Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 276/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 276/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 3669/118/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 276/CM

Ședința publică din data de 5 Mai 2015

Complet specializat pentru cauze privind

conflictele de muncă și asigurări sociale

PREȘEDINTE J. Z.

Judecător M. S. S.

Grefier M. G.

Pe rol, judecarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă C. E., reprezentată prin S. „Învățământului Preuniversitar FEN C.”, cu sediul în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.2297 din 3.10.2014, pronunțată de Tribunalul C.-Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. CU P. SPORTIV „N. R.”, cu sediul în C., .. 2, județul C., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod proc. civilă.

Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 270 Codul Muncii.

Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia evidențiază părțile, stadiul dosarului și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare. Totodată învederează că prin cererea de apel s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform prevederilor art. 223 C.pr.civ., după care;

Curtea, în considerarea art.394 Cod proc. civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, încheie dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului, luând act că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă.

CURTEA

Asupra apelului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamanta C. E., prin S. „Învățământului Preuniversitar FEN C.” a chemat în judecată pe pârâtul L. cu P. Sportiv „N. R.”, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâtul la stabilirea drepturilor salariate cuvenite, așa cum acestea au rezultat din aplicarea Legii nr. 330/2009, a Legii nr. 285/2010, respectiv a Legii nr. 63/2011, prin raportare la Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, și plata diferențelor dintre drepturile salariate cuvenite și cele efectiv încasate, începând cu data de 01.09.2012 și până la data pronunțării hotărârii, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, corespunzător perioadei lucrate în unitatea de învățământ.

În motivarea cererii, s-a arătat că prin O.G. nr.15/2008 au fost reglementate creșteri salariale ale personalului din învățământ pentru anul 2008, iar actul normativ menționat a fost aprobat, cu modificări, prin Legea nr.221/27.10.2008. Principala modificare a vizat majorarea coeficientului de multiplicare de 1.000 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar la 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008, și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.

Deși, ulterior, Guvernul României a încercat în repetate rânduri modificarea O.G. nr. 15/2008, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse, O.G. nr. 15/2008 a rămas aplicabilă în condițiile în care a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008. Mai mult decât atât, aplicabilitatea Legii nr. 221/2008 pentru perioada 01.10._09 a fost confirmată și de înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3/2011 (publicată în Monitorul Oficial cu numărul 350 din data de 19 mai 2011): ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.

Prin acțiune s-a mai susținut că, împotriva unităților de învățământ preuniversitar din Județul C. au fost obținute și hotărâri judecătorești irevocabile, prin care acestea au fost obligate să aplice dispozițiile Legii nr. 221/2008.Ca urmare, este de necontestat faptul că, începând cu luna octombrie 2008 și până în luna decembrie 2009 inclusiv, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar s-a realizat în conformitate cu prevederile Legii 221/2008 - prin utilizarea coeficientului 1,000 în valoare de 400,00 lei

Cu privire la perioada 01.01._10, reclamanta a arătat că în luna ianuarie 2010 a intrat în vigoare a Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,iar pârâta ar fi trebuit să stabilească salariile personalului didactic în conformitate cu prevederile acestei noi legi de salarizare unitară. Potrivit dispozițiilor Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salarizarea membrilor de sindicat pe care îi reprezentă sindicatul trebuia să se mențină, ulterior datei de 1 ianuarie 2010, la nivelul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare în luna decembrie a anului 2009 (aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 221/2008 la 31 decembrie 2009 este confirmată tocmai de existența Deciziei I.C.C.J. nr. 3/2011). În plus, la data de 25.01.2010 Guvernul României a emis Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, ordonanță ce dispune:

Se apreciază că sintagma „salariul avut”, utilizată în cele două acte normative trebuie înțeleasă prin prisma prevederilor legale care reglementau modul de calcul și valoarea coeficienților de calcul ai salariilor la momentul decembrie 2009, ca punct de referință de Ia care pornește stabilirea salarizării pentru personalul salarizat din fonduri publice în anul 2010. Acest mod de calcul a fost confirmat prin hotărâri judecătorești irevocabile și, așa cum am mai arătat, prin Decizia nr. 3/2011 a înaltei Curți de Casație si Justiție. Așadar, legiuitorul a obligat angajatorii din sistemul bugetar, cu titlu de principiu al sistemului de salarizare, să asigure la stabilirea noii salarizări luarea în considerare a majorărilor stabilite prin lege în luna decembrie 2009. Astfel, în considerentele Deciziei nr. 877/28.06.2011, publicată în M.O. 706/06.10.2011, Curtea Constituțională statuează că: „prin decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor legii nr. 221/2008, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții si salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu legea nr. 221/2008, si nu cu ordonanța de urgentă a guvernului nr. 41/2009 ", iar instanțele de judecate au fost ținute de aceste considerente în pronunțarea soluțiilor vizând încadrarea personalului didactic de la data de 1 ianuarie 2010.

Pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ acest cadru legal este reprezentat de prevederile Legii 221/2008, în vigoare la acea dată, așa cum am demonstrat în cele argumentate mai sus. În consecință, în măsura în care în luna decembrie 2009 salariile personalului didactic și didactic auxiliar trebuiau calculate, conform legii, prin utilizarea coeficientului 1,000 în valoare de 400,00 Iei, acest coeficient trebuie utilizat și în anul 2010, în temeiul prevederilor Legii 330/2009, care stabilește în mod expres și imperativ obligativitatea menținerii salarizării avute la nivelul lunii decembrie 2009. Utilizarea valorii de 400,00 a coeficientului 1,000 se perpetuează așadar în anul 2010.

Cu privire la perioada 01.01._11, reclamanta a susținut că situația este identică pentru anul 2011, art.1 din Legea nr.285/2010, stabilind că salarizarea în anul 201 pornește de la salariile de referință stabilite în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și, implicit cu luarea în considerare și a prevederilor Legii nr.221/2008. Ori salariul în luna octombrie 2010 era stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/200, context in care, pentru personalul didactic si didactic auxiliar pe care îl reprezentăm, acesta trebuia stabilit prin raportarea la valoarea coeficientului 1,000 de 400.00 lei, conform Legii 221/2009.

Rezultă că diminuările și majorările produse cu privire Ia salariile reclamanților (diminuarea de 25% prevăzută de Legea 118/2010 și majorarea ulterioară de 15%) trebuia a fi aplicate unei baze de calcul consacrate prin lege la finalul anului 2009 și perpetuată apoi, în baza unor dispoziții legale, atât în anul 2010, cât și în anul 2011. Evident, acest calcul implica utilizarea coeficientului 1,000 în cuantum de 400,00 lei.

Referitor la perioada ulterioară datei de 13.05.2011, s-a arătat că, la data de 13.05.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011, care a diminuat salariile personalului didactic la nivelul salariilor din lunile ianuarie-martie 2008, cu ignorarea prevederile Legii. 221/2008, prin care, de Ia 01 octombrie 2008, se stabilise o majorare salariată de aprox. 34% și cu încălcarea principiului stabilit de Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010 care stabileau menținerea salariilor Ia nivelul cuvenit anterior intrării lor în vigoare. Reducerea salariilor s-a realizat intempestiv și în mod discriminatoriu - numai în sistemul de învățământ.

S-a învederat că sunt încălcate dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului, întrucât noțiunea de „bun" îmbracă, în situația de față, natura unui drept patrimonial, respectiv „orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică " (cauza Buchen contra Cehiei). Întrucât dreptul de a primi un salariu deja stabilit constituie un „drept de proprietate" în sensul Convenției și a Protocoalelor adiționale, reducerea cuantumului acestuia, prin diminuarea operată intempestiv de lege, echivalează cu o expropriere. Practica exproprierii sau a anulării parțiale a dreptului la salariu, cu efect definitiv, reprezintă violarea principiilor fundamentale și contravine măsurilor de acordare a asistenței financiare convenite cu Comisia Europeană.

Mai mult decât atât, prin adoptarea Legii nr. 63/2011, a fost încălcată și „speranța legitimă" a salariaților, întrucât, prin măsura dispusă, dreptul lor la o coerență și siguranță legislativă, în baza căreia să-și poată valorifica, păstra și apăra drepturile patrimoniale, devine iluzoriu.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 2297 din 3 octombrie 2014, Tribunalul C. a respins acțiunea formulată de reclamanta C. E., prin S. „Învățământului Preuniversitar FEN C.”, în contradictoriu cu pârâtul L. cu P. Sportiv „N. R.”, ca fiind nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Reclamanta este salariată a unității de învățământ pârâte, așa cum rezultă

din adeverința anexată cererii de chemare în judecată.

Prin prezenta acțiune se solicită obligarea instituției pârâte la stabilirea drepturilor salariale, așa cum au rezultat din aplicarea legii nr.330/2009, a legii nr.285/2010, respectiv a legii nr.63/2011 prin raportare la legea nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008 și plata diferențelor salariale cuvenite și cele efectiv încasate începând cu 01.09.2012.

Instanța a constatat că acțiunea este nefondată.

Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ a fost reglementată de dispozițiile Ordonanței de Guvern nr.15/2008, ale Legii nr.221/2008, ale Legii nr.330/2009, Legea nr.285/2010, Legea nr.63/2011 reglementează încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, Legea nr. 283 din 14 decembrie 2011, Ordonanță de Urgență nr. 84 din 12 decembrie 2012, Ordonanță de Urgență nr. 103 din 14 noiembrie 2013 .

Prin art.1 alin.(1) lit.”b” și „c” din OG.15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, în raport de care în anumite intervale de timp era asigurată o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.

Acest act normativ a fost aprobat - cu modificări - prin Legea nr.221/2008, fiind consacrată o majorare a coeficientului de multiplicare de 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.

Prin O.U.G. 136/2008 au fost modificate unele prevederi ale OG.15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, fiind reduse majorările salariale stabilite de puterea legislativă, prin lege.

Prin Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.Of.nr.804/2 decembrie 2008, instanța de contencios constituțional a statuat asupra neconcordanței OUG 136/2008 cu dispozițiile legii fundamentale.

În considerentele deciziei prin care s-a declarat neconstituționalitatea acestui act normativ s-a reținut că nu poate fi acceptată adoptarea unei ordonanțe de urgență numai în scopul de a contracara o măsură de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ.

Curtea Constituțională a reținut că ordonanța de urgență adoptată de executiv încalcă flagrant dispozițiile art.1 alin.(4), art.61 alin.(1), art. art.41, art.47 alin.(1), art.115 alin.(4) și(6) din Legea fundamentală.

Ulterior, Guvernul a emis o nouă ordonanță - OUG 151/2008, care are aceeași finalitate cu cea a ordonanței de urgență ce fusese declarată neconstituțională - OUG 136/2008, consacrând prin art. I pct.2 și 3, o reducere substanțială a majorărilor salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ, în temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a OG.15/2008.

Pentru identitate de rațiune și în considerarea argumentației cu soluția dispusă prin Decizia nr.1221/12 noiembrie 2008, Curtea Constituțională, prin Decizia nr.842/ 2 iunie 2009, publicată în M.Of.464/6 iulie 2009, a constatat neconstituționalitatea art.I pct.2 și 3 din OUG 151/2008.

Cum modificările aduse OG 15/2008, prin dispozițiile art.I pct.2 și 3 din OUG 151/2008 nu-și mai produc efectele, fiind suspendate de drept, conform art.31 alin.3, teza a II-a din Legea nr.47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare (OUG 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar, OUG 31/2009 și art.2 din OUG 41/2009), nu pot produce efecte.

Constatarea prin decizii succesive a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern la OG.15/2008, astfel cum fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, nu poate avea decât o singură finalitate - recunoașterea îndreptățirii personalului din învățământ la plata drepturilor salariale, astfel cum au fost consacrate prin OG.15/2008, în condițiile în care această ordonanță a fost aprobată prin lege.

O asemenea abordare este în acord cu prevederile constituționale consacrate de art.1 alin.(5), potrivit cu care „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”

Ulterior, în anul 2010, salarizarea personalului din învățământ - ca și a întregului personal plătit din fonduri publice - a fost cea prevăzută de Legea nr. 330/2009 și O.U.G. nr. 1/2009.

Potrivit art.30 alin.5 din Legea nr. 330/2009, „(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care de adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;

b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009”.

Conform art.5 alin.6 din O.U.G. nr. 1/2009, ,,Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31.12.2009 stabilite în conformitate cu prevederile4 Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 41/2009…”

Potrivit art.1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, „Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.”

Față de cele menționate mai sus, rezultă că în anul 2010 și subsecvent, începând cu 01.01.2011, salariile personalului didactic din învățământ trebuiau stabilite tot în raport de valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.

Astfel valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei trebuia avută în vedere până la data de 13.05.2011, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 privind salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar.

Având în vedere evoluția actelor normative incidente în materia salarizării personalului didactic sau auxiliar din învățământ, instanța a constatat că până la apariția Legii nr.63/2011 salariile acestuia au fost stabilite prin raportare la algoritmul de calcul stabilit prin legea nr.221/2008 preluat ulterior prin Legea nr.330/2009, OUG 1/2009, Legea nr.285/2010 .

Odată cu . Legii nr.63/2011, respectiv 13 mai 2011, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ se făcea conform art. 1, potrivit căruia „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.

2) Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz.

3) Indemnizațiile de conducere specifice sunt prevăzute în anexa nr. 4.

4) Sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum și metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute în anexa nr. 5.

5) Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de prezenta lege se calculează în funcție de salariile de încadrare prevăzute în anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa nr. 5, cu luarea în considerare a indemnizației de conducere prevăzută în anexa nr. 4, dacă este cazul.”

Instanța a constatat că Legea nr.63/2011 a stabilit astfel un algoritm propriu de calcul a drepturilor detaliat în anexele legii, fără a se mai face nicio raportare la cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru anul precedent, astfel cum se prevedea în legislația anterioară.

Reclamanta a apreciat că sunt încălcate dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului.

În soluționarea excepției de neconstituționalitate a Legii nr.63/2011, instanța de control constituțional, prin deciziile nr.291/2014, nr.31/2013 a avut în vedere aceste aspecte. Astfel, în considerentele acestei decizii Curtea Constituțională se precizează că „raportat la critica de neconstituționalitate cu privire la încălcarea normelor constituționale și convenționale privind proprietatea privată, formulată din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un "bun", Curtea, în acord cu jurisprudența instanței de contencios european al drepturilor omului, a subliniat distincția dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată (a se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94).

În aceste condiții, Curtea a reținut, în esență, că legea supusă controlului de constituționalitate stabilește drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare, așadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ca urmare, prevederile sale nu stabilesc o ingerință de tipul privării de proprietate.

Cât privește salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea a constatat că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul este cel în măsură să stabilească valoarea sumelor care urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).

De altfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).

Totodată, examinând legea criticată prin prisma exigențelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice și protecția așteptărilor legitime ale cetățenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate, câtă vreme Legea nr.63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reținut că drepturile câștigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituționalitate.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că este lipsită de temei critica privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, susținută de autorii excepției din perspectiva instituirii, prin prevederile legale criticate, a unei discriminări în cazul personalului didactic și didactic auxiliar, față de restul salariaților plătiți din fondurile publice.

Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite în situații care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalității (a se vedea, de exemplu, Decizia nr.17/12.01.2010).

În același sens, Curtea a reținut că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui (Decizia n.53/2002).

Aplicând aceste considerente de principiu în cauză, Curtea a constatat că, în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.

În acest context specific salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecințele modificărilor legislative și ale soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul național de învățământ. Se asigură astfel un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.

În aceste condiții, Curtea a reținut că situația obiectiv diferită a personalului didactic și didactic auxiliar justifică instituirea unui tratament juridic distinct în ceea ce privește salarizarea acestei categorii profesionale, fără ca aceasta să aibă semnificația încălcării principiului egalității în drepturi.”

La nivelul anului 2012, salarizarea personalului bugetar a fost reglementată prin Legea nr. 283 din 14 decembrie 2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.

Prin Ordonanță de Urgență nr. 84 din 12 decembrie 2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare s-a reglementat modalitatea de calcul a salariilor personalului didactic și auxiliar din învățământ .Astfel, conform art.1:” În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr.182/2012”

OUG nr. 103 din 14 noiembrie 2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, reprezintă actul normativ care reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014. Potrivit acestuia” În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr.63/2011, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”

Prin urmare, reclamanta nu este îndreptățită la stabilirea drepturilor salariale astfel cum au rezultat din aplicarea Legii nr.330/2009, a Legii nr.285/2010, dispoziții care prin apariția legii nr.63/2011 au fost abrogate astfel cum se prevede în art.6: „Orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă.”

Raportat la considerentele expuse, instanța a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal, a formulat apel reclamanta C. E. prin S. Liber „Învățământul Preuniversitar FEN C.” pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

La data de 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat O.G.nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.82/01.02.2008.

La data de 19.05.2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.350 Decizia nr.3/04 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care stabilește imperativ că: „dispozițiile O.G.nr.15/2008, așa cum a fost modificată prin legea nr.221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 01 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009”.

Ulterior, începând cu data de 01.01.2010 a intrat în vigoare legea nr.330/2009 – Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Conform dispozițiilor art.7 realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.

Prin decizia nr.877 din 28 iunie 2011, Curtea Constituțională a statuat imperative că: “prin Decizia nr.3 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.350 din 19 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009”.

Ulterior, prin decizia nr.11 pronunțată în dosarul 10/2012, publicată în Monitorul Oficial nr.734 din 31.10.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat soluția Curții Constituționale.

Începând cu luna ianuarie 2011 a intrat în vigoare o nouă lege unitară a personalului plătit din fonduri publice, respective legea nr.248/2010, iar drepturile salariale aferente anului 2011 au fost stabilite prin legea prin legea nr.285/2011. Conform dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2011: “(1) Începând cu 01 ianuarie 2011, cuantum brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%”.

În vederea aplicării prevederilor legii nr.285/2011, a fost publicat în Monitorul Oficial nr.48/19.01.2011, Ordinul 42/77 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Punctul II – Stabilirea salariilor lunare brute în anul 2011, prevede la lit.A că: “În anul 2011, salariile de bază nu vor fi determinate pe baza valorii de referință și a coeficienților de ierarhizare prevăzuți de Legea cadru nr.284/2010”.

Prin urmare și pentru perioada 01.01.2011 – 13.05.2011, în aplicarea prevederilor legilor de salarizare și a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.11/2012, instanțele de judecată au recunoscut prin hotărâri judecătorești irevocabile, dreptul cadrelor didactice și personalului didactic auxiliar de a beneficia de salariul în cuantumul reglementat prin Legea nr.221/2008.

Salarizarea 13.05.2011 – prezent

La data de 13 mai 2011 a intrat în vigoare Legea nr.63/2011, act normativ care a stabilit un nou sistem de salarizare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ.

Astfel, art.1 din Legea nr.63/2011: „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr.1, 2, 3a și 3b, după caz”.

Potrivit prevederilor art.2 alin.1 al anexei 5 a Legii nr.63/2011: „salariul brut al personalului didactic este compus din salariul de bază, la care se adaugă sporurile, indemnizațiile, precum și alte drepturi salariale prevăzute de lege”.

Acest act normativ a diminuat salariile personalului didactic la nivelul anterior intrării în vigoare a prevederilor Legii nr.221/2008. Astfel, prin acest act normativ au fost practic anulate salariile în cuantumul reglementat de prevederile Legii nr.221/2008, recunoscute prin hotărâri judecătorești irevocabile.

În egală măsură apreciază că în speță sunt incidente și dispozițiile art.20 alin.1 din Constituția României și implicit documentele internaționale ratificate de România sau la care România este parte – în speță art.1 al Protocolului nr.1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, care consacră dreptul persoanelor fizice la respectarea bunurilor sale.

Se impune a fi subliniat faptul că drepturile salariale fac parte din conținutul complex al dreptului la muncă, iar aceste drepturi intră în sfera dreptului la proprietate reglementat de art.1 al protocolului nr.1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, astfel așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează echilibrul just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr.1.

Prin urmare, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curții Constituționale și deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamanții trebuie să beneficieze de drepturi lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin O.G.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, fiind în caz contrar încălcată „speranța legitimă” a reclamanților.

În ceea ce privește anul 2012, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar și implicit a reclamanților, este aplicabilă Legea nr.283/2011 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art.11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, care la articolul unic, punctul 2 II prevede:

„II. Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:

Art.1 (1) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.

(3) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr.63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.

Or, în această situație raportat la prevederile deciziei RIL nr.11/2012, la prevederile din Legea nr.283/2011, precum/și la menținerea calității de cadru didactic/personal didactic auxiliar, apreciază că și în perioada 01.01.2012 – 31.12.2013, reclamanții trebuie să beneficieze de salariul în cuantumul reglementat de Legea nr.221/2008.

În ceea ce privește anul 2013, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar sunt aplicabile prevederile Ordonanței de Urgență nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative precum și unele măsuri fiscal bugetare, care face însă trimitere expresă la actul normativ citat la punctul 2:

„Art.2. Prevederile art.7 alin.1 din O.U.G.nr.19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr.182/2012 și ale art.1 alin.(4) și (5), art.2, 3, 4 alin.(1) și (2), art.6, 7, 9, 11, art.12 alin.(2) și art.13 ale art.II din O.U.G.80/2010 pentru completarea art.11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013”.

În anul 2014, salarizarea reclamanților s-a realizat prin prevederile O.U.G.nr.103/2013, care prin art.1 alin.4 prevede: „ În anul 2014 în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ se aplică prevederile Legii nr.263/2011”.

În consecință, este evident că, având în vedere argumentele prezentate anterior și raportat la menținerea calității de cadru didactic/personal didactic auxiliar, reclamanții trebuiau să beneficieze de drepturile salariale în cuantumul stabilit de Legea 221/2008 și recunoscut de instanțele de judecată.

Raportat la faptul că Legea nr.63/2011 a diminuat salariile personalului didactic la nivelul lunilor ianuarie-martie 2008, cu ignorarea prevederilor Legii nr.221/2008, care începând cu luna octombrie 2008 stabiliseră o majorare salarială de aproximativ 34%, apreciază că se află în prezența încălcării principiului stabilit de Legea nr.330/2009 și Legea nr.285/2010 care stabileau menținerea salariilor la nivelul cuvenit anterior intrării lor în vigoare.

Astfel, prin adoptarea Legii nr.63/2011 reclamanților le-a fost încălcată și „speranța legitimă”, întrucât prin măsura dispusă, dreptul acestora la o coerență și siguranță legislativă, în baza căruia să le poată valorifica, păstra și apăra drepturile patrimoniale, devine iluzoriu.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea apelului formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe cale de consecință, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Începând cu 13.05.2011 salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ a fost reglementată prin Legea nr. 63/2011.

Prin art. 1 al.(1) și (2) și Legea nr. 63/2011 se prevede:

-(1) „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.

- (2) „Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz”.

- Art. 2 al.(1): „Încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi.”

- Art.6: „Orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă”.

În consecință, prin Legea nr.62/2011 privind încadrarea și salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ s-au stabilit atât cuantumul brut al salariilor de încadrare cât și sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare, precum și metodologia de calcul al acestora.

Legea nr.63/2011 a făcut obiectul controlului de constituționalitate, astfel prin deciziile nr. 575/2011, nr.31/2013, nr. 291/2014 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 1 alin.(1) și (2), art. 2 alin.(1) și art. 6 din Legea privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ sunt constituționale.

Curtea Constituțională a reținut, în esență, că legea supusă controlului de constituționalitate stabilește drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării în vigoare, așadar pentru viitor, fără a afecta în nici un mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ca urmare, prevederile sale nu stabilesc o ingerință de tipul privării de proprietate.

Curtea a constatat că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu criticile economice și sociale extinse la un moment dat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul este cel măsură să stabilească valoarea sumelor care urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat.

Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).

Totodată, examinând legea criticată prin prisma exigențelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice și protecția așteptărilor legitime ale cetățenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate, câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat.

Curtea a constatat că este lipsită de temei critica privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, susținută de autorii excepției din perspectiva instituirii, prin prevederile legale criticate, a unei discriminări în cazul personalului didactic și didactic auxiliar, față de restul salariaților plătiți din fondurile publice.

Curtea a reținut că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002).

Curtea a constatat că, în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.

Prin decizia din 06 decembrie 2011 în cauzele conexe Mihăieși contra României și S. contra României Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că prevederile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu garantează dreptul unei persoane de a continua să primească un salariu într-un anumit cuantum, că statul are dreptul de a stabili remunerația din buget pentru angajații săi și poate suspenda sau înceta plata anumitor drepturi prin modificări legislative și că o valoare patrimonială în sensul art.1 din Protocolul 1 la Convenție decât dacă are o bază suficientă în dreptul intern.

Curtea Europeană a mai reținut că autoritățile naționale sunt mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a determina ceea ce este de utilitate publică, iar o intervenție legislativă care urmărește reformarea sectorului economic pentru motive de justiție socială sau pentru corectarea deficiențelor unei legi anterioare în interes public respectă justul echilibru între interesele existente din perspectiva art.1 din Protocolul 1 la Convenție.

În consecință, începând cu data de 13.05.2011 a fost instituit un nou mod de calcul al salariului cuvenit personalului didactic și didactic auxiliar care nu mai depindea de salariul de bază aflat în plată la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011, astfel că majorările salariale reglementate de Legea nr. 221/2008 nu mai subzistă noii reglementări.

În ceea ce privește anul 2012 prin Legea nr. 283/14.12.2011 privind aprobarea O.U.G. nr.80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar - s-a prevăzut prin art. 1 alin.(3): „În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

- alin.(4): „Începând cu luna ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.”

În ceea ce privește anul 2013 prin O.U.G. nr.84/2012, privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum unele măsuri fiscal-bugetare - s-a prevăzut prin art. 1: „În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3 - 5 din O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012”.

- art. 2: „Prevederile art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013”.

În ceea ce privește anul 2014, prin art. 1 alin.(3) din O.U.G. nr.103/2013 s-a prevăzut: „În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”

- alin.(4): În anul 2014, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.”

Prin urmare, atâta timp cât prin art. 6 fin Legea nr. 63/2011 s-au abrogat orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor personalului didactic și didactic auxiliar, cererea reclamanților ca drepturile salariale să fie calculate tot prin raportare la algoritmul de calcul stabilit prin Legea nr. 221/2008 apare – ca nefondată.

Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 al.1 C.pr.civ., Curtea a respins apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă C. E., reprezentată prin S. „Învățământului Preuniversitar FEN C.”, cu sediul în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.2297 din 3.10.2014, pronunțată de Tribunalul C.-Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. SPORTIV „N. R.”, cu sediul în C., .. 2, județul C., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 5.05.2015.

Președinte, Judecător,

J. Z. M. S.-S.

Grefier,

M. G.

Jud. fond – R.I.S.

Red.dec.-jud. J.Z./25.05.2015

Thred.gref.G.M./4ex./27.05.2015

Emis 2 comunicări/2.06.2015

← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 62/2015....		Pretentii. Decizia nr. 315/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA →

Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 276/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 276/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA