Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4/2016. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2016 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 4/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 4/CM
Ședința publică din data de 03 Februarie 2016
Complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale:
PREȘEDINTE – R. A.
JUDECĂTOR - M. S.-S.
JUDECĂTOR - J. Z.
Grefier - M. G.
Pe rol, după casare cu reținere, soluționarea acțiunii civile formulate de reclamantul M. D., cu domiciliul în municipiul Tulcea, ., .. B, . în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S. S.R.L., cu sediul în municipiul București, . A, etaj 1, sector 3 și domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat „D. C. A.” din București, ..4, etaj 8, sector 3, având ca obiect contravaloarea muncii suplimentare prestate în perioada iulie 2011 – iulie_ și de obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Dezbaterile asupra fondului acțiunii au avut loc în ședința publică din 26.01.2016, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 03.02.2016, când în aceeași compunere a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei privind pe reclamantul M. D. și pe pârâta ., după casare cu reținere cu privire la cererea având ca obiect contravaloarea muncii suplimentare prestate în perioada iulie 2011 – iulie 2012 și la cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constată următoarele:
1. Prin sentința civilă nr. 1132/15.07.2015, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte în rejudecare cererea formulată la 5.09.2012 de reclamantul M. D. în contradictoriu cu pârâta ., pe care a obligat-o să plătească acestuia suma de 3150 lei, reprezentând contravaloarea muncii suplimentare prestate în perioada iulie 2011 – iulie 2012, precum și cheltuielile de judecată de 800 lei. Totodată, tribunalul a respins ca neîntemeiate capetele de cerere vizând obligarea pârâtei la plata sumelor pretins a fi reținute pentru uzura ținutei, precum și la plata de daune morale.
2. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, solicitând modificarea în parte a acesteia în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, în totalitate.
În motivarea cererii de recurs, pârâta a arătat că instanța a încălcat dreptul la apărare al acesteia, întrucât raportul de expertiză contabilă a fost depus cu încălcarea obligației privind depunerea lui cu 5 zile înaintea termenului de judecată din 1.07.2015, iar instanța a rămas în pronunțare deși recurenta a solicitat amânarea cauzei în vederea comunicării raportului de expertiză și pregătirii apărării. Astfel, recurenta nu a mai avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni. Instanța a făcut și o greșită și subiectivă apreciere a probelor, neavând în vedere și evidențele contabile ale .. Pe de altă parte, martorul N. I. a declarat că pontajele le făceau angajații B. împreună cu M. D., important fiind deci că tocmai reclamantul raporta recurentei durata de muncă prestată de fiecare agent de pază pe care îl avea în subordine, ca șef de obiectiv.
2. Prin întâmpinare, intimatul reclamant a arătat că a lucrat ca șef de tură, nu șef de obiectiv, efectuând ture de zi și de noapte ca toți agenții de securitate. Intimatul a mai arătat că cere societăților B. S. SRL și B. Guard SRL „daune morale și bănești” pentru că încearcă să îl defăimeze și îl șantajează să renunțe la „instanțele de judecată”. Intimatul presupune că martorul N. I., care trebuia să îl „reprezinte” în fața instanței de fond, a fost influențat ca să îl „încurce în fața instanței de judecată”. Suma solicitată este de 80.000 lei, precum și cheltuielile de judecată „din instanțele de judecată din trecut”.
3. Prin decizia civilă nr. 62/CM/11.11.2015, curtea a admis recursul, a casat în parte sentința recurată, numai cu privire la cererea având ca obiect contravaloarea muncii suplimentare prestate în perioada iulie 2011 – iulie 2012 și la cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, și a reținut cauza spre rejudecare, reținând incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pc. 5 C. proc. civ., respectiv încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare datorită necomunicării către pârâtă a raportului de expertiză anterior închiderii dezbaterilor.
4. Cu ocazia rejudecării după casare, sub aspectele rămase în discuție, se constată că soluția primei instanțe are la bază raportul de expertiză întocmit pentru termenul din 1.07.2015.
Într-o primă variantă, expertul a analizat statele de plată aferente perioadei de referință iulie 2011 – iulie 2012 și a constatat că reclamantul a efectuat muncă suplimentară, a cărei contravaloare este de 2.233 lei, care însă i-a fost plătită odată cu salariul.
Într-o a doua variantă, a fost cerut expertului să calculeze și drepturile salariale aferente orelor suplimentare efectuate potrivit martorilor audiați. În consecință, pornind de la declarația martorului O. N., în sensul că agenții de pază lucrau până la 250 de ore pe lună, rezultând circa 90 de ore suplimentare pe lună, expertul a determinat o diferență de încasat de 3.823 lei (determinată ca diferență între contravaloare totală a muncii suplimentare de 6.056 lei și suma achitată deja cu acest titlu de 2.233 lei).
Tribunalul a obligat pârâta la plata sumei de 3.150 lei cu titlu de contravaloare a muncii suplimentare, reținând concluzia expertului că pentru cele 90 ore suplimentare, reclamantului i se cuvine suma de 6.056 lei, deci pentru 80 ore suplimentare acesta are de încasat 5.383 lei; cum potrivit statelor de plată, a încasat deja suma de 2.233 lei, mai are de încasat 3.150 lei (6.056:90x80-2.233).
5. Atât metoda de calcul aleasă de expert, cât și cea aleasă de tribunal, au la bază varianta valorificării declarației martorului O. N. în detrimentul evidențelor contabile ale societății pârâte, care atestă efectuarea muncii suplimentare într-o măsură în care aceasta a fost plătită.
Totodată, se constată că tribunalul a înlăturat declarația martorului N. I., despre care a reținut că „nu are concludența necesară pentru a i se recunoaște valoare probatorie. Acest martor, după ce a arătat că împreună cu reclamantul lucrau câte 20 ore zilnic, a precizat că reclamantul nu lucra în fiecare zi la fel, pentru ca apoi să arate că ,,noi lucram 12 ore cu 24”, neștiind astfel să precizeze care era numărul de ore suplimentare efectuate de către reclamant. Se reține că acest martor a făcut relatări cu privire la fapte ce s-au derulat în urmă cu aprox. 4 ani, spre deosebire de martorul O. N., care a fost ascultat în primul ciclu procesual, la doar câteva luni de la încheierea raporturilor de muncă între părți. În consecință, apreciind relatările martorului ca fiind rezultatul unor erori de de percepție sau de memorare, tribunalul nu poate valorifica această depoziție”.
Se constată așadar că soluționarea fondului cauzei referitoare la efectuarea muncii suplimentare depinde de aprecierea celor două declarații ale martorilor.
6. În primul ciclu procesual a fost audiat martorul O. N., care a arătat că reclamantul a avut calitatea de șef de obiectiv și că acesta și martorul lucrau câte 12 ore pe zi, 240 pe lună, dar făceau și câte 250 pe lună. Reclamantul era plătit pentru 168 de ore pe lună, iar nu pentru cele 240 sau 250 și nu a beneficiat de concediu de odihnă.
În al doilea ciclu procesual a fost audiat martorul N. I., care a declarat că reclamantul era șef de tură, asigurând paza și ocupându-se și de organizarea muncii. Reclamantul lucra câte 20 de ore, dar nu zilnic. Acesta și martorul lucrau 12 ore cu 24 liber. „Pontajele le făceam noi, împreună cu reclamantul și apoi erau trimise la București”.
Faptul că între audierea celor doi martori a trecut o perioadă de timp de peste 2 ani nu legitimează automat concluzia trasă de tribunal că relatările celui de-al doilea martor ar fi rezultatul unor erori de percepție sau de memorare, cu privire la aspectele esențiale declarate. Or aspectul esențial relatat de martor este că reclamantul era șef de tură, se ocupa cu organizarea muncii și participa la întocmirea foilor de pontaj, care erau trimise „la București”, adică la sediul societății pârâte. Pârâta plătea astfel drepturile salariale, inclusiv munca suplimentară, pe baza unor documente întocmite de agenții de pază, cu participarea inclusiv a reclamantului, care era „șef de tură”.
Acest fapt se coroborează cu declarația celuilalt martor în sensul că reclamantul a lucrat ca șef de obiectiv, fapt care de altfel nu este contestat. Chiar prin precizările din 20.10.2014 reclamantul a arătat că îndeplinea activitatea de șef de obiectiv, întocmind „graficele cu servicii”. Aceasta înseamnă că reclamantul a avut o implicare directă la întocmirea documentelor de evidență a muncii efectuate inclusiv de acesta, având totodată și o anume răspundere pentru exactitatea datelor consemnate.
7. Prin apărările sale, pârâta s-a prevalat de faptul încheierii de către reclamant a unui alt contract individual de muncă cu o altă societate, respectiv contractul nr. 145/6.09.2011 cu ., având ca obiect prestarea activității de agent de securitate cu fracțiune de normă de 2 ore pe zi.
Prin precizările din 20.10.2014, reclamantul a susținut că acest contract avea ca obiect activitatea exercitată în plus, respectiv aceea de șef de obiectiv, și nicidecum pentru achitarea orelor suplimentare.
O asemenea ipoteză este însă exclusă, cele 2 ore pe zi prestate pentru . nesuprapunându-se peste cele 8 ore pe zi prestate pentru societatea pârâtă, astfel încât salariul primit de la . să fie un fel de indemnizație de conducere aferentă activității prestate în cadrul pârâtei. Astfel, o persoană se poate angaja la mai mulți angajatori, limita de 8 ore pe zi privind o singură relație contractuală de muncă, iar nu totalul timpului de muncă pentru care cineva înțelege să se angajeze la mai mulți angajatori.
8. În condițiile în care reclamantul însuși a participat la întocmirea foilor de pontaj pe baza cărora societatea pârâtă i-a plătit drepturile salariale, iar în plus pretinsele ore suplimentare rezultând din valorificarea declarației martorului O. N. se regăsesc și în timpul lucrat pentru o altă societate, pentru care pârâta nu este ținută să răspundă, aspect de care expertul și prima instanță nu au ținut cont, curtea constată că pretențiile reclamantului nu sunt întemeiate.
Această concluzie are la bază și faptul că ambii martori au declarat că reclamantul a lucrat câte 12 ore pe tură, ceea ce se coroborează cu foile de pontaj depuse la dosar. Diferența constă în aceea că martorul O. N. a declarat că reclamantul lucra 12 ore în fiecare zi, iar martorul N. I. a declarat că lucra 12 ore urmate de 24 de ore libere. Din foile de pontaj rezultă că de regulă două zile a câte 12 ore lucrate erau urmate de două zile de repaus, ceea ce echivalează cu 180 de ore pe lună, respectiv 192, inclusiv orele suplimentare plătite. Sub acest aspect, declarația martorului O. N. în sensul că reclamantul ar fi lucrat 12 ore în fiecare zi nu se coroborează cu nicio altă probă și în plus este infirmată de faptul că însuși reclamantul, în calitate de șef de obiectiv, s-a ocupat de organizarea muncii și a participat la întocmirea foilor de pontaj, atestând timpul lucrat inclusiv de acesta. La analiza sincerității declarației martorului O. N. nu se poate face abstracție nici de faptul, arătat de pârât în întâmpinarea la recurs, că acest martor a formulat la rândul său o acțiune în anul 2012, respectiv în anul în care a depus mărturie, fiind nerelevantă susținerea de altfel nedovedită a reclamantului că martorul ar fi fost ulterior „intimidat ca să renunțe la instanțele de judecată”, ca și susținerea că martorul N. I. ar fi fost influențat ca să îl „încurce” pe reclamant în fața instanței de judecată. Reclamantul nu a reușit să înfățișeze instanței un motiv credibil pentru care în mod sistematic ar fi atestat el însuși, prin participarea la întocmirea foilor de pontaj, fapte pe care în fața instanței le-a contestat, dar care au fost comunicate lunar societății pârâte pentru care aceasta să cunoască timpul lucrat de salariatul său și să plătească în consecință acestuia drepturile salariale, pe baza foilor de pontaj.
În consecință, curtea va respinge cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata muncii suplimentare aferente perioadei iulie 2011 – iulie 2012, precum și, pe cale de consecință, a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea formulată de reclamantul M. D., cu domiciliul în municipiul Tulcea, ., .. B, . în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S. S.R.L., cu sediul în municipiul București, . A, etaj 1, sector 3 și domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat „D. C. A.” din București, ..4, etaj 8, sector 3, având ca obiect obligarea pârâtei la plata muncii suplimentare aferente perioadei iulie 2011-iulie 2012, precum și a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.02.2016.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. A. M. S.-S. J. Z.
Grefier,
M. G.
Jud. fond – L.N.
Red.dec.-jud.M.S.S./29.02.2016
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 37/2016.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 66/2016.... → |
|---|
