Acţiune în constatare. Decizia nr. 3758/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3758/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 3278/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3758
Ședința publică de la 15 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător T. Ț.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul M. T., cu domiciliul în C., .. 6, .. 1, ., împotriva sentinței civile nr. 3243 din 28 mai 2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. E. S.A. C., cu sediul în C., Calea București, nr. 80, jud. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant M. T., lipsind intimata pârâtă S.C. E. S.A. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Apelantul reclamant M. T. a depus practică judiciară și a învederat instanței că apărătorul ales nu se poate prezenta la acest termen de judecată, solicitând amânarea cauzei pentru acest motiv.
Curtea, constatând că la dosarul cauzei nu există nicio împuternicire avocațială și niciun înscris din care să rezulte un angajament în acest sens și având în vedere și data declarării căii de atac, a respins cererea de amânare formulată de apelantul reclamant.
Constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Apelantul reclamant M. T. a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile și acordarea grupei a II-a de muncă pentru perioada solicitată 1978-2001.
CURTEA
Asupra apelului civil de față se constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3243 din 28 mai 2014, Tribunalul D. a admis în parte acțiunea formulata de reclamantul MUSTATA T., cnp_, cu domiciliul in C., .. 6, ., . in contradictoriu cu parat ., cu sediul in C., .. 80, judetul D..
A constatat că activitatea desfășurată de reclamant în funcția de lăcătuș constructor în perioada 8.07._72 și 9.07._78 se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990 punctele 34 și 45 în procent de 100% .
A obligat pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
A respins cererea pentru perioada 1.06.1978 - 1.04.2001 pentru funcția de lăcătuș de întreținere.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul unității pârâte . în perioada dedusă judecății, cu mențiunea că începând cu data de 19.02.1972 a plecat militar până la data de 16._ când a fost lăsat la vatră, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă.
În calitate de salariat pe perioadele 8.07._72, 9.07._78, 01.06._00 și 01.03._01, reclamantul a avut meseria de lăcătuș constructor, lăcătuș întreținere, precum și lăcătuș.
Activitatea reclamantului s-a desfășurat în cadrul Diviziei de Transformnatoare, Secția Pregătiri, Atelierul Întreținere, așa cum arată și pârâta în întâmpinare.
Din declarația martorului C. C. rezultă că reclamantul, în desfășurarea activității sale de lăcătuș constructor, lua tabla, o curăța de zgura rămasă de la tăierea cu aparatul autogen; împacheta bucățile de dimensiuni egale, puncta, apoi cu sudura electrică pachetele de tablă pentru a rămâne fixe; acestea erau trimise apoi la prelucrări (strung, freze) pentru a le face conturul de jur – împrejur. Marginile se pileau cu polizor cu pietre abrazive mari sau cu polizor de mână și pilă. Rezulta praf fin de la sudură pe care era nevoit să îl inhaleze. Construia apoi carcase sudate de sudori în prezența lăcătușului astfel că acesta suporta noxele rezultate din sudură. Lucra cu tablă de la 1 mm până la 30 mm grosime de oțel.
Mai spune martorul că reclamantul lucra și cu vată de sticlă. Se făceau cuptoare pentru uscat electrozi. V. de sticlă era toxică, se ridicau particule pe care le inhala. Cu prenadez lipea diferite garnituri, îndrepta tablele cu barosul pentru riplaturi, suportând zgomotul.
Mai arată că 8 ore pe zi desfășura activitatea în aceste condiții.
V. era foarte cald, iar iarna foarte frig.
Și din declarația martorului D. M. S., fost coleg de serviciu cu reclamantul în perioada 1978-2003, rezultă că reclamantul a lucrat ca lăcătuș la Atelierul de Intreținere Sectia Transformatoare M..
Activitatea era de reparare și întreținere utilaje. Spune martorul că montarea și demontarea utilajelor din secții se făceau în condițiile specifice locurilor unde erau amplasate.
F. prese sau ciocanul; transporta piesele în atelierele de reparații.
Martorul descrie că atelierul era din tablă în exteriorul halei, vara fiind cald și iarna foarte frig. Degresarea pinioanelor cu whitespirit cu gaz, cu acetona, înlocuirea apoi pinioanelor defecte se număra, de asemenea, printre operațiunile pe care le desfășura reclamantul. Mai spune martorul că pinioanele aveau baturi pe care le îndepărta cu pila, operațiune în urma căreia rezulta pilitură și praf toxic. Uneori erau necesare încărcări cu sudură pe care sudorul le făcea în prezența reclamantului, acesta inhalând astfel mult praf ce rezulta din sudură .
Transformatoarele erau duse pe cărucioare în autoclave pentru a se usca uneori se blocau roțile cărucioarelor și reclamantul trebuia să intervină, fiind nevoit să suporte temperaturi de peste 600C pentru a se repara. De asemenea, reclamantul deservea și macaralele, efectuând operații la înălțime.
Întregul program de lucru se desfășura în aceste condiții grele.
Relatează că unii colegi au suferit operații de hernie de disc urmare a faptului că ridicau piese grele, iar un alt coleg s-a îmbolnăvit de astm bronșic.
Punctul 34 Anexa II din Ordinul nr. 50/1990 menționează: Confecționarea cojilor de bachelită și a modelelor ușor fuzibile.
Curățarea cu polizorul a pieselor turnate, în ateliere separate, amplasate în afara halei curățătoriei.
Sablaj umed.
Polizarea, șlefuirea și lustruirea pieselor din metale feroase și neferoase.
La pct. 45 Anexa II din același act normativ se menționează: Fasonarea, îndreptarea sau bombarea manuală cu ciocane, la rece, a tablei de peste 5 mm grosime (activitate continuă). Curățarea prin ciocănire în interior a cazanelor de abur și a cazanelor de locomotiva cu abur.
Confecționarea prin bătaie la rece, la mașini automate, a următoarelor produse: cuie, agrafe, caiele, știfturi, sârmă ghimpată, splinturi, ținte, șuruburi, nituri, piulițe, lanțuri, nipluri, blindaje pentru aparataj electronic, precum și operațiile de refulat capul, la spițe pentru roți și danturarea pilelor; nituirea lantului Gall. Fabricarea bilelor de rulmenți la rece (presare și pilire); cablarea, lițarea, spiralarea, toronarea sârmelor și stabilizarea toroanelor pentru beton precomprimat.
Susținerea pârâtei că în atelierul în care a lucrat reclamantul nivelul noxelor era sub nivelul maxim admis nu poate fi reținută de tribunal deoarece nu a fost dovedită.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă. În cazul de față s-a făcut dovada cu martori a existenței noxelor la locul de muncă, a operațiilor efectuate, a materialelor folosite și felului în care afectau sănătatea.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Având în vedere că alți coleg ai reclamantului au obținut hotărârii judecătorești privind recunoașterea grupei a II-a de muncă, tribunalul a făcut și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unei diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Susținerea pârâtei referitoare la faptul că locul de muncă al reclamantului nu a fost nominalizat în anexa 5 la contractul colectiv de muncă din anul 1992 nu prezintă relevanță și nu conferă acțiunii promovate de reclamantă un caracter inadmisibil, întrucât Ord.50/1990 invocat de aceasta are deplină aplicabilitate pe perioada dedusă judecății, raporturile de muncă fiind guvernate de acest act normativ până la data abrogării lui (01.04.2001).
Susținerea pârâtei că reclamantul nu poate fi încadrat în grupa a II a de muncă deoarece nu a fost nominalizat de comisia mixtă patronat – sindicate constituită conform art 6 din ordinul 50/1990 nu poate fi reținută de instanță, deoarece încadrarea în grupele de muncă se face în funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării nu poate priva salariatul de un drept al său.
Având în vedere activitățile desfășurate de reclamant, în funcția de lăcătuș constructor condițiile de la locul său de muncă, tribunalul a apreciat că activitatea acestuia desfășurată în perioadele 8.07._72 și 9.07._78 se încadrează deci, în grupa a II-a de muncă, potrivit Anexei 2, pct. 34 și pct. 45 din Ordinul nr. 50/1990 .
Tribunalul a respins cererea privind perioadele 01.06._00, 01.03._01 în care reclamantul a fost lăcătuș de întreținere deoarece pentru acestea nu s-au dovedit condițiile nocive de la locul de muncă, activitățile desfășurate în această funcție fiind diferite de cele desfășurate în funcția de lăcătuș constructor, așa cum declară martorii.
Față de acestea, tribunalul a admis în parte acțiunea, constatând că activitatea desfășurată de reclamant în funcția de lăcătuș constructor în perioada 8.07._72 și 9.07._78 se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990 punctele 34 și 45 în procent de 100% și va obliga pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens, această obligație revenindu-i în conformitate cu art. 40 alin 2 litera h din codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. T., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Deși potrivit acesteia, instanța de fond a admis în parte acțiunea, constatând că activitatea desfășurată de reclamant în perioadele 08.06._72 și 09.07._78 se încadrează în grupa II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, anexa 2, pct. 34 și 45, raportat la pct. 160, în procent de 100%, a respins cererea în ceeea ce privește perioadele 01.06._00 și 01.03.200-1-01.04.2001, apreciind, greșit în opinia apelantului, că „pentru acestea nu s-au dovedit condițiile nocive de la locul de muncă".
Or, D. M. S., martorul încuviințat și audiat în cauză, a evidențiat faptul că, și cât a ocupat funcția de lăcătuș de întreținere, reclamantul desfășura activitatea de reparare și întreținere utilaje, folosind presa sau ciocanul, transporta piesele în atelierul de reparații, degresa pinioanele cu whitespirt, gaz, acetonă, le înlocuia pe cele defecte, le pilea și șmirgheluia, încărca pinioanele cu sudură, participând, alături de sudor, la efectuarea acestor operațiuni, transformatoarele erau transportate pe cărucioare în autoclave, pentru a se usca, și de cele mai multe ori, roțile cărucioarelor se blocau, reclamantul fiind nevoit să intervină la o temperatură de peste 60 de grade, desfășurând activitate în același mediu poluat, în aceleași condiții de toxicitate, în frig, iarna, și căldură excesivă, vara, în praf, zgomot puternic, în vapori de email, având tangență cu aceleași substanțe cancerigene permanent, etc, ca și-n perioada când a desfășurat activitatea de lăcătuș constructor.
Tot în sprijinul acestor susțineri, a anexat, la prezentul apel, sent. nr. 1539 pronunțată la data de 20 martie 2014 de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2013, privindul pe B. G., coleg de serviciu cu reclamantul, desfășurând tot activitatea de lăcătuș de întreținere și pentru care a obținut grupa a II-a de muncă prin hotărâre judecătorească.
Instanța de fond nu a argumentat, sub nicio formă, soluția admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, astfel că, în raport de probatoriul administrat în cauză, a apreciat că aceasta este întemeiată în totalitate.
Având în vedere toate aceste aspecte, a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Apelul nu este fondat, cu următoarele precizări.
Curtea reține că perioada pentru care prima instanță a admis acțiunea reclamantului nu va face obiectul analizei instanței de control judiciar întrucât intimata pârâtă nu a uzat de calea de atac conferită de C. împotriva sentinței civile nr. 3243 din 28 mai 2014, pronunțată de Tribunalul D., ci va fi supusă analizei instanței de control judiciar doar perioada pentru care prima instanță a respins acțiunea.
Cu privire la dispozițiile legale care reglementează încadrarea salariaților în grupele de muncă Curtea reține următoarele:
Este adevărat că potrivit pct. 3 din Ordinul 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Potrivit pct. 5 din același ordin, existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
De asemenea potrivit pct. 6, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.) iar potrivit pct. 7 din același ordin, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Reiese din economia acestor prevederi legale că, încadrarea unei activități desfășurate de o persoană într-o grupă sau alta de muncă, presupune un proces de analiză a condițiilor concrete în care se desfășoară această activitate, raportată la o anumită perioadă din programul de lucru, în care trebuie să se desfășoare această activitate, fără a fi necesară existența buletinelor de determinare a noxelor pentru perioadele menționate expres, la art.14 însă angajatorul împreună cu sindicatele erau singurii în măsură să nominalizeze persoanele care se încadrează în grupa I sau II de muncă iar pentru perioadele ulterioare aceste determinări erau necesare, dar la rândul lor trebuiau confirmate de inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii.
Angajatorul a urmat această procedură reglementată de ordin, în grupa a II -a de muncă fiind încadrat personalul menționat în tabelul cu personalul încadrat în gr. a II-a pe locuri de muncă din anul 1994, depus în dosarul de fond, tabel în care nu se regăsește activitatea prestată de apelant.
Probatoriul administrat în cauză în raport de disp.art.272 Codul muncii de către angajator, confirmă punctul devedere al acestuia, în sensul că activitatea prestată de apelant în perioada 01.06._01, nu se încadrează în anexa nr.2 la Ordinul nr.50/1990 privind funcțiile și locurile de muncă ce se încadrează în grupa II-a de muncă.
Astfel la poziția 35 din Anexa nr.II se regăsesc următoarele activități: confecționarea cojilor de bachelită și a modelelor ușor fuzibile; curățarea cu polizorul a pieselor turnate, în ateliere separate, amplasate în afara halei curățătoriei; sablaj umed; polizarea șlefuirea și lustruirea pieselor din metale feroase și neferoase.
La pct. 45 Anexa II din același act normativ sunt menționate următoarele activități: fasonarea, îndreptarea sau bombarea manuală cu ciocane, la rece, a tablei de peste 5 mm grosime (activitate continuă); curățarea prin ciocănire în interior a cazanelor de abur și a cazanelor de locomotiva cu abur; Confecționarea prin bătaie la rece, la mașini automate, a următoarelor produse - cuie, agrafe, caiele, știfturi, sârmă ghimpată, splinturi, ținte, șuruburi, nituri, piulițe, lanțuri, nipluri, blindaje pentru aparataj electronic, precum și operațiile de refulat capul, la spițe pentru roți și danturarea pilelor; nituirea lantului Gall. Fabricarea bilelor de rulmenți la rece (presare și pilire); cablarea, lițarea, spiralarea, toronarea sârmelor și stabilizarea toroanelor pentru beton precomprimat.
Rezultă așadar că activitatea prestată de apelant în perioada 01.06._01 aceea de lăcătuș întreținere, nu se regăsește la poziția 34 sau 45 din Anexa nr.II la Ordinul nr.50/1990, și nu poate fi încadrată în grupa a II-a de muncă prin asimilare, pe baza unor declarații de martori, ale căror relatări sunt generale.
Pentru toate aceste precizări Curtea în temeiul disp.art.480 alin.1 NCPC, respinge apelul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul M. T., cu domiciliul în C., .. 6, .. 1, ., împotriva sentinței civile nr. 3243 din 28 mai 2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. E. S.A. C., cu sediul în C., Calea București, nr. 80, jud. D..
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2014
Președinte Judecător
M. P. T. Ț.
Grefier
C. C.
Red. Jud. M. P./29.10.2014
Tehnored. CC/4 ex.
Jud. fond C. D.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1109/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
