Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 37/2016. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2016 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 37/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 37/CM
Ședința publică din 26 ianuarie 2016
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - R. A.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol pronunțarea apelului civil declarat de apelantul pârât S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., împotriva sentinței civile nr. 1024 din 15 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. P., G. M., L. L., N. C. L., P. S. M., B. T., C. ANICUȚA, C. D., D. D., I. G., M. M., M. F., C. N., S. I., B. G., A. M., A. L., A. M., B. M., C. S., C. S., C. L., C. L., E. R., G. P., G. V., G. A., I. M., M. L., M. G., P. DOINIȚA, P. F., P. D., T. L., V. L., V. A., C. J., I. I., V. E., P. TUDORIȚA, A. D., A. D., A. V., C. M., D. N., H. N., H. Ș., I. G., L. V., L. V., M. M., M. I., M. M., N. C., O. D., O. M., R. L., R. L., S. F., S. M., S. I. V., Z. T., A. V., C. ANIȘOARA, T. M., P. T., A. V., B. D., B. M., C. A., C. G., C. M., C. N., C. I., C. C., D. E., G. I., G. D., I. R., I. M., L. G., M. V., M. G., M. P., P. V., R. F., S. M., S. L., S. R., S. A., S. A., T. F., M. S., M. T., T. A., T. M. și S. Ș. R., reprezentați prin S. T.-ECONOMIC ȘI ADMINISTRATIV DIN UNITĂȚILE SANITARE ALE JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 19 ianuarie 2016 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 26 ianuarie 2016, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
P. cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr._ la data de 06.04.2015, reclamantul S. T. Economic și Administrativ din Unitățile Sanitare ale Județului Tulcea, în numele membrilor B. P., G. M., L. L., N. C. L., P. S. M., B. T., C. Anicuța, C. D., D. D., I. G., M. M., M. F., C. N., S. I., B. G., A. M., A. L., A. M., B. M., C. S., C. S., C. L., C. L., E. R., G. P., G. V., G. A., I. M., M. L., M. G., P. Doinița, P. F., P. D., T. L., V. L., V. A., C. J., I. I., V. E., P. Tudorița, A. D., A. D., A. V., C. M., D. N., H. N., H. Ș., I. G., L. V., L. V., M. M., M. I., M. M., N. C., O. D., O. M., R. L., R. L., S. F., S. M., S. I. V., Z. T., A. V., C. Anișoara, T. M., P. T., A. V., B. D., B. M., C. A., C. G., C. M., C. N., C. I., C. C., D. E., G. I., G. D., I. R., I. M., L. G., M. V., M. G., M. P., P. V., R. F., S. M., S. L., S. R., S. A., S. A., T. F., M. S., M. T., T. A., T. M., S. Ș. R. a chemat în judecată S. Județean de Urgență Tulcea, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la calculul și la plata contravalorii tichetelor de masă neacordate, corespunzătoare perioadei cuprinsă între data de 06.04._14 precum și la calculul și plata contravalorii diferenței de câte zece tichete de masă aferente lunilor: ianuarie, februarie și martie 2015, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective,
De asemenea, s-a solicitat obligarea Spitalului Județean de Urgență Tulcea la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 453 (1) N.C.P.C.
În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană, acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de către angajator. Un rol important în negocierea acordării tichetelor de masă la nivel de unitate, îl au sindicatele legal constituite.
S-a mai arătat că, potrivit art. 1 (6) din Legea nr. 142/1998, actualizată, privind acordarea tichetelor de masă, „Angajatorul are libertatea de a decide dacă acordă tichete de masă și sub ce formă, în urma consultării cu salariații, prin organizațiile sindicale legal constituite sau prin reprezentanții salariaților, după caz” iar la art. 5 (2) din același act normativ, se arată că: „...angajatorul distribuie, pe salariat, un număr de tichete de masă corespunzător numărului de zile lucrătoare din luna pentru care se face distribuirea.”
A susținut reclamantul că, în urma negocierilor dintre salariații constituiți în sindicat, pe de o parte și S. Județean de Urgență Tulcea, pe de altă parte, concretizate în dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă nr. 7862/2012 și a Actului Adițional la respectivul contract, s-a stabilit:
Art. 31 (2) c): „Angajatorul să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă”;
La capitolul 4 – „Salarizarea și alte drepturi salariale”, s-a prevăzut la art. 93 (3): „În bugetul de venituri și cheltuieli vor fi cuprinse toate drepturile salariale, inclusiv sumele aferente pentru acordarea tichetelor de masă, dacă legislația în vigoare o permite”.
Potrivit art. 93 (8): „încălcarea drepturilor salariaților membri ai sindicatelor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă privind...acordarea de drepturi salariaților atrage răspunderea materială și disciplinară a persoanelor vătămate, potrivit legii.”
S-a mai învederat că acest contract constituie legea părților, executarea lui fiind obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage, inevitabil, răspunderea acelei părți care se face vinovată de aceasta, in speță S. Județean de Urgență Tulcea.
A apreciat reclamantul în continuare că, neacordarea tichetelor de masă în perioada menționată reprezintă o încălcare a „legii părților”, pârâtul urmând a fi obligat în temeiul art. 253 Codul Muncii să repare integral prejudiciul produs salariaților, în contextul cadrului legal general conferit de Legea nr. 142/1998, actualizată. Privitor la valoarea nominală a unui tichet de masă, aceasta poate fi indexată semestrial cu indicele prețurilor de consum, comunicat de către Institutul Național de S..
S-a solicitat a se observa de către instanță că sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile necesare, respectiv: recunoașterea conferită de Legea nr. 142/1998 cu modificările și completările ulterioare, a vocației sau a facilității de a primi tichete de masă, raportată la prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și la calitatea de personal încadrat in baza contractului individual de muncă și de asemenea, de membri ai sindicatului legal constituit.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 142/1998 (cu modificările și completările ulterioare) privind acordarea tichetelor de masă; art. 4, art. 23 și art. 41 din O.U.G. nr. 115/2004, H.G. nr. 23/2015 privind normele de aplicare a Legii nr. 142/1998; art. 28 din Legea nr. 62/2011, republicată, a dialogului social, dispozițiile art. 160, art. 214 și 215, art. 229 (4) și art. 267(b) și (c) din Codul Muncii; Contractul Colectiv de Muncă la nivelul Spitalului Județean de Urgență Tulcea pentru perioada 2012-2014 nr. 7862/08.06.2012, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Tulcea sub nr._ Actul Adițional la C.C.M. nr. 7862/08.06.2012, înregistrat la S. Județean de Urgență Tulcea sub nr._/08.09.2014 iar la I.T.M. Tulcea sub nr._/2014.
În temeiul art. 223 alin. 3 din codul de procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune au fost depuse următoarele înscrisuri: tabelele nominale cuprinzând membrii Sindicatului T. Economic Administrativ din Unitățile Sanitare ale Județului Tulcea care împuternicesc sindicatul, Contractul colectiv de muncă nr. 7862/08.06.2012 - extras, Actul adițional nr._/2014 la Contractul colectiv de muncă nr. 7862/08.06.2012.
La data de 27.04.2015 instituția pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și, pe cale de excepție, conexarea prezentei cauze la dosarul nr._, arătând că este posibilă conexarea, având în vedere că există aceleași părți, respectiv S. Județean de Urgență Tulcea și S. Tehnico-Economic și Administrativ din Unitățile Sanitare ale județului Tulcea (sindicatul T.) iar prin conexarea dosarelor va putea avea loc o mai bună administrare a cauzei și a probelor.
Cu privire la fondul cauzei, s-a precizat faptul că perioada pentru care S. T. solicită acordarea tichetelor de masă este inexact precizată în cerere, existând suprapuneri în ceea ce privește intervalele de timp menționate, neținându-se cont de lunile/perioadele în care spitalul a acordat tichete de masa.
Susține pârâtul ca toti salariații Spitalului Județean de Urgență Tulcea, membri ai Sindicatului T., au primit tichete de masă pentru perioadele:
- luna noiembrie 2012-integral; luna decembrie 2012- integral;
- luna ianuarie 2013- integral; luna februarie 2013- 1/2 de lună; luna martie 2013- integral.
- luna martie 2014- 1/2 de lună; luna noiembrie 2014- integral; luna decembrie 2014- 1/2 lună.
- luna ianuarie 2015- 1/2 lună; luna februarie 2015- 1/2 lună; luna martie 2015- 1/2 lună; luna aprilie 2015 -1/2 lună.
Astfel, s-a arătat că membrii Sindicatului T. pot formula cerere de acordarea tichetelor de masă, și instanța de judecată poate analiza admisibilitatea acesteia, doar pentru perioadele în care aceste tichete nu au fost acordate, din lipsa fondurilor necesare, fiind interzisă acordarea unui număr lunar de tichete mai mare decât numărul de zile lucrătoare dintr-o lună calendaristică.
S-a susținut în continuare că finanțarea Spitalului Județean de Urgență Tulcea se realizează din două surse de venit principale: de la bugetul de stat (în proporție de 15% din totalul veniturilor) - pentru angajații din Unitatea de Primire a Urgențelor, Dispensarul TBC, Centrul de Sănătate Mintală, Cabinetul de medicină sportivă, medicii rezidenți, sectoare unde s-au acordat în permanență toate drepturile - inclusiv tichete de masă și din venituri proprii (în proporție de peste 85% din totalul veniturilor), în principal din sumele atrase prin încheierea contractelor de prestări servicii medicale cu Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea, venituri care nu acoperă în totalitate nici serviciile medicale acordate lunar pacienților internați de către spital.
S-a mai învederat că Legea nr. 142/1998 privind tichetele de masă nu stabilește în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept ci instituie doar o posibilitate, lăsând la latitudinea angajatorului decizia să acorde această bonificație, în funcție de disponibilitățile bugetare, acordarea tichetelor de masă nefiind o obligație pentru angajator, ci este lăsată la aprecierea acestuia în funcție de posibilitățile economico - financiare reale de care dispune.
A menționat pârâtul faptul că, în bugetul de venituri și cheltuieli pentru anii 2012, 2013, 2014 si 2015, la rubrica „tichete de masă”, se regăsesc doar sumele care au fost alocate personalului care este plătit de la bugetul de stat (Unitatea de Primire a Urgentelor, Dispensarul TBC, Centrul de Sănătate Mintală, Cabinetul de medicină sportivă, medicii rezidenți), personal pentru care au fost repartizate de către Ministerul Sănătății în totalitate sumele necesare acordării tichetelor de masă, sectoare de activitate pentru care s-au și acordat aceste drepturi. În această rubrică din buget sunt cuprinse sumele acordate de către spital întregului personal în perioadele precizate la punctul 1 din întâmpinarea depusă, precum și sumele care se plătesc în mod eșalonat, conform legii, reprezentând titlurile executorii acordate de către instanțele de judecată în anii precedenți.
S-a arătat în continuare că, CCM la nivel de unitate sanitară se încheie pentru o perioadă care depășește anul bugetar, respectiv pentru doi ani, cu posibilitatea prelungirii lui și că, la momentul încheierii lui, în luna septembrie 2012, s-a convenit ca aceste cheltuieli să fie cuprinse în Bugetul de venituri și cheltuieli, subînțelegandu-se faptul că bugetul este întocmit de drept de către angajator (comitetul director) și aprobat de către Consiliul de administrație, anual.
A invocat pârâtul art. 6 din Legea nr. 142 din 9 iulie 1998 privind acordarea tichetelor de masă, potrivit căruia angajații au dreptul să primească tichete de masă numai pentru zilele lucrătoare în care au muncit efectiv. P. urmare sunt exceptate perioadele de concediu de odihnă, de concediu medical, de concediu fără plată, sau alte situații în care salariatul nu este activ.
În susținerea apărării, pârâtul a atașat la dosarul cauzei bugetul de venituri și cheltuieli pe anii 2012, 2013, 2014 și 2015, cu anexe și adresa Ministerului Sănătății nr. 1759/23.02.2015.
La data de 11.05.2015, reclamantul a formulat un răspuns la întâmpinarea pârâtului, solicitând admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și respingerea apărărilor pârâtului, precum și a excepției de conexitate.
P. sentința civilă nr. 1024 din 15 iunie 2015 Tribunalul Tulcea a admis acțiunea și a obligat pârâtul să calculeze și să plătească reclamanților contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadelor: aprilie 2013 – februarie 2014 și aprilie - septembrie 2014, precum și 1/2 din contravaloarea cuvenită pentru lunile: martie 2014, ianuarie 2015, februarie 2015 și martie 2015, potrivit Contractului Colectiv de Muncă de la nivelul Spitalului Județean de Urgență Tulcea pentru perioada 2012-2014, prelungit prin Actul adițional nr._ din 02.12.2014, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. De asemenea a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 4.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere următoarele:
Acordarea tichetelor de masă este reglementată de dispozițiile Legii nr. 142/9 iulie 1998 care, prin art. 1 stabilește că ,,(1) Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. (2) Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.”
Conform prevederilor art. 5 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998: ,,(1)Angajatorul distribuie salariaților tichetele de masă, lunar, în ultima decadă a fiecărei luni, pentru luna următoare. (2) În condițiile prevăzute la alin. (1), angajatorul distribuie, pe salariat, un număr de tichete de masă corespunzător numărului de zile lucrătoare din luna pentru care se face distribuirea”.
Art. 4 din Normele de aplicare a Legii 142/1998 prevede că, ,, Angajatorii care acordă tichete de masă salariaților evidențiază în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli denumită „Tichete de masă”, sumele destinate acoperirii valorii nominale a tichetelor de masă, potrivit celor convenite cu organizațiile sindicale legal constituite sau, după caz, cu reprezentanții salariaților”.
Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în interesul legii prin Decizia nr. 14 din 18 februarie 2008, decizie care, în conformitate cu art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, are caracter obligatoriu. Potrivit acesteia, dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă ,,nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.”
Astfel, potrivit art. 93 alin. 3 din C.C.M. la nivelul Spitalului de Urgență Tulcea nr. 7862/08.06.2012, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială Tulcea sub nr. 76/6487/06.09.2012, ,,în bugetul de venituri și cheltuieli vor fi cuprinse toate drepturile salariale, inclusiv sumele aferente pentru acordarea tichetelor de masă, dacă legislația în vigoare o permite”.
Însuși pârâtul a recunoscut obligația contractuală, arătând că a făcut plăți parțiale.
S-a reținut totodată că, potrivit dispozițiilor art. 188 din Legea 95/2006, cu modificările ulterioare:
,,(1) Spitalele publice sunt instituții publice finanțate integraldin venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestații efectuate pe bază de contract, precum și din alte surse, conform legii.
(2) P. autonomie financiară se înțelege:
a) organizarea activității spitalului pe baza bugetului de venituri și cheltuieli propriu, aprobat de conducerea unității și cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior;
b) elaborarea bugetului propriu de venituri și cheltuieli, pe baza evaluării veniturilor proprii din anul bugetar și a repartizării cheltuielilor pe baza propunerilor fundamentate ale secțiilor și compartimentelor din structura spitalului.
(3) Spitalele publice au obligația de a asigura realizarea veniturilor și de a fundamenta cheltuielile în raport cu acțiunile și obiectivele din anul bugetar pe titluri, articole și alineate, conform clasificației bugetare.
(4) Prevederile alin. (2) sunt aplicabile și în cadrul ministerelor cu rețea sanitară proprie”.
Cum prin contractul colectiv, angajatorul s-a obligat să prevadă în buget sumele pentru acordarea tichetelor de masă, tribunalul a admis cererea promovată și l-a obligat să calculeze și să plătească reclamanților contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadelor: aprilie 2013 – februarie 2014 și aprilie - septembrie 2014, precum și 1/2 din contravaloarea cuvenită pentru lunile: martie 2014, ianuarie 2015, februarie 2015 și martie 2015, potrivit Contractului Colectiv de Muncă de la nivelul Spitalului Județean de Urgență Tulcea pentru perioada 2012-2014, prelungit prin Actul adițional nr._ din 02.12.2014, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Având în vedere că reclamanții au efectuat cheltuieli de judecată în cauză și pentru că cererea lor a fost admisă, instanța a obligat pârâtul la plata sumei de 4.000 lei în favoarea reclamanților cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții a formulat apel pârâtul. În motivarea apelului său, acesta a arătat următoarele: Legea nr. 142/1998 nu obligă angajatorul să acorde tichete de masă angajaților săi; pentru a putea acorda tichete de masă este nevoie să existe sumele de bani necesare și să fie cuprinsă suma necesară în Bugetul de venituri și cheltuieli; această susținere este confirmată și de către Ministerul Sănătății - care a emis adresa nr. 1759/23.02.2015; este adevărat că angajatorul a convenit să acorde tichete de masă, dar în condițiile impuse de lege; întrucât prin legea de aprobare a bugetului de asigurări sociale de stat pentru anii 2012 - 2014 nu au existat sume suficiente și pentru acordarea tichetelor de masă pentru salariați, acest lucru nu a fost posibil; la momentul încheierii Contractului colectiv de muncă, s-a convenit ca aceste cheltuieli să fie cuprinse în Bugetul de venituri și cheltuieli, subînțelegându-se faptul că bugetul este întocmit de către angajator (comitetul director) și aprobat de către Consiliul de administrație, anual, conform finanțării acordate de la buget; contractul colectiv de muncă s-a încheiat pentru o perioadă de doi ani iar Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește și se aprobă anual, modificându-se de altfel în cele mai multe cazuri pe parcursul unui an în funcție de sumele atrase pentru cheltuieli; acest fapt se reflectă și în Bugetul de venituri și cheltuieli depus la dosar, unde, din motivele prezentate mai sus nu au fost prevăzute sume suficiente pentru acest capitol; tocmai de aceste lucruri nu a ținut cont instanța de fond.
În concluzie, deoarece instanța de fond nu a reținut faptul că Bugetul de venituri și cheltuieli al Spitalului Județean de Urgență Tulcea nu avea prevăzute fondurile bănești necesare acordării tichetelor de masă și nici prevederile Contractului colectiv de muncă sau a Legii nr. 142/1998 nu impuneau angajatorului acordarea tichetelor de masă - stipulând doar posibilitatea acordării acestora, consideră sentința civilă emisă pentru obligarea pârâtului la acordarea acestora ca netemeinică.
Solicită totodată conexarea dosarelor nr._ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ și_ întrucât cererile ce fac obiectul acestor dosare sunt identice, inclusiv în ceea ce privește perioadele pentru care se solicită acordarea tichetelor de masă. Consideră, totodată, că sunt acordate cheltuieli de judecată excesive în 7 (șapte) dosare care au același obiect și aceeași reprezentanți, onorariul apărătorului fiind plătit astfel de șapte ori.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare, reiterând, în esență, susținerile formulate în fața primei instanțe.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod.pr.civ., Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește conexarea cu alte cauze, aceasta nu este posibilă, fiind vorba de căi de atac diferite formulate împotriva unor sentințe diferite. Prevederile art. 139 al.1 Cod.pr.civ. se referă la conexarea în primă instanță.
Pe de altă parte, drepturile pretinse de fiecare reclamant sunt drepturi individuale. Faptul că în prezenta cauză mai mulți reclamanți pretind aceleași drepturi și nu pot fi disjunse cererile lor în această fază procesuală nu înseamnă că cererea ar trebui conexată cu a altor angajați ai pârâtului.
Cu privire la fondul cauzei:
În art.93 al.3 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei, se stabilea că în bugetul de venituri și cheltuieli se vor include și sumele necesare acordării tichetelor de masă în condițiile legii, astfel cum a reținut și prima instanță.
În ceea ce privește trimiterea la condițiile legii, se are în vedere că potrivit art. 23 din OUG nr.115/2004, astfel cum a fost modificat de pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 125 din 12 mai 2005, începând cu data intrării in vigoare a acestei ordonanțe de urgenta, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate beneficiază lunar de maximum 20 de tichete de masa.
În art. 15(1) din cadrul art. II al OUG nr.80/2010, introdus prin Legea nr. 283/2011, se prevede că „în anul 2012, instituțiile si autoritățile publice centrale si locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările si completările ulterioare, si prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările si completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare si de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, infinitate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acorda tichete de masa personalului din cadrul acestora”.
În conformitate cu art. 9 din OUG nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar in anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum si unele masuri fiscal-bugetare, prevederile art. 15 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
Potrivit art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor masuri bugetare, în anul 2014, instituțiile si autoritățile publice centrale si locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările si completările ulterioare, si prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările si completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare si de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, infinitate pe langa instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii si unitatilor prevăzute la art. 93 alin. (11) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificările si completările ulterioare, nu acorda tichete de masa personalului din cadrul acestora.
Așadar, instituțiile finanțate integral din venituri proprii pot acorda tichete de masă, fiind în mod expres exceptate de la această interdicție în anii 2012, 2013 și 2014.
Pe de altă parte, în art. 188 alin.1 din Legea nr. 95/2006, spitalele publice sunt definite ca instituții publice finanțate integral din venituri proprii care funcționează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestații efectuate pe baza de contract, precum si din alte surse, conform legii.
Așadar, expresia folosită prevederile legale indicate anterior este aceeași: instituții finanțate integral din venituri proprii.
Împrejurarea că sumele necesare acordării tichetelor de masă nu au fost cuprinse în buget nu poate constitui un motiv pentru exonerarea pârâtului de obligația stabilită în sarcina acestuia prin prevederi din acte normative și din contractul colectiv de muncă. Dimpotrivă, realizarea drepturilor salariale ale reclamanților nu ar putea fi negate pentru acest motiv, ele fiind cuvenite pentru munca depusă și în temeiul legii. Această împrejurare nu are relevanță și nu poate nega drepturile stabilite prin lege în favoarea reclamanților, întrucât bugetul de venituri și cheltuieli constituie doar un instrument prin care se realizează, între altele, plata obligațiilor asumate sau stabilite prin lege, actul prin care se adoptă bugetul neputând constitui în sine un instrument juridic prin care să se recunoască sau să se nege anumite drepturi legale preexistente sau ulterioare.
Este adevărat că acordarea tichetelor de masă nu este, în principiu, obligatorie, din perspectiva Legii nr.142/1998 dar, odată asumată această obligație prin contractul colectiv de muncă ea trebuie executată, chiar apelanta arătând că „angajatorul a convenit să acorde tichete de masă” însă susținând că nu a beneficiat de resursele bugetare necesare, argument care, astfel cum s-a arătat, nu poate fi primit raportat la prevederile art.148 din Legea nr. 62/2011.
Având în vedere că în cauză figurează 97 de reclamanți, suma de 4.000 lei cheltuieli de judecată nu apare a fi exagerată, fiind vorba de aproximativ 40 de lei pentru fiecare reclamant.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul pârât S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., împotriva sentinței civile nr. 1024 din 15 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. P., G. M., L. L., N. C. L., P. S. M., B. T., C. ANICUȚA, C. D., D. D., I. G., M. M., M. F., C. N., S. I., B. G., A. M., A. L., A. M., B. M., C. S., C. S., C. L., C. L., E. R., G. P., G. V., G. A., I. M., M. L., M. G., P. DOINIȚA, P. F., P. D., T. L., V. L., V. A., C. J., I. I., V. E., P. TUDORIȚA, A. D., A. D., A. V., C. M., D. N., H. N., H. Ș., I. G., L. V., L. V., M. M., M. I., M. M., N. C., O. D., O. M., R. L., R. L., S. F., S. M., S. I. V., Z. T., A. V., C. ANIȘOARA, T. M., P. T., A. V., B. D., B. M., C. A., C. G., C. M., C. N., C. I., C. C., D. E., G. I., G. D., I. R., I. M., L. G., M. V., M. G., M. P., P. V., R. F., S. M., S. L., S. R., S. A., S. A., T. F., M. S., M. T., T. A., T. M. și S. Ș. R., reprezentați prin S. T.-ECONOMIC ȘI ADMINISTRATIV DIN UNITĂȚILE SANITARE ALE JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 26 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A. M. B.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond L.N.
Tehnored.dec.jud.apel R.A./26.02.2016/4 exp.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 56/2016.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4/2016.... → |
|---|
