Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 56/2016. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 56/2016 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 56/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.56/CM
Ședința publică din 02 Februarie 2016
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul pârât C. NAȚIONAL M. CEL B., cu sediul în C., . nr. 6, județul C., împotriva sentinței civile nr. 1384 din 26 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. V.I., B. P.L., B. C. - E., C. N., C. D.M., D. E.N., D. T.A., D. N.L., D. L.C., D. B.M.-M., G. M.F.-A., G. A.M., I. A.L.-S., M. I.L.-C., N. I. M., O. G. L., O. I. S., O. N. F., P. C.C., P. V.M., P. V.S., S. I.M., S. C., S. L. S., T. A. L. reprezentanți de S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C., cu sediul în C., Ș. cel M. nr.13, județul C., având ca obiect drepturi bănești (dobânzi legale).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 155 și urm. cod pr.civilă.
Apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar apelantul pârât a solicitat judecata cauzei și în lipsă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța, socotindu-se lămurită asupra cauzei și având în vedere că s-a solicitat judecata și în lipsă, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului de față.
CURTEA :
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată cu nr._ pe rolul Tribunalului C., reclamanții B. V. I., B. P. L., B. C.-E., C. N., C. D. M., D. E. N., D. T. A., D. N. L., D. L. C., D. B. M.-M., G. M. F.-A., G. A. M., I. A. L.-S., M. I. L.-C., N. I. M., O. G. L., O. I. S., O. N. F., P. C. C., P. V. M., P. V. S., S. I. M., S. C., S. L. S., T. A. L., prin S. reprezentativ, au chemat în judecată pe pârâtul C. Național M. Cel B., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la calculul și plata de daune-interese moratorii, respectiv dobânda legala, reprezentând prejudiciul suferit prin plata eșalonată a sumelor reprezentând drepturi salariale stabilite irevocabil prin Sentința civilă nr.4024/14.08.2012, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul C., pe ultimii trei ani anterior introducerii cererii precum și în continuare de la data introducerii cererii până la data plății efective.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pe calea apărărilor procesuale a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția autorității de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr. 1384 din 16 iunie 2015, Tribunalul C. a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea și excepția autorității de lucru judecat, invocate prin întâmpinare. A admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâtul să plătească reclamanților dobânda legală aferentă sumelor datorate conform sentinței civile nr.4024/14.08.2012, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul C., începând cu data emiterii titlului executoriu și până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, respingând celelalte pretenții ca nefondate.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor moratorii cuvenite pentru executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită prin hotărâri judecătorești executorii. În mod evident, acțiunea urmărește valorificarea unui drept de creanță, fiind supusă termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzut atât de art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, cât și de art. 2.517 N.C.civ., în privința prescripțiilor începute după . Legii 287/2009.
Totodată, fiind vorba despre despăgubiri rezultate din neexecutarea la timp a obligației de plată a unor drepturi salariale, chiar dacă această obligație a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, sunt incidente și dispozițiile art. 171 Codul muncii, prin care se stabilește același termen de prescripție de 3 ani, calculat de la data la care drepturile respective erau datorate.
Odată stabilită deci aplicabilitatea termenului de prescripție de 3 ani, se impune a fi determinat și momentul de care acest termen a început să curgă. Termenul de prescripție al dreptului la acțiune pentru daunele-interese moratorii, trebuie calculat de la data scadenței obligației de plată neexecutate, acesta fiind momentul de la care creditorului i-a fost cauzat prejudiciul ce se cere a fi reparat.
De altfel, noua reglementare legală în materie, reprezentată de dispozițiile art. 1535 N.C.civ., este expresă în a stabili dreptul creditorului la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, fără a trebui să facă dovada vreunui prejudiciu.
Pe de altă parte, în ce privește natura juridică a daunelor-interese moratorii, prevăzute de art. 1088 C.civ., doctrina și jurisprudența au fost constante în a sublinia caracterul acestora de prestații succesive, datorate periodic de către debitor, de la data scadenței și până la efectuarea integrală a plății.
Raportat la dispozițiile art.521 alin 3 din C.p.c., la pronunțarea soluției, instanța va avea în vedere și decizia nr.7/27.04.2015 dată de ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care se stabilește că plățile voluntare eșalonate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele interese-moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.
Prin urmare, reținând incidența termenului de prescripție de 3 ani, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că de la data emiterii titlului executoriu (14.08.2012) și până la data introducerii acțiunii (17.02.2015) acest termen nu era împlinit.
Asupra excepției autorității de lucru judecat
Prin întâmpinare s-a susținut că prin sentința civilă menționată în acțiune drepturile solicitate de reclamanți au fost acordate sau se acordă conform OUG nr.71/2009.
Codul de procedură civilă reglementează prin dispozițiile art.431, efectele lucrului judecat: „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”.
Autoritatea lucrului judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă printr-o altă hotărâre.
Pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit este același în ambele acțiuni.
Analizând dispozitivul sentinței civile nr.4024/14.08.2012, pronunțată în dosarul nr._ s-a constatat că pârâtul a fost obligat la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale, actualizate cu indicele de inflație. Obiectul prezentei acțiuni îl constituie obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale reprezentând prejudiciul suferit prin plata eșalonată a sumelor reprezentând drepturi salariale recunoscute prin titlul executoriu.
Pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde si alte daune ce au caracter compensatoriu și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin scăderea valorii creanței datorata inflației, după ce aceasta a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urma prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominala a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor doua instituții: dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
Raportat la aceste considerente, instanța a constatat că Sentința nr. 4024/14.08.2012, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul C., nu are putere de lucru judecat față de prezenta cauză și a respins excepția.
Asupra fondului cauzei
Reclamanții sunt salariați ai unității școlare pârâte, calitate în care au solicitat în instanță obligarea acesteia la plata unor drepturi salariale cuvenite și neacordate.
Prin Sentința civilă nr.4024/14.08.2012, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul C., instanța a obligat pârâta să calculeze drepturile salariale ale reclamanților rezultate din aplicarea legii nr.221/2008 și să plătească în favoarea acestora diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, actualizate cu indicele de inflație. Deși sentința mai sus menționată a devenit irevocabilă, nici până în prezent reclamanții nu au beneficiat de plata integrală a drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată.
În ceea ce privește prevederile legale incidente, potrivit art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003 privind Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Daunele interese datorate pot consta în dobânda legală care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor stabilite prin titlul executoriu.Însă, aceasta nu poate fi datorată pentru întârzierea în executare decât de la momentul solicitării ei și cu privire la sumele rămase de executat, debitorul nefiind de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor interese ce reprezintă prejudiciul pentru neexecutare .
În privința daunelor interese, instanța a făcut aplicarea art. 278 din Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003 privind Codul muncii, potrivit căruia dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile.
Instanța a apreciat că dobânda legală poate fi acordată reclamanților, o atare solicitare fiind întemeiată în raport cu dispozițiile art.1531 NCC care reglementează dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului suferit din faptul neexecutării.
Potrivit art.2 din Ordonanța Guvernului nr.13/2011 „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea”, dispoziția fiind prevăzută și anterior în art. 2 din Ordonanța Guvernului nr.9/2000.
Având în vedere dispozițiile art.278 din Codul Muncii, care permit aplicarea în completare a dispozițiilor din legislația civilă, în privința daunelor interese datorate de angajator salariatului pentru neplata salariului sunt aplicabile dispozițiile art. 1088 din Codul Civil (respectiv art.1530 și urm. C.).
Ipoteza cauzei de față este cea avută în vedere la în decizia în interesul legii nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și publicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 3 iunie 2014.
Reclamanții, salariați din sectorul bugetar, au solicitat în prezenta cauză acordarea daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale, pentru plata sumele prevăzute în titlul executoriu, având ca obiect acordarea unor drepturi salariale. Debitorul obligației se află sub incidența dispozițiilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009.
Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 și a stabilit că aceasta are drept consecință o „suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență, potrivit căruia, în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
De asemenea Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 și a stabilit că aceste condiții sunt îndeplinite.
Prin urmare, daunele interese datorate reclamanților constau în dobânda legală, iar în ceea ce privește data de la care se justifică acordarea acesteia se are in vedere ca obligativitatea deciziei în interesul legii impune analiza naturii juridice a obligației de plată a dobânzii legale prin prisma instituției răspunderii civile delictuale.
Obligațiile constatate prin titlul executoriu trebuiau aduse la îndeplinire de bună-voie și de îndată de către debitor, astfel că momentul nașterii dreptului la reparație este data la care hotărârea pronunțată a devenit executorie si aceasta nu a fost executată. În cazul de față, fiind vorba de o hotărâre judecătorească pronunțată în materia conflictelor de muncă, hotărârea primei instanțe este executorie de drept la data pronunțării.
In consecința, pentru motivele expuse, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților dobânda legală aferentă sumelor datorate conform sentinței civile nr.4024/14.08.2012, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul C., începând cu data emiterii titlului executoriu și până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, urmând să respingă celelalte pretenții ca nefondate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. Național M. cel B. C., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Conform art. 1 alin. 3 din O.U.G. nr. 71/2009 numai accesoriile vor fi plătite la suma principală, respectiv numai actualizarea sumelor datorate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Nu este prevăzut plata unei dobânzi legale în acest sens.
În condițiile în care ar fi admisă cererea, unitatea pârâtă nu ar avea temei legal în baza căreia să facă aceste plăți.
Având în vedere că se solicită accesorii la sume câștigate în litigii ce s-au desfășurat sub incidența vechiului Cod civil, apreciază că și prezenta cauză se circumscrie judecății în baza vechiului cod civil și nu a noului Cod civil.
Apelul este nefondat.
Prin Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 411 din 3 iunie 2014) s-a stabilit că„în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Această decizie este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ceea ce înseamnă ca și Tribunalul Tulcea era obligat să țină seama de ea, nefiind în cazul unei hotărâri de speță.
Ca urmare, motivele invocate de apelantul pârât cu privire la imposibilitatea acordării dobânzii legale pentru sumele datorate ce intră sub incidența O.U.G. nr. 71/2009 nu pot fi primite întrucât contravin celor stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Criticile formulate de apelant nu fac nici o trimitere la aspectele reținute de Înalta Curte de Casație și Justițiecu atât mai mult cu cât prin decizia nr. 2 /2014 s-a dat o dezlegare completa tuturor problemelor legate de repararea integrala a prejudiciului, exigibilitatea creanței, suspendarea termenului de prescripție efectele Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 71/2009care nu reprezintă un caz fortuit menit să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului in executarea obligației. În ceea ce privește data plății, aceasta se face atunci când datoria a ajuns la scadență.
Așa cum rezultă din hotărârile atașate este vorba de creanțe certe și exigibile.
În caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
Potrivit art.1531 alin.1 din Codul civil, creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este posibil, el are dreptul la dezdăunare, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare - daune interese. Executarea indirectă a obligației presupune dreptul creditorului de a pretinde și a obține de la debitor, echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării ori executării cu întârziere a obligației.
În cauză, s-a solicitat acordarea de daune interese moratorii, daune care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației.
Fiind vorba de o obligație de a da, ce are ca obiect o sumă de bani, executarea obligației în natură este totdeauna posibilă, iar daunele moratorii solicitate sub forma dobânzii reprezintă echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației nefiind nevoie de vreo probă în acest sens.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 1535 din Noul Cod civil potrivit cu care: „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic”.
Chiar dacă reeșalonarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii prin OUG 71/2009 poate fi privită ca o formă de executare succesivă, în condițiile în care această măsura este dublată de suspendarea de drept a executării silite și depășește o durată rezonabilă în valorificarea dreptului, aceasta nu mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție.
Prin urmare, în mod corect au fost înlăturate susținerile pârâtului cu privire la imposibilitatea acordării dobânzii legale pentru sumele datorate ce intră sub incidența O.U.G. nr. 71/2009 întrucât contravin celor stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Față de aspectele reținute mai sus, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a admis acțiunea astfel că, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul civil formulat de apelantul pârât C. NAȚIONAL M. CEL B., cu sediul în C., . nr. 6, județul C., împotriva sentinței civile nr. 1384 din 26 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. V.I., B. P.L., B. C. - E., C. N., C. D.M., D. E.N., D. T.A., D. N.L., D. L.C., D. B.M.-M., G. M.F.-A., G. A.M., I. A.L.-S., M. I.L.-C., N. I. M., O. G. L., O. I. S., O. N. F., P. C.C., P. V.M., P. V.S., S. I.M., S. C., S. L. S., T. A. L. reprezentanți de S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C., cu sediul în C., Ș. cel M. nr.13, județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 februarie 2016.
Președinte, Judecător,
M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: R.I.S.
Red.dec.jud.M.B.
18.02.2016 – 4 ex.
Emis 2 .
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 6/2016. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 37/2016.... → |
|---|
