Acţiune în constatare. Decizia nr. 3671/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3671/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 13412/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3671
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte: - P. B.
Judecător: - T. R.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul V. P., cu domiciliul în comuna Scoarța, ., împotriva sentinței numărul 2820 din data de 07 mai 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâtele . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL, cu sediul în C., ., ., ., cu sediul în C., ., ., ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul reclamant V. P. personal,lipsind intimatele pârâte . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL, ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat faptul că termenul s-a acordat pentru comunicarea cererii de renunțarea la judecata pricinii ce formează obiectul prezentului dosar, intimatelor pârâte, pentru a-și preciza poziția procesuală cu privire la aceasta, precizare care nu a fost formulată, după care;
Apelantul reclamant, interpelat de instanță, a revenit în sensul că nu solicită să se mai ia act de renunțare și solicită soluționarea apelului.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul.
Apelantul reclamant V. P. a solicitat admiterea apelului, iar pe fond admiterea acțiunii.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 23.09.2013, reclamantul V. P. a chemat în judecată pe pârâtele . prin administrator judiciar AMT Servicii Insolvență SPRL C. și . C., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioada 06.06._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă, potrivit pct. 30, 33 și 34 din anexa II la Ordinul 50/1990 și pct. 23 anexa II la Ordinul 125/1990 în procent de 100% și să fie obligată pârâta să-i elibereze o adeverință în acest sens .
In fapt, a arătat că în perioada 01.02._92 a fost angajatul . FILIAȘI, în meseria de "strungar", în cadrul secției "sculărie" unde se efectuau și operațiuni de nituire și de sudură. Lucra într-o hală mare, în care se aflau aproximativ 100 de utilaje ce efectuau operațiuni de strunjire, frezare, rectificare, găurire, alezare, ascuțire scule, iar zgomotul produs depășea 80 dB. De asemenea, în urma activităților presta pe aceste utilaje rezultau vapori toxici, pulberi microscopice. Alături de hala în care lucra se afla atelierul de galvanizare, separate doar printr-un perete din sticlă, de unde emanau gaze toxice. În acest context își presta activitatea, spațiile nefiind ventilate corespunzător.
Toate aceste activități au fost realizate în timpul programului normal de lucru și se încadrează, în opinia sa, în activitățile nominalizate la pct. 34 din anexa II la Ordinul 50/1990. S-a adresat cu o cerere către . pentru eliberarea unei adeverințe care să ateste activitatea sa în grupa de muncă, însă cererea i-a fost refuzată.
A depus la dosar în copie: carnet de muncă, adresa ..
Pârâta . C. nu a depus la dosar întâmpinare și nu a propus probe în apărare.
Pârâta . prin administrator judiciar AMT Servicii Insolvență SPRL C. a formulat întâmpinare la data de 30.10.2014 prin care a solicitata respingerea acțiunii.
A invocat lipsa calității procesuale pasive a ., arătând că potrivit Ordinului 590/2008 obligația de a elibera adeverințele cu privire la activitatea desfășurată în grupele superioare de muncă, îi revine deținătorului de arhive, în speță . C..
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri propusă, luând act de înscrisurile depuse de părți la dosar, precum și proba testimonială cu un martor, propusă de reclamant, fiind audiat martorul P. A..
Prin încheierea de ședință din data de 29.01.2014 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta . prin administrator judiciar, privind primul capăt de cerere, unind cu fondul excepția invocată asupra celui de al doilea capăt de cerere, față de care s-u considerat necesare probe privind situația juridică a societății angajatoare . S-a reținut că, în condițiile art. 40 Codul Muncii, obligația de a confirma condițiile în care salariații și-au desfășurat activitate, revine societății angajatoare.
Prin sentința nr.2820 din 7 mai 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . SA prin administrator judiciar, cu privire la capătul al doilea de cerere și, în consecință, s-a respins cererea formulată împotriva acestui pârât.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul V. P., cu domiciliul procedural ales în C., .. 5B, ..1, . – la sediul C.. Individual de avocat "C. D.", în contradictoriu cu pârâții . C. cu sediul în C., ., ..1, . și . SA – prin administrator judiciar AMT Servicii Insolvență SPRL C., cu sediul în C., ., . .
S-a reținut că reclamantul I. C. a fost salariatul ., (societate aflată în prezent în procedura de insolvență), având funcția de "strungar", în perioada 01.02._92 (filele 17-19) conform mențiunilor înscrise în carnetul de muncă.
La nivelul societății pârâte s-a realizat procedura prevăzută de Ordinul 50/1990 privind încadrarea locurilor de muncă, activităților și funcțiilor în grupele superioare de muncă, aspect confirmat de adresa emisă reclamantului de către pârâta A. SRL C., deținătoarea arhivei . (fila 6).
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta ., privind al doilea capăt de cerere ( eliberare adeverință), instanța a reținut și constatat că, conform Ordinului 590/2008, obligația de eliberare a adeverințelor revine angajatorilor sau unităților deținătoare de arhivă, după caz. În speță, unitatea angajatoare, ., se află în procedura de insolvență, arhiva sa fiind deținută de . – în baza Contractului de prestări servicii arhivistice ( filele 48-49).
În consecință, obligația de a elibera adeverințe conforme cu activitatea depusă de salariații . revine societății deținătoare a arhivei acesteia și anume .
Rezultă că în ceea ce privește primul capăt de cerere, pârâta . își legitimează calitatea procesuală ( așa cum s-a reținut și prin încheierea din 29.01.2014), însă nu și în ceea ce privește capătul de cerere privind eliberarea adeverințelor, astfel că s-a constatat întemeiată excepția, considerent pentru care instanța a admis-o cu consecința respingerii capătului doi de cerere formulată împotriva pârâtei . SA.
Pe fondul cauzei, s-a reținut și s-a constatat că:
Temeiul juridic, din Ordinul 50/1990, așa cum a fost completat de Ordinul 125/1990, invocat de reclamantă privesc următoarele operațiuni:
Pct. 34 - Polizarea, șlefuirea și lustruirea pieselor din metale feroase si neferoase
Din depoziția martorului P. A., propus de reclamant, în exercitarea funcției de strungar, reclamantul realiza diferite componente pentru produse militare (grenade, rachete pentru elicoptere) în cadrul cărora executa și operațiuni de șlefuire, polizare, lustruire și strunjire a componentelor, folosind un polizor electric sau pietre abrazive, apă și sodă caustică.
Toate aceste operațiuni se realizau în timpul normal de lucru.
Instanța a reținut și faptul că – potrivit DEX al Limbii române – activitatea desfășurată de strungar constă în: rotunjirea, filetarea, găurirea, zimțuirea etc. prin așchiere a unei piese, evident cu ajutorul strungului.
Ca urmare, operațiunea principală realizată de un strungar este aceea de "așchiere" a unei piese, operațiunile de șlefuire, polizare sau lustruire fiind operațiuni conexe, de finisare a piesei .
Rezultă că reclamantul realiza un șir de operațiuni între care se regăsesc și operațiuni încadrate în grupele superioare de muncă, cum ar fi – de exemplu –polizarea, șlefuirea și lustruirea (pct. 34 alin. ultim) . Activitățile realizate efectiv de reclamant, dintre cele menționate de martor, fac însă parte dintr-un complex de operațiuni ce ar fi trebuit realizate toate sau măcar în majoritatea lor pentru a putea primi o nominalizare la grupa a II a de muncă.
Oricare dintre activitățile enumerate în aceste texte trebuiau realizate în cel puțin 50%, respectiv 70% din timpul normal de lucru aceasta fiind o condiție esențială în acordarea grupei de muncă. Într-un flux tehnologic pot fi necesare mai multe operațiuni ce pot fi regăsite în mai multe dintre punctele anexelor, tocmai acesta fiind motivul pentru care anumite operațiuni au fost prevăzute doar pentru anumite întreprinderi sau unități .
În ceea ce privește susținerea reclamantului că a lucrat într-o hală în care se mai realizau și alte operațiuni încadrate în grupele superioare, respectiv care se învecina cu alte hale în care se efectuau astfel de operațiuni, instanța amintește că Ordinul 50/1990 a avut în vedere încadrarea în grupele superioare de muncă a locurilor, activităților și categoriilor profesionale de muncă.
Așa cum rezultă din însăși titulatura acestui act normativ, beneficiază de încadrarea în grupe personalul care lucrează în: locurile de muncă nominalizate conform procedurii prevăzute de ordin, situație în care toți salariații ce desfășoară activitate în acel loc de muncă beneficiază de aceiași încadrare – indiferent de activitatea prestată ; activitățile nominalizate, situație în care beneficiază de încadrare toți salariații care prestează respectiva activitate (independent de funcția deținută și de locul de muncă); categoriile nominalizate, situație în care beneficiază de încadrare în grupă doar funcțiile și/sau categoriile de funcții nominalizate, indiferent de locul de muncă în care își desfășoară activitatea .
Astfel, dacă la nivelul societății – în urma procedurii prevăzute de Ordinul 50/1990 – s-a hotărât nominalizarea unui loc de muncă în grupa de muncă, fără a se menționa activitatea sau categoria de muncă, rezultă că vizat a fost tot compartimentul/atelierul/ divizia etc. fără limitarea numărului de salariați sau a categoriei și/sau funcției deținute de aceștia, situație care face incident art. 3 . În unele cazuri, chiar actul normativ a nominalizat exclusiv un atelier, fabrică, uzină etc..
Concluzionând, nu a putut fi primită solicitarea reclamantului, întrucât acesta nu a realizat în perioada vizată activități efective dintre cele prevăzute în actele normative invocate, cel puțin 70% din programul de lucru și, pentru considerentele expuse, instanța a respins acțiunea completată ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul V. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A considerat că această hotărâre nu este temeinică, întrucât operațiile de polizare, șlefuire, lustruire au fost descrise de către martor ca fiind executate de către reclamant, întregul program de lucru, iar activitatea de strunjire, fiind o prelucrare prin așchiere a pieselor, presupune chiar polizare, șlefuire, lustruire, piesele lucrate fiind confecționate atât din materiale feroase, cât și neferoase.
Pe cale de consecință, activitatea desfășurată de către reclamant se încadrează perfect în descrierea făcută de pct.34, Anexa II, Ordinul 50/1990.
Pentru aceste motive, a solicitat să se admită apelul, să se schimbe în tot ..05.2014 pronunțată de Tribunalul D., în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
In drept, a invocat prevederile art.466 și următoarele C.pr.civ.
Apelul este nefondat.
Analizând apelul în limitele devoluțiunii, potrivit art. 477 alin.1 Cod pr. civ., Curtea constată că nu sunt fondate susținerile apelantului.
În perioada menționată, apelantul a desfășurat funcția de strungar, și respectiv efectua operațiuni de strunjire, frezare, rectificare, găurire, alezare, ascuțire scule, iar zgomotul produs depășea 80 dB
Potrivit Ordinului nr.50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la O.50/1990 sau
- sa își fi desfasurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă, in situatia personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție
- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe sa depășeasca nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă.
- sa fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Așa cum se observa din dispozițiile ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, in sensul ca activitățile, locurile de munca si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului.
Art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, prevede că „beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II”.
Textul art. 3 nu poate fi interpretat ca lăsând la aprecierea angajatorilor si sindicatelor din unitate încadrarea în grupe de muncă și a altor categorii de activități sau locuri de muncă decât cele prevăzute expres de Ordin. Astfel, dacă anexele încadrează în grupe de muncă anumite locuri de munca, atunci personalul care lucrează efectiv în acele locuri de muncă beneficiază de grupe de muncă.
Dacă însă anexele încadrează în grupe de muncă anumite „activități”, atunci se încadrează în grupa respectivă de muncă personalul care desfășoară efectiv acele activități, nu și alți salariați care ar lucra în preajma celor ale căror activități se încadrează în grupe superioare de muncă.
In consecința, încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.
Alături de aceasta condiție obligatorie si legala, trebuie îndeplinite si celelalte condiții prevăzute de textul legal: nivelul noxelor existente la locurile de munca respective si salariatul sa fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
Curtea reține, totodată ,că simpla exercitare a funcției în condiții dificile nu atrage automat încadrarea in grupa de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute in anexa I la Ordin
Reclamantul a susținut că pentru perioada în litigiu când a îndeplinit funcția de strungar trebuie sa beneficieze de încadrarea in situațiile prevăzute in anexa II, pct. 34 din Ordin.
Ordinul 50/1990, invocat de reclamant, în anexa II pct 34 privește operațiunile de polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din metale feroase si neferoase.
Singura probă ce confirmă susținerile reclamantului este depoziția martorului audiat în cauză, care nu conduce, însă, la concluzia că în toată perioada respectivă reclamantul a desfășurat activități în procent de 100% din programul normal de lucru zilnic in condițiile stricte prevăzute de textul de lege, pct. 34 din Ordinul 50/1991, cumulativ cu existența noxelor și a condițiilor concrete de muncă.
Pe de altă parte, simpla exercitare a funcției în condiții dificile, grele sau periculoase de muncă, astfel cum se desprinde din declarația martorului, nu atrage automat încadrarea in grupa de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute în mod expres în anexa II din Ordin.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 480 alin.2 Cod pr. civ., se apreciază ca nefondat apelul și se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul V. P., cu domiciliul în comuna Scoarța, ., împotriva sentinței numărul 2820 din data de 07 mai 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâtele . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL, cu sediul în C., ., ., ., cu sediul în C., ., ., ., ca nefondat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 octombrie 2014.
Președinte, P. B. | Judecător, T. R. | |
Grefier, S. C. |
Red.jud.P.B.
Tehn.S.C. 5 ex.
Jud.fond:D.S.
7.11.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
