Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 949/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 949/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 5458/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 949
Ședința publică de la 25 Martie 2014
Președinte: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Grefier A. P.
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de pârâții M. JUSTIȚIEI, cu sediul în București, sector 5, . și M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. - AGENȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în Tg. J., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 5192/05.12.2013, pronunțată de T. G. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți D. C., cu domiciliul în Tg-J., ., ., N. Z., cu domiciliul în Tg-J., ., ., jud.G., P. A., cu domiciliul în Tg-J., ., ., jud.G., C. M., cu domiciliul în Tg-Cărbunești, ., jud.G., E. E., cu domiciliul în Tg-J., ., ., N. L., cu domiciliul în Tg J., ..98, ., V. O., cu domiciliul în Tg-J., ., ., B. I., cu domiciliul în Tg J., ., jud.G., G. A., cu domiciliul procesual ales la T. G., S. L., cu domiciliul în Drăguțești, . și intimații pârâți T. G., cu sediul în C., .. D., C. DE A. C., cu sediul în C., .. 5A, jud. D. având ca obiect calcul drepturi salariale plata dobânzii legale.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:
- declararea apelului de către pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. - AGENȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. peste termenul legal, respectiv hotărârea atacată a fost comunicată la data de 23.12.2013, iar apelul a fost depus la data de 10.01.2014;
- apelul formulat de pârâtul M. JUSTIȚIEI a fost depus și motivat în termenul legal;
- solicitarea apelanților pârâți de judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, după care;
Instanța a invocat excepția de tardivitate a apelului formulat de pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. - AGENȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. și, luând act de solicitarea apelanților pârâți de judecare a cauzei în lipsă, a trecut la deliberări asupra apelurilor formulate în cauză.
C.
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința nr.5192 din 5 decembrie 2013 pronunțată de T. G. în dosarul nr._, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul M. Justiției.
S-a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanții D. C., CNP_, cu domiciliul în Tg-J., ., ., ., jud.G., N. Z., cu domiciliul în Tg-J., ., ., P. A., cu domiciliul în Tg-J., ., ., jud.G., C. M., cu domiciliul în Tg-Cărbunești, ., jud.G., E. E., cu domiciliul în Tg-J., ., ., N. L. cu domiciliul în Tg J., ..98, ., V. O., cu domiciliul în Tg-J., ., ., ., jud.G., B. I., cu domiciliul în Tg J., ..1, ., ., G. A., cu domiciliul procesual ales la T. G., S. L., cu domiciliul în Drăguțești, ., în contradictoriu cu pârâții M. Justiției, cu sediul în București ., sectorul 1, C. de A. C. cu sediul în C., județul D. și T. G., cu sediul în Tg-J., .. 34 și Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, sector 1.
Au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamanților a dobânzii legale pentru sumele datorate și neachitate, stabilite prin sentința nr. 2875/20.03.2008 pronunțată de T. G. în dosarul nr._, sentința nr. 2830/14.12.2007, pronunțată de T. G. în dosarul nr._, sentința nr. 2131/13.11.2007 pronunțată de T. G. în dosarul nr._, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 27.05.2013, și până la data plății efective.
S-a respins acțiunea reclamanților cu privire la pretențiile anterioare datei de 27.05.2013, ca neîntemeiată.
Având în vedere că s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune de către pârâtul M. Justiției, în conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Potrivit art.1 din Decretul 167/1958 (în vigoare în perioada în litigiu) dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Art.12 din Decretul nr.167/1958 prevede că în cazul în care un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
Articolul 3 din același decret, invocat de pârât în susținerea excepției, prevede că termenul de prescripție este de 3 ani, iar potrivit art. 7 din Decretul 167/1958 acest termen începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. Conform art. 268 alin.1 lit.c din Legea nr.53/2003 cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Instanța a reținut însă că potrivit dispozițiilor art.16 din Decretul 167/1958:
„Prescripția se întrerupe:
a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția. În raporturile dintre organizațiile socialiste, recunoașterea nu întrerupe curgerea prescripției;
b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;
c) printr-un act începător de executare.
În speță, prin achitarea parțială a drepturilor salariale cuvenite în baza sentințelor mai sus menționate termenul de prescripție a fost întrerupt, motiv pentru care excepția invocată de pârât urmează a fi respinsă.
Pe fondul cauzei, T. a reținut că potrivit art. 160 Codul muncii republicat „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri”, rezultând că sporul de solicitare neuropsihică și sporul de confidențialitate acordate prin sentințele invocate de reclamanți sunt cuprinse în noțiunea de salariu.
În speța dedusă judecății, au fost plătite doar o parte din drepturile salariale stabilite prin hotărâri judecătorești, devenind astfel incidente prevederile art.161 al.4 din Codul muncii, conform cărora întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia, poate determina obligarea angajatorului la daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Susținerile pârâților M. Justiției și C. de A. C. referitoare la netemeinicia solicitărilor reclamanților pe motiv că nu se poate acorda și dobândă legală, întrucât prin sentințele judecătorești invocate de reclamanți s-a dispus actualizarea în funcție de rata inflație a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale restante, fapt ce ar duce la depășirea prejudiciului suferit de reclamanți printr-o dublă reparare a acestui prejudiciu, și, implicit, la o îmbogățire fără justă cauză, nu pot fi reținute de instanță .
Prin neexecutarea integrală a creanțelor, la data când erau datorate, adică atunci când au devenit certe, lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul beneficiarilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Acest prejudiciu constă atât în scăderea puterii de cumpărare a sumei de bani reprezentând aceste creanțe prin devalorizarea monedei naționale, cât și în daune interese la care sunt îndreptățite reclamantele pentru neexecutare integrală a creanțelor.
Prin acordarea acestor creanțe actualizate cu indicele de inflație, nu înseamnă că au fost obligați pârâții la plata unei sume de bani mai mari decât cea datorată, ci este vorba de aceeași sumă însă la valoarea de circulație din momentul executării. Actualizarea cu indicele de inflație urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești la data efectivă a plații, având un caracter compensatoriu, ce rezidă în faptul că repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobândă.
Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (potrivit art.1084 cod civil daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit), având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație, reprezentând o sancțiune pentru neexecutarea obligației de plată. Daunele-interese pentru neexecutarea obligației de plată care cuprind dobânda legală, așa cum prevăd disp.art.1088 Cod civil, au drept rezultat acordarea unei sume de bani mai mari decât cea datorată.
Așadar, dobânda legală acoperă prețul lipsei de folosință, iar prin actualizare se repară doar partea din beneficiul nerealizat, care nu este acoperit de dobânda legală, pentru păstrarea valorii reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii), creditorilor cuvenindu-li-se acordarea dobânzii legale, întrucât, aceștia au calitatea de creditori a obligațiilor ce au drept obiect o sumă de bani și au fost prejudiciați prin întârziere la executare.
Nu este întemeiată nici apărarea pârâților C. de A. C. si M. Justiției referitoare la faptul că executarea creanțelor principale, reprezentând drepturi salariale, stabilite prin hotărâre judecătorească, a fost eșalonată prin acte normative succesive, creanțele urmând a fi executată în anumite procente și la anumite termene, iar aceasta ar împiedica acordarea dobânzilor legale pentru întârziere în executarea creanțele datorate cu titlu de drepturi salariale.
Aceasta nu înseamnă că aceste creanțe nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență pe motiv că, în cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen, că termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței, iar obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat o despăgubire, care are ca obiect suma de bani ce reprezintă prejudiciul suferit de creditor, pentru executarea cu întârziere și neexecutarea integrală a creanțelor stabilite în titlu executoriu, obligație succesivă și distinctă de aceea de plata drepturilor salariale neachitate.
În raport de data la care creanțele au devenit scadente, prezentul litigiu nu cade sub incidența noului Cod civil, aplicabile în cauză fiind dispozițiile Codului civil vechi care reglementează efectele obligațiilor.
Astfel potrivit disp.art.1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la desdăunare, care potrivit art. 1082 Cod civil constă în daune interese pentru neexecutarea obligației sau întârzierea executării, chiar dacă debitorul nu este de rea credință.
Aceste dispoziții trebuie coroborate cu cele ale art. 1088 Cod civil potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. Aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă, dar nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
În raport de aceste dispoziții s-a reținut că reclamanții, în calitate de creditori, sunt beneficiarii acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul suferit cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art. 3711 Cod proc. civilă executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar reclamanții prin actele normative menționate mai sus au fost împiedicați să treacă la executarea silită a obligației stabilite prin hotărâre judecătorească.
Instanța a mai reținut că, în condițiile în care în speță debitorul nu este de drept în întârziere (neaflându-se în niciuna din ipotezele prev. de art. 1079 Cod civil) și nu este vorba de o creanță pentru care după lege să curgă dobânda de drept, așa cum prevăd disp. art.1088 alin.2 Cod civil, dobânzile legale sunt datorate de la data promovării cererii de chemare în judecată, respectiv 27.05.2013.
In ce privește susținerea pârâtei M. Justiției cu privire la faptul că reclamanții au încălcat dispozițiile art.127 alin 3 raportat la art.127 alin.1 din Legea nr.134/2010, această susținere nu poate fi reținută întrucât la data formulării cererii reclamanții aveau calitate de pensionarii, nemaifiind incidente dispozițiile invocate.
Împotriva sentinței au formulat apeluri pârâții M. JUSTIȚIEI, și M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. - AGENȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a invocat de M. Justiției că instanța de fond în mod greșit a respins excepția prescripției, cu motivarea că a intervenit întreruperea acesteia prin re cunoaștere, prin achitarea parțială a drepturilor salariale cuvenite în baza sentințelor.
Astfel, având în vedere că prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de pârâți în baza titlurilor executorii și neachitate până în prezent, în cauza de față sunt incidente dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în conformitate cu care „în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul laacțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită".
Fiind vorba așadar de prestații periodice, pentru fiecare dintre acestea curge un termen distinct de prescripție, astfel încât pretențiile afirmate pot fi examinate numai pentru perioada de 3 ani, durata termenului general de prescripție, anterioară momentului introducerii acțiunii.
Potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, durata termenului general de prescripție aplicabil în materia drepturilor de creanța este de 3 ani.
De asemenea, potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, „Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune...".
Cât privește data nașterii dreptului la acțiune, aceasta este data la care dreptul subiectiv este încălcat, negat, contestat ori data de la care dreptul subiectiv trebuie exercitat.
În ceea ce privește momentul de început al curgerii termenului de prescripție, s-a învederat aplicabilitatea dispozițiilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, în conformitate cu care „Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagube pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea, deci în raport de data introducerii acțiunii, precum și în considerarea prevederilor legale sus-menționate, dreptul la acțiune al reclamanților este prescris.
În al doilea rând, instanța de fond în mod greșit nu a analizat posibilitatea prescripției dreptului la acțiune al reclamanților.
S-a arătat că reclamanții au obținut deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea și de daune interese constând în actualizarea sumelor datorate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
OUG nr.71/2009, prevede la art.II alin.3 că „sumele prevăzute la alin.(1)plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..
Așadar, în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, căci s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei.
În același timp, potrivit art.1489 alin. 1 C. civ., „Dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege."
De asemenea, la art. 1535 se prevede că „(1)în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit."
Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 definește dobânda remuneratorie ca fiind dobânda datorată de debitorul obligației de a da o suma de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației si dobânda penalizatoare drept dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadentă.
În mod greșit prima instanță a acordat reclamanților dobânda legală solicitată pentru toată perioada de întârziere, deci practic o dobândă penalizatoare. Astfel, prima instanță trebuia să observe că în speță creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență. În cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen. De asemenea, termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței. Obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
Mai mult, instanța trebuia să rețină că, în ceea ce privește titlurile executorii, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010.
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a)în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b)în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c)în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d)în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e)în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."
Prin urmare, atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadență, reclamanții nu pot solicita acordarea de dobânzi pentru neexecutare.
S-a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat și pe cale de consecință, să modifice sentința civilă, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispoz.art.466 Cod pr.civilă.
Apelul pârâtului M. Justiției este nefondat și urmează a fi respins.
Termenul de prescripție nu s-a împlinit având în vedere că, așa cum a reținut corect instanța de fond, a intervenit recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie conform art.16 alin.1 lit.a din Dec.167/1958, care este neechivocă și neîndoielnică atât timp cât prin OUG 71/2009 – legiuitorul a eșalonat – plata datoriei statului la termene anume stabilite, datorită imposibilității achitării integrale a creanței determinată de lipsa mijloacelor financiare necesare.
Această eșalonare efectuată de legiuitor nu transformă creanța într-o obligație cu prestațiuni succesive pentru a se putea invoca aplicarea art.12 din Dec.167/1958.
Creanța supusă executării provine din titluri executorii reprezentate de hotărâri judecătorești care au stabilit obligarea de restituire a drepturilor salariale cuvenite și neachitate ca sumă globală, nu sub forma unei prestații succesive.
Reclamanții prin cererea de chemare în judecată au solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru creanțele datorate cu titlu de drepturi salariale, stabilite prin hotărâri judecătorești.
Deci pentru creanțele inițiale reprezentând drepturi salariale, stabilite prin hotărâre judecătorească, reclamanții au un titlu executoriu, iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive. Plata creanței, reprezentând cuantumul drepturilor salariale din titlu executoriu a fost eșalonată independent de voința lor, creanțele urmând a fi executate în anumite procente și la anumite termene.
Aceasta nu înseamnă că aceste creanțe nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență așa cum susține apelantul pârât cu motivarea că în cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen, că termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței iar obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
În speță nu este vorba de astfel de creanțe la care face referire apelantul, întrucât creanțele au fost constatate prin hotărâri judecătorești, iar hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea conflictelor de muncă sunt definitive și executorii potrivit art.274 Codul muncii, ceea ce conduce la concluzia că aceste creanțe de la data pronunțării hotărârii au devenit certe, lichide și exigibile.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat o despăgubire, care are ca obiect suma de bani ce reprezintă prejudiciul suferit de creditori, pentru executarea cu întârziere și neexecutarea integrală a creanțelor stabilite în titlu executoriu, obligație succesivă și distinctă de aceea de plata drepturilor salariale neachitate.
În raport de data la care creanțele au devenit scadente, prezentul litigiu nu cade sub incidența noului Cod civil, aplicabile în cauză fiind dispozițiile Codului civil vechi care reglementează efectele obligațiilor.
Astfel potrivit disp.art.1073 Cod civil creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la desdăunare, care potrivit art.1082 Cod civil constă în daune interese pentru neexecutarea obligației sau întârzierea executării, chiar dacă debitorul nu este de rea credință.
Aceste dispoziții trebuie coroborate cu cele ale art.1088 Cod civil potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. Aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă, dar nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
În raport de aceste dispoziții C. reține că reclamantul în calitate de creditor este beneficiarul acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul suferit cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art.3711 Cod pr. civilă executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar reclamantul prin actele normative menționate mai sus a fost împiedicat să treacă la executarea silită a obligației stabilite prin hotărâre judecătorească.
În condițiile în care în speță debitorul nu este de drept în întârziere (neaflându-se în nici una din ipotezele prev.de art.1079 Cod civil) și nu este vorba de o creanță pentru care după lege să curgă dobânda de drept așa cum prevăd disp. art.1088 alin.2 Cod civil, aceste daune interese sunt datorate de la data când sunt solicitate prin cererea de chemare în judecată, și nu de la data când creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă.
Referitor la critica apelantului pârât care învederează că în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, căci s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei, se impun următoarele precizări:
Prin neexecutarea integrală a creanțelor, la data când erau datorate adică atunci când au devenit certe lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul beneficiarului un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Acest prejudiciu constă atât în pierderea puterii de cumpărare a sumei de bani reprezentând aceste creanțe prin devalorizarea monedei naționale, cât și în daune interese la care este îndreptățit reclamantul pentru neexecutare integrală a creanțelor.
Prin acordarea acestor creanțe actualizate cu indicele de inflație, nu înseamnă că au fost obligați pârâții la plata unei sume de bani mai mari decât cea datorată, ci este vorba de aceeași sumă însă la valoarea de circulație din momentul executării. Actualizarea cu indicele de inflație urmărește de fapt păstrarea valorii reale a obligației bănești la data efectivă a plații, având un caracter compensatoriu, ce rezidă în faptul că, repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobândă.
Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (potrivit art.1084 Cod civil daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit) având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație, reprezentând o sancțiune pentru neexecutarea obligației de plată. Daunele interese pentru neexecutarea obligației de plată care cuprind dobânda legală, așa cum prevăd disp.art.1088 Cod civil, au drept rezultat acordarea unei sume de bani mai mari decât cea datorată.
În raport de argumentele expuse mai sus, C. constată că, prin obligarea pârâților, la plata dobânzii legale aferente creanței rămase neexecutate, nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului ci se asigură repararea integrală a prejudiciului.
Apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. – Agenția Județeană a Finanțelor Publice G., este tardiv.
Potrivit prevederilor art.215 din Legea 62/10.05.2011 privind dialogul social în materia litigiilor de muncă, așa cum a fost implicit modificată prin Legea 76/2012, termenul de apel este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Articolul 185 Cod pr.civilă precizează că neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afara de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, se constată că apelantul Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP C. a primit sentința la data de 23 decembrie 2013, conform dovezii de comunicare aflată la fila 166 dosar fond, iar apelul a fost depus la T. G. la data de 10 ianuarie 2014, deci peste termenul legal prevăzut de lege.
Ca urmare, potrivit dispozițiilor legale invocate, apelul declarat se va respinge ca fiind tardiv.
Soluționarea cauzei pe temeiul acestei excepții face inutilă examinarea fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv apelul declarat de pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. - AGENȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în Tg. J., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 5192/05.12.2013, pronunțată de T. G. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți D. C., cu domiciliul în Tg-J., ., ., ., jud.G., N. Z., cu domiciliul în Tg-J., ., ., jud.G., P. A., cu domiciliul în Tg-J., ., ., C. M., cu domiciliul în Tg-Cărbunești, ., jud.G., E. E., cu domiciliul în Tg-J., ., ., N. L., cu domiciliul în Tg J., ..98, ., ., V. O., cu domiciliul în Tg-J., ., ., B. I., cu domiciliul în Tg J., ..1, ., ., G. A., cu domiciliul procesual ales la T. G., S. L., cu domiciliul în Drăguțești, . și intimații pârâți T. G., cu sediul în C., .. D., C. DE A. C., cu sediul în C., .. 5A, jud. D..
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul M. JUSTIȚIEI, cu sediul în București, sector 5, ., împotriva sentinței civile nr. 5192/05.12.2013, pronunțată de T. G. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți D. C., cu domiciliul în Tg-J., ., ., ., jud.G., N. Z., cu domiciliul în Tg-J., ., ., jud.G., P. A., cu domiciliul în Tg-J., ., ., C. M., cu domiciliul în Tg-Cărbunești, ., jud.G., E. E., cu domiciliul în Tg-J., ., ., N. L., cu domiciliul în Tg J., ..98, ., ., V. O., cu domiciliul în Tg-J., ., ., ., jud.G., B. I., cu domiciliul în Tg J., ..1, ., ., G. A., cu domiciliul procesual ales la T. G., S. L., cu domiciliul în Drăguțești, . și intimații pârâți T. G., cu sediul în C., .. D., C. DE A. C., cu sediul în C., .. 5A, jud. D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2014.
Președinte, N. D. | Judecător, Florența C. C. | |
Grefier, A. P. |
Red.jud.N.D.
Tehn.M.D.6 ex
J.f.L.T.
3.04.2014
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1039/2014. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
