Acţiune în constatare. Decizia nr. 1039/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1039/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 9720/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1039
Ședința publică de la 23 IUNIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE- R. M.
Judecător- A. M.
Judecător- S. P.
Grefier- F. I.
***
Pe rol, fiind judecarea recursului declarat de reclamantul S. L. FRAM DIN C. . împotriva sentinței civile nr.7068 din 19 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat că, prin încheierea de ședință din data de 11 martie 2013, judecata cauzei a fost suspendată și că, potrivit referatului întocmit de grefă la data de 4.06.2014 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării.
Constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberare.
C UR T E A
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.7068 din 19 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a admis excepția lipsei de interes, invocată din oficiu.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. FRAM DIN C. S.C. UZINA MECANICĂ S. S.A.- FILIALĂ A C.N. ROMARM S.A., cu sediul în orașul Bumbești J., ., județul Gorj, în numele și pentru salariații - membri de sindicat B. G., B. G. și B. V., în contradictoriu cu pârâta S.C. UZINA MECANICĂ S. S.A.-FILIALĂ A C.N. ROMARM S.A., cu sediul în Bumbești - J., ., județul Gorj, ca fiind lipsită de interes .
Analizând actele depuse la dosar, instanța a reținut că prin acțiunea formulată s-a solicitat să se constate că salariații membri de sindicat au desfășurat activitatea la S.C. Uzina Mecanică S. S.A.- Filiala C.N. Romarm S.A. în condițiile grupei I de muncă, conform Ordinului nr.50/1990, anexa nr.1, în procent de 100%, în următoarele perioade:
- B. G.: 10.01.1986 – 01.04.2001;
- B. G.: 01.10.1979 – 26.10.1983 și 12.03._01;
- B. V.: 08.08.1983 – 01.04.2001.
De asemenea, s-a solicitat să se constate că perioadele menționate sunt stagii de cotizare în condiții speciale de muncă potrivit dispozițiilor Legii nr. 226/2006, dispoziții preluate prin Legea nr.263/2010, precum și obligarea angajatorului să recunoască acestor salariați că au desfășurat activitatea profesională în condiții speciale de muncă, așa cum sunt prevăzute de dispozițiile Legilor nr. 226/2006 și nr.263/2010 și să le elibereze adeverințe conform modelului prevăzut în Normele de aplicare a Legii nr.263/2010, prin care să se ateste că în perioadele menționate, respectiv de la angajare până la 01.04.2001 – data abrogării Ordinului nr.50/1990, au desfășurat activitate în condițiile grupei I de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului nr.50/1990, anexa nr.1.
În baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială și în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990, pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii au emis Ordinul nr.50/1990, prin care se precizează locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de muncă, în vederea pensionării.
Ulterior, Ordinul nr.50/1990 a fost completat și modificat prin Ordinele nr.100/1990 și 125/1990.
Conform disp. art.13 din Ordinul nr.50/1990, perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II de muncă în conformitate cu prevederile acestui ordin.
Începând cu data de 01.04.2001, Ordinul nr. 50/1990, precum și Ordinele nr.100/1990 și 125/1990 au fost abrogate prin Legea nr.19/2000, însă prezenta acțiune a vizat activitatea desfășurată în perioada anterioară datei de 01.04.2001, perioadă în care erau în vigoare aceste ordine.
În conformitate cu prevederile art. 6 din Ordinul nr.50/1990: “Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).”
De asemenea, conform prevederilor art. 15 alin. 1 din Ordinul nr.50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.
În perioada în litigiu membrii de sindicat B. G., B. G. și B. V. au avut calitatea de angajați, cu contracte individuale de muncă, la Uzina Mecanică S. și în carnetele de muncă ale acestora au fost consemnate condițiile de muncă, respectiv încadrarea în grupa superioară de muncă și procentul din timpul normal de lucru în care fiecare a lucrat în condiții de grupa I de muncă.
Astfel, B. G. are înscrisă în carnetul de muncă încadrarea în grupa I de muncă în procent de 100% pentru perioada 10.01.1986 – 01.04.2001, conform prevederilor Ordinului nr. 50/1990, anexa 1 pct. 105, B. G. are înscrisă în carnetul de muncă încadrarea în grupa I de muncă în procent de 100% pentru perioadele 01.10.1979 – 26.10.1983 și 12.03._01, conform prevederilor Ordinului nr. 50/1990, anexa 1 pct. 62, iar B. V. are înscrisă în carnetul de muncă încadrarea în grupa I de muncă în procent de 100% pentru perioada 08.08.1983 – 01.04.2001, conform prevederilor Ordinului nr. 50/1990, anexa 1 pct.30. De asemenea, sunt menționate în carnetele de muncă activitățile desfășurate de către aceștia.
Instanța a constatat, astfel, că salariaților reclamanți – B. G., B. G. și B. V. le-a fost recunoscută de către angajator grupa superioară de muncă pentru perioadele lucrate anterior datei de 01.04.2001, iar potrivit art.15 din Ordinul nr.50/1990, care reprezintă actul normativ ce reglementează încadrarea în grupele de muncă în vederea pensionării, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă potrivit metodologiei de completare a acestuia.
Așadar, acești salariați dețin documentul prevăzut de lege, respectiv art.15 din Ordinul 50/1990, pentru recunoașterea grupei de muncă, astfel încât lipsește interesul în a promova o acțiune prin care se tinde la obținerea aceluiași rezultat.
Art.109 Cod procedură civilă stabilește că orice persoană care pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere în fața instanței, iar reclamantul trebuie să dovedească un interes în momentul promovării acestei cereri. Interesul reprezintă folosul practic urmărit de cel care pune în mișcare acțiunea civilă, iar în speța de față folosul practic este reprezentat de dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locuri de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă, aspect care este deja obținut prin înscrierea în carnetul de muncă a perioadelor lucrate și a procentului. Cum legea în materie, și anume art.15 din Ordinul nr.50/1990 stabilește că această dovadă a perioadei lucrate în grupă superioară de muncă se face în primul rând cu înscrierea în carnetul de muncă, iar această dovadă a fost deja administrată, salariaților reclamanți le lipsește în mod evident interesul de a formula o nouă cerere pentru obținerea aceluiași rezultat.
De asemenea, instanța a reținut că sunt lipsite de interes atât capetele de cerere având ca obiect constatarea încadrării în grupa de muncă și obligarea angajatorului la emiterea unei adeverințe prin care să se ateste că salariații reclamanți au desfășurat activitate în condițiile grupei I de muncă pe perioadele în litigiu, precum și capetele de cerere având ca obiect constatarea că aceste perioade reprezintă stagiul de cotizare în condiții speciale de muncă așa cum sunt prevăzute de dispozițiile Legii nr. 226/2006, preluate prin Legea nr.263/2010 și respectiv obligarea angajatorului să recunoască faptul că acești salariați și-au desfășurat activitatea profesională în condiții speciale de muncă.
Conform prevederilor art. 158 din Legea nr. 263/2010:
”(1) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupele I și a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare, cu excepția celor realizate în activitățile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiții speciale.
(2) Adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.”
La art. 30 alin. 1 din Legea nr. 263/2010:
“(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din:
a) unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;
b) activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații;
c) activitățile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, prevăzute de actele normative cu regim clasificat emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi;
d) aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1;
e) activitățile și unitățile prevăzute în anexele nr. 2 și 3;
f) activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 4.
(2) Periodic, din 2 în 2 ani, locurile de muncă în condiții speciale prevăzute la alin. (1) lit. e) sunt supuse procedurii de reevaluare a încadrării în condiții speciale.
(3) Procedura de reevaluare prevăzută la alin. (2) se stabilește prin hotărâre a Guvernului, elaborată în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(4) Este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă, prevăzut la alin. (1) lit. b), perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materialelor prime nucleare, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupele I și II de muncă și care, potrivit art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, sunt încadrate în condiții speciale de muncă.
(5) Constituie stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă și perioadele în care un asigurat care își desfășoară activitatea în condiții speciale de muncă se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă și/sau în concediu de odihnă, dacă cel puțin în ziua premergătoare concediului a lucrat în locuri de muncă încadrate în astfel de condiții de muncă.”
Așadar, Legea nr. 263/2010 nu condiționează recunoașterea perioadelor lucrate în grupe de muncă anterior datei de 1 aprilie 2001 de existența unei adeverințe, ci dimpotrivă, menționează că adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
Ori pe perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, sunt aplicabile prevederile Ordinului nr. 50/1990, în vigoare în această perioadă, care la art. 15 prevede că dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă potrivit metodologiei de completare a acestuia.
În ceea ce privește capetele de cerere prin care s-a solicitat să se constate că perioadele menționate sunt stagii de cotizare în condiții speciale de muncă potrivit dispozițiilor Legii nr. 226/2006, dispoziții preluate prin Legea nr.263/2010, precum și obligarea angajatorului să recunoască acestor salariați că au desfășurat activitatea profesională în condiții speciale de muncă, instanța a reținut că locurile de muncă ce se încadrează în condiții speciale sunt prevăzute de lege, respectiv art. 30 alin.1 din Legea nr. 263/2010, la anexele 2 și 3 fiind descrise activitățile desfășurate la locurile de muncă încadrate în condiții speciale de muncă și unitățile la care se face referire la lit. e, societatea pârâtă fiind menționată la pct. 43 din anexa 3, obținând avizul nr. 45 /10.05.2005.
Prin urmare, societatea pârâtă a recunoscut salariaților reclamanți grupa I de muncă, în procent de 100% din timpul efectiv de lucru ,operând mențiunile necesare în carnetele de muncă, potrivit art.15 alin. 1 din Ordinul nr.50/1990, în conformitate cu care, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă potrivit metodologiei de completare a acestuia, iar locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în condiții speciale sunt prevăzute de lege, respectiv art. 30 alin.1 din Legea nr. 263/2010 și anexele 2 și 3 din lege.
În consecință, pentru considerentele menționate anterior, instanța a respins ca lipsită de interes acțiunea promovată de către reclamantul S. L. Fram din cadrul S.C. UZINA MECANICĂ S. S.A.- Filială a C.N. ROMARM S.A., în numele și pentru salariații - membri de sindicat B. G., B. G. Și B. V..
Opinia asistenților judiciari a fost conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul S. L.”FRAM” din cadrul UM S. SA, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin încheierea de ședință din data de 11 martie 2013, Curtea de Apel C. a suspendat judecata cauzei potrivit art. 242 alin. 1 pct. 1 Cod Procedură Civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
Având în vedere referatul Serviciului arhivă, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, în vederea constatării perimării recursului .
Excepția perimării este fondată.
Potrivit art. 248 Cod Procedură Civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Având în vedere că în speță de la data de 11 martie 2013, când cauza a fost suspendată, a trecut mai mult de un an, timp în care cauza a fost lăsată în nelucrare, fără ca partea interesată să fi făcut cerere de repunere pe rol, urmează a se constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul formulat de reclamantul S. L. FRAM DIN C. . împotriva sentinței civile nr.7068 din 19 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., având ca obiect acțiune în constatare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. A. M. S. P.
Grefier,
F. I.
Red.jud.R.M.
Teh.F.I./2 ex./06.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 953/2014.... | Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 949/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
