Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 5002/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5002/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 6271/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1280
Ședința publică de la 09 Aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte: - P. B.
Judecător: - M. L.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta G. M., cu domiciliul în Motru, ., ..2, ., împotriva sentinței numărul 5002 din data de 21 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâții GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT NR 1, cu sediul în Motru, ., județul Gorj, C. L. MOTRU, cu sediul în Motru, județul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat următoarele:
- apelul apare declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011;
- intimații pârâți nu au depus la dosarul cauzei întâmpinare în raport de dispozițiile art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă;
- apelanta reclamantă G. M., prin motivele apel, a solicitat judecarea cauzei în lipsă..
Curtea, luând act de cererea privind judecarea în lipsă potrivit art. 223 alin. 3 Cod de procedură civilă formulată de apelanta reclamantă G. M. prin motivele apel, și constatând cauza în stare de judecată, a reținut-o spre soluționare, trecând la deliberări.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.5002 din 21 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei ianuarie 2010 - mai 2010, invocată din oficiu și s-a respins acțiunea cu privire la aceste pretenții, fiind prescris dreptul material la acțiune.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta G. M., cu domiciliul în Motru, ..., ., cu privire la pretențiile aferente perioadei 01.06._11, în contradictoriu cu pârâții Grădinița cu P. Prelungit Nr.1 Motru, cu sediul în Motru, jud.Gorj, și C. L. Motru, cu sediul în Motru, județul Gorj, ca neîntemeiată.
S-a reținut că în conformitate cu prevederile art.248 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, administrarea probelor sau, după caz, cercetarea în fond a pricinii.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei 01.01._10, invocată din oficiu, s-a reținut că, potrivit art.166 din Codul muncii (în forma în vigoare până la data de 18 mai 2011), respectiv art.171 din Codul muncii republicat, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data de la care drepturile erau datorate. Aceeași regulă privind prescripția dreptului la acțiune în cazul solicitării unor drepturi salariale este prevăzută de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii în forma în vigoare până la data de 18 mai 2011, respectiv art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii republicat.
Data la care erau datorate drepturile salariale reclamantei este data la care angajatorul avea obligația de a plăti salariul angajatului.
Potrivit anexei la Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.86/2005 pentru reglementarea datei plății salariilor la instituțiile publice, în forma în vigoare pentru perioada pentru care reclamanta solicita plata diferențelor de drepturi salariale, data plății salariilor pentru angajații din cadrul Ministerului Educației Naționale și a instituțiilor publice subordonate este data de 14 a lunii următoare celei pentru care se plătește salariul.
Obligația de a plăti salariul are caracter succesiv, salariul plătindu-se în fiecare lună. În cazul obligațiilor cu executare succesivă, pentru fiecare prestație curge o prescripție deosebită (art.12 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, în vigoare la data la care a început să curgă prescripția pentru pretențiile în discuție).
Obligația lunară de a plăti salariul cadrelor didactice este afectată de un termen suspensiv de executare, situație în care prescripția începe sa curgă de la data când s-a împlinit termenul de executare(art.7 alin.3 din Decretul nr.167/1958).
Pretențiile reclamantei privesc perioada 01.01._11, iar acțiunea a fost introdusa la data de 28.06.2013, astfel că termenul de 3 ani, ce curge de la data când drepturile salariale erau datorate, respectiv data de 14 pentru fiecare luna în care s-a plătit succesiv salariul, s-a împlinit pentru pretențiile aferente perioadei ianuarie 2010 - mai 2010.
In consecință, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei 01.01._10, invocată din oficiu.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta este educatoare la Grădinița cu P. Prelungit Nr.1 Motru, din data de 01.09.1977, cu o vechime în învățământ la data de 01.12.2009 de 32 ani, după cum rezultă din adeverința nr.693/20.06.2013 emisă de unitatea școlară pârâtă(fila 10 din dosar).
Față de perioada pentru care s-a reținut prescripția dreptului la acțiune, instanța a analizat dacă pentru perioada 01.06._11 reclamantei i se cuvine plata coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul corespunzător tranșei anterioare de vechime
In motivarea acțiunii reclamanta a invocat ca temei juridic pentru acordarea tranșelor suplimentare de vechime dispozițiilor art.50 din Legea nr.128/1997.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 (în vigoare până la data de 01.01.2011), personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Alineatul 2 al aceluiași articol a prevăzut că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Așadar, legiuitorul a statuat în primul alineat asupra existentei a doua drepturi, respectiv dreptul la tranșa de vechime și dreptul la tranșa suplimentara de vechime, iar în cel de-al doilea alineat a procedat la individualizarea tranșelor suplimentare, prin indicarea modalității de calcul prin creșterea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime, în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 si peste 40 de ani vechime in învățământ.
Tranșele suplimentare de vechime determinau creșterea coeficientului de multiplicare aplicat la stabilirea salariului, potrivit Anexei 2 la Legea nr.128/1997, în funcție de vechimea în învățământ a solicitantului.
Ulterior, prin art.5 alin.2 din O.G. nr.15/2008, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.151/2008, s-a stabilit că în coeficienții de multiplicare utilizați la calculul salariilor cadrelor didactice din învățământul preuniversitar prevăzuți la ultimele 3 transe de vechime de 30, 35 si peste 40 de ani, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător transei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
Insă, prin decizia nr.983 din 30 iunie 2009 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.531 din 31 iulie 2009, s-a stabilit neconstituționalitatea acestor prevederi legale, astfel că ele și-au încetat efectele juridice.
Art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 a fost abrogat prin art.48 pct. 40 din Legea-Cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, la data de 01.01.2010.
Prin art.10 anexa II la Legea 330/2009 s-a prevăzut că „de prevederile art.50 alin. (1) și ale art.90 alin.(1) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază numai profesorul universitar și profesorul I grad didactic I din învățământul preuniversitar."
Astfel, s-a menținut în parte reglementarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de dispozițiile art.50 alin.1 din Legea 128/1997, pentru personalul didactic ce ocupă funcția de profesor I grad didactic I din învățământul preuniversitar, categorie în care nu se încadrează insă reclamanta.
Ulterior, art.50 alin.1 si art. 90 din Legea nr.128/1997 au fost abrogate prin art.39 lit.a din Legea nr.284/2010, începând cu data intrării in vigoare a acestei legi(01.01.2011), nemaiexistând temei legal pentru acordare.
Prin Anexa nr.II, intitulată ,,Familia ocupațională de funcții bugetare din învățământ,, din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a fost menținută includerea tranșelor suplimentare de vechime în coeficientul de ierarhizare, includere ce a avut loc prin O.G. 15/2008.
In legislația ce a reglementat începând cu 2011 drepturile salariale ale cadrelor didactice nu s-a mai prevăzut acordarea transelor suplimentare de vechime.
În luna decembrie 2009 reclamanta nu beneficia de tranșa suplimentară de vechime de 1/25, astfel că în salariul cuvenit acesteia începând cu luna iunie 2010 nu pot fi incluse si drepturile salariale cuvenite transei suplimentare de vechime solicitate în temeiul Legii nr.128/1997, în condițiile în care, potrivit Legii nr.330/2009 încadrarea salarială din anul 2010 depindea de salariul obținut în luna decembrie 2009.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul G. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel se arată că instanța de fond greșit a apreciat faptul că a solicitat prin cererea de chemare în judecată „obligarea pârâtei Grădinița cu P. Prelungit nr.1 Motru” să-i acorde salariul de bază pentru luna decembrie 2009 cu o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime conform art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 128/1997 și salariul de bază pentru perioada 01.01._12 la nivelului celui stabilit legal în luna decembrie 2009 conform art. 7 alin.(2) din Legea nr. 330/2009.
Instanța de fond a interpretat eronat cele solicitate susținând că pretențiile solicitate pentru luna decembrie 2009 sunt prescrise și creșterile salariale nu pot fi acordate nici după 01.01.2010.
S-a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei Grădinița cu P. Prelungit nr.1 Motru, la calculul și plata coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul corespunzător tranșei anterioare de vechime, prin raportare la salariul de bază din luna decembrie 2009, pentru perioada 01.01._12 sumă actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective".
Reclamantul nu a solicitat creșteri salariale pentru luna decembrie 2009, doar aceste creșteri salariale pe care le-a solicitat să fie raportate la salariul de bază din luna decembrie 2009.
Referitor la pârâta C. L. Tg.J., aceasta nu are calitate de angajator, astfel încât nu poate fi obligat la calculul și plata unor drepturi salariale pentru salariați altor instituții publice, dar C. L. Tg. J. are obligația să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi salariale, conform H.G. 2192/2004 art. 16, unde se arată că: finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.
Începând cu data de 01.01.2011, salarizarea personalului plătit din fondurile publice a fost reglementată de Legea nr. 285/2010. Dispozițiile art. 1 alin. 1 din acest act normativ au prevăzut faptul că începând cu data de 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază /indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fondurile publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, iar alin. 3 al aceluiași articol prevede modalitatea de stabilire a cuantumului brut al drepturilor salariale statuând în acest sens ca la calculul drepturilor salariale se va ține seama de gradul, treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite până la data de 31 decembrie 2010.
După data de 13.05. 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011, care a stabilit un nou sistem de salarizare pentru personalul didactic din învățământ, ce nu a mai prevăzut tranșele suplimentare de vechime, reglementate de art. 50 alin. 1 și alin 2 din Legea nr. 128/1997 și nici menținerea salariului anterior.
În urma celor relatate consideră că i se cuveneau drepturile salariale rezultate din aplicarea art. 50 alin. 1 si alin. 2 din Legea 128/1997, prin reținerea transei suplimentare de vechime, pentru perioada 01.04._11.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 466-482 C.p.c
Curtea constată a fi nefondat apelul pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Grădinița cu P. Prelungit nr.1 Motru să-i acorde salariul de bază pentru luna decembrie 2009 cu o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime conform art.50 alin.1și 2 din Legea nr.128/1997, obligarea pârâtei să-i acorde salariul de bază pe perioada 01.01._12 la nivelul celui stabilit legal în luna decembrie conform art.7 alin.2 Legea nr.330/2009, obligarea pârâtei să-i calculeze și să-i plătească diferențele de drepturi salariale legal calculate și cele efectiv încasate pentru perioada 01.01._12.
Potrivit dispozițiilor art. 50 - (1) din Legea nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficia de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordau la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. (2) Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Se reține astfel că pentru cadrele didactice cu o vechime de 30-35, 35- 40 și peste 40 de ani vechime în învățământ se acorda un plus de 1/25 din coeficientul de ierarhizare de corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Începând cu data de 01. 01. 2008, potrivit art. 5 alin.1 din OG 15/2008, în coeficienții de multiplicare de nivel minim din anexele nr. 1.1 și 1.2, respectiv din anexele nr. 1.1a, 1.2a și din anexele nr. 1.1b și 1.2b, prevăzuți la ultimele două tranșe de vechime recunoscută de 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/20 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art. 90 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit alin.2 în coeficienții de multiplicare cuprinși în anexele nr. 2, 2a și în anexele nr. 1.1b și 1.2b, prevăzuți la ultimele 3 tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Rezultă așadar că această creștere de 1/25 a fost inclusă în coeficienții de multiplicare cuprinși în anexele menționate în acest act normativ, astfel că începând cu ian.2008 au fost acordate drepturile salariale corespunzătoare acestei creșteri. Această includere a majorării de 1/25 în coeficienții de multiplicare rezultă din exprimarea expresă a textului de lege sus-menționat.
Este adevărat că prin decizia nr.983/30 iunie 2009 Curtea Constituțională a declarat ca neconstituționale disp.art.5 din OG 15/2008, pe considerentul că Guvernul nu era abilitat să modifice structura de calcul a salariului, depășind limitele abilitării acordate prin lege, însă aceasta nu conduce la concluzia că acțiunea formulată de reclamant este fondată.
Aceasta întrucât dreptul reglementat de art.50 alin.2 din lege nu a fost restrâns sau suprimat, în condițiile în care în coeficienții de multiplicare cuprinși în anexele nr. 2, 2a și în anexele nr. 1.1b și 1.2b, prevăzuți la ultimele 3 tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, au fost cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Cu alte cuvinte personalului didactic din învățământul preuniversitar i s-au acordat drepturile salariale corespunzătoare acestei creșteri a coeficientului de ierarhizare pentru tranșele de vechime suplimentare, începând cu 01.01.2008, nefiind prejudiciat chiar dacă textul de lege invocat a fost declarat neconstituțional.
Prin Legea nr. 330/2009 au fost abrogate prevederile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, iar potrivit art. 10 din lege - de prevederile art. 50 alin. (1) și ale art. 90 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază numai profesorul universitar și profesorul I grad didactic I din învățământul preuniversitar.
Prin art.39 din Legea nr. 284/2010 a fost abrogat și alin. (1) al art. 50 din Legea nr.128/1977 iar prin Legea nr. 1/2011 a Educației Naționale a fost abrogată integral Legea nr. 128/1997.
Concluzia care se desprinde din aceste prevederi legale este aceea că și recurentului, care este personal didactic începând cu anul 2008, i-a fost inclusă în coeficienții de multiplicare cuprinși în anexele menționate de OG nr.15/2008, această creștere de 1/25 din coeficientul de ierahizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzută la art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997.
În Legea nr.330/3009, care a abrogat dispozițiile art.50 alin.2, este reglementat expres în anexa nr.II/1 modul de calcul al drepturilor salariale ale personalului didactic, în care nu se mai regăsește această creștere. De asemenea, nici în Legea nr.284/2010 nu se mai regăsește o astfel de reglementare.
În raport de argumentele expuse mai sus, referitoare la temeinicia hotărârii apelate sub aspectul modului de soluționare pe fond a acțiunii promovate de reclamant, critica referitoare la modul de soluționare de către prima instanță a excepția lipsei calității procesuale pasive a consiliului local este lipsită de interes și nu se mai impune a fi analizată.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea în temeiul disp. art. 480 alin.1 N.ACod pr. civilă, respinge apelul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta G. M., cu domiciliul în Motru, ., ..2, ., împotriva sentinței numărul 5002 din data de 21 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâții GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT NR 1, cu sediul în Motru, ., județul Gorj, C. L. MOTRU, cu sediul în Motru, județul Gorj, ca nefondat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 aprilie 2014.
Președinte, P. B. | Judecător, M. L. | |
Grefier, S. C. |
Red.jud. P.B.
Tehn.M.D. 5 ex.
Jud.fond: N.C.B.
07.05.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 932/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 16/2014.... → |
|---|
