Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 30/2016. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2016 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 30/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 30/AS
Ședința publică din data de 26 Ianuarie 2016
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - M. S.-S.
Judecător – J. Z.
Grefier - M. G.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul S. S., domiciliat în municipiul C., ., . B, etaj 4, apt.40, județul C., împotriva sentinței civile nr. 1061 din 21 mai 2015, pronunțate de Tribunalul C. - Secția I civilă, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în municipiul C., ., județul C., având ca obiect – contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelantul reclamant S. S., avocat M. C. T., în baza împuternicirii avocațiale nr. 172 din 12.11.2015 depusă la fila 15 dosar apel, lipsind intimata pârâtă C. Județeană de Pensii C..
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 155 și urm. C.pr.civ.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 157 din Legea nr.263/2010.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în care s-au evidențiat părțile, modalitatea îndeplinire a procedurii de citare și stadiul dosarului, după care:
Apărătorul apelantului reclamant S. S. învederează că a solicitat fostului angajator să facă precizări cu privire la adeverința nr. F1/80/135/20.03.2013, în referire la suma încasată în fiecare lună reprezentând sporul pentru condiții periculoase de către reclamantul apelant, dar nu a putut intra în posesia unui răspuns până la acest termen. Din practică a observat că, casa de pensii a împărțit sumele la numărul de luni care erau trecute în adeverință.
Depune la dosar dovada demersurilor efectuate către fostul angajator urmând ca instanța să dispună cu privire la această probă.
Deliberând, Curtea respinge probatoriul apelantului reclamant prin care se solicită depunerea unor precizări la adeverința nr. F1/80/135/20.03.2013, sub aspectul sumelor încasate în fiecare lună de către apelant acolo unde nu s-a precizat de către angajator, urmând a se analiza adeverința așa cum a fost întocmită și depusă la dosarul de fond.
Întrebat fiind, apărătorul apelantului reclamant S. S. arată că nu mai are alte cererii sau probe.
Curtea, reținând că nu mai sunt chestiuni prealabile dezbaterilor în fond de discutat sau excepții de soluționat, în conformitate cu art.392 C.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Apărătorul apelantului reclamant S. S., având cuvântul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată atât la instanța de fond cât la instanța de apel.
Curtea, în considerarea art.394 Cod de procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, încheie dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul C., secția I civilă sub nr._ ,reclamantul S. S.a chemat în judecată pârâta C. Județeană de Pensii C.cu solicitarea de a se dispune revizuirea drepturilor sale de pensie, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei prin care să aibă în vedere adeverința nr. 2176 emisă de S.C. Minmetal S.A. pe data de 05.12.2013, obligarea pârâtei la plata drepturilor recalculate începând cu trei ani anteriori introducerii acțiunii, conform art. 107 al. 2 din Legea nr. 263/2010, obligarea pârâtei la actualizarea cu indicele de inflație a sumelor rezultate din recalculare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a învederat că pe data de 26.11.2014 a formulat cerere de revizuire și urma să primească în termen de 45 de zile o hotărâre din partea Comisiei Centrale de Contestații. Termenul de 45 de zile a fost depășit fără să primească o hotărâre.
A mai arătat că nu i-au fost luate în considerare veniturile dovedite cu adeverința nr. F1/80/134 emisă pe data de 20.03.2013 de Sucursala Muntenia-Dobrogea, venituri reprezentând munca efectuată în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale.
Reclamantul a argumentat că nu interesează caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit.
A mai susținut reclamantul că i s-a adus un prejudiciu real ca urmare a recalculării eronate folosite de pârâtă și solicită diferența dintre pensia cuvenită și cea încasată pe ultimii trei ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În drept, s-au invocat Legea nr. 263/2010, O.U.G. nr. 4/2005, H.G. nr. 1550/2004, Legea nr. 19/2000, Legea nr. 262/2008, Legea nr. 27/1996.
Pârâta C. Județeană de Pensii C. nu a depus la dosar întâmpinare, dar a anexat note scrise prin care a invocat excepția tardivității acțiunii, față de nerespectarea termenului de contestare de 30 de zile prevăzut de art. 149 al. 1 din Legea nr. 263/2010. Pârâta motivează că în cuprinsul deciziei contestate se face referire la adeverința nr. F1/80/134/20.03.2013 care face obiectul prezentei cauze.
Pârâta a mai invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la prevederile art. 149 al. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010.
Pe fond, pârâta a învederat că nu sunt întrunite condițiile pentru a se cere recalcularea drepturilor de pensie conform art. 107 al. 3 din Legea nr. 263/2010 și că prin acțiunea formulată reclamantul tinde la valorificarea unei adeverințe care a fost deja avută în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, motiv pentru care nu se poate justifica admiterea unei cereri de recalculare.
La termenul de judecată din data de 11.05.2015, față de obiectul acțiunii astfel cum a fost precizat de reclamant, respectiv cerere de revizuire, instanța a respins ca nefondate excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată și excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 1061 din 21 mai 2015, Tribunalul C. a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul S. S. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul S. S. este beneficiarul deciziei nr._/21.10.2013 privind recalcularea pensiei conform art. 107 al. 3 și 4 din Legea nr. 263/2010, fiind stabilit un punctaj mediu anual de 2,_ puncte.
Astfel cum rezultă din înscrisul intitulat "revizuire" depus la dosarul cauzei, reclamantul este nemulțumit de faptul că nu a fost valorificată adeverința nr. F1/80/134/20.03.2013 emisă de Sucursala Muntenia-Dobrogea.
Pe cale de consecință, instanța a reținut că se tinde la valorificarea acestei adeverințe și nu la fructificarea celei cu nr. 2176 emisă de S.C. Minmetal S.A. la data de 05.12.2013, după cum eronat se învederează în petitul cererii.
Or, în cuprinsul deciziei nr._/21.10.2013 s-a menționat expres că se respinge cererea de recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea sporurilor cuprinse în adeverința nr. F1/80/134/20.03.2013, întrucât acestea nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute de Anexa 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011.
Instanța a reținut că pe calea revizuirii drepturilor de pensie reclamantul tinde indirect la repunerea în discuție a elementelor salariale avute în vedere la stabilirea punctajului mediu anual prin decizia nr._/21.10.2013.
În partea finală a deciziei menționate se stipulează expres că în conformitate cu art. 149 al. 1 din Legea nr. 263/2010, decizia de pensie poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, iar conform art. 149 al. 4 din Legea nr. 263/2010 decizia de pensionare necontestată în termen este definitivă.
Pe cale de consecință, reclamantul nu poate solicita revizuirea drepturilor de pensie stabilite prin decizie definitivă, iar dacă s-ar accepta soluția contrară, prezumția de legalitate de care se bucură deciziile administrative emise de casele teritoriale de pensii ar deveni iluzorie, întrucât s-ar crea condițiile contestării acestora în orice moment și în orice condiții, cu consecința diminuării încrederii publice în veridicitatea acestora.
Pentru contestarea deciziilor de pensie, legea a reglementat o procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional. Legiuitorul a urmărit degrevarea instanțelor de judecată de o mare parte a cauzelor privind drepturile de asigurări sociale prin interpunerea comisiilor de contestații în procedura de soluționare a acestora. Astfel, pensionarii pot supune deciziile de pensii controlului comisiei de contestații fără a mai parcurge procedura, în principiu de mai lungă durată, din fața instanțelor de judecată și, numai în situația când nu sunt mulțumiți de hotărârile acestei comisii, pot să le supună analizei instanței de judecată.
În același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin Decizia nr. 121 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.149 din 8 martie 2010, în care a statuat că instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicțional nu este contrară principiului liberului acces la justiție, cât timp decizia organului administrativ poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statelor le este recunoscută, din perspectiva Convenției, o largă marjă de apreciere în materie de legislație socială (cauza K. împotriva Ucrainei, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, par.23; cauza K.A. împotriva Islandei, Hotărârea din 12 octombrie 2004, par. 45).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut prin Hotărârea din 23 iunie 1981 pronunțată în cauza Le Compte, V. Leuven și De Meyere contra Belgiei, paragraful 51 și prin Hotărârea din 26 aprilie 1995, pronunțată în cauza F. contra Austriei, paragraful 28, că imperative de suplețe și eficacitate, pe deplin compatibile cu protecția drepturilor protejate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pot justifica intervenția prealabilă a unor organe administrative care nu îndeplinesc condițiile cerute de art. 6 paragraful 1 din Convenție, cu condiția ca legiuitorul să asigure posibilitatea ca o atare decizie să poată fi supusă controlului ulterior exercitat de un organ de plină jurisdicție, adică de un "tribunal" în sensul Convenției.
Faptul că, prin neparcurgerea acestei proceduri ori prin nerespectarea termenelor legale, cel interesat ar putea pierde dreptul de acces la justiție nu este nici el de natură să demonstreze neconstituționalitatea procedurii administrative prealabile analizate.
Astfel, așa cum Curtea a statuat în mod constant în jurisprudența sa, "liberul acces la justiție semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor, a libertăților sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiționări”.
Pentru motivele anterior expuse, instanța a respins cererea ca nefondată.
Împotriva sentinței civile nr.1061 din 21 mai 2015, pronunțată de Tribunalul C., în termen legal a declarat apel reclamantul S. S. care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate:
În motivarea apelului său, reclamantul a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii formulate.
Învederează că pe data de 26.11.2014 a formulat cerere de revizuire la care a atașat adeverința nr. F1 /80/134/20.03.2013 în care este cuprins sporul pentru ore periculoase.
Așa cum s-a susținut și la fondul cauzei, consideră că sunt eronate drepturile sale de pensie stabilite în dosarul nr._.
Din analiza înscrisurilor primite reiese că nu au fost luate în considerare veniturile dovedite prin adeverința nr. F1/80/134/20.03.2013, emisă de Sucursala Muntenia-Dobrogea, reprezentând muncă efectuată în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale.
Conform art. 165 din Legea 263 din 2010 - alin.(2) „la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.(1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislație în vigoare”.
Pentru cele menționate în adeverință s-a plătit CAS, aspect ce reiese chiar din adeverința susmenționată, CAS ce fost achitat în conformitate cu dispozițiile legale în materie la acel moment.
Potrivit art. 2 lit. c) din Legea 263/2010 "principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice șl juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite."
Potrivit art. 96 alin. 1 din Legea 263/2010 punctajul anual al asiguratului se determina prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat in anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat in fiecare lună.
Numărul realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, la salariul mediu lunar brut lunar din luna respectivă, comunicat de către Institutul Național de S. și Studii Economice.
Ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul si-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asociaților să primească o contraprestație, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Consideră că i-a fost adus un prejudiciu real ca urmare a recalculării eronate folosită de către pârâtă și solicită obligarea pârâtei la acordarea diferenței dintre pensia cuvenită și pensia încasată pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, repararea prejudiciului urmând a se realiza în temeiul răspunderii civile contractuale.
Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr._/21.10.2013 emisă de C. Județeană de Pensii C. s-a respins cererea reclamantului S. S. de recalculare a drepturilor de pensie sau valorificarea sporurilor cuprinse în adeverința nr.F1/80/134 din 20.03.2013, emisă de Sucursala Muntenia Dobrogea.
În motivarea acestei decizii s-a arătat faptul că sporurile cuprinse în adeverința nr.F1/80/134/20.03.2013 nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute de anexa nr.15 din normele de aplicare a legii nr.263/2010 aprobată prin HG nr.257/2011.
Reclamantul nu a formulat contestație împotriva acestei decizii, însă a formulat cerere de revizuire potrivit art.107 al.1 din legea nr.263/2010.
Din adeverința nr.F1/80/134/20.03.2013 emisă de Sucursala Muntenia Dobrogea rezultă sumele acordate reclamantului pentru orele de muncă prestate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale încasat în perioada ianuarie 1991-august 2000.
În adeverință se menționează că pentru aceste sume nu s-a virat CAS individual ci s-a achitat numai CAS unitate la total fond salarii.
Prin această adeverință nu se indică cu claritate dacă pentru aceste sume încasate de reclamant s-a achitat contribuția de asigurări sociale.
Potrivit principiului contributivității reglementat de art.2 lit.c) din legea nr. 263/2010 fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
În aplicarea acestui principiu, la stabilirea drepturilor de pensie trebuie avute în vedere doar veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția asigurărilor sociale.
Prin Decizia în interesul legii nr.9/2012 a Înaltei Curți de casație și Justiție s-a stabilit în interpretarea și aplicarea prevederilor art.2 lit.c) și art.164 al.(2) și (3) din legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte venituri de asigurări sociale și pct.V din Anexa la OUG 4/2005 că sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 01.04.2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare în vigoare și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În motivarea acestei decizii s-a reținut că principalul element obiectiv, apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind dintr-un sistem al asigurărilor sociale de stat, îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensii trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Având în vedere faptul că din adeverința nr.F1/80/134/20.03.2013 emisă de Sucursala Muntenia Dobrogea nu rezultă cu claritate dacă pentru sumele încasate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale s-a încasat contribuția de asigurări sociale, Curtea a respins apelul ca nefondat potrivit art.480 al.1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul S. S., domiciliat în municipiul C., ., . B, etaj 4, apt.40, județul C., împotriva sentinței civile nr. 1061 din 21 mai 2015, pronunțate de Tribunalul C. - Secția I civilă, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în municipiul C., ., județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2016.
Președinte, Judecător,
M. S.-S. J. Z.
Grefier,
M. G.
Jud. fond –A.N.
Red.dec.- jud.J.Z./25.02.2016
Thred.gref.G.M./26.02.2016
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 9/2016. Curtea de Apel CONSTANŢA | Recalculare pensie. Decizia nr. 55/2016. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
