Recalculare pensie. Decizia nr. 9/2016. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2016 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 9/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.9/AS
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2016
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - J. Z.
Judecător - M. S. S.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA – cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea împotriva sentinței civile nr.1088 din data de 01 iulie 2015, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant L. Ș. – cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat S. V. – cu sediul în municipiul Tulcea, ., ., județul Tulcea, având ca obiect – recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, învederează că ambele părți au solicitat judecata apelului în lipsă, conform art.223 alin.3 Cod procedură civilă, iar intimatul reclamant, prin apărător, a depus concluzii scrise.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.223 Cod procedură civilă.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea, constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 1088/1.07.2015, Tribunalul C., secția I civilă, a admis cererea formulată la 6.04.2015 de reclamantul L. Ș. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea, pe care a obligat-o să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, cu includerea în baza de calcul a veniturilor brute, conform adeverinței nr. 1588/15.12.2014, emisă de S.C. ”Vimetco Alum” S.A. Tulcea, cu acordarea drepturilor începând cu data de 01.02.2015, precum și la plata către reclamant a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 05 ianuarie 2015 prin cererea înregistrată sub nr.1, reclamantul a solicitat Casei Județene de Pensii Tulcea recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor din adeverința nr. 1588/15.12.2015 emisă de S.C. Vimetco Alum S.A. Tulcea.
Pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea a emis decizia nr._/16.01.2015, fără a valorifica veniturile cuprinse în adeverința nr. 1588/15.12.2014 emisă de S.C. Vimetco Alum S.A. Tulcea, întrucât, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioade anterioare datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare în carnetul de muncă, potrivit prevederilor art.165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 și nu sunt sporuri cu caracter permanent prevăzute în Anexa 15 din Normele de aplicare a aceleiași legi.
Împotriva deciziei sus-menționate reclamantul a formulat contestație, aceasta fiind înaintată Comisiei Centrale de Contestații din cadrul C.N.P.P, de către C. Județeană de Pensii Tulcea, cu adresa nr. 6428/16.02.2015. Până la data pronunțării acestei hotărâri, entitatea sus-menționată nu a soluționat contestația reclamantului.
Din adeverința nr. 1588/15.12.2014 emisă de S.C. ”Vimetco Alum” S.A. Tulcea, rezultă câștigul brut lunar realizat de către reclamant în perioada aprilie 1978-decembrie 1978, ianuarie 1979-decembrie 1984, iulie 1986-noiembrie 1986 și ianuarie 1987-martie 2001, adeverința fiind detaliată în Anexa la adresa nr.920/26.06.2015, depusă la dosar de către S.C. „Vimetco Alum” S.A.Tulcea la solicitarea instanței (filele 31-37).
În aceeași adeverință s-a menționat că unitatea a calculat și virat CAS la fondul de salarii și s-a contribuit pentru pensie suplimentară la salariul tarifar de încadrare și sporurile cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile legislative în vigoare la data respectivă, aspecte precizate de altfel și în sus-precizata adresă și în anexa la aceasta.
Inițial, Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat, prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajatori și se calcula prin raportare la venitul brut realizat.
Conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 „unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă.”
Totodată, potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
În același timp, dispozițiile art. 10 din același act normativ, prevedeau că baza de calcul a pensiei o constituie retribuția tarifară.
Obligația plății unei contribuții de asigurări sociale a salariaților în funcție de câștigul salarial brut al acestora a fost menținută și prin dispozițiile art.2 pct.1 din Legea nr. 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, prin care au fost modificate o . prevederi din Decretul nr.389/1972 și conform cărora "Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat, astfel: „35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa I de muncă; 30% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a II-a de muncă; 25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați; 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puțin decât salariul minim brut pe țară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, handicapaților și a copiilor.”
Ulterior, potrivit dispozițiilor art. 2 lit.e din Legea Nr. 19/2000 și art. 2 lit. c și d din Legea Nr. 263/2010, s-a stabilit că sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: „e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu al contributivității care a guvernat organizarea și funcționarea sistemului de pensii și în perioada 1966-2000, chiar dacă nu a beneficiat de o reglementare expresă, a cunoscut o mai mare dezvoltare sub imperiul Legii nr.19/2000 care stipulează prin art. 78 alin 1 că „ numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice”.
Conform prevederilor art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, prin sintagma „venit brut realizat lunar” se înțelege „ venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază; b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare; c) sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților”.
La data de 10 decembrie 2012 ÎCCJ a pronunțat decizia cu nr. 19 în recurs în interesul legii statuând că „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
Instanța supremă a reținut în motivarea acestei decizii că, aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioadele anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverință, conform legislației în vigoare, și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
În concluzie, instanța reține că, în speță, ceea ce interesează este faptul că statul a încasat, în perioada derulării raporturilor de muncă, contribuțiile de asigurări sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatorului iar acum revine asiguraților dreptul să primească o contraprestație corespunzătoare din partea acestuia pentru a exista un echilibru al raporturilor juridice dintre părți.
În același timp, se apreciază că trebuie acordată prevalență dispozițiilor legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, întrucât soluția contrară ar presupune încălcarea principiului cu consecința că, pe de o parte nu s-ar fi realizat scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Lg. Nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Practica Curții Supreme a Drepturilor Omului de la Strasburg și Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxembourg a statuat că pensia constituie un drept patrimonial, iar neacordarea sau diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere.
În conformitate cu art. 14 din aceeași Convenție, pentru interzicerea discriminării și art. 1 din Protocolul 1 referitor la protecția proprietății, Curtea Europeană a reținut că „ noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate” ( cauza Buchen versus Cehia ).
În același sens, în cauza Gaygusuz versus Austria (1996), Curtea a decis că” pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO și se constată o discriminare în sensul articolului 14 dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantului”.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că „dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, ( Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
Rezultă astfel că, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate veniturile de natură salarială pentru care angajatorul sau angajatul au plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Față de toate aceste aspecte, rezultă că reclamanta a dovedit pretențiile sale precizate în adeverința anterior menționată, astfel încât instanța, în temeiul art.153 lit. g coroborat cu art. 156 din Legea Nr. 263/2010, a admis acțiunea.
D. consecință, a fost obligată pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea, să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, cu includerea în baza de calcul a veniturilor brute, conform adeverinței nr. 1588/15.12.2014, emisă de S.C.”Vimetco Alum” S.A. Tulcea, cu acordarea drepturilor începând cu data de 01.02.2015.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 453 al.1 din N.C.P.C., a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea.
În motivarea cererii de apel, pârâta a arătat că veniturile care fac obiectul acțiunii nu constituie sporuri cu caracter permanent conform Anexei nr. 15 a HG nr. 257/2011. De asemenea, veniturile brute nu pot fi valorificate, potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010.
2. Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, invocând incidența principiului contributivității.
3. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza apelului:
1. Face obiectul cauzei valorificare adeverinței nr. 1588/5.12.2014 eliberată de ., care atestă veniturile brute obținute de intimat în perioada aprilie 1978 – martie 2001.
Pentru respectarea principiului contributivității, sumele care se iau în calcul la stabilirea pensiilor sunt cele care reprezintă baza de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Pentru perioada anterioară datei de 1.04.2001, dovada veniturilor care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, calculată global asupra fondului de salarii al angajatorului, se face cu carnetul de muncă ori cu adeverințe eliberate de foștii angajatori sau de deținătorii arhivelor acestora. În acest sens, art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 prevede că, „la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1, se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.”
Prin decizia ÎCCJ în interesul legii nr. 19/2012, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 3307 alin. 4 C. proc. civ. vechi și art. 517 alin. 3 C. proc. civ. nou, s-a stabilit că „principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.”
Rezultă astfel că simpla informație că salariatul a beneficiat de plata unui anume venit nu este suficientă pentru a considera că acest venit a constituit în întregime baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, chiar dacă această contribuție se plătea de către angajator asupra fondului de salarii. Pentru a se asigura respectarea principiului contributivității, mai ales că veniturile brute sau totale reprezintă valori al căror conținut nu este explicat în detaliu cuprinsul adeverinței, este necesar ca în aceasta să se indice fie că asupra tuturor sumelor menționate în cuprinsul lor s-au calculat și s-au plătit contribuții de asigurări sociale, fie pentru care dintre aceste sume s-au calculat și s-au virat aceste contribuții.
De aceea, nu pot fi acceptate exprimări evazive precum că într-o anumită perioadă s-a plătit contribuția conform legii ori că angajatorul și-a îndeplinit obligațiile legale. Adeverința este menită să facă dovada contribuției la fondul de asigurări sociale, nu numai într-o anumită perioadă, dar asupra unui anumit cuantum declarat al venitului, beneficiind de prezumția de validitate prin asumarea răspunderii emitentului pentru datele înscrise, motiv pentru care aceste date trebuie să fie clare inclusiv în ceea ce privește legătura dintre sumele menționate și plata contribuției de asigurări sociale.
2. Potrivit adeverinței care face obiectul prezentei cauze, contribuția de asigurări sociale datorată de către angajator a fost calculată și virată „la fondul de salarii și s-a constituit la fondul pentru pensie suplimentară la salariul tarifar de încadrare și sporurile cu caracter permanent”. Se constată că nu se arată explicit că a fost plătită contribuția de asigurări sociale aferentă sumelor menționate în cuprinsul adeverinței, care exprimă în mod global salariul tarifar la timp efectiv lucrat, spor de vechime, ore suplimentare, prime, acord global și alte adaosuri. Dintre acestea, sumele plătite pentru ore suplimentare și cu atât mai mult cele intitulate „alte adaosuri” nu constituie sporuri cu caracter permanent.
Pentru ca asemenea sume să poată fi luate în calcul la stabilirea pensiei, este necesar să se specifice expres în cuprinsul adeverinței, ca urmare a asumării în acest sens a răspunderii angajatorului pentru veridicitatea faptului atestat, că s-a calculat și virat contribuția de asigurări sociale și asupra acestora. Mențiunea din speță referitoare în mod generic la fondul de salarii, respectiv la sporurile cu caracter permanent, nu este de natură să ateste că asupra tuturor sumelor menționate în adeverință, dintre care fac parte și „alte adaosuri” despre care nu se precizează nimic concret, s-ar și calculat și virat contribuții de asigurări sociale.
Nu este misiunea caselor teritoriale de pensii și nici a instanțelor de judecată să presupună că angajatorii au plătit contribuțiile de asigurări sociale asupra tuturor acelor sume menționate în adeverințe, în condițiile în care angajatorii înșiși s-au eschivat de la a afirma acest lucru. Câtă vreme dovedirea veniturilor care exced celor înscrise în carnetul de muncă se face cu adeverințe, sarcina probei că acele venituri înscrise în adeverințe au făcut obiectul impunerii prin plata contribuției de asigurări sociale revine asiguratului sau, după caz, pensionarului, care, în caz de refuz al fostului angajator ori al deținătorului arhivei acestuia, îl poate determina pe acesta să îi elibereze o adeverință care să prezinte conținut util în procesul de stabilire sau de recalculare a pensiei inclusiv pe calea unei acțiuni în justiție. Acest caracter util depinde în mod esențial de precizarea clară că angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale calculată asupra tuturor sumelor menționate în adeverință ori de precizarea care sunt acele sume asupra cărora a calculat și apoi a plătit această contribuție.
Numai în condițiile unei mențiuni clare în cuprinsul adeverinței că s-a calculat și s-a virat contribuția de asigurări sociale asupra tuturor sumelor menționate acolo ori a sumelor asupra cărora s-a calculat și s-a plătit această contribuție, pensia se stabilește potrivit principiului contributivității, adică în raport de veniturile asupra cărora s-a calculat și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Rezultă astfel că intimata nu a săvârșit nicio eroare în procesul de stabilire a pensiei, refuzând valorificarea veniturilor brute din cuprinsul adeverinței nr. 1588/5.12.2014 eliberată de ..
În aceste condiții, soluția primei instanțe se dovedește nelegală și netemeinică, motiv pentru care curtea, în baza art. 480 alin. 2 C. proc. civ., va admite apelul formulat de pârâtă și va schimba în tot sentința apelată în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA – cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea împotriva sentinței civile nr.1088 din data de 01 iulie 2015, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant L. Ș. – cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat S. V. – cu sediul în municipiul Tulcea, ., ., județul Tulcea.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2016.
Președinte, Judecător,
J. Z. M. S. S.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – Șt.R.
Red.dec.Jud..S.S./5 ex.
Data:18.01.2016
Emis comunicări - 2/21.01.2016
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3/2016. Curtea... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 30/2016. Curtea... → |
|---|
