Recalculare pensie. Decizia nr. 123/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 123/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 914/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 123/AS
Ședința publică din 12 mai 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - R. A.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., împotriva sentinței civile nr. 1735 din 01 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect recalculare pensie, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. M. I., cu domiciliul în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului, luând act că apelanta pârâtă a solicitat judecata și în lipsă.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea în data de 22.04.2014 și înregistrată sub nr._, reclamantul D. M. I. a chemat în judecată C. Județeană de Pensii Tulcea, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la recalcularea pensiei raportat la salariile brute realizate, conform adeverinței nr. 217/13.08.2014 emisă de S.C. „Recons” S.A. Reșița.
În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că a fost salariat în cadrul I.J.C.M. C.-S. Reșița și în adeverința sus-precizată este menționat că i s-a reținut CAS și PS la salariile brute realizate, care s-au virat la bugetul asigurărilor sociale conform legilor în vigoare, iar în data de 17.10.2011, Î.C.C.J. a dat o hotărâre privind recalcularea pensiilor funcție de salariile brute realizate, dacă la acestea s-a reținut C.A.S. și P.S. și s-au virat la bugetul asigurărilor sociale.
În susținerea acțiunii reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, adeverința nr. 217/13.08.2012 emisă de S.C. „Recons” SA Reșița.
Pârâta legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că la recalcularea pensiei reclamantului, nu pot fi luate în considerare veniturile brute, întrucât art. 165 din Legea nr. 263/2010 prevede că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, respectiv salariile brute până la data de 1 iulie 1977.
De asemenea, a menționat pârâta că, nu pot fi luate în considerare sumele cu titlu de „venit pentru munca în acord” și „venit pentru ore suplimentare” pentru că aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform Anexei nr. 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
A mai învederat pârâta că, chiar dacă în adeverința nr. 217/13.08.2012 emisă de S.C. Recons S.A. Reșița, sunt înscrise salariile brute din perioada 1972-1976, acestea nu sunt înregistrate în carnetul de muncă așa cum prevede art. 165 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 263/2010.
În probatoriu, pârâta a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: carnet de muncă al reclamantului, adresa nr. 130/14.11.2012, cererea nr._/06.11.2012, adeverința nr. 217/13.08.2012, adresa nr._/29.10.2012, cererea nr._/01.10.2012 și decizia nr._/25.11.1997
Ca urmare a solicitării instanței, la dosarul cauzei au fost depuse adresele nr. 1908/01.09.2014 și nr. 2018/16.09.2014 emise de S.C. „Recons” S.A. Reșița - prin administrator judiciar LICEV G. S.P.R.L.
Prin sentința civilă nr. 1735 din 01 octombrie 2014 Tribunalul Tulcea a admis acțiunea formulată de reclamantul D. M. I., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea.
A obligat pe pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea, să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, cu includerea în baza de calcul a veniturilor brute, conform adeverinței nr. 217/13.08.2012, emisă de S.C. „Recons” S.A. Reșița, cu acordarea drepturilor începând cu data de 01.12.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:.
Reclamantul a fost înscris la pensie de limită de vârstă conform Deciziei nr._/25.11.1997, începând cu data de 01.10.1997.
Din adeverința nr. 217/13.08.2012 emisă de S.C. „Recons” S.A. rezultă venitul brut de care a beneficiat reclamantul în perioada iunie 1972-februarie 1976.
De asemenea, în sus-precizata adeverință s-a făcut mențiunea că, pentru salariile brute încasate de către reclamant în perioada mai sus-menționată s-a reținut și virat CAS și contribuția pentru pensia suplimentară, conform legilor în vigoare, la bugetul asigurărilor sociale.
Inițial, Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajatori și se calcula prin raportare la venitul brut realizat.
Conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 „unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă. Pentru personalul român salariat trimis în misiune permanentă în străinătate, unitățile socialiste de care aparțin sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra salariului brut de încadrare în țară în lei”.
Totodată, potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
În același timp, dispozițiile art. 10 din același act normativ, prevedeau că baza de calcul a pensiei o constituie retribuția tarifară.
Obligația plății unei contribuții de asigurări sociale a salariaților în funcție de câștigul salarial brut al acestora a fost menținută și prin dispozițiile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, prin care au fost modificate o . prevederi din Decretul nr. 389/1972 și conform cărora „Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat, astfel:
- „35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa I de muncă;
- 30% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a II-a de muncă;
- 25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați;
- 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puțin decât salariul minim brut pe țară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, handicapaților și a copiilor.”
Ulterior, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. „e” din Legea nr. 19/2000 și art. 2 lit. „c” și „d” din Legea nr. 263/2010, s-a stabilit că sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: „e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu al contributivității care a guvernat organizarea și funcționarea sistemului de pensii și în perioada 1966-2000, chiar dacă nu a beneficiat de o reglementare expresă, a cunoscut o mai mare dezvoltare sub imperiul Legea nr. 19/2000 care stipulează prin art. 78 alin, 1 că „numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice”.
Conform prevederilor art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, prin sintagma „venit brut realizat lunar” se înțelege „venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând:
a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază;
b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare;
c) sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților);
Practica Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasburg și Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxembourg a statuat că pensia constituie un drept patrimonial, iar neacordarea sau diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere.
În conformitate cu art. 14 din aceeași Convenție, pentru interzicerea discriminării și art. 1 din Protocolul 1 referitor la protecția proprietății, Curtea Europeană a reținut că „noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate” ( cauza Buchen versus Cehia ).
În același sens, în cauza Gaygusuz versus Austria (1996 ), Curtea a decis că „pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO și se constată o discriminare în sensul articolului 14 dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantului”.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că „dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, ( Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
Rezultă astfel că, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate veniturile de natură salarială pentru care angajatorul sau angajatul au plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Așa fiind, reținând considerentele anterior expuse, și față de prevederile legale sus-citate, instanța a admis acțiunea, obligând pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, cu includerea în baza de calcul a veniturilor brute, conform adeverinței nr. 217/13.08.2012, emisă de S.C. „Recons” S.A. Reșița, cu acordarea drepturilor începând cu data de 01.12.2012.
Împotriva acestei soluții a formulat apel pârâta. În motivarea apelului său, aceasta a arătat următoarele: Împotriva acestei soluții a formulat apel pârâta. În motivarea apelului său, aceasta a arătat următoarele: se evocă prevederile art. 165 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 și prevederile art. 127 alin. (1) din HG nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010; SE ARATĂ CĂ În Anexa nr. 15 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263 /2010 se prevede că: „Mențiune: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; consideră că față de dispozițiile legale invocate, nu pot fi valorificate următoarele venituri:
- veniturile brute, întrucât art. 165 din Legea nr. 263/2010 prevede că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete,după caz, precum și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare date de 01.04.2001;
- sumele cu titlu de „acord global” pentru că aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform Anexei nr. 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 aprobate prin H.G. nr. 257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
S-au invocat aceleași probatorii aflate la dosarul cauzei.
Pentru motivele prezentate solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate și pe fond respingerea pretențiilor intimatului reclamant ca nefondate.
Intimatul reclamant D. M. I. nu a formulat întâmpinare, dar prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea apelului formulat de apelanta pârâtă C. Județeană de Pensii Tulcea ca nefondat.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În adeverința a cărei valorificare a fost admisă de prima instanță, nr.217/13.08.2012, emisă de ., se atestă veniturile brute realizate de reclamant în perioada iunie 1972 – februarie 1976 și se atestă totodată că în această perioadă societatea a virat contribuția de asigurări sociale calculată la salariile menționate.
În ceea ce privește valorificarea veniturilor atestate de această adeverință, se reține că, din prevederile art.160 alin.5, art.161 alin. 2 și art. 164 din Legea nr. 19/2000 rezultă că veniturile care sunt avute în vedere pentru determinarea punctajului mediu anual pot rezulta fie din carnetul de muncă fie din adeverințe eliberate de angajator, aceeași concluzie rezultând și din prevederile pct.VII.28 din Secțiunea B a normelor de aplicare a Legii nr.19/2000 aprobate prin Ordinul 340/2001 emis de Ministerul Muncii. Este relevant în această privință că pensia reclamantului a fost stabilită sub imperiul Legii nr. 19/2000.
În același sens se reține că din prevederile art.76 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 aprobate prin HG nr.257/2011 rezultă că veniturile care sunt avute în vedere pentru determinarea punctajului mediu anual pot rezulta fie din carnetul de muncă fie din adeverințe eliberate de angajator. Cerea de recalculare a pensiei a fost formulată de reclamant sub imperiul Legii nr. 263/2010.
Ca urmare, ceea ce este important este că angajatorul, sau deținătorul arhivei fostului angajator, căruia îi incumbă răspunderea pentru veridicitatea datelor înscrise în adeverință conform art. 125 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, potrivit cu care angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea si corectitudinea datelor, elementelor si informațiilor pe care le înscriu, in baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează in vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie, a atestat veniturile și virarea contribuției de asigurări sociale.
Principiul contributivității, reglementat de Legea nr. 263/2010 în art.2 lit.c nu este un principiu nou în sistemul asigurărilor sociale, el regăsindu-se și în Legea nr. 19/2000 art.2 lit.e) și, într-o altă formulare, în art.1 alin. 2, art. 3 și art. 21 din Legea nr. 3/1977, din perspectiva acestui principiu importantă fiind încasarea respectivelor venituri și achitarea contribuției de asigurări sociale.
Mai trebuie avut în vedere că prin Decizia nr. 19/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a stabilit cu caracter obligatoriu că „în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
În considerentele acestei decizii s-au reținut următoarele:
„În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.
Cu titlu de exemplu este de menționat Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunțată în Cauza A. M. F. ș.a. împotriva României, prin care Curtea, deși a respins cererea ca inadmisibilă, a reafirmat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale (relevantă în acest sens este și Cauza C. A. ș.a. împotriva României).
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Hotărârea în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996.
În concluzie, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat”.
Aceste aspecte de principiu sunt aplicabile și interpretării prevederilor Legii nr. 263/2010.
În cauză, astfel cum s-a arătat deja, se constată că sunt îndeplinite condițiile pentru ca veniturile atestate de adeverințele respective să fie valorificate în calculul punctajului.
De asemenea, se are în vedere că atât potrivit art.164 din Legea nr. 19/2000 cât și art.165 al.1 din Legea nr. 263/2010, referitor la perioada până la 01.07.1977, la determinarea punctajelor lunare, se folosesc salariile brute.
Ca urmare, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., împotriva sentinței civile nr. 1735 din 01 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. M. I., cu domiciliul în ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 mai 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A. M. B.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond Ș.R.
Tehnored.dec.jud.apel R.A./12.06.2015/4 exp.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 57/2015.... | Contestaţie calcul CAS. Decizia nr. 6/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
