Acţiune în constatare. Decizia nr. 3737/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3737/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 1417/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3737/2014
Ședința publică de la 14 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. L.
Judecător D. S.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul A. C., cu domiciliul în C., .. 207, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 3240 din 28 mai 2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . sediul în C., .. 80, jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că, apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care instanța apreciind cauza în stare de soluționare a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului D., la data de 31.01.2014, reclamantul A. C. a chemat in judecata pe parata ., solicitând sa se constate ca activitatea de strungar desfășurata in perioadele 01.07._71 și 09.12._83 se încadrează in grupa a II-a de munca, in proporție de 100 %, conform Ordinului nr. 50/1990, anexa 2, pct. 15, 22, 23, 33 si sa fie obligata parata sa-i elibereze o adeverința in acest sens.
Prin sentința civilă nr. 3240 din 28 mai 2014 pronunțată de Tribunalul D., s-a respins cererea formulata de reclamantul A. C., in contradictoriu cu parata .>
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul D. a constatat și reținut următoarele aspecte:
Reclamantul A. C. a fost angajatul unității parate in perioada dedusa judecații, respectiv, 01.07._71 și 09.12._83, aspect ce reiese din mențiunile carnetului de munca, precum si din recunoașterea paratei din întâmpinare (fila 31).
Raporturile de munca se derulau in baza unui contract individual de munca, acesta desfășurând activitatea de strungar.
Activitatea reclamantului s-a desfășurat la Secția Prelucrări Mecanice.
Din depoziția martorului LAUTARU S., fost coleg de serviciu cu reclamantul in perioada 1970-1992, rezulta operațiunile pe care acesta, reclamantul, le efectua.
Astfel, piesele ruginite se frecau cu o soluție, rezultând praf de rugina pe care îl inhala, curata piesa cu white spirt, introducea piesa in strung, aceasta fiind strunjita prin așchiere de cuțite, sărind așchii mici de șpan fierbinte care ardea pielea. De asemenea, rezulta fum, care era toxic, neexistând instalații de aerisire.
Mai spune martorul ca reclamantul lucra si piesele din sticla textolit, care, in urma strunjirii scotea praf "ca la mașina" pe care îl inhala si care se lipea de piele.
De asemenea, piesele din fonta produceau, prin strunjire, un fum greu de suportat.
Răcea piesele cu emulsie formata din soda caustica si săpun. Aceasta, in contact cu piesele fierbinți degaja vapori toxici pe care-i inhala.
Întregul program de lucru desfășura activitatea in aceste condiții nocive.
Iarna si, mai ales noaptea, era frig, fiind nevoiți sa facă focul in bidoane pentru a se încălzi.
Mai arata ca lângă locul lor de munca erau atelierele de construcții metalice, turnatoria si tratamentele termice. Noxele din aceste ateliere ajungeau pana la locul de munca al reclamantului, spatiile nefiind izolate unul de altul.
Din probele administrate, s-a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei, astfel cum este descrisă de martorul L. S., nu poate fi încadrată în prevederile Ord.50/1990, Anexa 2, pct. 15, 22, 23 și 33 in baza cărora își întemeiază reclamantul acțiunea.
Operațiunile efectuate nu se circumscriu celor prevăzute la pct. 15 " arderea produselor ceramice in cuptoare cu foc continuu. Fabricarea de produse din ceramica bruta si fina sau electromecanice. ", la pct. 22 " Prepararea materiilor prime, a materialelor, amestecului pentru sticla si geamuri in turnuri de amestec și complexe, de amestec, in situația când aceasta operație se executa fie manual, fie csemimecanizat", la pct. 23 " prepararea fritei, a emailurilor sau a glazurii din materii prime cu conținut de bioxid de siliciu liber, plumb sau silicat de zirconiu Glazurarea produselor. ", la pct. 33 " Activitatea in turnatoriile de fonta, otel sau metale neferoase, cu producție industriala continua ale căror operații de dezbatere sau curățare a pieselor turnate se executa in ateliere complet separate, amplasate in afara halei turnatoriei, precum si la melanjoarele de fonta din oțelarii. Topirea, fabricarea si concentrarea metalelor neferoase, fabricarea litoponului si a oxidului de zinc. Evacuarea zgurii și a molozului din halele de turnare."
În aceste condiții, instanța a reținut că activitatea desfășurată de reclamant pe perioada dedusă judecății nu îndeplinește condițiile art. 15, 22, 23 și 33 din Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 50/1990 a actului normativ sus menționat, constatarea existenței unor condiții de lucru grele (praf, fum, noxe) nefiind suficientă pentru a admite că activitatea reclamantului s-a încadrat în grupa a II-a de muncă.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 3 din Ord. 50/1990, beneficiază de încadrare în grupa a II a de muncă personalul care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexe.
Instanța a constatat, astfel, că activitatea reclamantului nu poate fi asimilată cu cea prevăzută în anexa II pct. 15, 22, 23 și 33 din Ordinul nr.50/1990.
Reținând că solicitarea având ca obiect constatarea grupei a II a de muncă pentru activitatea desfășurată în cadrul pârâtei este neîntemeiată, pe cale de consecință, instanța a respins și cererea având ca obiect obligarea acesteia la emiterea unei adeverințe în acest sens.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat acțiunea ca fiind neîntemeiată, și a respins-o ca atare.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezentate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a menționat că, prima instanță a respins cererea de chemare in judecată reținând că activitatea desfășurată ca angajat al pârâtei nu se încadrează în ipotezele pct. 15, 22, 23 și 33 ale anexei II din Ordinul nr. 50/1990, indicate în cererea de chemare în judecată.
S-a solicitat să se constate că prin hotărârea pronunțată instanța nu a intrat în judecata fondului, soluționând cauza doar pe neindicarea corectă a temeiului legal, fără a intra în cercetarea fondului respectiv, stabilirea unei corespondențe între starea de fapt probată cu un martor și înscrisuri și normele legale incidente în cauză.
Ori, s-a precizat, din analiza amănunțită a declarației martorului, Lautaru Ș., se reține că reclamantul desfășura operațiuni de degresare chimică constând în frecarea și curățirea pieselor supuse strunjirii cu triclor etilena și whitespirt, substanțe care degajau vapori deosebiți de periculoși pentru sănătate.
S-a menționat că degresarea chimică este prevăzută la punctul 69 din anexa II a Ordinului nr. 50/1990.
Reclamantul a mai arătat că, a lucrat cu alte substanțe periculoase cum ar fi emulsie formată din sodă caustică și săpun, se strunjeau piese din fontă și steclotextolit pe bază de sticlă, iar în vecinătatea locului de muncă exista stație de vopsitorie care produceau vapori de vopsea și alte substanțe chimice care îi afecta și pe cei care lucra la strung.
S-a reținut că întregul program se lucra în aceste condiții nocive care au provocat numeroase boli profesionale.
In conformitate cu Decizia nr. 258 din 20.09.2004 a instanței supreme nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului.
Prin Decizia nr. 87/1998 Curtea Constituțională a decis că nu există nici o rațiune pentru menținerea unui regim discriminatoriu în acordare a grupelor de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții.
S-a mai precizat că, în aceiași ordine de idei în cauza B. contra României, CEDO a decis că o diferențiere de tratament ca urmare a unei jurisprudențe contradictorii nu se bazează pe nici o justificare obiectivă și rezonabilă și constituie o încălcare a art. 14 din CEDO.
Astfel în cauza de față din moment ce toți salariații intimatei pârâte care au lucrat în același mediu ca și reclamantul au primit grupa a II-a de muncă, refuzul recunoașterii grupei a II-a de muncă în cazul lui, ar reprezenta o încălcare grava a principiului nediscriminării.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Examinând sentința apelată, Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile apelantului referitoare la faptul că ,în baza rolului activ ,față de condițiile în care și-a desfășurat activitatea rezultate din declarațiile martorului ,prima instanță trebuia să constate incidența pct.69 din Anexa II Ordinul 50/1990 ,nu pot fi primite.
Astfel ,prin cererea de chemare în judecată apelantul a invocat în drept doar dispozițiile Ordinului 50/1990 anexa II pct 15,22,23,33 nu și pct 69.
Ori potrivit art.22 al.6 Cod procedură civilă judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut ,fără însă a depăși limitele învestirii ,respectând așadar principiul disponibilității ,consacrat de art.9 cod procedură civilă ,care la al.2 prevede expres că obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.
Instanța de fond a fost învestită cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Ordinului 50/1990 ,anexa II pct.15,22,23,33 ,iar ulterior ,deși prin întâmpinare ,pârâta a invocat faptul că aceste poziții descriu activități ce nu au legătură cu meseria reclamantului,acțiunea nu a fost modificată în condițiile art.204 al.1 cod procedură civilă.
În aceste condiții ,instanța de fond în mod corect a soluționat acțiunea ținând seama de cererile și apărările părților,în condițiile art.9 .
Abordarea cauzei prin raportare la un alt temei juridic decât cel invocat in acțiune ar fi reprezentat o încălcare a principiului disponibilității.
Exercitarea funcției în condiții dificile, grele sau periculoase de munca, astfel cum se desprinde din declarația martorului,invocată în apel, nu atrage automat încadrarea in grupa de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute in mod expres in anexa II la Ordin.
Astfel proba cu martori administrata in cauza nu este de natura sa răstoarne dovezile produse de către unitate privind rezultatul demersurilor si procedurilor legale efectuate in sensul stabilirii locurilor de munca care au fost sau nu încadrate in grupe de muncă.
Potrivit pct. 6. din Ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Cu probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada că pentru perioada vizată în cererea de chemare în judecată apelantul îndeplinește condițiile de încadrare în grupa a II a de muncă fiedirect ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.
Stabilirea încadrării unei persoane în grupa de muncă se realizează în concret, prin raportare la atribuțiile efective ale meseriei și la condițiile de muncă în care fiecare salariat își desfășoară activitatea.
Beneficiul grupei de muncă nu se acordă dincolo de condițiile actului normativ cadru, doar prin raportare la eventuale condiții dificile sau grele de muncă, indiferent de profesia, locul de muncă sau activitățile desfășurate, ci prin analiza îndeplinirii condițiilor impuse de actul normativ.
Susținerea reclamantului din apel că activitatea prestată se încadrează în pct.69 din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990 nu este susținută în totalitate de declarația martorului audiat la propunerea acestuia, acesta făcând referiri cu caracter general cu privire la activitatea apelantului și la substanțele folosite ,fără a preciza care dintre activitățile concrete și specifice prevăzute la punctul respectiv au fost desfășurate în procent de 100%.
Decizia 258/2004 pronunțată de ICCJ și decizia 87/1999 a Curții Constituționale, invocate în cuprinsul motivelor de apel, nu au statuat faptul că angajatorul sau instanța ar putea extinde aplicarea dispozițiilor legale privind încadrarea în grupe de muncă și la alte situații decât cele prevăzute de lege. Dimpotrivă, aceste decizii se referă la situația persoanelor care au fost pensionate sau al căror raport de muncă a încetat înainte de adoptarea sau modificarea Ordinului 50/1990 prin adăugarea unor noi categorii legale de meserii care se încadrau în grupe de muncă.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 alin.1 NCPC, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. C., cu domiciliul în C., .. 207, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 3240 din 28 mai 2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . sediul în C., .. 80, jud. D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2014.
Președinte, L. M. L. | Judecător, D. S. | |
Grefier, N. A. |
Red. Jud. L.M.L./22.10.2014
Tehnored. N.A./4 ex.
J. f. C.D.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
