege la finalul anului 2009 și perpetuată apoi, în baza unor dispoziții legale, atât în anul 2010, cât și în anul 2011. Evident, acest calcul implica utilizarea coeficientului 1,000 în cuantum de 400,00 lei.

Referitor la perioada ulterioară datei de 13.05.2011, reclamanții arată că, la data de 13.05.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011, care a diminuat salariile personalului didactic la nivelul salariilor din lunile ianuarie-martie 2008, cu ignorarea prevederile Legii. 221/2008, prin care, de Ia 01 octombrie 2008, se stabilise o majorare salariată de aprox. 34% și cu încălcarea principiului stabilit de Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010 care stabileau menținerea salariilor Ia nivelul cuvenit anterior intrării lor în vigoare.

Reducerea salariilor s-a realizat intempestiv și în mod discriminatoriu - numai în sistemul de învățământ.

Apreciază că, astfel, sunt încălcate dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului, întrucât noțiunea de „bun" îmbracă, în situația de față, natura unui drept patrimonial, respectiv „orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică " (cauza Buchen contra Cehiei). Întrucât dreptul de a primi un salariu deja stabilit constituie un „drept de proprietate" în sensul Convenției și a Protocoalelor adiționale, reducerea cuantumului acestuia, prin diminuarea operată intempestiv de lege, echivalează cu o expropriere. Practica exproprierii sau a anulării parțiale a dreptului la salariu, cu efect definitiv, reprezintă violarea principiilor fundamentale și contravine măsurilor de acordare a asistenței financiare convenite cu Comisia Europeană.

Mai mult decât atât, prin adoptarea Legii nr. 63/2011, a fost încălcată și „speranța legitimă" a reclamanților, întrucât, prin măsura dispusă, dreptul lor la o coerență și siguranță legislativă, în baza căreia să-și poată valorifica, păstra și apăra drepturile patrimoniale, devine iluzoriu.

De altfel, după cum s-a reținut în practica judecătorească, „începând cu data de 13.05.2011 au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr. 63/2011, care au stabilit un nou sistem de salarizare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ. Potrivit art 2(1) al anexei 5 a legii nr. 63/2011, salariul brut al personalului didactic este compus din salariul de bază, la care se adaugă sporurile, indemnizațiile, precum și alte drepturi salariate prevăzute de lege. Cum este și firesc, drepturile salariate astfel determinate nu pot fi inferioare celor de care reclamanții beneficiau până la . noii legi” (Tribunalul Argeș, sentința civilă nr. 9657/2013 pronunțată în dosarul nr._/109/2012-irevocabilă; Tribunalul Argeș, sentința civilă nr._/2013 pronunțată în dosarul nr._ -irevocabilă ș.a.).

Relevă că, într-o speță similară, Tribunalul Constanta a obligat unitatea de învățământ pârâtă Ia «recalcularea salariului de bază începând cu luna ianuarie 2011 conform prevederilor Legii nr. 285/2010 și la plata diferențelor dintre salariile astfel calculate și cele efectiv încasate în perioada 01.01.2011 și data pronunțării prezentei hotărâri (data pronunțării hotărârii: 01.06.2012, deci ulterior datei de 13.05.2011 - n.n.)» (Tribunalul C., sentința civilă nr. 3071/01.06.2012, pronunțată în Dosarul nr._ - irevocabilă)

În drept, reclamanții își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 3 alin. 1 lit c), art. 7 alin.2, art. 12 alin, 3, și art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 5(1), art. 6 (1) din OUG 1/2010, art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice art. I din articolul unic din Legea nr. 221/2008 și ale O.G. nr. 15/2008, art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, Legea nr. 63/2011, art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii, republicat.

Deși legal citat, pârâtul Grădinița cu program prelungit nr.3 nu a depus întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 1605 din 8 iulie 2014, Tribunalul C. a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții N. (A.) A., B. F. D., Caltuț-I. F., C. M., D. C., G. C., I. V., I. M. M., I. D., I. M. G., L. N., M. A., M. N., M. M., N. L., N. M., P. S., P. M. E., T. V., U. I. prin S. L. al Salariaților din Învățământ, în contradictoriu cu pârâta Grădinița P.P. nr.3 M..

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele.

Reclamanții sunt salariați ai unității de învățământ pârâte așa cum rezultă din adeverința nr.281/30.04.2014 anexată cererii de chemare în judecată.

Reclamanții au solicitat prin prezenta acțiune obligarea pârâtei la stabilirea drepturilor salariale așa cum au rezultat din aplicarea legii nr.330/2009, a legii nr.285/2010, respectiv a legii nr.63/2011 prin raportare la legea nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008 și plata diferențelor salariale cuvenite și cele efectiv încasate începând cu 13.05.2011.

Sub aspect legislativ salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ a fost reglementată de dispozițiile Ordonanței de Guvern nr.15/2008, ale legii nr.221/2008, ale legii nr.330/2009, legea nr.285/2010, Legea nr.63/2011 reglementează încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, Legea nr. 283 din 14 decembrie 2011, Ordonanță De Urgență nr. 84 din 12 decembrie 2012, Ordonanță De Urgență nr. 103 din 14 noiembrie 2013 .

Prin art.1 alin.(1) lit.”b” și „c” din OG.15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, în raport de care în anumite intervale de timp era asigurată o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.

Acest act normativ a fost aprobat - cu modificări - prin Legea nr.221/2008, fiind consacrată o majorare a coeficientului de multiplicare de 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.

Prin OUG 136/2008 au fost modificate unele prevederi ale OG.15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, fiind reduse majorările salariale stabilite de puterea legislativă, prin lege.

Prin Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.Of.nr.804/2 decembrie 2008, instanța de contencios constituțional a statuat asupra neconcordanței OUG 136/2008 cu dispozițiile legii fundamentale.

În considerentele deciziei prin care s-a declarat neconstituționalitatea acestui act normativ s-a reținut că nu poate fi acceptată adoptarea unei ordonanțe de urgență numai în scopul de a contracara o măsură de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ.

Curtea Constituțională a reținut că ordonanța de urgență adoptată de executiv încalcă flagrant dispozițiile art.1 alin.(4), art.61 alin.(1), art. art.41, art.47 alin.(1), art.115 alin.(4) și(6) din Legea fundamentală.

Ulterior, Guvernul a emis o nouă ordonanță - OUG 151/2008, care are aceeași finalitate cu cea a ordonanței de urgență ce fusese declarată neconstituțională - OUG 136/2008, consacrând prin art. I pct.2 și 3, o reducere substanțială a majorărilor salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ, în temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a OG.15/2008.

Pentru identitate de rațiune și în considerarea argumentației cu soluția dispusă prin Decizia nr.1221/12 noiembrie 2008, Curtea Constituțională, prin Decizia nr.842/2 iunie 2009, publicată în M.Of.464/6 iulie 2009, a constatat neconstituționalitatea art. I pct.2 și 3 din OUG 151/2008.

Cum modificările aduse OG 15/2008, prin dispozițiile art.I pct.2 și 3 din OUG 151/2008 nu-și mai produc efectele, fiind suspendate de drept, conform art.31 alin.3, teza a II-a din Legea nr.47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare (OUG 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar, OUG 31/2009 și art.2 din OUG 41/2009), nu pot produce efecte.

Constatarea prin decizii succesive a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern la OG.15/2008, astfel cum fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, nu poate avea decât o singură finalitate - recunoașterea îndreptățirii personalului din învățământ la plata drepturilor salariale, astfel cum au fost consacrate prin OG.15/2008, în condițiile în care această ordonanță a fost aprobată prin lege.

O asemenea abordare este în acord cu prevederile constituționale consacrate de art.1 alin.(5), potrivit cu care „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”

Ulterior, în anul 2010, salarizarea personalului din învățământ - ca și a întregului personal plătit din fonduri publice - a fost cea prevăzută de Legea nr. 330/2009 și O.U.G. nr. 1/2009.

Potrivit art.30 alin.5 din Legea nr. 330/2009, „(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care de adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;

b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009”.

Conform art.5 alin.6 din O.U.G. nr. 1/2009, ,,Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31.12.2009 stabilite în conformitate cu prevederile4 Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 41/2009…”

Potrivit art.1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, „Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.”

Față de cele menționate mai sus, rezultă că în anul 2010 și subsecvent, începând cu 01.01.2011, salariile personalului didactic din învățământ trebuiau stabilite tot în raport de valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.

Astfel valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei trebuia avută în vedere pentru reclamanți până la data de 13.05.2011, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 privind salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar.

Având în vedere evoluția actelor normative incidente în materia salarizării personalului didactic sau auxiliar din învățământ, instanța a constatat că până la apariția legii nr.63/2011 salariile acestuia au fost stabilite prin raportare la algoritmul de calcul stabilit prin legea nr.221/2008 preluat ulterior prin legea nr.330/2009 ,OUG 1/2009, legea nr.285/2010 .

Odată cu . legii nr.63/2011, respectiv 13 mai 2011, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ se făcea conform art. 1 potrivit căruia „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.

(2)Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz.

(3)Indemnizațiile de conducere specifice sunt prevăzute în anexa nr. 4.

(4)Sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum și metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute în anexa nr. 5.

(5)Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de prezenta lege se calculează în funcție de salariile de încadrare prevăzute în anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa nr. 5, cu luarea în considerare a indemnizației de conducere prevăzută în anexa nr. 4, dacă este cazul.”

Instanța a constatat că Legea nr.63/2011 a stabilit astfel un algoritm propriu de calcul a drepturilor detaliat în anexele legii fără a se mai face nicio raportare la cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru anul precedent astfel cum se prevedea în legislația anterioară.

Reclamanții au apreciat că sunt încălcate dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului, întrucât noțiunea de „bun" îmbracă, în situația de față, natura unui drept patrimonial, respectiv „orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică " (cauza Buchen contra Cehiei) întrucât dreptul de a primi un salariu deja stabilit constituie un „drept de proprietate"în sensul Convenției și a Protocoalelor adiționale, reducerea cuantumului acestuia, prin diminuarea operată intempestiv de lege, echivalează cu o expropriere. Practica exproprierii sau a anulării parțiale a dreptului la salariu, cu efect definitiv, reprezintă violarea principiilor fundamentale și contravine măsurilor de acordare a asistenței financiare convenite cu Comisia Europeană.

Mai mult decât atât, prin adoptarea Legii nr. 63/2011, a fost încălcată și „speranța legitimă"a reclamanților, întrucât, prin măsura dispusă, dreptul lor la o coerență și siguranță legislativă, în baza căreia să-și poată valorifica, păstra și apăra drepturile patrimoniale, devine iluzoriu.

În soluționarea excepției de neconstituționalitate a legii nr.63/2011, instanța de control constituțional, prin deciziile nr.291/2014, nr.31/2013 a avut în vedere aceste aspecte. Astfel, în considerentele acestei decizii Curtea Constituțională se precizează că „raportat la critica de neconstituționalitate cu privire la încălcarea normelor constituționale și convenționale privind proprietatea privată, formulată din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un "bun", Curtea, în acord cu jurisprudența instanței de contencios european al drepturilor omului, a subliniat distincția dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată (a se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94).

În aceste condiții, Curtea a reținut, în esență, că legea supusă controlului de constituționalitate stabilește drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare, așadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ca urmare, prevederile sale nu stabilesc o ingerință de tipul privării de proprietate.

Cât privește salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea a constatat că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul este cel în măsură să stabilească valoarea sumelor care urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).

De altfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).

Totodată, examinând legea criticată prin prisma exigențelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice și protecția așteptărilor legitime ale cetățenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate, câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reținut că drepturile câștigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituționalitate.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că este lipsită de temei critica privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, susținută de autorii excepției din perspectiva instituirii, prin prevederile legale criticate, a unei discriminări în cazul personalului didactic și didactic auxiliar, față de restul salariaților plătiți din fondurile publice.

Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite în situații care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalității (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 17 din 12 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010).

În același sens, Curtea a reținut că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002).

Aplicând aceste considerente de principiu în cauză, Curtea a constatat că, în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.

În acest context specific salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecințele modificărilor legislative și ale soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul național de învățământ. Se asigură astfel un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.

În aceste condiții, Curtea a reținut că situația obiectiv diferită a personalului didactic și didactic auxiliar justifică instituirea unui tratament juridic distinct în ceea ce privește salarizarea acestei categorii profesionale, fără ca aceasta să aibă semnificația încălcării principiului egalității în drepturi.”

La nivelul anului 2012 salarizarea personalului bugetar a fost reglementată prin Legea nr. 283 din 14 decembrie 2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar potrivit căreia Art. 1 alin.1 În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.

(2) În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

(3) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

(4) Începând cu luna ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.

(5) În anul 2012, prevederile art. 12 din anexa nr. II, cap. I lit. B - Reglementări specifice personalului didactic din învățământ, la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, nu se aplică.

Prin Ordonanță de Urgență nr. 84 din 12 decembrie 2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare s-a reglementat modalitatea de calcul a salariilor personalului didactic și auxiliar din învățământ .Astfel, conform art.1 În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.

Ordonanță de Urgență nr. 103 din 14 noiembrie 2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice reprezintă actul normativ care reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014.Potrivit acestuia” În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

(4)În anul 2014, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.”

Prin urmare, reclamanții nu sunt îndreptățiți la stabilirea drepturilor salariale astfel cum au rezultat din aplicarea legii nr.330/2009, a legii nr.285/2010, dispoziții care prin apariția legii nr.63/2011 au fost abrogate astfel cum se prevede în art. 6” Orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă.”

Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 1605 din data de 8 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul C., în termen legal au declarat apel reclamanții prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C. solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu consecința obligării pârâtei la stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamanților așa cum acestea au rezultat din aplicarea Legii nr. 330/2009, a Legii nr. 285/2010, respectiv a Legii nr. 63/2011, prin raportare la Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, începând cu data de 13.05.2011 și până la data pronunțării hotărârii, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, corespunzător perioadei lucrate în unitatea de învățământ de fiecare reclamant, pentru următoarele motive:

Consideră că, și după data de 13.05.2011, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar, trebuie să fie raportate la prevederile Legii nr. 221/2008, pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008.

Reducerea salariilor s-a realizat intempestiv și în mod discriminatoriu - numai în sistemul de învățământ. Astfel, sunt încălcate dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, întrucât noțiunea de „bun" îmbracă, în situația de față, natura unui drept patrimonial, respectiv „orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică" (cauza Buchen contra Cehiei).

Întrucât dreptul de a primi un salariu deja stabilit constituie un „drept de proprietate" în sensul Convenției și a Protocoalelor adiționale, reducerea cuantumului acestuia, prin diminuarea operată intempestiv de lege, echivalează cu o expropriere. Practica exproprierii sau a anulării parțiale a dreptului la salariu, cu efect definitiv, reprezintă violarea principiilor fundamentale și contravine măsurilor de acordare a asistenței financiare convenite cu Comisia Europeană.

În fața instanțelor naționale, norma de drept comunitar poate fi invocată pentru a produce efecte prin interpretare sau prin acțiunea principiului „efectului direct".

Art.l din Protocolul adițional 1 la Convenției stabilește că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și ca nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generate ale dreptului internațional. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat in jurisprudența sa o noțiune autonomă specifică sistemului Convenției, pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițială a textului "orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale".

În hotărârea Gasus-împotriva Olandei din 23 februarie 1995, Curtea a explicat că noțiunea de bun reglementată de art.l al Protocolului are o semnificație autonomă și în mod evident nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporate, anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate si deci bunuri in sensul acestei dispoziții. CEDO a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv si licit să le dobândească.

În concepția jurisprudenței CEDO instituțiile de drept public sunt asimilate, în dreptul intern într-o mare măsură statului, așa încât refuzul de a acorda sumele de bani aferente unor drepturi prevăzute într-o lege se constituie în încălcarea art.l din Protocolul 1 si art.6 din Convenție, dacă nu poate fi justificată printr-una din excepțiile prevăzute în acest articol.

Astfel, partea a doua a articolului 1 din Protocolul 1 prevede trei condiții în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului titularului asupra acelui bun: privarea să fie prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile în materie, să fie impusă de o cauză de utilitate publică, să fie conformă cu principiile generate ale dreptului internațional.

În aceste condiții, aceste drepturi salariale devin un drept constituit prin lege, un drept legitim, licit, iar reclamanții ar fi putut să aibă în patrimoniul lor în mod efectiv și licit sumele aferente acestor drepturi salariale, cu atât mai mult.

Prin neacordarea efectivă, după data de 13.05.2011, a drepturilor conferite de Legea nr. 221/2008 a avut loc o încălcare a art. 1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art. 11 si art. 20 din Constituția României și a art. 4 din Noul cod civil trebuie să se acorde prioritate reglementării internaționale la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.

Pentru toate aceste considerente, precum și pentru cele expuse pe larg în cererea de chemare în judecată, se solicită ca, reanalizând probele administrate la dosarul cauzei, să se dispună admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Începând cu 13.05.2011 salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ a fost reglementată prin Legea nr. 63/2011.

Prin art. 1 al.(1) și (2) și Legea nr. 63/2011 se prevede:

-(1) „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.

- (2) „Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz”.

- Art. 2 al.(1): „Încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi.”

- Art.6: „Orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă”.

Legea nr.63/2011 a făcut obiectul controlului de constituționalitate, astfel prin deciziile nr. 575/2011, nr.31/2013, nr. 291/2014 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 1 alin.(1) și (2), art. 2 alin.(1) și art. 6 din Legea privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ sunt constituționale.

Curtea Constituțională a reținut, în esență, că legea supusă controlului de constituționalitate stabilește drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării în vigoare, așadar pentru viitor, fără a afecta în nici un mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ca urmare, prevederile sale nu stabilesc o ingerință de tipul privării de proprietate.

Curtea a constatat că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu criticile economice și sociale extinse la un moment dat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul este cel măsură să stabilească valoarea sumelor care urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat.

Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).

Curtea a constatat că este lipsită de temei critica privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, susținută de autorii excepției din perspectiva instituirii, prin prevederile legale criticate, a unei discriminări în cazul personalului didactic și didactic auxiliar, față de restul salariaților plătiți din fondurile publice.

Curtea a reținut că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002).

Curtea a constatat că, în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.

În consecință, începând cu data de 15.05.2011 a fost instituit un nou mod de calcul al salariului cuvenit personalului didactic și didactic auxiliar care nu mai depindea de salariul de bază aflat în plată la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011, astfel că majorările salariale reglementate de Legea nr. 221/2008 nu mai subzistă noii reglementări.

Atât timp cât art.6 din Legea nr. 63/2011 a abrogat orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor personalului didactic auxiliar, cererea reclamanților ca drepturile salariale să fie calculate tot prin raportare la algoritmul de calcul stabilit prin Legea nr. 221/2008, apare ca nefondată.

Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit arz. 480 al.1, Curtea a respins apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanții reclamanții N. (A.) A., B. F. D., CALTUȚ- I. F., C. M., D. C., G. C., I. V., I. M. M., I. D., I. M. G., L. N., M. A., M. N., M. M., N. L., N. M., P. S., P. M. E., T. V., U. I., toți prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., cu sediul în C., . nr. 13, județ C., împotriva sentinței civile nr.1605 din 08.07.2014, pronunțată de Tribunalul C., Secția I civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă GRĂDINIȚA P.P. NR.3, cu sediul în M., ..62, județ C., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 3.02.2015.

Președinte, Judecător,

J. Z. M. S.-S.

Grefier,

M. G.

Jud. fond – D.I.F.

Red.dec.-jud.J.Z./23.02.2015

Thred.gref.G.M./4ex./24.02.2015

← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 212/2015....		Recalculare pensie. Decizia nr. 123/2015. Curtea de Apel... →

Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 57/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 57/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA