Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 16/2016. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2016 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 16/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
dosar nr._ 8/2015
DECIZIE CIVILĂ Nr. 16/C
Complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă
Ședința publică din data de 13.01.2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător D. P.
Grefier C. D.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul reclamant L. I., domiciliat în comuna Jurilovca, ., județul Tulcea împotriva sentinței civile nr. 1061 din 22 iunie 2015 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ 8/2015, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. RUȘILOR LIPOVENI DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, .. 10, sector 1, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal efectuat în ședință publică s-a prezentat apelantul reclamant și consilier juridic Stalenoi A. V. pentru intimata pârâtă, potrivit delegației nr.691/23.10.2015 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 157 și următoarele din Noul Cod de Procedură Civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a evidențiat părțile aflate în litigiu judiciar, obiectul cauzei și mențiunile privind modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare. Totodată s-a învederat că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, solicitându-se judecata cauzei în lipsă; La data de 10.11.2015 apelantul reclamant a depus „întâmpinare”.
După referatul cauzei;
Instanța solicită apelantului reclamant explicații cu privire la o eventuală solicitare de suspendare a cauzei în raport de disp.art. 413 pct.1 C.pr.civ. până la soluționarea procedurii în care a contestat Hotărârea nr.4 din 6 iunie 2012 sau să precizeze dacă solicită judecarea cauzei în baza înscrisurilor existente la dosar, hotărârea a cărei nulitate se solicită, pentru instanță, nefiind anulată.
Apelantul reclamant arată că nu înțelege să formuleze o cerere de suspendare a judecății cauzei întemeiată pe disp.art. 413 C.pr.civ.
La întrebarea instanței dacă mai sunt alte cereri sau probe de formulat în cauză, părțile, având cuvântul pe rând precizează că nu mai au alte cereri, excepții de invocat sau alte probe de propus în cauză, apreciind dosarul în stare de judecată.
Curtea, luând act de poziția părților, potrivit căreia nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat în cauză, în temeiul art. 392 din Noul Cod de Procedură Civilă, acordă cuvântul părților pe apelul cu privire la obiectul cu care a fost investită prima instanță, în ordinea și condițiile prevăzute la art. 216 NCPC, pentru ca aceștia să-și susțină cererile și apărările formulate în proces.
Apelantul reclamant, având cuvântul solicită admiterea apelului, să i se comunice decizia de încetare a contractului individual de muncă și să i se plătească daunele de către intimată.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea apelului ca nefondat. Arată că apelantul reclamant nu specifică faptul că intimata pârâtă i-a achitat drepturile salariale și i s-a emis adeverință de salarizare și decizia de încetare a contractului individual de muncă.
Apelantul reclamant confirmă că a primit adeverința de salarizare.
Reprezentantul intimatei pârâte în concluziile sale arată că litigiul a fost declanșat aproape de împlinirea termenului de prescripție. Decizia la care face referire apelantul se contestă în termen de 15 zile, termenul este prevăzut de legea specială – O.U.G. nr.26/2000 cu privire la asociații și fundații, nicidecum la Comisia de Indisciplină pentru conflicte de muncă.
Precizează de asemenea reprezentantul intimatei pârâte că au pus în executare hotărârea primei instanțe și că au depus la dosarul cauzei înscrisuri de la Casa Județeană de Pensii Tulcea, din care rezultă că au achitat contribuțiile sociale pe care apelantul reclamant le contestă. Apreciază că apelantul nu este îndreptățit să primească aceste sume de bani pentru că în această perioadă reclamantul nu a prestat nicio activitate, având în vedere că Decizia nr.4/06.06.2012 a început să-și producă efectele. Mai mult decât atât, în cursul anului 2012 a avut loc Conferința reprezentanților Comunității Rușilor Lipoveni din România, care este organul suprem de conducere și unde s-au ales noile organe de conducere ale comunității iar apelantul reclamant nu a mai fost ales în funcția de consilier.
Instanța, în baza art. 394 C.pr.civ. considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului formulat în cauză.
CURTEA :
Asupra apelului civil de față.
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr._ reclamantul L. I. a chemat în judecată pe pârâta C. Rușilor Lipoveni din România, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale și a contribuțiilor aferente datorate în baza Contractului individual de muncă nr.2224/10.05.2004, pentru perioada aprilie 2012 - septembrie 2012; la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate cu titlul de salariu, de la data la care acestea au fost datorate si pana la data plații efective; la eliberarea unei adeverințe din care sa rezulte cu claritate veniturile realizate si faptul ca au fost achitate contribuțiile sociale aferente acestora pe toata perioada 01.05._12, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, a fost angajatul pârâtei în funcția de consilier, în perioada 01.05._12, desfășurându-și activitatea la un sediul din loc. Jurilovca al C.R.L.R., primindu-și salariul lunar, prin postă.
Reclamantul a mai arătat că, ultimul salariu primit este cel corespunzător lunii martie 2012, care a fost primit în data de 04.04.2012.
S-a mai arătat că, în luna aprilie 2012, a avut niște divergențe de opinie cu conducerea pârâtei, moment care a coincis și cu încetarea plății drepturilor salariale către acesta.
S-a mai precizat, de către reclamant că, deși la data de 01.10.2012 au încetat raporturile contractuale de muncă cu pârâta, prin ajungerea la termen a contractului individual de muncă încheiat pe perioadă determinată, nici până la data formulării cererii de chemare în judecată, nu i-au fost achitate drepturile corespunzătoare pentru perioada 01.04._12.
În apărare, la data de 03 aprilie 2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.
În susținerea întâmpinării, s-a arătat că, în fapt reclamantul L. I. a fost salariatul pârâtei în perioada 10.05._12 fiind angajat în funcția de Secretar, în baza contractului individual de muncă nr. 2224/10.05.2004, activitatea desfășurându-se la sediul local al CRL - Sucursala Jurilovca.
S-a mai arătat că, în luna aprilie 2012 au existat
anumite divergențe între reclamant și conducerea pârâtei, pe fondul cărora reclamantul a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, jud. Tulcea începerea urmăririi penale față de numiții Vorobiov N., S. F., V. F. (respectiv Directorul executiv, Directorul adjunct, Președintele Comisiei de Etică și Disciplină a CRLR de la acea vreme), precum și împotriva altor membri ai Comunității locale Jurilovca, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de “înșelăciune ” și “asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni ”, însă soluția dispusă a fost aceea de neîncepere a urmăririi penale, conform Rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag din data de 20 iulie 2012.
Pârâta a menționat că, s-au aplicat reclamantului numeroase avertismente de către Consiliul Director, ca urmare a faptului că în mod repetat acesta a încălcat Regulamentul de organizare si funcționare a Consiliului Director al CRLR, așa cum rezulta din hotărârile Consiliului Director din 21.04.2012. Însă, în pofida acestor avertismente, reclamantul a continuat să se abată de la Regulament, tulburând bunul mers al ședințelor Consiliului Director și adresând expresii jignitoare celorlalți consilieri.
S-a mai menționat că, având în vedere această atitudine a reclamantului, în ședința Consiliului Director al CRLR din data de 04.06.2012 s-a supus la vot și s-a decis cu o majoritate de opt voturi “pentru” din totalul de nouă membri ai
Consiliului, sancționarea d-lui L. I. prin suspendarea din funcția de
consilier conform Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului
Director al CRLR, hotărârea fiind luată în conformitate cu dispozițiile art. 41
alin (1) lit. e și f, art. 45 și 46 din Regulament.
Pârâta a precizat că, urmare Hotărârii Consiliului Director din data de 04.06.2012, a fost emisă Decizia nr. 4 din 06.06.2012 privind suspendarea reclamantului L. I. din funcția de consilier al CRLR începând
cu data de 06.06.2012, decizie ce a fost expediată reclamantului prin scrisoare
recomandată, cu confirmare de primire.
S-a mai arătat că, după expirarea perioadei de suspendare de patru luni a intervenit încetarea contractului individual de muncă al reclamantului în conformitate cu dispozițiile art.55 lit a) coroborat cu art. 56 lit. i) din Codul Muncii, emițându-se astfel Decizia nr. 53/14.08.2013 privind încetarea de drept a contractului ca urmare a expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe perioada determinată.
S-a mai învederat de către pârâtă că, la data de 30-31 august 2012 la Eforie Nord, jud. C. s-a desfășurat Conferința Reprezentaților CRLR și reclamantul nu a mai fost ales în funcția de Consilier.
Pârâta a susținut că, în perioada aprilie 2012 - iulie 2012,
a pus la dispoziția reclamantului drepturile bănești aferente acestei
perioade, plătind toate contribuțiile către bugetul de stat și bugetul
asigurărilor sociale, însă reclamantul nu s-a prezentat la sediul central al
CRLR, pentru semnarea statelor de plată și ridicarea drepturilor salariale, deși anunțase telefonic că se va prezenta.
S-a mai menționat că, întrucât reclamantul nu s-a prezentat la casieria unității pentru ridicarea drepturilor salariale, aceste sume de bani au fost depuse în contul pârâtei, pe numele reclamantului, având oricând posibilitatea să
ridice aceste drepturi bănești.
Prin Sentința Civilă nr. 1061/22 iunie 2015, Tribunalul Tulcea a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâta C. Rușilor Lipoveni din România să îi plătească reclamantului drepturile salariale aferente perioadei aprilie-iulie 2012, cu plata contribuțiilor către fondurile speciale, drepturi ce se vor actualiza cu dobânda legală la data plății efective.
A fost obligată pârâta să elibereze în favoarea reclamantului o adeverință din care să rezulte veniturile realizate de acesta pe perioada angajării, cu mențiunea plății contribuțiilor lor către fondurile speciale de stat.
Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamantului ca nefondate.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că potrivit contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 2224/10.05.2004, modificat prin actul adițional nr. 17/15.07.2009, reclamantul a fost salariatul pârâtei C. Rușilor Lipoveni din România în funcția de consilier, având un salariu brut de 1115 lei.
Prin actul adițional nr.14/01.10.2004 la contractul individual de muncă s-a stabilit o durată determinată pentru desfășurarea activității de consilier, respectiv de 48 de luni iar prin actul adițional nr. 40/08.10.2008 s-a convenit prelungirea contractului individual de muncă al reclamantului pe o perioadă determinată de 48 de luni cuprinsă între 01.10._12 pentru funcția de consilier.
Prin Decizia nr. 04/06.06.2012 pârâta a dispus suspendarea reclamantului din funcția de consilier, începând cu data de 06.06.2012 pentru o perioadă de 4 luni în conformitate cu Hotărârea Consiliului Director din data de 04.06.2012 în baza prevederilor Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Director al CRLR- art.45 și art.46.
S-a reținut că această decizie de suspendare a fost comunicată reclamantului la data de 11.06.2012 și nu a fost contestată.
După expirarea perioadei de suspendare a reclamantului din funcția de consilier, a fost emisă decizia nr. 53/14.08.2013 privind încetarea de drept a contractului de muncă al reclamantului, ca urmare a expirării termenului pentru care fost încheiat.
A reținut prima instanță că în raport de actele depuse la dosar în referire la modalitatea de salarizare a reclamantului în perioada în care a prestat activitate în temeiul contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată, respectiv state de plată, și față de recunoașterile pârâtei conform cărora nu a achitat integral drepturile bănești ale reclamantului pentru perioada lucrată, reclamantul este îndreptățit să obțină drepturile salariale aferente perioadei aprilie-iulie 2012, cu plata contribuțiilor către fondurile speciale, drepturi actualizate cu dobânda legală la data plății efective.
În ceea ce privește perioada august-septembrie în care a operat suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul Deciziei nr. 04/06.06.2012, s-a reținut că reclamantul nu este îndreptățit să obțină drepturi salariale, întrucât acesta nu a prestat nicio activitate în beneficiul angajatorului, contractul său de muncă fiind suspendat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamantul L. I. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul respingerii pretențiilor sale ce vizau acordarea drepturilor salariale pentru perioada august-septembrie 2012.
A susținut apelantul reclamant că este îndreptățit să obțină integral drepturile salariale aferente lunilor aprilie-septembrie 2012, întrucât suspendarea contractului individual de muncă în temeiul deciziei nr. 04/06.06.2012 emisă de angajator în conformitate cu Hotărârea Consiliului Director al Comunității Rușilor Lipoveni din România adoptată la 04.06.2012, a fost abuzivă, fiind adoptată în temeiul unor acte falsificate, Statutul Comunității Rușilor Lipoveni din România și Regulamentul de Funcționare OCP fiind falsificate.
De asemenea se arată că a fost atacată în termen Hotărârea Consiliului Director din 04.06.2012 ce a stat la baza emiterii deciziei nr. 04/06.06.2012 de suspendare a contractului individual de muncă al reclamantului, dar până în prezent intimata pârâtă nu a pronunțat nici o soluție cu privire la plângerea sa.
Arată apelantul reclamant că nu a putut beneficia de pensie după încetarea contractului individual de muncă încheiat cu pârâta întrucât nu are stagiul complet de cotizare de 35 de ani, această situație datorându-se pârâtei care nu
i-a comunicat actele necesare înscrierii în șomaj, și ulterior pentru obținerea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă C. Rușilor Lipoveni din România a solicitat respingerea apelului reclamantului ca nefondat.
S-a arătat în întâmpinare că pârâta, după pronunțarea Sentinței Civile nr. 1061/22 iunie 2015 a Tribunalului Tulcea a executat integral obligațiile stabilite în sarcina sa, achitându-i reclamantului drepturile salariale aferente lunilor aprilie, mai, iunie și iulie 2012, conform statului de plată atașat la dosar în apel (Anexa 1).
În ceea ce privește pretențiile apelantului reclamant de achitare a drepturilor salariale aferente lunilor august-septembrie 2012, s-a susținut că acestea sunt nefondate, întrucât în această perioadă și-a produs efectele decizia nr. 04/06.06.2012 de suspendare a contractului individual de muncă iar reclamantul nu a prestat nicio acivitate în beneficiul angajatorului pentru a fi îndreptățit la plata salariului.
Mai mult, reclamantul nu a contestat Hotărârea Consiliului Director din data de 04.06.2012 sau Decizia de suspendare a contractului individual de muncă nr. 4/06.06.2012 în termenul legal de 15 zile prevăzut de art.25 coroborat cu art.23 al (2) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, astfel încât aceste dispoziții și-au produs efectele legale.
În perioada 30-31 august 2012 la Eforie Sud a avut loc Conferința Reprezentanților, unde s-au ales noile organe de conducere ale Comunității Rușilor Lipoveni din România, iar apelantul reclamant nu a mai fost ales în funcția de consilier în cadrul Consiliului Director.
Referitor la susținerea apelantului conform căreia Statutul Comunității Rușilor Lipoveni din România și Regulamentul de Organizare și funcționare a Consiliului Director ar fi „false” s-a arătat că acest motiv de apel constituie o apărare nouă în apel, ce nu a făcut obiectul sesizării primei instanțe, iar pe de altă parte, aceste acte ale asociației au fot adoptate în mod legal de către Conferința Reprezentanților Comunității Rușilor Lipoveni din România ce s-a desfășurat la Tulcea în perioada 30-31 august 2008.
În ceea ce privește decizia de încetare a contractului individual de muncă al reclamantului prin ajungerea la termen, aceasta a fost comunicată reclamantului prin poștă iar în ceea ce privește obligația pârâtei privind plata contribuțiilor sociale, aceasta a fost realizată inclusiv pentru drepturile salariale aferente lunii iulie 2012, sens în care este adresa nr. 800/26.05.2015 eliberată de Casa Județeană de Pensii Tulcea (Anexa 3 la întâmpinare)
În dovedirea acestor susțineri intimata pârâtă a atașat întâmpinării o . înscrisuri, conform articolului 205 al(2) litera (d) din codul de procedură civilă și anume: stat de plată pentru drepturile salariale aferente perioadei aprilie-iulie 2012 pentru reclamantul L. I., expediate reclamantului prin mandat poștal nr. 336/28.07.2015 în valoare de 3518,61 lei; dovada confirmării de primire a adeverinței de salarizare din 30.07.2015 (filele 14-16), Decizia nr. 04/06.06.2012 de suspendare a reclamantului din funcția de Consilier al Comunității Rușilor Lipoveni din România, comunicată reclamantului la 11.06.2012 (filele 17,18), adresa nr. 800/26.05.2015 emisă de Casa Județeană de Pensii Tulcea.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat de apelantul reclamant L. I. la data de 10.11.2015, se confirmă faptul că pârâta i-a achitat drepturile salariale aferente lunilor aprilie-iulie 2012 (inclusiv), rămânând o chestiune nerezolvată drepturile salariale aferente lunilor august și septembrie 2012. Se mai arată că a contestat Decizia nr. 4/06.06.2012 prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă, plângerea formulată la data de 18.06.2012 și adresată Comisiei de Etică și Disciplină a Comunității Rușilor Lipoveni din România soluționată până în prezent, conform adresei nr. 9/22.02.2013 emisă de Comisia de Etică și Disciplină a Comunității Rușilor Lipoveni din România.
Pârâta a invocat că la baza adoptării acestei decizii au stat articolele 45 și 46 din Regulamentul de Funcționare al Consiliului Director din 10.02.2009, pe care președintele M. I. nu l-a respectat niciodată.
Reclamantul a candidat la funcția de Președinte și Deputat la Conferința Reprezentanților din 30-31 august 2012 de la Eforie Nord, iar nu la aceea de consiliu, cum eronat susține intimata pârâtă.
Apelantul reclamant a depus la dosar adresa nr. 9/22.02.2012 înregistrată la Comisia de Etică și Disciplină a Comunității Rușilor Lipoveni din România (fila 24) și dovada corespondenței purtate cu F. V. și M. I.-președintele Comunității Rușilor Lipoveni din România(filele 24-38).
Analizând legalitatea hotărârii Tribunalului Tulcea în raport de criticile apelantului reclamant, Curtea constată că apelul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Apelul are un caracter devolutiv, în sensul că, dacă este exercitat în termen, provoacă o nouă judecată asupra fondului, fiind readuse în fața instanței de control judiciar toate problemele de fapt și de drept ce au făcut obiectul dezbaterilor la prima instanță.
Deși apelul este o cale devolutivă de atac, provocând o nouă judecată asupra fondului, el are două limitări reglementate prin disp. art.477 și art.478 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Articolul 478 din Noul Cod de Procedură Civilă dă valoare normativă principiului tontum devolutum quantum indicatum enunțând regula neschimbării în calea de atac a cadrului procesual stabilit în fața primei instanțe atât sub aspect subiectiv, al părților implicate în procesul desfășurat în fața primei instanțe cât și sub aspect obiectiv, neputând fi formulate cereri noi de către părțile preexistente ale cauzei.
De asemenea, art. 478 aliniatul (2) din Noul Cod de Procedură Civilă prevede că părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la instanța de fond sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.
Prin urmare, în cazul unui apel motivat, motivelor, mijloacelor de apărare și dovezilor invocate la prima instanță apelanta le va putea adăuga, prin cererile formulate, alte motive, mijloace de apărare și dovezi, cu condiția ca acestea să nu contravină interdicției statuate prin art. 478 alin.(3) din Noul Cod de Procedură Civilă, și anume să nu conducă la schimbarea calității părților, a cauzei sau a obiectului cererii deduse judecății sau să nu constituie o cerere nouă în apel.
În cauză Curtea constată că prin acțiunea introductivă adresată Tribunalului Tulcea, apelantul reclamant a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor sale salariale aferente lunilor aprilie 2012 - septembrie 2012, dobânda legală aferentă acestor drepturi de la momentul scadenței până la data plății efective și la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte cu claritate veniturile realizate de reclamant și pentru care s-au plătit contribuțiile sociale aferente pe perioada 01.05._12.
Din analiza acestei cereri rezultă că prima instanță nu a fost investită niciodată cu analiza legalității Deciziei nr. 04/06.06.2012 de suspendare a reclamantului din funcția de consilier începând cu data de 06.06.2012, pentru o perioadă de 4 luni, decizie adoptată în temeiul Hotărârii Consiliului Director din 04.06.2012 și nici cu analiza legalității actelor constitutive și a regulamentului de funcționare a Comunității Rușilor Lipoveni din România, persoană juridică înființată în temeiul OG nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații.
Raportat la limitele investirii primei instanțe, Cutea constată că în apel nu se poate solicita pentru prima dată verificarea legalității măsurii suspendării contractului individual de muncă al reclamantului în raport de dispozițiile art. nr. 45 și 46 din Regulamentul de Funcționare a Consiliului Director al Comunității Rușilor Lipoveni din România, măsură dispusă prin Decizia nr. 4/06.06.2012 de către angajator și nici nu se pot analiza actele de înființare și funcționare a persoanei juridice, aceste cereri fiind cereri noi, formulate cu încălcarea disp. art. 478 NPCP.
Față de împrejurarea potrivit cu care apelantul reclamant a făcut dovada în apel că a contestat Decizia nr. 4/06.06.2012 emisă de angajator la Comisia de Etică și Disciplină a Comunității Rușilor Lipoveni din România încă din anul 2013, iar până la acest moment nu s-a dat o soluție definitivă în legătură cu această plângere, instanța a solicitat apelantului să își precizeze poziția, respectiv dacă solicită suspendarea judecății prezentului apel până la momentul soluționării contestației formulate împotriva deciziei nr. 4/06.06.2012 de suspendare a reclamantului din funcția de consilier.
Apelantul reclamant la termenul de judecată din 13.01.2016 a solicitat instanței soluționarea cauzei în raport de înscrisurile existente la dosar, arătând că nu înțelege să solicite suspendarea judecății apelului.
La rândul său, intimata a susținut că nu se impune suspendarea judecății apelului întrucât nu există înregistrată pe rolul instanței de judecată o contestației formulată împotriva măsurii de suspendare a contractului individual de muncă al reclamantului, măsură dispusă prin Decizia nr. 04/06.06.2012 emisă de angajator.
Raportat la probatoriul administrat în cauză Curtea constată că în perioada august-septembrie 2012 și-a produs efecte Decizia nr. 04/06.06.2012 de suspendare a reclamantului din funcția de consilier în cadrul Comunității Rușilor Lipoveni din România, decizia nefiind anulată până în prezent printr-o hotărâre definitivă organelor competente.
Indiferent de motivul pentru care a intervenit suspendarea contractului individual de muncă al unui salariat, această măsură are ca efect principal oprirea temporară a prestării muncii și a plății salariului, cu menținerea contractului individual de muncă până la data încetării lui de drept, conform art.56 litera (i) din Codul Muncii.
Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, pentru munca prestată fiecare salariat având dreptul la un salariu exprimat în bani (art. 159 C.M.).
Cum în cauză reclamantul nu a prestat nicio activitate la angajatorul său în perioada august-septembrie 2012, perioadă în care contractul său individual de muncă a fost suspendat din inițiativa angajatorului, iar această măsură de suspendare a contractului individual de muncă dispusă prin Decizia nr. 04/06.06.2012 nu a fost anulată până în prezent, Curtea constată că în mod judicios, Tribunalul Tulcea a statuat că reclamantul nu este îndreptățit la plata drepturilor salariale aferente lunilor august și septembrie 2012, criticile apelantului reclamant fiind nefondate și urmează să fie respinse.
Referitor la obligația pârâtei de a-i elibera o adeverință din care să rezulte veniturile realizate de reclamant pe perioada angajării, cu mențiunea plății contribuțiilor către fondurile speciale de stat, stabilită în sarcina pârâtei, prin hotărârea atacată în prezentul apel, Curtea constată că această obligație a fost executată de către pârâtă, conform înscrisurilor depuse în apel, inclusiv adresa nr._/25.05.2015 emisă de Casa Județeană de Pensii și înregistrată la C. Rușilor Lipoveni din România, sub nr. 800/26.05.2015 din care rezultă că „în urma verificării în baza de date națională a stagiului de cotizare realizat de domnul L. I. CNP_ rezultă că angajatorul C. Rușilor Lipoveni din România având cf =_ a depus Declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, a impozitului pe venit și evidența nominale a persoanelor asigurate D112 pentru perioada aprilie 2012-iulie 2012”(fila 19 dosar apel).
În ceea ce privește susținerea apelantului reclamant referitoare la împrejurarea că decizia nr. 53/14.08.2013 de încetare de drept a contractului individual de muncă nr. 2224/01.10.2004, conform art. 45 lit.(a) coroborat cu art.56 litera (i) din Legea 53/2003 republicată (Codul Muncii) nu i-a fost comunicată până în prezent, astfel că reclamantul nu s-a putut înscrie cu drept de șomaj după data de 01.10.2012 și ulterior nu și-a putut completa stagiul de vechime în muncă de 35 de ani în vederea pensionării, Curtea constată că această susținere constituie o cerere nouă în apel, reclamantul neinvestind prima instanță cu o cerere de obligare a pârâtei să îi comunice această decizie sau să îi plătească despăgubiri materiale pentru un eventual prejudiciu înregistrat ca urmare a emiterii cu întârziere a deciziei de încetare de drept a raporturilor individuale de muncă sau pentru necomunicarea acestei decizii către fostul salariat.
Curtea constată însă că Decizia nr. 53/14.08.2013 a fost depusă la dosarul cauzei de către pârâtă în fața instanței de fond odată cu întâmpinarea, astfel încât reclamantul a putut lua cunoștință de această decizie încă din fața primei instanțe și și-ar fi putut completă acțiunea cu pretenții noi referitoare la sancționarea pârâtei pentru emiterea cu întârziere sau pentru necomunicarea acestei decizii către reclamant, cerere ce nu a fost însă formulată la instanța de fond.(fila 50 dosar de fond).
Pentru considerentele expuse, în baza articolului 480 din Noul Cod de Procedură Civilă, se va respinge apelul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelantul reclamant L. I., domiciliat în comuna Jurilovca, ., județul Tulcea împotriva sentinței civile nr. 1061 din 22 iunie 2015 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ 8/2015, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. RUȘILOR LIPOVENI DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, .. 10, sector 1, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.01.2016
Președinte, M. P. | Judecător, D. P. | |
Grefier, C. D. |
Jud.fond: L.D.P.
Red. decizie jud.M.P. /20.01.2016
Tehnored. decizie gref.C.D./ 28.01.2016
4 ex.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 77/2016. Curtea... | Recalculare pensie. Decizia nr. 19/2016. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
