Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 77/2016. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 77/2016 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-02-2016 în dosarul nr. 77/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.77/AS
Ședința publică din 17 februarie 2016
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Președinte – M. B.
Judecător – R. A.
Grefier – D. R.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul reclamant CIUCIULEACĂ V., cu domiciliul în Năvodari, ..5, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1286 din 15 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., . C, județul C., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința de judecată din 02.02.2016 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 17.02.2016, când a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA :
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamantul Ciuciuleacă V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C., anularea deciziei nr. R32215/15.09.2014 și obligarea pârâtei să emită o decizie privind acordarea pensiei prin reducerea vârstei de pensionare.
În motivarea cererii, astfel cum a fost precizată, reclamantul a arătat că, prin decizia contestată, s-a respins cererea de înscriere la pensie, deși a prestat activitate în grupa superioară de muncă, conform adeverinței nr. 174/2014 eliberată de ..
Pârâta nu a formulat întâmpinare, dar a formulat note scrise, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pentru soluționarea cauzei, instanța a încuviințat și administrat la cererea părților proba cu înscrisuri, fiind depus dosarul administrativ al reclamantului.
Prin sentința civilă nr.1286/15.06.2015 pronunțată de Tribunalul C., s-a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamant.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Conform adeverinței nr. 174/2014, eliberată de ., în perioadele 2.12.1985-8.10.1986, 19.06.1987-1.06.1988, 1.01.1992-1.09.1994, 15.10._87, reclamantul a fost încadrat în grupa II de muncă, iar în perioada 1.10.1990-1.01.1992, reclamantul a fost încadrat în grupa I de muncă.
Prin decizia nr. R32215/15.09.2014, pârâta C. Județeană de Pensii C. a respins cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă a reclamantului, motivat de faptul că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard redusă, conform art.55 din Legea nr.263/2010.
Având în vedere data nașterii reclamantului, respectiv 8.04.1961, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani, iar stagiul minim de cotizare este de 35 ani.
Luându-se în considerare activitatea prestată în grupa II de muncă, conform adeverinței nr. 174/2014, raportat la disp. art.55 alin.1 lit. a din Legea nr.263/2010, în vigoare la momentul formulării cererii de înscriere la pensie, în cazul în care aceasta ar fi fost cumulată celei luate în calcul de către pârâtă (6 ani, 6 luni, 11 zile), ar fi rezultat o reducere a vârstei de pensionare cu 2 ani, în loc 1 an, cum a reținut pârâta.
În ceea ce privește activitatea prestată în grupa I de muncă, conform adeverinței nr. 174/2014, raportat la disp. art.55 alin.1 lit. b din Legea nr.263/2010, în vigoare la momentul formulării cererii de înscriere la pensie, în cazul în care aceasta ar fi fost cumulată celei luate în calcul de către pârâtă (17 ani, 10 luni, 16 zile), ar fi rezultat o reducere a vârstei de pensionare cu 9 ani și 6 luni, în loc de 8 ani și 6 luni, cum a reținut pârâta.
Astfel, în cuprinsul deciziei de respingere a pensiei pentru limită de vârstă, s-a menționat că reclamantul a beneficiat de reducerea vârstei standard de pensionare cu 9 ani și 6 luni, precum și că perioadele 2.12.1985-8.10.1986, 19.06.1987-1.06.1988, 1.10.1990-1.09.1994 nu s-au valorificat, întrucât nu au fost depuse documente din care să rezulte că funcțiile ocupate de reclamant se încadrau în temeiul legal indicat, iar pentru perioada 15.10._87 nu s-a luat în calcul grupa superioară de muncă, deoarece temeiul legal nu este corect.
Operând reducerea mai sus menționată, potrivit tabelului nr. 1 de la art. 55 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 263/2010, reclamantul se putea pensiona la împlinirea vârstei de 53 de ani și 6 luni, având în vedere că, în cazul în care ar fi fost luate în considerare perioadele arătate în cuprinsul adeverinței, ar fi beneficiat de o reducere suplimentară a pensiei pentru limită de vârstă de 2 ani, la care se adaugă cei 9 ani și 6 luni reținuți de către pârâtă.
La data depunerii cererii de pensionare – 16.04.2014, reclamantul avea vârsta de 53 de ani, iar stagiul minim era depășit, astfel încât acesta nu întrunea condițiile prevăzute de lege pentru înscrierea la pensie, cu privire la vârsta de pensionare. Prin urmare, în mod legal și temeinic a fost respinsă cererea de înscriere la pensie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Ciuciuleacă V. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată reclamantul că instanța de fond i-a încălcat dreptul de apărare prin respingerea probei cu expertiza contabilă solicitată în cauză, expertiză ce avea ca obiective calcularea drepturilor de pensie cuvenite. prin fructificarea în totalitate a adeverinței nr.174/16.04.2014.
De asemenea, instanța a calculat greșit reducerea vârstei de pensionare în baza adeverinței nr.174/2014. Astfel, luând în calcul activitatea prestată în grupa a II-a de muncă, conform adeverinței nr. 174/2014, precum și activitatea prestată în grupa I de muncă potrivit aceleiași adeverințe, beneficia de reducerea vârstei de pensionare cu încă 2 ani și 6 luni și astfel întrunea condițiile pentru înscrierea la pensie, cu privire la vârsta de pensionare – la data depunerii cererii de pensionare.
Instanța de fond a apreciat că pârâta trebuia să ia în calcul adeverința nr.174/2015, dar că și în aceste condiții tot nu ar fi avut vârsta necesară pentru a se pensiona. Prin urmare dacă în urma calculelor efectuate personal de către instanță ar fi reieșit reducerea vârstei de pensionare cu încă 2 ani și 6 luni, cererea ar fi fost admisă. Or, în aceste circumstanțe cererea trebuia oricum admisă pe motiv că pârâta nu a luat în calcul toate perioadele de muncă înscrise în adeverința nr. 174/2014.
Precizează reclamantul că, într-un fel se dă câștig de cauză prezentei cereri, însă tot instanța o cenzurează pe motiv că potrivit calculelor efectuate nu îndeplinește condițiile de pensionare sub aspectul vârstei.
În concluzie, solicită a se observa că acele calcule efectuate de instanță sunt greșite, întrucât îndeplinea condițiile pentru înscrierea la pensie la data depunerii cererii. Precizează că instanța trebuia să dispună efectuarea expertizei solicitate în cauză și atunci ar fi avut convingerea că cererea cu care a fost investită este întemeiată.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat.
Reclamantul a depus mai multe adeverințe la dosarul cauzei din care rezultă că acesta a efectuat mai multe stagii în grupa I de muncă și în condiții speciale.
Potrivit aprecierii acestuia, dacă se lua în calcul întreaga perioadă lucrată în aceste grupe de muncă s-ar fi ajuns la concluzia că reducerea vârstei de pensionare conform art. 52 din Legea nr. 263/2010 ar fi fost mai mare și i-ar fi permis să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă chiar de la data înscrierii la pensie, când avea vârsta de 53 de ani.
Criticile sunt generale, apelantul nefăcând nicio referire la o anumită perioadă nefructificată în grupe superioare de muncă astfel încât, instanța de control judiciar a analizat fiecare adeverința în parte precum și buletinul de calcul atașat deciziei contestate.
Însă, având în vedere că apelantul face trimitere în mod expres la adeverința nr. 174/2014 eliberată de Rompetrol Rafinare SA în sensul că aceasta nu a fost fructificată, se poate deduce faptul că în opinia apelantului, nu s-au valorificat următoarele perioade: 02.12._86, 19.06._90, 01.01._94 lucrate în grupa a II-a de muncă precum și perioadele: 01.10.1990 – 01.01.1992, 01.09.1994 – 31.03.2001, 01.04.2001 – 01.05.2014 în grupe speciale de muncă.
Verificând buletinul de calcul al deciziei contestate, adeverințele depuse la dosar cu perioadele lucrate de reclamant în condiții superioare de grupă precum și calculul făcut de instanța de fond perioadelor fructificate și a celor nefructificate, Curtea constată că raționamentul instanței de fond este corect.
. fost valorificate de către pârâtă anumite perioade din aceasta adeverința și anume o perioadă de 4 ani, 10 luni și 15 zile care s-ar fi adăugat la cei 6 ani, 6 luni și 11 zile recunoscuți de pârâtă rezultând un total de 11 ani, 4 luni și 25 zile lucrați în grupa a II-a pentru care, legiuitorul prevede o reducere cu 2 ani a vârstei de pensionare conform art. 55/ tabel nr. 1 din Legea nr. 263/2010.
În condiții speciale a fost recunoscută de către pârâtă întreaga perioadă de 17 ani, 6 luni și 11 zile pentru care, legiuitorul prevede în art. 55 / tabel nr. 2, o reducere a vârstei de pensionare cu 8 ani și 6 luni.
Adunate cele două reduceri, rezultă un total de 10 ani și 6 luni ceea ce înseamnă că reclamantul se poate pensiona la vârsta de 53 ani și 6 luni și nu la 53 de ani așa cum pretinde.
În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dreptului la apărare ca urmare a respingerii cererii de efectuare a expertizei, Curtea constată că aceasta este nefondată deoarece o astfel de probă se administrează atunci când instanța are nevoie de părerea unor specialiști conform art. 330 Cod procedură civilă și numai când o astfel de probă este utila cauzei.
În cauză de față, nu era necesara părerea unui expert deoarece în raport de obiectul contestației, nu se impunea un calcul al punctajului ori al cuantumului pensiei ci numai verificarea condițiilor de pensionare, iar acesta este atributul instanței care, putea face o verificare a adeverințelor fructificate de către C. Județeană de Pensii C. și a condițiilor cerute de art. 52-55 din Legea nr. 263/2010.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant Ciuciuleacă V. împotriva sentinței civile nr. 1286/2015 pronunțată de Tribunalului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul civil formulat de apelantul reclamant CIUCIULEACĂ V., cu domiciliul în Năvodari, ..5, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1286 din 15 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., . C, județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 februarie 2016.
Președinte, Judecător,
M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: C.B.
Red.dec.Jud.M.B.
25.02.2016 – 4 ex.
Emis 2 .
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 52/2016. Curtea de Apel CONSTANŢA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 16/2016.... → |
|---|
