Acţiune în constatare. Decizia nr. 4252/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4252/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 312/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 4252
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. G.
Judecător M. P.
Grefier E. O.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 04 noiembrie 2014, privind judecarea apelului formulat de apelantul-reclamant S. N., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 1417/12.06.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . sediul în București, sector 1, .. 9, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la data de 04 noiembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Apelantul-reclamant S. N. a depus concluzii scrise, înregistrate sub nr._/10.11.2014.
Astfel, față de consemnările din încheiere, s-a trecut la soluționarea apelului de față.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr.1417/12.06.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
S-a respins acțiunea formulată de către reclamantul S. N., în contradictoriu cu pârâta ..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta . a respins-o, cu motivarea că reclamantul a fost salariatul intimatei așa cum rezultă din carnetul de muncă, astfel încât pârâta are legitimare procesuală ca angajator.
Reclamantul și–a desfășurat activitatea ca electrician la . în care calitatea de angajator o are pârâta ..
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul a fost angajatul societății pârâte (fostă IRE) în perioada 02.03._90 și 04.02._01 și în prezent, fiind încadrat în funcția de electrician, așa cum rezultă din carnetul de muncă al acestuia.
Potrivit Ordinului nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării emis de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății, Comisia Naționala Pentru Protecția Muncii, pentru acordarea grupelor de muncă era necesară nominalizarea persoanelor care se încadrau în acestea, având in vedere specificul activităților din anexele la Ordinul nr.50/1990, de către conducerea unităților împreună cu sindicatele din unități(art.6), ținându-se seama de condițiile de muncă concrete in care-și desfășurau activitatea persoanele respective(nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), existența condițiilor deosebite la locul de muncă și noxele trebuiau să rezulte din determinările de noxe, efectuată de către Ministerul Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților, determinări ce trebuiau confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constatau că s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condițiilor și toate instalațiile de protecția muncii funcționau normal(art.5), precum si ca salariatul să lucreze in aceste condiții cel puțin 50 % pentru grupa I de muncă și cel puțin 70% din programul de lucru pentru grupa a Ii-a de muncă(art.7).
Condițiile concrete de muncă sunt esențiale pentru încadrarea în grupa I sau a II a de muncă, iar in cauză nu s-a făcut nicio dovadă că s-a emis un document intern, respectiv o decizie de aplicare a Ordinului nr.50/1990 cu privire la încadrarea în mod concret a locurilor de muncă în grupa a I-a de munca, fapt constatat de altfel și de către expert cu ocazia efectuării expertizei.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut că prin Ordinul nr.125/1990 au fost precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990. La punctul 4 din acest ordin s-a prevăzut faptul că metodologia pe baza căreia unitățile efectuează încadrarea în grupele I și II de muncă, este cea prevăzută în Ordinul nr.50/1990 cu completările făcute prin ordinul nr.100/1990 și care se aplică în continuare.
La punctul 115 din anexa nr.2 la acest ordin s-a prevăzut încadrarea în grupa a II-a de muncă a activităților constând în „montarea, exploatarea, întreținerea și repararea stâlpilor și a liniilor electrice de înaltă tensiune, la înălțimi peste 15 m”.
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză, coroborat cu înscrisurile depuse, reclamantul a desfășurat activitate ca electrician, electrician exploatare rețele electrice, pentru instalațiile din zona Cărbunești-Hurezani, începând cu data de 01.04.1987.
Prin urmare, în condițiile în care, activitatea desfășurată de reclamant în perioada invocată a fost încadrată conform ordinului nr.125/1990 în grupa a II-a de muncă, este exclusă posibilitatea încadrării acesteia în grupa I de muncă, din punct de vedere juridic locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care au fost încadrate în grupa a II-a de muncă neputându-se regăsi în același timp și în grupa I de muncă.
S-a reținut totodată că potrivit dispozițiilor art.5 din Ordinul 50/1990, existența condițiilor deosebite la locul de muncă și noxele trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către Ministerul Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților, determinări ce trebuiesc confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condițiilor și toate instalațiile de protecția muncii funcționau normal.
La art.6 din Ordinul 50/1990 se prevede cine nominalizează persoanele care se încadrează în grupele I și II de muncă, respectiv “nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unității împreună cu sindicatele libere din unități”.
Ori, așa cum s-a reținut și prin raportul de expertiză, din documentele analizate, a reieșit că la unitatea la care și-a desfășurat reclamantul activitatea nu s-a făcut o nominalizare a persoanelor pentru încadrare în grupele de muncă.
De asemenea, nici în carnetul de muncă al reclamantului nu s-a făcut nici o mențiune cu privire la grupa de muncă, respectiv procentul de cel puțin 50 % din programul de lucru desfășurat în astfel de condiții.
Cu referire la starea de discriminare, este de reținut că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare; pentru a fi reținut tratamentul diferențiat, injust, este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemene distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă (art. 1, al. 3 din O.G. nr. 137/2000). În mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor. În afara legii, nu putem vorbi de discriminare, în sensul O.G. 137/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Curtea Constituțională în acord cu practica Curți Europene a Drepturilor Omului, a statuat că principiul egalității în drepturi și al discriminării se aplică doar situaților egale ori analoage. Tratamentul juridic diferențiat instituit în temeiul unor situații obiective diferite nu constituie privilegii ori discriminări. Principiul egalității nu semnifică uniformitate (deciziile Curții Constituționale nr. 168/1988, 294/2001).
Or, încadrarea activităților în grupa I sau II de muncă se face potrivit reglementărilor legale mai sus enunțate, după o analiză atentă a condițiilor de muncă de către sindicate și unitatea angajatoare, ținând cont totodată de activitățile specificate în Ordinul nr.50/1990, respectiv Ordinul nr.125/1990.
În fine, este de menționat că în sistemul nostru de drept practica judiciară nu constituie izvor de drept așa încât soluțiile pronunțate în cauze similare la care face trimitere reclamantul nu pot obliga instanța a da o soluție identică, instanța fiind chemată să analizeze anumite aplicări ale legii la cazuri individuale, deci aplicarea și interpretarea normei legale se fac în concret la speța dedusă judecății.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a i se elibera adeverință cu mențiunile corespunzătoare grupei I de muncă, instanța reține că aceste adeverințe se întocmesc numai pe baza documentelor verificabile aflate în evidențele angajatorilor sau deținătorilor de arhivă și numai în situația în care se face dovada că solicitantul și-a desfășurat activitatea în condiții de grupă de muncă. Ori, atât timp cât acest lucru nu a fost dovedit, pârâta nu poate fi obligată la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
Față de aspectele reținute mai sus, au fost înlăturate astfel concluziile raportului de expertiză, prin care expertul a concluzionat că se justifică încadrarea în grupa I de muncă, potrivit Ordinului nr.50/1990, anexa 1, poziția 123(prin asimilare) pentru perioada solicitată 02.03._90 și 04.02._01. În acest sens tribunalul a reținut și faptul că poziția 123 din anexa nr.1 la Ordinul nr.50/1990 vizează funcții din unitățile de exploatare a căilor ferate, printre care și „electrician L.C” în timp ce reclamantul a desfășurat activitate ca electrician, electrician exploatare rețele electrice. Pe de altă parte, în condițiile în care potrivit Ordinului nr.125/1990 activitatea desfășurată de reclamant este încadrată în grupa a II-a de muncă, nu se justifică opinia expertului în sensul că această activitatea se încadrează în grupa I de muncă, expertiza judiciară având în vedere în principal elemente de practică judiciară, și tratamentul discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții.
Față de cele ce preced, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și pe fond, a respins acțiunea, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a chemat în judecată pârâta S.C. E. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la acordarea grupei I de muncă în procent de 100%, în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990, modificat și completat prin Ordinele nr. 100/1990 și 125/1990, ale Ministerului Muncii și Ocrotirii Sociale pe perioada 2.03.1989 - 1.02.1990 și 4.02.1991 - 1.04.2001, perioadă în care am desfășurat activitatea în condiții care se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100%, precum și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe cu mențiunile privitoare la acordarea grupei I de muncă în procent de 100% pentru perioada lucrată la această societate, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr.1417 din 12 mai 2014, pronunțată în Dosar nr._, Tribunalul Gorj a respins acțiunea formulată de mine ca nefondată.
Pentru a respinge acțiunea, Tribunalul Gorj a reținut următoarele: Tribunalul a reținut că prin Ordinul nr.125/1990 au fost precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a Ii-a de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990. La punctul 4 din acest ordin s-a prevăzut faptul că metodologia pe baza căreia unitățile efectuează încadrarea în grupele I și II de muncă, este cea prevăzută în Ordinul nr. 50/1990 cu completările făcute prin ordinul nr.100/1990 și care se aplică în continuare.
La punctul 115 din anexa nr.2 la acest ordin s-a prevăzut încadrarea în grupa a II-a de muncă a activităților constând în „montarea, exploatarea, întreținerea și repararea stâlpilor și a liniilor electrice de înaltă tensiune, la înălțimi peste 15 m ".
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză, coroborat cu înscrisurile depuse, reclamantul a desfășurat activitate ca electrician, electrician exploatare rețele electrice, pentru instalațiile din zona Cărbunești - Hurezani, începând cu data de 01.04.1987.
Prin urmare, în condițiile în care, activitatea desfășurată de reclamant în perioada invocată a fost încadrată conform Ordinului nr. 125/1990 în grupa a II-a de muncă, este exclusă posibilitatea încadrării acesteia în grupa I de muncă, din punct de vedere juridic locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care au fost încadrate în grupa a II-a de muncă neputându-se regăsi în același timp și în grupa I de muncă.
S-a reținut totodată că potrivit dispozițiilor art.5 din Ordinul 50/1990, existența condițiilor deosebite la locul de muncă și noxele trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către Ministerul Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților, determinări ce trebuiesc confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condițiilor și toate instalațiile de protecția muncii funcționau normal. .
La art.6 din Ordinul 50/1990 se prevede cine nominalizează persoanele care se încadrează în grupele I și II de muncă, respectiv „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unității împreuna cu sindicatele libere din unități".
Ori, așa cum s-a reținut și prin raportul de expertiză, din documentele analizate, a reieșit că la unitatea la care și-a desfășurat reclamantul activitatea nu s-a făcut o nominalizare a persoanelor pentru încadrare în grupele de muncă.
De asemenea, nici în carnetul de muncă al reclamantului nu s-a făcut nici o mențiune cu privire la grupa de muncă, respectiv procentul de cel puțin 50% din programul de lucru desfășurat în astfel de condiții.
Cu referire la starea de discriminare, este de reținut că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare; pentru a fi reținut tratamentul diferențiat, injust, este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemene distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă (art. 1, al. 3 din O.G. nr. 137/2000). în mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor. în afara legii, nu putem vorbi de discriminare, în sensul O.G. 137/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Curtea Constituțională în acord cu practica Curți Europene a Drepturilor Omului, a statuat că principiul egalității în drepturi și al discriminării se aplică doar situaților egale ori analoage. Tratamentul juridic diferențiat instituit în temeiul unor situații obiective diferite nu constituie privilegii ori discriminări. Principiul egalității nu semnifică uniformitate (deciziile Curții Constituționale nr. 168/1988, 294/2001).
Or, încadrarea activităților în grupa I sau II de muncă se face potrivit reglementărilor legale mai sus enunțate, după o analiză atentă a condițiilor de muncă de către sindicate și unitatea angajatoare, ținând cont totodată de activitățile specificate în Ordinul nr.50/1990, respectiv Ordinul nr. 125/1990.
Reclamantul apreciază sentința ca netemeinică și nelegală, pentru
următoarele motive:
1. în mod nelegal, instanța de fond a nesocotit raportul de expertiză întocmit în dosar.
În raportul de expertiză întocmit în cauză s-a reținut că a desfășurat activitate în condiții deosebite de muncă, determinate de:
-caracteristicile, volumul, complexitatea și periculozitatea instalațiilor de
înaltă tensiune;
-complexitatea sarcinii de muncă pentru asigurarea funcționării neîntrerupte a sistemului energetic în condiții de siguranță în exploatare, inclusiv prin suprasolicitare fizică specifică lucrului la înălțime;
- suprasolicitare neuropsihică prin stresul determinat de responsabilitatea activității și de lucru în ture alternante zi/noapte cu tulburarea ritmului circadian al organismului;
- lucra în aer liber, cu microclimat nefavorabil și temperaturi extreme (vara și iama), indiferent de anotimp, pentru intervenții la avarii ziua sau noaptea, iarna sau vara, pe viscol, furtună, intemperii, calamități naturale;
- lucru în condiții deosebite (muncă grea, munca periculoasă sau nocivă, spor pentru consemn la domiciliu, spor pentru lucru în zile de repaus sau sărbători etc), confirmate de buletinele de determinare prin expertizare și recunoscute de către administrație în CCM sau Actele adiționale la CIM etc.
In cadrul . s-a făcut nominalizarea persoanelor pentru încadrare în grupele de muncă, conform prevederilor Ordinului nr. 50/1990.
Prin scrisoarea nr._/1990, Departamentul Energiei Electrice a solicitat de Ia MMPS, unele precizări, privind încadrarea în grupe de muncă.
Răspunsul MMPS se regăsește în scrisoarea nr._/1990 (anexată la prezentul raport) în sensul că activitatea electricienilor se poate face în condiții similare cu cele ale beneficiarilor de energie electrică .. tară a mai fi necesară completarea anexelor la Ord 50/1990.
In concluziile raportului de expertiză s-a reținut că în cazul său se justifică încadrarea în grupa I de muncă, în procent de 100% pentru perioada în litigiu, conform Ordinului nr.50/1990, cu completările ulterioare, anexa 1, poziția 123 (prin asimilare).
Expertiza a reținut de asemenea că în timpul serviciului de exploatare a stații a fost prezent în permanență în incinta instalațiilor, fără să existe posibilitatea efectuării unor activități în alte locuri de muncă și ca urmare nu sunt aplicabile prevederile pct. 10 din Ord. 50/1990 - privind activitatea și în alte locuri de muncă în condiții mai favorabile.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea apelului, rejudecarea cauzei, desființarea sentinței apelate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 466 și următoarele din Cod procedură civilă.
Intimata . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de reclamant.
Apelul este nefondat.
Așa cum a reținut instanța de fond, activitatea desfășurată de către apelantul-reclamant, a fost încadrată prin ordinul 125/1990, ce modifică ordinul 50/1990, în grupa a-II-a de muncă.
Această încadrarea s-a făcut în urma măsurătorilor și analizării condițiilor concrete de desfășurare a activității pe care o desfășoară apelantul, a factorilor de risc la care este expus personalul care lucrează în condițiile respective, condițiilor de microclimat și altele.
Concluziile reținute de către expertiza întocmită în cauză, și anume, caracteristicile, volumul, complexitatea și periculozitatea instalațiilor, suprasolicitarea neuropsihică, lucrul în are liber, nu modifică condițiile reținute de către legiuitor atunci când a încadrat activitățile respective în grupa a-II-a, și nu demonstrează că această activitatea s-e încadrează în grupa-I-a așa cum solicită apelantul.
Pe de altă parte, potrivit art.5 din Ordinul 50/1990, existența condițiilor deosebite la locul de muncă și noxele trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către Ministerul Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților, determinări ce trebuiesc confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condițiilor și toate instalațiile de protecția muncii funcționau normal.
De asemenea, potrivit aceluiași ordin, nominalizarea persoanelor pentru încadrarea în grupele de muncă se face de către conducerea angajatorului împreună cu sindicatele, iar la nivelul intimatei nu s-a făcut o asemenea nominalizare.
În ceea ce privește scrisoarea nr._/1990 și răspunsul MMPS nr._/1990, la care face referire apelantul, din cuprinsul acestora nu rezultă că activitatea desfășurată de către apelant s-ar încadra în grupa-I-a de muncă.
Pentru considerentele expuse, constatând că sentința atacată este temeinică și legală, în baza art. 480 cod proc. civ. apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant S. N., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 1417/12.06.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . sediul în București, sector 1, .. 9, având ca obiect acțiune în constatare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2014.
Președinte, O. C. G. | Judecător, M. P. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. M. P.
Tehn. M.C.
4 ex./19.11.2014
Jud. fond M. V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
