Acţiune în constatare. Hotărâre din 11-02-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 5435/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 362/2014
Ședința publică de la 11 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător O. C. G.
Grefier D. S. O.
x.x.x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul S. M., cu domiciliul în C., .. 210, ., ., împotriva sentinței civile nr. 6102/01.10.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. E. S.A., având ca obiect „acțiune în constatare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru apelantul reclamant, avocat D. A., lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care, reprezentanta apelantului, având cuvântul, solicită efectuarea unei adrese către unitatea pârâtă . ca aceasta să elibereze o adeverință din care să rezulte ce activitate și ce lucrări a desfășurat reclamantul în perioada 22.09._80 și 01.07._87, menționând că s-a făcut acest demers de către reclamant, însă nu a primit nici un răspuns. Dovada o face cu copia acestei cereri, pe care o depune la dosar.
De asemenea, solicită încuviințarea probei cu martori.
Instanța respinge proba cu martori solicitată de reprezentanta apelantului ca nefiind concludentă și utilă cauzei, precum și cererea privind efectuarea adresei, considerând suficiente actele de la dosar, în raport de obiectul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, în baza art. 482 raportat la art. 244 NCPC și respectiv art. 394 NCPC, constată terminată cercetarea judecătorească în apel, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Avocat D. A., pentru apelantul reclamant, susține oral motivele invocate în cererea de apel, în raport de care, pune concluzii de admitere a acestuia.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin sentința civilă nr. 6102/01.10.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. M., în contradictoriu cu pârâtul S.C. E. S.A..
S-a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.08._94, se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ord. 50/1990 anexa II, pct. 79, în procent de 100%.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte . în meseria de electrician în perioada 22.09._80, 01.07._87, iar în perioada 01.08._94 ca bobinator, așa cum rezultă din carnetul de muncă.
Activitatea reclamantului s-a desfășurat in cadrul Diviziei Mașini Electrice Rotative în perioada 01.08._94, activitate care a constat in izolarea conductorilor de cupru cu fibre de sticlă impregnate cu rășini poliesterice și lacuri de impregnare, benzi izolate pe bază de mică, bandă de sticlă și șnur poliesteric pe bază de sticlă, cositor, pastă decapantă, azbest, etc.
Din declarația martorului rezultă că în toată perioada menționată în acțiune, reclamantul a desfășurat activitatea de bobinator, activitate ce presupunea operații de lucru cu materiale dăunătoare sănătății( operații de bobinare cu benzi din sticlă, mică, fulgi din azbest, cositor, solvenți organici, etc), în urma cărora rezultau noxe și prafuri dăunătoare sănătății și care se exercita pe tot parcursul programului de lucru.
Deși reclamantul susține că în toată perioada menționată în acțiune acesta a lucrat ca bobinator, aspect ce rezultă și din declarația martorului audiat în cauză, instanța a constatat că declarația martorului nu se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv, carnetul de muncă unde la poz. 1-8 este menționată meseria acestuia ca fiind cea de electrician, meserie menționată și în contractul de muncă încheiat la 21.09.1979( f. 109).
Mai mult, declarația martorului nu se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul de muncă încheiat în 1979 și înscrisul intitulat " bon de lucru "( f. 107) nici cu privire la locul de muncă al acestuia care nu a fost în toată perioada menționată în acțiune în cadrul Diviziei Mașini Electrice Rotative.
Deși reclamantul în susținerea afirmației sale că în fapt a desfășurat activitatea de bobinator a invocat faptul că s-a menționat în carnetul de muncă același cod al meseriilor, respectiv 05.04.01, care conform listei meseriilor auxiliare aparține meseriei de bobinator mașini electrice rotative, instanța constată că acest înscris ( f. 17-18) nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză .
În consecință, instanța nu a putut constata că activitatea reclamantului desfășurată în perioada 22.09._80, 01.07._87 se încadrează în grupa a II a de muncă, întrucât pe de o parte reclamantul nu a făcut dovada că meseria de electrician este identică cu cea de bobinator sub aspectul activităților desfășurate, iar pe de altă parte chiar dacă, potrivit declarației martorului audiat în cauză, s-ar reține că acesta a desfășurat activitate și ca bobinator în această perioadă nu s-ar putea determina procentul din timpul de lucru în care a desfășurat activitate ca bobinator și cât ca electrician, pentru a fi îndeplinite condițiile art 3 din Ordinul 50/1990 .
În ceea ce privește activitatea de electrician, instanța constată că reclamantul nu a administrat probe și nici nu a susținut că aceasta se încadrează în grupa a II a de muncă, aspecte ce ar putea fi analizate de către instanță.
După cum rezultă din considerentele sentințelor depuse la dosarul cauzei ca practică judiciară, activitatea desfășurată de mai mulți colegi de serviciu ai reclamantului ca bobinator în aceleași perioade reținute de instanță că reclamantul ar fi desfășurat această activitate, a fost încadrată în grupa a II a de muncă în procent de 100% din programul normal de lucru.
Prin urmare, rezultă că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare, însă și aceștia din urmă doar pe anumite perioade, deși unitatea pârâtă nu a făcut dovada că s-au schimbat condițiile de muncă.
Mai mult, începând cu 01.03.1994 și până la 31.03.2001, perioadă în care reclamantul a desfășurat activitate ca bobinator, pârâta i-a recunoscut grupa a II a de muncă în baza Ordinului 50/1990 Anexa II poz 79, după cum rezultă din carnetul de muncă poz. 75.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258 pronunțată de instanța supremă la 20.09.2004, conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese o organului emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
De altfel, tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și la pronunțarea deciziei nr. 87/1999 a Curții Constituționale, conform căreia nu există nici o rațiune pentru menținerea unui regim discriminatoriu în acordarea grupelor de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, indiferent de perioadă.
Privitor la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile grupei a II-a de muncă, așa cum s-a reținut mai sus,din proba testimonială reiese că activitățile s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, aspect ce nu a fost combătut de angajator, acestuia revenindu-i sarcina probei în condițiile prevăzute de art. 272 Codul Muncii.
Instanța face și aplicarea în acest sens și a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferentieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului.
Deși reclamantul a invocat ca temei de drept Anexa II pct 42,49,69,79,160 la Ordinul 50/1990, instanța a reținut că activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în grupa a II a de muncă, conform Anexei II la Ordinul 50/1990, pct. 79, acesta fiind și temeiul de drept în baza căruia activitatea acestuia ca bobinator a fost încadrată de către pârâtă în perioada 01.03._01 în grupa a II a de muncă, sens în care i-a eliberat și o adeverință după cum susțin părțile și rezultă și din carnetul de muncă poz. 75, instanța apreciind astfel că acestea au fost activitățile desfășurate de reclamant și recunoscute de către pârâtă.
Față de aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea, a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.08._94 se încadrează în grupa a II-a de muncă conform ordinului 50/1990 anexa II pct. 79, în procent de 100% și a obligat pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens, această obligație revenindu-i în conformitate cu art. 40 alin 2 litera h din codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel, susține că am chemat in judecata parata S.C. E. S.A., pentru ca prin hotararea pe care o va pronunta instanta, sa se constate ca activitatea desfasurata in perioadele: 22.09._80 ; 01.07._94, se incadreaza in grupa a -Il-a de munca in procent de 100%, conform ord. 50/1990, pct3 si Anexa nr. 2 pct.42,49, 69, 79 si 160 si sa fie obligata aceasta sa elibereze o adeverinta in acest sens.
A aratat ca in perioadele mentionate, a fost angajatul paratei in cadrul Diviziei MER, in meseria de bobinator, desfasurand operatii cu materiale de rise foarte ridicat pe baza de solventi organici, solutii alcaline, soda caustica, azbest, mica, libra de sticla impregnata in rasini, lacuri de impregnare, tricloretilena, etc.
A mai aratat ca a lucrat in aceste conditii pe tot parcursul programului de 8 ore zilnic, iar din anul 1994 parata l-a incadrat in grupa a II a de munca desi nu și-a schimbat nici locul de munca nici meseria.
De asemenea, a precizat faptul ca in perioada 22.09._87, a fost trecut in cartea de munca cu meseria de electrician, dar in fapt a lucrat ca bobinator in acelasi atelier, ulterior fiind trecut ca bobinator in cadrul aceluiasi contract de munca fara sa existe vreo mentiune la schimbrea de functie, avand acelasi cod al meseriilor 05.04.01 care conform „Listei meseriilor auxiliare" apartine meseriei de bobinator masini electrice rotative.
Consider hotararea instantei de fond ca fiind netemeinica si nelegcda, deoarece in mod gresit a retinut si stabilit situatia defapt.
Instanta de fond nu a tinut cont ca insasi parata la fila 1 din intampinarea depusa recunoaste ca „ reclamantul a fost salariatul unitatfi noastre in mesria de bobinator.
Mai susține că, instanta nu a luat in considerare nici declaratia martorului audiat in cauza, D. D. G. și nu i-a pus în vedere sa suplimenteze probatoriul administrat in cauza.
Solicită a se observa inscrierile efectuate in carnetul de munca la pozitia 1, din care rezultă ca este incadrat in munca pe durata nedeterminata la data de 22.02.1979 in meseria de electrician cod meserie 05.04.01, iar la data de 01.0’8.1987 este trecut cu meseria bobinator, avand acelasi cod al meseriilor 05.04.01. in baza aceluiasi contract de munca, nespecifwandu-se ca mi-am schimbat functia.
Consideră ca i s-a facut o nedreptate si s-a creat o discriminare neacordandu-i-se grupa a II de munca si pentru perioada 22.09._80; 01.07._87 atata timp cat insasi parata l-a incadrat in grupa a II a de munca in perioada 1994 -2001, desi a lucrat in aceleassi conditii pe toata perioada cat am fast angajtul societatii.
Solicită a se avea în vedere si jurisprudenta CEDO care, in cauza B. a decis ca jurisprudenta contradictorie a unei instante poate fi asimilată unei diferentieri de tratament care nu se bazeaza pe nicio justificare obiectiva si rezonabila.
Prin urmare s-a decis ca o astfel de diferentiere constituie o incalcare a art. 14 din Conventie coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1.
Prin urmare, instanta avea posibilitatea sa analizeze conditiile concrete de lucru in care și-a desfasurat activitatea prin prisma probatoriilor administrate in cauza si in perioada 22.09._80; 01.07._87si a lua o hotarare temeinica si legala.
Pentru toate aceste motive a solicitat sa admiterea apelului asa cum a fost formulat. In dovedirea celor expuse a solicitat Incuviintarea probei cu inscrisuri, efectuarea unei
adrese catre intimata parata in care sa se mentioneze ce activitate si ce lucrari a
desfasurat in perioada 22.09._80; 01.07._87.
A solicitat incuviintarea probei cu inca un martor, respectv S. M..
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiileart. 466, 480 NCPC.
Apelul este nefondat.
Așa cum prevedea ordinul 50/1990, încadrarea într-una din grupele de muncă în vederea pensionării, se făcea de către angajator, în raport de funcția în care s-a desfășurat activitatea, de condițiiole concrete în care aceasta s-a desfășurat, și proporțional cu timpul lucrat în acele condiții.
Este deci necesar ca cel ce vrea să se constate că a desfășurat activitatea în condiții ce s-ar încadra într-una din grupele de muncă, în lipsa nominalizării făcute de către angajator, să facă dovada că a desfășurat activitate într-o funcție din cele prevăzute în Ordinul 50/1990, în condițiile concrete care să permită o asemenea încadrare, precum și a timpului din programul de lucru în care a desfășurat o asemnea activitate.
Reclamantul, așa cum a reținut și instanța de fond, nu a făcut o asemnea dovadă.
Mai întîi acesta nu a dovedit că a lucrat efectiv ca bobinator, în carnetul de muncă figurând ca a lucrat ca electrician.
Chiar și în condițiile în care ar fi dovedit fără dubii că a desfășurat activitate de bobinator, doar acest fapt singular nu conduce automat la concluzia că activitatea desfășurată de el s-a încadrat în grupa II –a de muncă, în condițiile în care în ordinul 50/1990, este prevăzută activitatea de pregătire bobine polare.
De asemenea, pentru a se încadra în grupa a-II ade muncă, era necesar ca recurentul să fi desfășurat activitatea în condițiile respective celpuțin 75% din programul normal de lucru, ceea ce nu s-a putut dovedi.
Instanța mai reține de asemenea că angajatorul l-a nominalizat pe acesta ca desfășurnd activitate în grupa a-II-a pentru o anumită perioadă, atunci când acesta a desfășurat o asemenea activitate.
Susținerile recurentului în sensul că mențiunile din carnetul de muncă potrivit cărora a desfășurat activitatea de electrician pe perioada în discuție ar fi eronate nu pot fi primite, acesta având posibilitatea să ceară corectarea acestor mențiuni în cazul în care considera că erau eronate.
Cât timp nu au fost rectificate de către angajator sau printr-o hotărâre judecătorească aceste mențiuni fac dovada deplină a celor menționate.
În aceste condiții nici susținerile acestuia în sensul că i s-a creat o discriminare nu poate fi primită.
Pentru considerentele arătate, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, în baza art. 480 cod proc. Civ. apelul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul S. M., cu domiciliul în C., .. 210, ., ., împotriva sentinței civile nr. 6102/01.10.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. E. S.A., având ca obiect „acțiune în constatare”.
Definitivă.
Pr
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Hotărâre din 20-01-2014, Curtea de Apel... → |
|---|
