Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3/2016. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2016 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 3/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.3/AS
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2016
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - J. Z.
Judecător - M. S. S.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.1987 din data de 04 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă N. C. – cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat B. I. C. – cu sediul în municipiul C., . nr.2B, ., ., având ca obiect – contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata reclamantă – avocat B. I. C. – în baza împuternicirii avocațiale Seria_/27.03.2015 emisă de Baroul C. și aflată la fila nr.8 – dosar fond, lipsind apelanta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebat fiind, în conformitate cu art. 390 Cod procedură civilă, dacă mai sunt chestiuni prealabile dezbaterilor în fond de discutat sau excepții de invocat, intimata reclamantă prin apărătorul său arată că nu mai are excepții de invocat sau chestiuni prealabile de adus în discuție și solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei pentru dezbateri.
Curtea, socotindu-se lămurită în conformitate cu prevederile art.392 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat B. I. C., apărător al intimatei reclamante având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de prima instanță.
Curtea rămâne în pronunțare asupra apelului civil promovat în cauză.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de pârâta C. Județeană de Pensii C., constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 2308/16.12.2014, Tribunalul C., secția I civilă, a admis cererea formulată la 9.04.2015 de reclamanta N. C. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C., a anulat decizia pârâtei C. Județeană de Pensii C. nr._/16.03.2015, a obligat-o pe aceasta să emită reclamantei o nouă decizie de pensionare pentru limită de vârstă, cu luarea în considerare a adeverinței nr. 288/2353/2.03.2015 eliberată de ., precum și la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1240 lei, reprezentând onorariu avocat.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/16.03.2015 (fila 28), pârâta a dispus acordarea pensiei pentru limită de vârstă, reținând însă că veniturile brute din adeverința nr. 288/2353/2.03.2015 nu au fost fructificate.
În principiu, legalitatea și temeinicia adeverințelor prin care se atestă condițiile de muncă și veniturile obținute de salariați nu pot fi cenzurate de casele de pensii, persoanele care le-au eliberat purtând răspunderea pentru corectitudinea datelor. Înlăturarea unor astfel de adeverințe de la aplicare în procesul de stabilire a drepturilor de pensie nu poate fi posibilă decât cel mult în cazul unor inadvertențe evidente.
Adeverința nr. 288/2353/2.03.2015 eliberată de . cuprinde salariile brute obținute de reclamant în perioada perioada 1990 – 31.03.2001, pentru care angajatorul a virat contribuția la bugetul de asigurări sociale de stat.
Prin Decizia nr. 19/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite s-a stabilit că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Prin urmare, urmează a fi valorificate întotdeauna salariile totale, care includ sporurile cu caracter permanent care, dupa data de 1 aprilie 1992, au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare si care sunt înscrise în carnetul de munca sau sunt dovedite cu adeverinte eliberate de unitati, conform legislatiei în vigoare – determinant fiind însă, potrivit deciziei în interesul legii citate, ca pentru sporurile luate în considerare să fi fost achitată contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Or în cuprinsul adeverinței este menționat expres că unitatea a reținut și a virat cota de asigurări sociale la bugetul asigurărilor sociale de stat, prin urmare se impune valorificarea acestora în procesul de stabilire a drepturilor de pensie.
Pentru considerentele arătate, apreciind cererea întemeiată, va anula decizia nr._/16.03.2015 și va obliga pârâta C. Județeană de Pensii C. să emită reclamantei o nouă decizie de pensionare pentru limită de vârstă, cu luarea în considerare a adeverinței nr. 288/2353/2.03.2015 eliberată de ..
Având în vedere prevederile art. 453 C.pr.civ., va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1240 lei, reprezentând onorariu avocat.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta C. Județeană de Pensii C., solicitând schimbarea în tot a acesteia în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea cererii de apel, pârâta a arătat că veniturile care fac obiectul acțiunii nu constituie sporuri cu caracter permanent conform Anexei nr. 15 a HG nr. 257/2011. De asemenea, veniturile brute nu pot fi valorificate, potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010. Cheltuielile de judecată acordate sunt excesive, urmând a fi reduse potrivit art. 451 alin. 2 C. proc. civ.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
2. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza apelului:
1. Potrivit adeverinței nr. 288/2353/2.03.2015 emisă de ., reclamanta a obținut venituri salariale brute în perioada ianuarie 1990 – martie 2001.
Potrivit art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1, se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Prin decizia ÎCCJ în interesul legii nr. 19/2012, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 3307 alin. 4 C. proc. civ., s-a stabilit că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
În cuprinsul adeverinței în cauză este menționat expres că unitatea a reținut și a virat cota de asigurări sociale la bugetul asigurărilor sociale de stat „și la aceste salarii”.
Prin urmare, intimata reclamantă este îndreptățit la valorificarea adeverinței mai sus menționate, aplicându-se principiul contributivității prevăzut de art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010.
2. În ceea ce privește faptul că adeverința care face obiectul cauzei atestă pentru întreaga perioadă veniturile sub forma unor sume brute, se reține că art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 prevede că, „la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.”
Această distincție are ca obiectiv facilitatea preluării de către casele de pensii a datelor din carnetele de muncă, pornind de la realitatea consemnării în acestea a veniturilor nete în perioada 1.07.1977 – 1.01.1991. Aceasta nu înseamnă însă că, pentru această perioadă a fost modificat modul de calcul al punctajului anual prevăzut de art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, potrivit căruia „punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S.”. O dispoziție similară a fost prevăzută și de art. 78 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, text la care s-a raportat chiar și art. 2 din OUG nr. 4/2005 în vederea recalculării pensiilor stabilite până la 1.04.2001, în baza Legii nr. 3/1977.
Astfel, la calcularea punctajului lunar și apoi anual și mediu anual, în aplicarea principiului contributivității, se pornește întotdeauna, în principiu, de la venitul brut, asupra căruia a fost calculată contribuția la fondul de asigurări sociale de stat. Pentru perioada 1.07.1977 – 1.01.1991, reflectată în carnetele de muncă sub forma veniturilor nete, legiuitorul a prevăzut la art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 un mecanism de informare a destinatarilor legii în scopul de a se evita un eventual refuz de valorificare a datelor privind veniturile nete înscrise în carnetele de muncă, fără însă ca prin aceasta să se ajungă la trunchierea principiului contributivității și la diminuarea nejustificată a punctajelor lunare.
Așa fiind, legiuitorul a prevăzut, cu titlu excepțional pentru perioada amintită, obligația caselor de pensii de a calcula punctajele lunare pornind de la veniturile nete înscrise în carnete de muncă, însă cu respectarea și în acest caz a art. 96 alin. 2 din lege, ceea ce presupune în acest caz raportarea veniturilor nete realizate la venitul mediu net, punctajul lunar fiind același cu cel rezultat din determinarea pe baza veniturilor nete a celor brute, urmată de efectuarea raportului prevăzut de acest text de lege dintre veniturile brute și câștigul salarial mediu brut lunar.
Un argument suplimentar în acest sens este și că în Anexa nr. 7 a Legii nr. 263/2010 sunt prevăzute salariile medii anuale atât brute, cât și nete. Or menționarea inclusiv a salariilor medii brute dovedește că legiuitorul nu a intenționat să excludă raportarea veniturilor brute realizate la salariile medii brute, potrivit art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, ci doar să faciliteze calculul punctajelor lunare atunci când singurele date disponibile cuprind veniturile nete, caz în care raportarea acestora se face la salariile medii nete.
În concluzie, utilizarea la stabilirea punctajelor lunare a veniturilor nete realizate în perioada 1.07.1977 – 1.01.1991 presupune preluarea datelor corespunzătoare din carnetele de muncă, dar aceasta nu împiedică utilizarea veniturilor brute odată ce acestea sunt cunoscute, cum se întâmplă în cazul în care pensionarul este în măsură să prezinte o adeverință din care să rezulte aceste venituri brute, cum a făcut reclamanta din cauza de față, care a prezentat adeverința nr. 288/2353/2.03.2015 emisă de ..
3. Potrivit art. 451 alin. 1 teza I C. proc. civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Reducerea onorariilor avocaților în condițiile art. 451 alin. 2 C. proc. civ. are în vedere ipoteza unui abuz de drept al părții care câștigă procesul, care tinde să pună în sarcina celeilalte părți o obligație care vădit nu reflectă valoarea procesului și/sau volumul de muncă al avocatului. Partea este liberă să plătească avocatului orice sumă cu titlu de onorariu, însă aceasta poate fi pusă în sarcina părții adverse doar până la limita exercitării abuzive a acestui drept, întrucât, potrivit art. 12 alin. 1 C. proc. civ., drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți.
Raportat la datele speței, la volumul de muncă al avocatului intimatei, la numărul de termene și la valoarea litigiului, precum și la dificultatea relativ medie a acestuia, dar necesitând o anume specializare și documentare față de specificul materiei juridice incidente (dreptul securității sociale), curtea constată, recunoscând o marjă de apreciere legitimă a părților în vederea asigurării unei apărări de calitate, că prima instanță a procedat corect nereducând din oficiu onorariul de 1.240 lei al avocatului reclamantei, din care 240 lei reprezintă TVA.
Reducerea onorariului de avocat dincolo de limitele marjei de apreciere a părții în condiții de bună-credință ar conduce la încălcarea dreptului acesteia la recuperarea cheltuielilor de judecată prevăzut de art. 453 alin. 1 C. proc. civ., ceea ce nu poate fi admis.
Suma de 1.240 lei plătită de reclamantă cu titlu de onorariu de avocat nu este una exagerată în raport cu obiectul și complexitatea cauzei și nici cu munca prestată de avocat, a cărei importanță și valoare, după cum nu pot fi supraapreciate, nu pot fi nici subapreciate.
Constatând astfel, în limitele învestirii prin cererea de apel, că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și a făcut o corectă aplicare a legii, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, în baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge apelul formulat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.1987 din data de 04 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă N. C. – cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat B. I. C. – cu sediul în municipiul C., . nr.2B, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2016.
Președinte, Judecător,
J. Z. M. S. S.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – C.B.
Red.dec.Jud.M.S.S./4 ex.
Data:18.01.2016
Emis comunicări - 2/21.01.2016
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 29/2016. Curtea... | Recalculare pensie. Decizia nr. 9/2016. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
