Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 24/2016. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 24/2016 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 24/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 24/CM
Ședința publică din 19 ianuarie 2016
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - R. A.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant P. M. M., cu domiciliul în sat Saligny, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1257 din 12 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE A. DOBROGEA LITORAL, cu sediul în C., . nr. 127.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata pârâtă Administrația Bazinală de A. Dobrogea Litoral, consilier juridic T. Chirața, în baza delegației de reprezentare nr. 968/CT din 19 ianuarie 2015 pe care o depune la dosar, lipsind apelantul reclamant P. M. M..
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Apelul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind, reprezentantul intimatei pârâte Administrația Bazinală de A. Dobrogea Litoral arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, luând act de declarația reprezentantului intimatei pârâte Administrația Bazinală de A. Dobrogea Litoral, în sensul că nu mai sunt cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul intimatei pârâte Administrația Bazinală de A. Dobrogea Litoral, având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de la fond ca temeinică și legală.
În mod corect a reținut prima instanță că, potrivit art. 32 din Legea nr. 22/1969 „la constatarea unei pagube în gestiune, persoana răspunzătoare poate să-și ia un angajament scris pentru acoperirea acesteia; angajamentul scris constituie titlu executoriu”.
Instituția pârâtă a constatat lipsa din gestiunea salariatului a unei cantități de motorină. S-a efectuat o cercetare disciplinară la vremea respectivă, s-a discutat cu salariatul și s-a căzut de comun acord ca paguba să fie recuperată, o parte din garanția reținută, conform contractului de garanție încheiat cu reclamantul, iar o parte P. M. M. și-a luat angajamentul că o va achita până la data de 01 decembrie 2014, lucru care nu s-a întâmplat.
La acea vreme, comisia de cercetare disciplinară a propus directorului instituției desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului, însă luând în considerare aspecte sociale, de familie a acestuia, soție bolnavă și așa mai departe, acesta nu a fost dat afară, rămânând în funcție în continuare. Cu privire la lipsa din gestiune nu s-a putut însă negocia.
În apel, apelantul reclamant susține că instanța de fond nu a luat în considerare și circumstanțele care au condus la semnarea angajamentului. Or, din probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada că acesta a fost obligat să semneze acel angajament. Angajamentul a fost semnat, pentru că salariatul știa în ce pericol se află.
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ /2014 reclamantul P. M. M. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Bazinală de A. Dobrogea Litoral, contestând decizia de executare silită și reținere din salariu în temeiul unui angajament de plată și solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 5769,52 lei reprezentând garanție nerestituită.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta CIM nr. 1035/2004 și actul adițional, fiind numit în funcția de șef Stație hidrologică Cernavodă, ocazie cu care a preluat gestiunea materialelor și obiectelor de inventar. S-a învederat că în perioada martie 2004 – octombrie 2014 au fost reținute din salariu mai multe sume, în valoare totală de 5749,52 lei, reprezentând garanție, conform Legii nr. 22/1969.
La data de 16.10.2014 a fost constituită o comisie de inventariere și reclamantul a fost obligat să predea gestiunea, fiind încheiat un proces verbal de inventariere la 24.10.2014, din care nu a primit un exemplar. Ulterior, prin decizia nr. 253/31.10.2014 a fost eliberat din funcție, motiv pentru care reclamantul a susținut că angajatorul avea obligația restituirii sumelor reținute drept garanție.
Ca urmare a solicitării pe care a făcut-o, angajatorul a emis un răspuns la data de 19.01.2015 prin care a refuzat restituirea garanției. Reclamantul a învederat instanței că sub amenințarea directorului a semnat un angajament de plată, deși era contrar prevederilor legale.
În drept, au fost invocate prevederile art. 169, 170 din Codul muncii.
În apărare, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. În motivare s-a arătat că la 15.10.2014 ca urmare a cercetării disciplinare a reclamantului s-a stabilit existența unui prejudiciu reprezentând lipsa din gestiunea Stației hidrologice a unei cantități de 1473 l. motorină (8783,73 lei), sens în care a fost întocmit raportul nr._/15.10.2014. După aducerea la cunoștința salariatului a acestei situații, acesta s-a angajat să achite până la 01.12.2014 suma de 3034,21 lei, reprezentând diferența dintre prejudiciul constatat și valoarea garanției reținute. Ca urmare a semnării acestui angajament, conducerea societății nu a aplicat sancțiunea cu desfacerea CIM, propusă de comisia de cercetare. S-a învederat că reclamantul nu a achitat suma menționată ca diferență.
S-a mai arătat că prin încheierea nr._/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. s-a dispus investirea cu formulă executorie a titlului reprezentat de angajament de plată nr._/16.10.2014.
În drept au fost invocate art. 32 din Legea nr. 22/1969, art. 254, art.169 alin. 2 din Codul muncii, decizia Curții Constituționale nr. 24/2003.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1257 din 12 iunie 2015 Tribunalul C. a respins acțiunea formulată de reclamantul P. M. M., în contradictoriu cu pârâta Administrația Bazinală de A. Dobrogea Litoral, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
În perioada 09.03.2004 – 31.10.2014, reclamantul a fost angajat în funcția de șef Stație hidrologică Cernavodă. Conform fisei postului, în această calitate, pârâtul conducea, coordona și răspundea de întreaga activitate pe care o desfășura personalul stației, având și atribuții privind gestionarea materialelor, obiectelor de inventar și mijloacelor fixe din dotare, aspecte ce nu au fost contestate de părți.
La data de 15.10.2014 s-a efectuat un inventar în gestiunea stației, în baza Deciziei nr. 240/16.10.2014 și s-a stabilit existența unui prejudiciu reprezentând lipsa unei cantități de 1473 l. motorină (8783,73 lei). Comisia de disciplină numită prin Decizia nr. 17/21.01.2014 a întocmit raportul nr._/15.10.2014 prin care a propus desfacerea disciplinară a CIM al reclamantului în baza art. 248 alin. 1 lit. e Codul muncii și recuperarea prejudiciului creat.
Ulterior, la data de 16.10.2014 salariatul a semnat împreună cu reprezentanții instituției angajatoare un Angajament de plată prin care P. M. M. a declarat că este de acord ca paguba să fie recuperată în sensul că până la data de 01.12.2012 s-a angajat să plătească suma de 3034,21 lei reprezentând diferența dintre prejudiciul constatat și valoarea garanției reținute, conform contractului de garanție, în sens contrar actul semnat constituind titlu executoriu.
La fila 49 din dosarul cauzei a fost depusă copia unui contract de garanție încheiat între părți, având ca obiect obligație de garanție a reclamantului – în calitatea sa de salariat cu atribuții de gestionar – a eventualelor pagube cauzate în gestiunea încredințată. În acest sens salariatul a constituit o garanție în numerar în sumă de 1,5 salarii, ce urma să fie reținută în rate lunare de 10% din salariu.
Prin încheierea nr._/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2014, instanța a dispus investirea cu formulă executorie a titlului reprezentat de angajament de plată nr._/16.10.2014, în temeiul prevederilor art. 32 din Legea nr. 22/1969 și art. 6041 Cod procedură civilă.
Reclamantul a contestat legalitatea angajamentului de plată semnat și a solicitat restituirea garanției reținute în perioada 2004 – 2014.
Potrivit art. 32 din Legea nr. 22/1969: „la constatarea unei pagube în gestiune, persoana răspunzătoare poate să-și ia un angajament scris pentru acoperirea acesteia; angajamentul scris constituie titlu executoriu.
Dacă, ulterior, această persoană constată că nu datorează sau că datorează numai în parte suma pentru care și-a luat angajamentul, ea va putea face cerere de desființare a angajamentului la organul de jurisdicție competent, în termen de 30 zile de la data când a cunoscut această împrejurare.”
Pentru gestionari, prin art. 25 din Legea nr. 22/1969, derogatoriu de la dreptul comun, se instituie o prezumție de culpă pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea lor.
Prezumția de culpă, în producerea lipsei în gestiune, este o prezumție relativă care poate fi răsturnată de gestionar prin probă contrară.
În cauză reclamantul nu a administrat probatorii prin care să răstoarne prezumția de culpă în producerea prejudiciului reprezentând lipsa din gestiunea Stației hidrologice.
Analizând situația de fapt reținută în speță prin raportare la dispozițiile legale incidente (citate mai sus), precum și la dispozițiile art. 254 alin 1 Codul muncii – potrivit cărora salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătura cu munca lor - instanța a constatat legalitatea angajamentului de plată nr._/16.10.2014 și netemeinicia pretenției reclamantului de obligare a instituției pârâte la restituirea sumei de 5769,52 lei.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamantul. În motivarea apelului său, acesta a arătat următoarele: apreciază că instanța de fond a procedat la o aplicare greșită a dispozițiilor legale raportat la probatoriul administrat în cauză; astfel, instanța s-a limitat în a analiza doar respectarea dispozițiilor legale, respectiv a „Angajamentului de plată” din data de 16.10.2014, pe care l-a semnat urmare a numeroaselor amenințări și jigniri ale directorului G. P., fără a analiza circumstanțele care au condus la semnarea acestuia, respectiv: în fapt, totul a început în data de 11.08.2014, când prin Decizia nr. 146 semnată de directorul G. P. a fost trimis în delegare la Stația Hidro M. C. pentru o perioadă de 2 luni respectiv 11.08._14, fără a se menționa în decizie pentru ce a fost emisă decizia și ce sarcini de serviciu trebuia să îndeplinească; în aceeași zi la ora 16,15, 1a sediul din Cernavodă al stației hidrologice s-a prezentat inginerul șef S.G.A. C., C. A., care i-a cerut să predea cheile de la tot ce aparține statiei, respectiv birou, magazie-laborator, cisternă combustibili, spunându-i că este trimis la solicitarea verbală a directorului A.B.A.D.L. C., G. P.; la data predării cheilor de la toate spațiile ce aparțineau stației în data de 11.08.2014, nu a predat nimănui gestiunea stației și nu a fost efectuat niciun inventar; în data de 13.08.2014, prezent fiind în sediul A.B.A.D.L. C., a fost chemat de directorul G. P. care i-a adus la cunoștință că are o reclamație înregistrată în data de 12.08.2014, reclamație efectuată de o parte din salariații stației hidrologice Cernavodă, prin care se semnalau lipsuri de așa zise mijloace de inventar, materiale și combustibili. Cu jigniri și amenințări i-a spus că îl va trimite la Comisia de disciplină dacă nu recunoaște și nu își dă demisia; a refuzat să recunoască și să-și dea demisia și a solicitat să i se spună de ce a fost îndepărtat de la Cernavodă; a solicitat șefului serviciului personal, M. I. și șefului stației Hidro M. C., E. V. să-i indice sarcinile de serviciu pe care să le îndeplinească și pentru care a fost trimis în delegație; nimeni nu avea habar ce căuta acolo, doar că directorul nu îl mai vroia la Cernavodă; în data de 18.08,2014, a fost anunțat că trebuie să se prezinte la Cernavodă pentru că se va deplasa acolo Comisia de Inventariere; la o săptămână de la îndepărtarea sa de la Cernavodă comisia a constatat că în gestiunea de materiale, mijloace de inventar și mijloace fixe nu lipsește nimic în schimb s-a constatat o lipsă de motorină din tancurile navei „Amaradia” care au fost sigilate în data de 11.08.2014, dar numai la robinetele de golire nu și la gurile de alimentare pe unde se face alimentarea navei și scoaterea la nevoie de combustibil cu pompa electrică; ulterior constatând că aceste lipsuri au fost stabilite cu complicitatea unui salariat din cadrul stației hidrologice Cernavodă, respectiv L. R., la îndemnul directorului G. P., a refuzat și a denunțat angajamentul de plată solicitând instanței de judecată restituirea garanției de 5769,52 lei; în fapt, începând cu data de 12.08.2014, L. R., a efectuat modificări în actele contabile ale stației hidrologice Cernavodă, modificând în fișa de combustibili cantitatea de motorină, înainte de a se fi terminat cercetările Comisiei de disciplină, a semnat în perioada 12.08-11.10.2014 în numele său referate de achiziție, de scoatere din magazie a materialelor, mijloacelor de inventar, combustibililor, bonurilor de consum, fără ca el să fi predat gestiunea sau funcția în perioada aceasta și fără a avea o decizie în acest sens; îstfel în săptămâna 11.08-18.08.2014, înainte de inventarul comisiei de inventariere, din tancurile navei „Amaradia” a dispărut cantitatea stabilită lipsă de comisie și care era trecută în fișa de combustibili a navei „Amaradia”, cantitate confirmată în Jurnalul mașinii al navei „Amaradia”; în plus a fost sustrasă și modificată Foaia de mars a navei „Amaradia” din anul 2013 cu cantități mai mari decât erau trecute în Foaia inițială de mars, deși Comisia de Inventariere numită la sfârșitul anului 2013, nu a constatat lipsa de combustibil în gestiune; înscrisurile pe care le-a depus la instanța de fond, dar care nu au fost luate în considerare, au arătat că în perioada 12.08-11.10.2014 L. R., la dispoziția directă verbală a directorului G. P., a efectuat și semnat ilegal înscrisuri în acte contabile care erau de competența numai a șefului stației și gestionarului, înscrisuri care să confirme așa zisa lipsă din gestiune a respectivei cantități de combustibil (motorină); arată că nu se putea efectua un inventar în data 15.10.2014 deoarece Decizia nr. 240 a fost emisă în data de 16.10.2014, în hotărârea nr. 1257/12.06.2015 existând această afirmație, probabil urmare a depunerii unor acte probatorii inexacte de către pârâtă; urmare a inventarului efectuat conform Deciziei nr. 240/16.10.2014 în cursul lunii octombrie, nu au fost constatate lipsuri în gestiunea de combustibili și nici în cursul anului 2014, fapt pentru care nici nu a primit 1 exemplar din procesul verbal; aceste fapte ilegale au continuat și după revenirea sa la Stația Hidrologică Cernavodă, fiindu-i interzis să-și desfășoare activitatea de șef de stație și gestionar toate înscrisurile în actele stației și în actele contabile fiind semnate în numele său de L. R.; a luat la cunoștință de aceste fapte la începutul lunii februarie de la salariați din cadrul Stației Hidrologice Cernavodă care i-au arătat tot ceea ce a semnat ilegal L. R. în perioada în care de fapt nu avea nicio competență; a depus astfel cererea de restituire a garanției; cererea de restituire a garanției a fost refuzată de directorul G. P..
Intimata pârâtă Administrația Bazinală de A. Dobrogea Litoral a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile apelate ca temeinică și legală. În esență, aceasta a reiterat apărările formulate în fața primei instanțe.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză, se are în vedere că apelantul a recunoscut existența și întinderea prejudiciului și s-a angajat să restituie suma de 3.034,21 lei, semnând în acest sens angajamentul de plată nr._/16.10.2014.
Ca urmare, susținerile sale privind faptul că nu îi este imputabil prejudiciu sau că acesta nu ar fi determinat corect nu pot fi primite.
Aceste argumente ar fi putut fi analizate de instanță în cadrul unei acțiuni declanșate de angajator prin care ar fi solicitat recuperarea prejudiciului în temeiul răspunderii patrimoniale a angajatului, caz în care s-ar fi verificat îndeplinirea condițiilor stabilite de art. 254 alin. 1 din Codul Muncii.
În condițiile recunoașterii de către angajat a prejudiciului și a vinovăției sale, în condițiile art. 254 alin. 3 din Codul Muncii respectiv art. 32 din Legea nr. 22/1969 aceste aspecte nu se mai pot verifica.
Angajatul are posibilitatea de a contesta angajamentul de plată în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011.
Apelantul nu a contestat acest angajament de plată ci, abia la 09.02.2015 a înregistrat la Tribunalul C. o contestație împotriva „deciziei de executare silită și rețineri din drepturile salariale efectuate în temeiul unui angajament de plată”. Aceasta în condițiile în care, în acord cu prevederile art. 258 alin. 2 și art. 259 Cod procedură civilă, angajatorul a obținut încuviințarea executării silite a angajamentului de plată prin încheierea din data de 05.02.2015 emisă de B.E.J. Bogăție S. L. – C..
Ca urmare, pe calea procedurală aleasă în prezenta cauză reclamantul nu poate critica angajamentul de plată din perspectiva unor vicii de consimțământ la care face referire, acestea putând fi invocate doar în cadrul unei contestații formulate conform art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011 cu care Tribunalul nu a fost învestit.
Rezultă astfel că motivele de apel invocate de reclamant nu pot fi analizate pe această cale, reclamantul având la dispoziție alte căi procedurale pe care nu le-a valorificat astfel încât angajamentul de plată semnat (împrejurare necontestată) se bucură de prezumția de legalitate și valabilitate ca orice act juridic civil nefiind anulat în cadrul procedurilor prevăzute de lege în acest scop.
Reclamantul nu a formulat nici contestație la executare silită în condițiile art. 712 Cod procedură civilă iar titlul executoriu este unul valabil potrivit art. 258 alin. 2 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant P. M. M., cu domiciliul în sat Saligny, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1257 din 12 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE A. DOBROGEA LITORAL, cu sediul în C., . nr. 127.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 19 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A. M. B.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond R.I.S.
Tehnored.dec.jud.apel R.A./16.02.2016/4 exp.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 23/2016.... | Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr.... → |
|---|
