Obligaţie de a face. Decizia nr. 60/2016. Curtea de Apel CONSTANŢA

Decizia nr. 60/2016 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 60/2016

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.60/AS

Ședința publică din data de 09 februarie 2016

Complet specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale

Completul compus din:

Președinte - J. Z.

Judecător - M. S. S.

Grefier - G. I.

Pe rol, soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuent P. M. C. – cu sediul în municipiul C., împotriva deciziei civile nr.136/AS din data de 26 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații B. G. – cu domiciliul procesual ales în municipiul C., ..63 la Ibriș G., C. JUDEȚEAN C. PRIN DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI – cu sediul în municipiul C., ., județul C..

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru revizuent – avocat Coconi Tasy, lipsind intimații.

Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.

Întrebat fiind, în conformitate cu art. 390 Cod procedură civilă, dacă mai sunt chestiuni prealabile dezbaterilor în fond de discutat sau excepții de invocat, revizuentul prin apărătorul său arată că nu mai are excepții de invocat sau chestiuni prealabile de adus în discuție și solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei pentru dezbateri.

Curtea, socotindu-se lămurită în conformitate cu prevederile art.392 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Apărătorul revizuentului având cuvântul, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.

Precizează că în cauză este incident atât motivul de revizuire prevăzut de art.509 alin.1 pct.5 cât și cel prevăzut de art.509 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.

Instanța de apel nu a invocat necesitatea dovedirii întrunirii condițiilor prevăzute de dispozițiile art.1 din O.U.G.nr.26/2012 și, fără a se fi invocat acest aspect de către intimatul reclamant, instanța de apel a concluzionat în sensul neîndeplinirii de către apelantul pârât a acestor condiții, deși acest aspect nu a rezultat din nicio împrejurarea a cauzei și nu a fost pus în discuția contradictorie a părților, spre a da posibilitatea apelantei pârâte de a prezenta înscrisurile doveditoare ale respectării condițiilor prevăzute de art.1 din O.U.G.nr.26/2012, în sensul incidenței și respectării excepției prevăzute la alin.2 al art.1 din acest act normativ.

Câtă vreme intimatul reclamant nu a solicitat respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, cererea de revizuire este fondată. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune practică judiciară.

Curtea rămâne în pronunțare asupra cauzei.

CURTEA

Deliberând asupra cererii de revizuire formulate de pârâtul P. municipiului C., constată următoarele:

I. Decizia contestată:

Prin decizia civilă nr. 136/AS/26.05.2015, pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel C., secția I civilă, a admis apelul pârâtului P. municipiului C. și a schimbat în tot sentința apelată nr. 2529/22.10.2014 a Tribunalului C., secția I civilă, în sensul că a respins ca nefondată acțiunea în contradictoriu cu Municipiul C. prin Primar și a respins cererea de obligare a intimatului la cheltuieli de judecată.

În motivarea deciziei, curtea a reținut următoarele:

Este adevărat că potrivit art. 35 din Legea nr. 448/2006, persoana cu handicap grav are dreptul, în baza evaluării sociopsihomedicale, la un asistent personal.

Pe de altă parte, în conformitate cu art.39(1) din aceeași lege, asistentul personal încheie un contract individual de munca cu primăria localității de domiciliu sau reședința a persoanei cu handicap grav, după caz, in termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării cererii.

În același sens, în art.37 lit.a) din Legea nr. 448/2006, pe perioada îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de munca, asistentul personal are, între altele, dreptul la un salariu de baza stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistenta sociala din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum si spor de vechime si alte sporuri aferente acordate in condițiile legii.

Ca urmare, salariul este cuvenit asistentului personal în baza contractului individual de muncă, pentru perioada îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav.

În condițiile în care reclamantul nu a încheiat un contract individual de muncă cu apelanta pârâtă acesta nu poate pretinde salariul de asistent personal chiar dacă, în fapt, în calitate de soț, a acordat îngrijiri soției sale încadrate într-un grad de handicap grav.

Totodată, după decesul persoanei cu handicap grav, nu se mai pune problema îngrijirii acesteia astfel încât nu se mai poate încheia un contract individual de muncă cu un asistent personal. Acest contract nu poate fi încheiat nici cu efect retroactiv întrucât executarea sa presupune îndeplinirea succesivă a obligațiilor în timpul în care persoana cu handicap grav beneficiază de dreptul la asistent personal.

Împrejurarea că reclamantul a aflat cu întârziere de hotărârea prin care soția sa a fost încadrată în categoria persoanelor cu handicap grav nu are relevanță întrucât acesta a pretins tocmai plata salariului iar nu a unor despăgubiri pentru un posibil prejudiciu rezultat din presupusa împiedicare de a solicita un drept de asigurări sociale, caz în care s-ar fi putut verifica îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. s-a admis apelul și a fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că s-a respins acțiunea ca nefondată în totalitate, deci și cu privire la cererea de obligare a pârâtei la plata salariului prevăzut de lege pentru asistentul personal al persoanei cu handicap grav.

Curtea a respins și cererea apelantei pârâte de a obliga intimatul reclamant la cheltuieli de judecată de judecată.

Astfel, din perspectiva art. I din OUG nr. 26/2012, apelanta pârâtă nu a dovedit îndeplinirea condițiilor impuse de această normă pentru a angaja serviciile unui avocat în această cauză.

Rezultă astfel că această cheltuială este una nejustificată astfel încât în nici un caz nu poate fi pusă în sarcina intimatului.

II. Cererea de revizuire:

1. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire pârâtul P. muncipiului C., solicitând schimbarea în parte acesteia, cu consecința obligării intimatului la plata cheltuielilor de judecată pentru fond și apel.

În motivarea cererii, revizuentul pârât a invocat art. 509 alin. 1 pc. 5 și 1 C. proc. civ., arătând că a fost în imposibilitatea de a îfățișa instanbței înscrisurile doveditoare ale întrunirii condițiilor prevăzute de art. 1 alin. 2 din OUG nr. 26/2012 din care rezultă îndeplinirea condiției situațiilor temeinic justificate de achiziționare de către apelantă a serviciului de asistență juridică, înscrisuri în temeiul cărora se justifica și efectuarea cheltuielilor suportate în cauză de către apelantă.

Art. 1 din OUG nr. 26/2012 nu instituie o interdicție absolută pentru autoritățile locale, ci este prevăzută la alin. 2 situația de excepție în care acestea pot achiziționa servicii de asistență juridică, respectiv când acestea nu se pot asigura de către personalul de specialitate propriu, fiind necesară aprobarea consiliului local.

Achiziționarea serviciilor de asistență juridică a fost aprobată prin HCL nr. 285/2012, emitentul hotărârii considerând că sunt temeinice situațiile care au determinat necesitatea achiziționării serviciului, în caz contrar ar fi respins propunerea de achiziționare.

Existența situațiilor temeinic justificate este aprobată anterior contractării serviciilor de către organul deliberativ, ceea ce înseamnă că niciun terț nu trebuie să interpreteze normele legale în alte moduri decât cel avut în vedere în momentul aprobării.

Câtă vreme neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1 din OUG nr. 26/2012 nu a fost invocată de către intimatul reclamant, este întrunit și cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ., instanța pronunțându-se asupra unor lucruri care nu s-au cerut.

2. Prin întâmpinare, intimata Curtea de Apel G. a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, arătând că instanța de recurs s-a pronunțat strict în limitele învestirii, lămurind potrivit solicitării revizuenților întinderea titlului executoriu, respectiv sentința civilă nr. 717/4.05.2009 a Tribunalului G.. Este adevărat că anterior pronunțării deciziei civile nr. 51/CM/21.09.2015, intimata a plătit revizuenților, în baza propriilor calcule, mai mult decât a stabilit instanța de recurs, însă nu se poate reține încălcarea principiului neagravării situației în propria cale de atac, întrucât recursul a fost promovat de Curtea de Apel G., iar procedura lămuririi întinderii titlului executoriu nu este o cale de atac. La acest moment nu se mai poate discuta de recunoșterea unui debit sau de disponibilitatea angajatorului de a plăti o sumă mai mică sau mai mare, ci de corectitudinea cu care s-a calculat acea sumă, în temeiul titlului executoriu.

Intimatul Ministerul Justiției nu a formulat apărări față de cererea de revizuire.

3. În cadrul judecății în revizuire a fost atașat dosarul de fond și de apel nr._ și au fost depuse la dosar HCL C. nr. 265/5.09.2012, referatul privind achiziția serviciilor de asistență juridică nr._/30.08.2012, caietul de sarcini nr._/5.02.2013, referatul nr._/15.02.2013, procesul-verbal nr._/11.03.2013, acordul cadru nr._/21.03.2013, contractele subsecvente nr. 2 și 3 ale acordului cadru nr._/21.03.2013.

III. Analiza cererii de revizuire:

1. Potrivit art. 509 alin. 1 pc. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Pentru a putea duce la revizuirea hotărârii, înscrisurile trebuie să fi fost descoperite după pronunțarea acestora, ceea ce înseamnă că nu produc un asemenea efect înscrisurile în posesia cărora partea s-a aflat pe tot parcursul judecății, dar nu le-a depus la dosar. Or toate înscrisurile depuse în susținerea cererii de revizuire fac parte din această din urmă categorie, nefiind dovedit că ele au fost „descoperite” după pronunțarea hotărârii, în sensul art. 509 alin. 1 pc. 5 C. proc. civ.

Faptul că instanța nu ar fi pus în discuție necesitatea depunerii acestor înscrisuri ori anumite împrejurări de fapt sau de drept nu constituie motiv de revizuire și nici nu este de natură să schimbe modul de aplicare al art. 509 alin. 1 pc. 5 C. proc. civ.

2. Pe de altă parte, pentru ca depunerea unor înscrisuri să poată atrage revizuirea hotărârii, ele trebuie să prezinte aptitudinea de a conduce la o soluție diferită, fără a se putea schimba raționamentul instanței sau modul în care aceasta a interpretat legea.

În speță, instanța de apel că reținut că, „din perspectiva art. I din OUG nr. 26/2012, apelanta pârâtă nu a dovedit îndeplinirea condițiilor impuse de această normă pentru a angaja serviciile unui avocat în această cauză”.

Se observă că instanța de apel s-a referit la angajarea unui avocat în „această cauză”, iar nu la angajarea în general a unui avocat sau pentru un anumit tip de cauze. Instanța de apel nu a contestat calitatea de reprezentant a avocatului apelantului, ale cărui concluzii le-a primit, dar a apreciat că nu erau îndeplinite condițiile pentru angajarea acestuia, sub aspectul cerințelor prevăzute de OUG nr. 26/2012, motiv pentru care a respins cererea având ca obiect cheltuielile de judecată.

Cum în revizuire nu se poate pune în discuție raționamentul instanței și modul în care aceasta a interpretat legea, se constată că dovedirea faptului că achiziția unor servicii de asistență juridică a fost aprobată de consiliul local, fără referire la „această cauză” sau la tipul de cauze din care aceasta face parte, nu este de natură să determine schimbarea soluției. A proceda altfel înseamnă a înfrânge autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în apel, ceea ce este permis, în baza art. 509 alin. 1 pc. 5 C. proc. civ., doar pentru considerente care țin de probațiune, nu și de o reverificare a raționamentului instanței.

3. Potrivit art. 509 alin. 1 pc. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut (…).

Acest caz de revizuire privește încălcarea principiului disponibilității, în sensul că instanța a admis sau a respins o cerere pe care nu a formulat-o nimeni. El nu se extinde asupra argumentelor pentru care instanța a admis sau a respins o cerere. Faptul că instanța a reținut din oficiu un anumit argument în sprijinul soluției sale asupra unui capăt de cerere care a făcut obiectul învestirii sale (cel privitor la cheltuielile de judecată) nu înseamnă că s-ar fi pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.

Constatând astfel că nu sunt îndeplinite ipotezele prevăzute de art. 509 alin. 1 pc. 5 și 1 C. proc. civ., astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, curtea va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuent P. M. C. – cu sediul în municipiul C., împotriva deciziei civile nr.136/AS din data de 26 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații B. G. – cu domiciliul procesual ales în municipiul C., ..63 la Ibriș G., C. JUDEȚEAN C. PRIN DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI – cu sediul în municipiul C., ., județul C., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 09 februarie 2016.

Președinte, Judecător,

J. Z. M. S. S.

Grefier,

G. I.

Red.dec.Jud.M.S.S./5 ex.

Data: 16.02.2016

Emis 3 comunicări/17.02.2016

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 60/2016. Curtea de Apel CONSTANŢA