Obligaţie de a face. Decizia nr. 48/2016. Curtea de Apel CONSTANŢA

Decizia nr. 48/2016 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 48/2016

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.48/AS

Ședința publică din 02 Februarie 2016

Complet specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale

PREȘEDINTE M. B.

Judecător R. A.

Grefier D. R.

S-au luat în examinare apelurile civile formulate de apelanta pârâtă C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, cu sediul în București, ..3, sector 4 și apelantul reclamant C. N., domiciliat în C., ., ..2, județul C., împotriva sentinței civile nr. 1710 din 29 iulie 2015 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul reclamant C. N. personal, lipsind apelanta pârâtă C. de P. Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

Procedura este legal îndeplinită conform art.155 și urm. cod pr.civilă.

Apelurile au fost declarate în termen, motivate și sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.

După referatul grefierului de ședință:

Apelantul reclamant depune la dosar concluzii scrise cu privire la cele două apeluri, precum și practică judiciară. Susține că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus, apreciind cauza în stare de judecată.

Instanța luând act de susținerile apelantului reclamant, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor de față.

Având cuvântul apelantul reclamant solicită respingerea apelului formulat de apelanta pârâtă ca nefondat, iar în ce privește apelul său, solicită admiterea, modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul obligării pârâtei la plata drepturilor de pensie revizuite începând cu data de 21.01.2012, pentru motivele expuse pe larg în concluziile scrise depuse la dosar.

Instanța rămâne în pronunțare asupra apelurilor de față.

CURTEA :

Cu privire la apelurile civile de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul C. N. a chemat în judecată pe pârâta C. Sectorială de P. din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei, cu luarea în calcul și a sumelor rezultate din adresa nr._/CT/09.01.2015 emisă de I.P.J C..

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

Pe această cale, pârâta a învederat că nu poate valorifica la pensie decât sumele cu privire la care unitatea angajatoare certifică prin adeverință faptul că au fost încasate efectiv, conform statelor de plată sau a altor documente cu aceeași valoare. Or, prin adeverința invocată de reclamant, nu se atestă achitarea efectivă a recompenselor.

Prin sentința civilă nr. 1710/29.07.2015, Tribunalul C. a admis în parte cererea reclamantului și a obligat pârâta să emită o decizie de revizuire a pensiei reclamantului, cu luarea în considerare a recompenselor menționate în adeverința nr._/CT/09.01.2015, emisă de I.P.J. C., începând cu data de 01.02.2015. A respins pretențiile anterioare datei de 01.02.2015 ca nefondate și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:

Reclamantul este beneficiarul unei foste pensii speciale, recalculate în temeiul Legii 119/2010 și ulterior revizuite în temeiul OUG 1/2011. În vederea stabilirii punctajului mediu anual pe baza tuturor veniturilor realizate în timpul activității profesionale, reclamantul a depus la dosarul administrativ adeverința nr._/CT/09.01.2015 emisă de IPJ C., solicitând valorificarea veniturilor încasate cu titlu de recompense în perioada 31.12._94.

Fără a emite o decizie prin care să soluționeze cererea reclamantului, C. de pensii a răspuns acestuia prin adresa nr._/28.01.2015, prin care a precizat că adeverința emisă de IPJ nu poate fi avută în vedere la revizuirea pensiei în temeiul art. 2 din OUG 1/2011, întrucât nu atestă faptul că respectivele recompense au fost achitate. În acest sens, pârâta a apreciat că singurele documente care fac dovada plății acestor venituri o constituie statele de plată, iar în cazul reclamantului, recompensele înscrise în adeverința emisă de IPJ C. au rezultat din documente de evidență existente în arhiva Serviciului Resurse Umane.

Prin cererea de față, reclamantul a criticat tocmai acest refuz al pârâtei de valorificare la pensie a sumelor de bani încasate cu titlu de recompense și rezultate din adeverința nr._/CT/09.01.2015 emisă de IPJ C..

Din examinarea adeverinței menționate, rezultă că pe această cale fostul angajator a comunicat sumele de bani cu care a fost recompensat reclamantul, menționând în mod expres că relațiile au rezultat din dosarul de personal existent în arhiva unității.

Prin urmare, fostul angajator a identificat în propria arhivă documente pe baza cărora a stabilit încasarea de către reclamant a unor recompense, al căror cuantum a și fost determinat în concret, dar pârâta a apreciat că în lipsa statelor de plată nu poate include aceste recompense în categoria veniturilor lunare individuale, avute în vedere la recalcularea pensiei.

Potrivit art. 1 din OUG 1/2011, revizuirea fostelor pensii militare de stat, precum și a celor ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor s-a realizat pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari, acte identificate și transmise la casele de pensii sectoriale de către instituțiile din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul pensiei și-a desfășurat activitatea.

Art. 2 alin.1 din același act normativ, a permis totodată și pensionarilor din categoriile anterior menționate, să solicite revizuirea pensiei, pe baza actelor doveditoare din care să rezulte alte date și elemente decât cele avute în vedere la recalculare/revizuire.

Trebuie observat că în cuprinsul OUG 1/2011 nu există o definiție a noțiunii de acte doveditoare ale veniturilor lunare și nici măcar o exemplificare a categoriilor de înscrisuri care se pot încadra în sfera celor avute în vedere de legiuitor. Ceea ce se enumeră exemplificativ, la art. 8 din Anexa nr. 3 al OUG 1/2011, privind Metodologia de calcul aplicabilă la revizuirea pensiei, sunt categoriile de venituri brute sau nete, realizate lunar și care se utilizează la calculul punctajului lunar.

Or, față de exprimarea generică a textelor anterior enunțate, singura concluzie care se impune este aceea a recunoașterii forței probante, din perspectiva dovedirii veniturilor avute în vedere la stabilirea pensiei, pentru orice înscris care atestă încasarea unor venituri din categoria celor enumerate de art. 8 din Anexa nr. 3 la OUG 1/2011.

Prin urmare, adeverința nr._/CT/09.01.2015 emisă de IPJ C. are natura juridică a unei adeverințe ce atestă plata unor sume de bani către reclamant, cu titlu de recompense acordate periodic, mențiunile fostului angajator având la bază documente aflate în dosarul de personal al reclamantului. Considerațiile Casei de pensii legate de neindicarea acestor sume în statele de plată aferente perioadelor în discuție, sunt lipsite de relevanță sub aspectul puterii doveditoare a adeverinței, fiind oricum în contradicție cu cele menționate în partea introductivă a adeverinței, care se constituie într-o confirmare a recompensării reclamantului cu sume de bani indicate în concret, fiind totodată individualizat și momentul plății.

Odată stabilit caracterul acestei adrese depuse de reclamant la dosarul administrativ, trebuie subliniat și faptul că veniturile confirmate de IPJ C. se înscriu în categoria celor care trebuie luate în calcul la revizuirea pensiei, potrivit art. 8 alin.1 lit.c din Anexa nr. 3 la OUG 1/2011.

Pentru toate aceste motive, instanța a apreciat că reclamantul este îndreptăți la revizuirea pensiei cu luarea în considerare a recompenselor menționate în adeverința nr._/CT/09.01.2015, emisă de I.P.J C., astfel că a admis acțiunea și a obligat pârâta să emită o decizie de revizuire a pensiei în sensul celor menționate.

În temeiul art. 2 alin.2 lit.b din OUG 1/2011, față de împrejurarea că actele doveditoare au fost depuse la casa de pensii după data de 1 ianuarie 2014, respectiv la data de 21.01.2015, drepturile de pensie revizuite urmează a fi stabilite de pârâtă începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care cererea a fost depusă la casa de pensii, în concret din data de 01.02.2015.

Pe cale de consecință, pretențiile reclamantului anterioare acestei date, au fost respinse ca nefondate.

Potrivit art. 453 C.proc.civ., în măsura admiterii cererii, pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu avocat ales. Împotriva acestei sentințe a declarat apel atât reclamantul cât și pârâtă.

I. Apelantul reclamant C. N. a criticat sentința civilă nr. 1710/2015 pronunțată de Tribunalul C. pentru faptul că s-a respins cererea acestuia de a obliga pârâta la plata diferențelor de pensie retroactiv pe o perioadă de 3 ani anterioară înregistrării cererii de revizuire .

Apelantul face referire la dispozițiile art. 1 din OUG nr. 1/2011 care arată că :”Pensiile prevăzute la art.1 lit.a și b din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul brut pe economie se revizuiesc din oficiu, cel mai târziu până la 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari”.

La alin. 2 din același articol se prevede că :”obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin.1 revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea”.

La alin.3 din același articol se prevede expres că instituțiile la care s-a referit au obligația să transmită datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011.

Față de aceste prevederi legale, hotărârea instanței de fond apare ca fiind vădit nelegală, motiv pentru care solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul obligării intimatei la acordarea retroactivă a drepturilor de pensie revizuite începând cu data de 21.01.2012.

II. Apelanta pârâtă C. Sectorială de P. din cadrul Ministerului Afacerilor Interne critică sentința pentru aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în speță.

Documentul depus reprezintă o adresă emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului C. către reclamant, iar legiuitorul menționează explicit faptul că nu pot fi avute în vedere decât adeverințele care întrunesc condițiile de formă și de fond prevăzute de art. 124 alin.1 lit. a-h din H.G. nr.257/20.03.2011.

Mai mult decât atât, valorificarea adresei ar fi ilegală, C. de P. Sectorială având obligația de a valorifica datele din adeverințe emise de angajator și nu date din corespondența angajatorului privind primele sau recompensele acordate de către unitatea angajatoare în baza ordinului de zi pe unitate (cum este și cazul de față).

Valorificarea adresei ar duce la nerespectarea dispozițiilor impuse de art. 127 alin. 1 din HG nr.257/2011 și a condițiilor impuse la art. 8 alin. 1 din OUG nr. 1/2011 potrivit căruia :” Veniturile brute/nete, după caz, realizate lunar, utilizate la calculul punctajului lunar cuprind drepturile salariale și cele asimilate acestora, încasate de beneficiari conform legislației în vigoare la data acordării lor”.

În concluzie, câtă vreme unitatea angajatoare nu certifică prin adeverințe faptul că sumele au fost încasate prin state de plată sau alte documente justificative și că s-a reținut contribuția către sistemul de asigurări sociale, valorificarea acestor drepturi este nelegală.

Susținerea reclamantului că se vorbește de acte doveditoare și documente doveditoare a veniturilor realizate de beneficiarii de pensii, este eronată, știut fiind faptul că acestea trebuie adeverite de angajator. Or și în acest caz aceasta nu este atestată și adeverită de angajator, chiar din adresă rezultând că respectivele venituri nu aveau caracter de regularitate și nu se plăteau cotizațiile aferente pentru pensii. Dacă însuși angajatorul precizează acest fapt, C. de P. Sectorială nu putea să valorifice venituri care nu erau atestate de angajator, conform prevederilor legale incidente.

De asemenea, inclusiv Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 19/17.10.2011 în considerentele sale finale aduce dezlegare acestei probleme de drept cu privire la cererile de recalculare a pensiilor și luarea în considerare a veniturilor obținute, stabilit că acestea pot fi luate în considerare doar în condițiile în care este drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut și că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale. În aceste condiții, sumele respective cu titlu de recompense nu pot fi luate în calcul.

Deși Înalta Curte de Casație și Justiție se referă la alte venituri, problema de drept dezlegată vizează includerea veniturilor încasate și luarea acestora în calcul doar în cazul în care a fost alimentat bugetul de asigurări sociale.

C. de P. Sectorială a utilizat toate veniturile pe care legea permite să fie luate în calcul și a căror documente sunt reflectate în documentele contabile ce a fost transmisă de unitățile în care reclamantul și-a desfășurat activitatea până la încetarea raporturilor de serviciu, conform legii.

Se susține această afirmație motivat de incidența dispozițiilor art.25 din Legea nr.82/1991 a contabilității, cu modificările și completările ulterioare care menționează că ștatul de plată/ștatul de salarii se păstrează în arhiva unităților angajatoare timp de 50 de ani.

De asemenea, potrivit Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 3512/2008 privind documentele financiar contabile, documentul justificativ de înregistrare în contabilitate și pentru calculul drepturilor bănești cuvenite salariaților, precum și al contribuțiilor și al altor sume datorate, precum și efectuarea plății sumelor cuvenite îl reprezintă statul de plată și adeverințele eliberate potrivit statului de plată.

În concluzie, câtă vreme unitatea angajatoare nu poate certifica prin state de plată sau alte documente sumele primite de către reclamant, care de altfel, sunt singurele documente ce pot atesta sumele încasate de către un angajat, consideră că cererea reclamantului de a institui în sarcina Casei de P. Sectoriale valorificarea „premiilor bănești acordate” este nejustificată.

Solicită a se observa faptul că adresa este doar un document de informare, neavând nici o valoare juridică din punct de vedere al stabilirii pensiilor.

Pentru aspectele prezentate se impune admiterea apelului astfel cum a fost formulat și rejudecând cauza să se respingă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.,

Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

- Criticile apelantei pârâte vizează greșita interpretare a dispozițiilor art. 127 alin.5 din HG nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010, în referire la art. 6 alin.1 pct.1 litera c), și art. 25 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, în raport de care instanța de fond a obligat apelantă pârâtă la valorificarea adeverinței nr._/CT/09.01.2015 emisă de IPJ C..

Însă, niciunul din textele indicate de apelantă nu exclud posibilitatea valorificării respectivei adeverințe atâta vreme cât ea emană de la angajator și acesta își asumă răspunderea pentru cele consemnate în adeverința emisă.

În realitate, singura condiție impusă de art. 125 și art. 126 din HG nr. 257/2011 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010, este aceea a înscrierii în adeverințe a unor informații stabilite pe baza documentelor verificabile, aflate în evidențele angajatorului sau ale deținătorilor legali de arhive.

Or, tocmai în baza unor documente verificabile, aflate în arhiva IPJ C. s-au putut identifica sumele primite de reclamant cu titlu de recompense.

Împrejurarea că, aceste sume nu au fost înscrise în statul de salarii (și astfel nu au putut fi păstrate o perioadă mai mare de timp) este explicat de unitatea emitentă prin faptul că aceste recompense nu aveau caracter permanent și aveau un alt regim de păstrare/arhivare, însă veniturile menționate au fost înscrise în dosarul de personal, care este un document verificabil.

Atâta vreme cât legiuitorul nu a limitat aceste documente la „state de salarii” și a făcut referire doar la „prime/premii din cursul anului și cele anuale acordate potrivit legislației în vigoare la acea dată”, nu există nici un impediment în valorificarea adresei emise de IPJ C..

Potrivit art. 1 din OUG 1/2011, revizuirea fostelor pensii militare de stat, precum și a celor ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor s-a realizat pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari, acte identificate și transmise la casele de pensii sectoriale de către instituțiile din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul pensiei și-a desfășurat activitatea.

Art. 2 alin.1 din același act normativ, a permis totodată și pensionarilor din categoriile anterior menționate, să solicite revizuirea pensiei, pe baza actelor doveditoare din care să rezulte alte date și elemente decât cele avute în vedere la recalculare/revizuire.

Din moment nu există o definiție a noțiunii de acte doveditoare ale veniturilor lunareși nici măcar o exemplificare a categoriilor de înscrisuri care se pot încadra în sfera celor avute în vedere de legiuitor în mod corect prima instanța a constatat că trebuie recunoscută forța probantă a înscrisului din perspectiva dovedirii veniturilor avute în vedere la stabilirea pensiei.

Pentru motivele arătate, apelul declarat de apelantă pârâtă C. Sectorială de P. din cadrul Ministerului Afacerilor Interne va fi respins ca nefondat.

- Criticile apelantului reclamant C. N. vizează plata retroactivă a diferențelor de pensie rezultate din revizuire.

În baza OUG nr. 1/2011 s-au revizuit deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010 și aceste decizii își produc efectele de la data de 01.01.2011 astfel că eventualele diferențe de pensie care au apărut în luna decembrie 2010 au fost achitate deja, în luna februarie 2011.

În cauză de față nu suntem în prezenta unei revizuiri a pensiei în temeiul OUG nr. 1/2011, fiind vorba de o cerere de recalculare a drepturilor de pensie în temeiul art. 107 din Legea nr. 263/2010 și anume în baza unui document nou prezentat de asigurat.

Întrucât reclamantul a depus la C. Sectoriala de P. cererea de recalculare la data de 21.01.2015, împreună cu adeverința nr._/CT/09.01.2015 emisă de IPJ C., este firesc să primească drepturile recalculate începând cu luna următoare depunerii cererii respectiv cu luna februarie 2015 și nicidecum pe 3 ani în urma așa cum pretinde reclamantul, deoarece nu ne aflam în situația în care acest înscris era depus de la început la dosarul de pensie iar pârâta a omis să-l valorifice.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă apelurile declarate împotriva sentinței civile nr. 1710/29.07.2015 pronunțată de Tribunalul C., vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge apelurile civile formulate de apelanta pârâtă C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, cu sediul în București, ..3, sector 4 și apelantul reclamant C. N., domiciliat în C., ., ..2, județul C., împotriva sentinței civile nr. 1710 din 29 iulie 2015 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 februarie 2016.

Președinte, Judecător,

M. B. R. A.

Grefier,

D. R.

Jud.fond: A.C.

Red.dec.jud.M.B.

23.02.2016 – 2 ex.

Emis 2 .

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 48/2016. Curtea de Apel CONSTANŢA