Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4457/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4457/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 4369/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4457
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: - T. R.
Judecător: - P. B.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul S. INVĂȚĂMÂNTULUI „S. HARET” D., cu sediul în C., .. 6, județul D., în numele membrilor de sindicat – reclamanții M. M., I. M., P. C. M., P. G. I., B. E., împotriva sentinței numărul 3365 din data de 03 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_ , în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA P. VALEA STANCIULUI, cu sediul în . D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat următoarele:
- apelul apare declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011;
- intimata pârâtă nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare în raport de dispozițiile art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă;
- apelantul reclamant S. INVĂȚĂMÂNTULUI „S. HARET” D. în numele membrilor de sindicat – reclamanții M. M., I. M., P. C. M., P. G. I., B. E., prin motivele apel, a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.
Curtea, luând act de cererea privind judecarea în lipsă potrivit art. 223 alin. 3 Cod de procedură civilă formulată de apelantul reclamant S. INVĂȚĂMÂNTULUI „S. HARET” D. în numele membrilor de sindicat – reclamanții M. M., I. M., P. C. M., P. G. I., B. E. prin motivele apel, și constatând cauza în stare de judecată, a reținut-o spre soluționare, trecând la deliberări.
CURTEA:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.3365 din 3 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI "S. HARET" D. cu sediul în C., . 6, județul D. pentru M. M., I. M., P. C. M., P. G. I., B. E. în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA P. VALEA STANCIULUI,cu sediul în localitatea Valea Stanciului, județul D..
S-a reținut că reclamanții sunt salariații unității pârâte, fiind cadre didactice și susțin că din 13 mai 2011 reîncadrarea salarială în baza legii 63/2011 trebuia să se facă cu luarea în considerare a creșterilor salariale prevăzute de legea 221/2008, așa cum s-a stabilit și prin hotărârea judecătorească obținută.
Ca urmare a faptului că angajatorul nu a procedat în acest fel li s-a stabilit un salariu mai mic decât cel cuvenit.
Astfel la aplicarea legii 63/2011 s-a plecat de la un cuantum greșit și că în mai 2011 salariul său trebuia să se raporteze la creșterile salariale prevăzute de Legea 221/2008.
Instanța a constatat potrivit dispozițiilor art. 157 Legea nr.53/2003 „(2) Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative”.
Pornind de la dispozițiile citate din Codul Muncii, rezultă că pentru personalul plătit din fonduri publice, salarizarea acestora stă sub semnul legii, spre deosebire de angajații din mediul privat ale căror raporturi de muncă sunt guvernate de negocieri individuale sau colective așa cum prevede alin. 1 al art. 157 Codul Muncii .
Legea 63/2011 nu a prevăzut raportarea la salariul avut în momentul intrării sale în vigoare, ci a prevăzut o nouă încadrare, cuantumul brut al salariilor fiind stabilit în anexa acestei legi.
Cuantumul salariului din decembrie 2009 calculat prin aplicarea creșterilor salariale prevăzute de Legea 221/2008 a avut influență asupra drepturilor salariale ale personalului din învățământ în perioada 01.01._11, perioadă în care salariile personalului din învățământ s-au calculat în conformitate cu Legea nr. 330/2009, respectiv Legea nr. 285/2010.
După 13.05.2011 au fost aplicate prevederile legii 63/2011 așa cum s-a arătat mai sus care au stabilit un cuantum fix al salariului de încadrare, iar nu o formulă de calcul care să se raporteze la salariile anterioare.
În aceste condiții, susținerea apelantului în sensul că drepturile salariale calculate cu aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 i s-ar cuveni și după data de 13.05.2011 este nefondată, întrucât se susține aplicarea ultraactivă a legii vechii pentru o perioadă ulterioară datei ieșirii ei din vigoare.
Pretențiile reclamantului pentru perioada ulterioară datei de 13.05.2011 nu își găsesc temeiul nici în dispozițiile deciziei nr. 11/2012 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât această decizie nu are în vedere perioada ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 și nici nu interpretează dispozițiile acestei legi, ci ale celor anterioare.
În plus, dispozițiile legilor de salarizare, așa cum au fost interpretate de ÎCCJ au fost corect aplicate de angajator, după pronunțarea hotărârilor judecătorești în contradictoriu cu reclamantul prin care a fost obligat la reîncadrarea salarială.
În consecință, salariul reclamanților pentru anul 2011 a fost recalculat corect deoarece a avut ca punct de plecare reîncadrarea impusă de instanțe, inclusiv prin aplicarea prevederilor art.1 din Legea 285/2010, potrivit cu care începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Prin urmare, deși inițial angajatorul, în perioada de început a anului 2011 a procedat doar la o majorare cu 15% a salariilor din octombrie 2010, ulterior a făcut reîncadrarea corectă.
Trebuie avut în vedere că după . Legii 63/2011, art. 6 din acest act normativ a prevăzut că orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială se abrogă.
Pentru toate aceste considerente instanța a respins cererea de chemare in judecată ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul S. INVĂȚĂMÂNTULUI „S. HARET” D., în numele membrilor de sindicat – reclamanții M. M., I. M., P. C. M., P. G. I., B. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului arată că judecătorul fondului face o greșită aplicare a dispozițiilor legale aplicabile și o greșită apreciere a situației de fapt.
În primul rând, învederează instanței de apel că în chiar cererea introductivă de instanță a făcut referire la Legea nr. 63/2011 care face trimitere inclusiv la celelalte acte normative în materia salarizării în vigoare în anul 2011. În consecință, așa cum a arătat deja în cererea de chemare în judecată (și cum chiar Tribunalul D. a consfințit prin sentințele pronunțate deja), conform prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, raportate la cele ale art. 3 și art. 30 din Legea nr. 330/2009 și la Legea nr. 221/2008, în tot cuprinsul anului 2011 salariile personalului didactic și didactic auxiliar trebuiau calculate prin aplicarea valorii de 400 lei a coeficientului de multiplicare.
A susținut că instanța de judecată a ignorant faptul că în cuprinsul Legii nr. 63/2011 - Anexa 5, Capitolul I, art. 11 alin. (2) - se prevede că la stabilirea salariilor personalului didactic potrivit noii legi, compensațiile tranzitorii se pot acorda doar persoanelor care la data de 31.12.2010 beneficiau de drepturi salariale la un nivel superior, pentru care se acordă aceste compensații.
Ori, din moment ce la data de 31.12.2010 membrilor de sindicat reprezentați li s-a consfințit de către Tribunalul D., Curtea de Apel C. și Înalta Curte de Casație și Justiție, salarizarea în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2008, același nivel de salarizare trebuia asigurat și în anul 2011.
În consecință, apreciază că judecătorul fondului a făcut o interpretare eronată a prevederilor legale aplicabile.
Apelantul a susținut că ulterior anului 2011 actele normative în materia salarizării aplicabile în anii 2012, 2013 și 2014 (art. unic pct. 2 II. din Legea nr. 283/2011, ale art. 2 din OUG nr. 84/2012 și ale art. 1 alin. (4) din OUG nr. 103/2013), au făcut trimitere la dispozițiile Legii nr. 63/2011.
A arătat că Tribunalul a ignorat și practica depusă la dosar - sentințe definitive și irevocabile - prin care s-au admis cererile formulate de organizațiile sindicale și s-au acordat până la zi drepturile salariale cuvenite membrilor de sindicat în baza Legii nr. 221/2008., ceea ce generează o situație discriminatorie, de punere în inferioritate a membrilor de sindicat în raport cu colegii lor din județul Argeș, apreciază că judecătorul fondului nu și-a exercitat nici rolul activ.
Pentru toate considerentele detaliate mai sus și în raport de dispozițiile legale și de principiile de drept, apreciază că sentința apelată este netemeinică și nelegală, iar instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 193 alin. (1) și (2), art. 266 și urm și art. 483 alin. (2), art. 517 alin. (4) din Noul Cod de Procedură Civilă, raportat la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, ale art. 3 lit. c) și art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, ale art. 5 și art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010, ale art. 3 lit. c) și art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, ale art. unic pct. 2 II. din Legea nr. 283/2011, ale art. 2 din OUG nr. 84/2012 și ale art. 1 alin. (4) din OUG nr. 103/2013 și ale art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011.
Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.
Apelul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
La data de 01.01.2010, având ca temei legal Legea nr.330/2009, s-a procedat la reîncadrarea întregului personal din unitatea școlară, în baza art.30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 care stabilește că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009. Acest articol a fost coroborat și cu prevederile art. 5 alin. 6 din OUG nr.1/2010 care prevede că: „Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai – decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009”.
Așadar, când s-a procedat la reîncadrarea personalului din unitatea școlară conform prevederilor art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010, s-au avut în vedere salariile de bază stabilite conform OUG nr. 41/2009, fără să se țină seama de salariile pe care reclamanții ar fi trebuit să le aibă în mod corect conform hotărârilor judecătorești ce vizau aplicarea OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, aprobată cu modificări prin legea nr. 221/2008.
În cursul anului 2008, salariile de bază ale personalului didactic din învățământ au fost majorate prin Ordonanța Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, conform căreia, începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a fost stabilită la 400,00 lei, aceasta urmând a fi valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ca urmare a constatării, prin decizii succesive pronunțate de Curtea Constituțională, a neconstituționalității modificărilor aduse Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, așa cum aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la data de 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Instanțele de judecată au dat câștig de cauză salariaților și prin hotărâri judecătorești au obligat unitățile școlare să calculeze drepturile salariale ale reclamanților rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008 și să plătească acestora diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008, până la data de 31.12.2009.
La data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare noua lege-cadru a salarizării unitare, Legea-cadru nr. 330/2009, iar noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
În ce privește salariile pentru anul 2011, instanța reține că au continuat să fie calculate greșit doar până la data de 13.05.2011, deoarece au avut ca punct de plecare salariul din luna octombrie 2010. Astfel, potrivit art.1 din Legea 285/2010 s-a prevăzut că "Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%". Așadar în prima parte a anului 2011 s-a procedat doar la o majorare cu 15% a salariilor din octombrie 2010, salarii care așa cum am arătat fuseseră greșit stabilite.
Cu privire la drepturile salariale solicitate după 13.05.2011, instanța de apel reține că începând cu această dată a intrat în vigoare Legea 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ care a prevăzut că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege".
În atare situație este nefondată susținerea apelantului în sensul că drepturile salariale ar fi trebuit să fie calculate prin raportare la salariul din decembrie 2009, calculat cu aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 221/2008.
Cuantumul salariului din decembrie 2009 astfel calculat a avut influență asupra drepturilor salariale ale personalului din învățământ în perioada 01.01._11, perioadă în care salariile personalului din învățământ s-au calculat în conformitate cu Legea nr. 330/2009, respectiv Legea nr. 285/2010.
Legea nr. 63/2011 a reglementat un alt sistem de salarizare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, stabilind expres că doar dispozițiile sale sunt aplicabile și doar în raport de acestea se calculează salariile din 2011.
În aceste condiții, susținerea în sensul că drepturile salariale calculate cu aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 i s-ar cuveni și după data de 13.05.2011 este nefondată, întrucât se susține aplicarea ultraactivă a legii vechii pentru o perioadă ulterioară datei ieșirii ei din vigoare.
Nefondată este și susținerea că pretențiile reclamanților pentru perioada ulterioară datei de 13.05.2011 și-ar găsi temeiul în dispozițiile deciziei nr. 11/2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât această decizie nu are în vedere perioada ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 și nici nu interpretează dispozițiile acestei legi, ci ale celor anterioare.
În privința hotărârilor judecătorești depuse de către reclamanți ca practică judiciară și invocate și în apel, se reține că în legislația română precedentul judiciar nu constituie izvor de drept și nu poate constitui, prin el însuși, motiv de admitere a acțiunii, în absența unei legislații care să confirme dreptul dedus judecății.
Apreciind că sentința atacată este legală și temeinică, potrivit art. 480 Cod procedură civilă apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. INVĂȚĂMÂNTULUI „S. HARET” D., cu sediul în C., .. 6, județul D., în numele membrilor de sindicat – reclamanții M. M., I. M., P. C. M., P. G. I., B. E., împotriva sentinței numărul 3365 din data de 03 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_ , în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA P. VALEA STANCIULUI, cu sediul în . D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 noiembrie 2014.
Președinte, T. R. | Judecător, P. B. | |
Grefier, S. C. |
Red.jud.P.B.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.C.Uncheașu
15.12.2014
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 20-01-2014, Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
