Acţiune în constatare. Sentința nr. 153/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 153/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-07-2014 în dosarul nr. 9261/63/2013
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2921
Ședința publică din data de 09 Iulie 2014
Completul compus din:
Președinte: Judecător C. T.
Judecător L. E.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta P. G., împotriva sentinței civile nr. 1533/20.03.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. C. de Urgență C., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelanta reclamantă asistată de avocat P. G., care a depus împuternicirea, lipsind intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că s-a depus întâmpinare conform procedurii prealabile, că apelul este declarat și motivat în termenul legal, după care, avocat P. G. a depus extras de pe portalul instanțelor de judecată cu soluția dată de prima instanță într-o cauză similară.
Instanța, dat fiind dispozițiile art. 131 alin.1 C.pr.civ., a constatat că acestei instanțe îi aparține competența generală de soluționare a prezentei cauze iar temeiul de drept pentru care se constată competența instanței este art.269 alin.2 Codul muncii coroborat cu art.208 din Legea nr. 62/2011 și art.96 pct.2 C.pr.civ.
Întrucât nu au fost cereri de formulat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare la acest termen și apreciind că nu se mai impune estimarea duratei cercetării procesului potrivit art.238 alin.1 C.pr.civ., a acordat cuvântul părții prezente.
Avocat P. G. a solicitat în principal, admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii. Instanța de fond a respins capătul de cerere privind recunoașterea condițiilor deosebite, apreciind că nu există avizul ITM-ului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale. ITM -ul nu este abilitat a emite aceste avize, ci CNCAN care în cazul radiaților emite aceste avize. La fila 103 dosar fond există acest aviz, valabil pe durata de valabilitate a autorizațiilor (până în 2016). Prin dispoziția nr.250 personalul a fost încadrat în condiții deosebite și a achita contribuțiile aferente până în anul 2007.
În subsidiar a solicitat admiterea apelului și schimbare în parte a sentinței, în sensul constatării că activitatea desfășurată se încadrează condițiilor deosebite până în anul 2007.
Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 14.05.2013 pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamanta P. G. a chemat în judecată pe pârâtul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 01.08._01 se încadrează în grupa I de muncă ,în procent de 100%, potrivit Ordinului 50/1990, Anexa I, pct.93, precum și să constate că în perioada 01.04.2001 și până la pronunțarea hotărârii se încadrează în condiții speciale de muncă potrivit HG 1025/2003 anexa 1 pct 2 și să oblige pârâtul să îi elibereze adeverințe în acest sens.
Prin sentința civilă nr. nr. 1533/20.03.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta P. GHIORGHIȚA, având CNP_, domiciliată în C., .. 38, ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ..
S-a constatat că reclamanta a desfășurat în perioada 01.08._01 activitate încadrată în grupa I de muncă, conform Ord.50/1990, Anexa I, pct. 93 în procent de 100 %.
A fost obligat pârâtul să-i elibereze o adeverință în acest sens.
Au fost respinse celelalte cereri.
A fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 500 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata pârâtului în perioada 01.08.1996 și până în prezent desfășurând activitatea în funcția de asistent medical principal la Clinica de Oncologie Radioterapie, Laborator Telecobaltoterapie.
Din declarația martorului audiat în cauză, D. M., reiese că aceasta și reclamanta au lucrat începând cu anul 1997 în condiții și loc de muncă similare ori identice.
Aparatura din Clinica de Radioterapie - C. Cobaltoterapie prezintă o sursă radioactivă, ce determină scăpări iminente asupra persoanelor ce își desfășoară activitatea în acest mediu cu raze X. Valorile acestor scăpări sunt peste limita admisă de normele de securitate radiologică, în plus pe lângă aceste radiații existând și risc de contaminare radioactivă. Riscul radiologic IV, recunoscut și prin înscrisurile depuse, presupune efecte ce nu pot fi cuantificate bine în timp chiar după ani de zile.
În această situație și-a desfășurat activitatea în întregul program de lucru. Martorul a declarat că până în anul 2001 au beneficiat de grupa I de muncă, iar în prezent personalul laboratorului printre care și reclamanta beneficiază de spor de 30% pentru condiții speciale.
Din carnetul de muncă, depus în copie la dosar, coroborat cu declarația martorului, rezultă funcția și condițiile de muncă, acestea încadrându-se în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr.50/1990, Anexa 1, pct. 93.
În consecință, instanța a constatat că activitatea reclamantei în perioada 01.08._01 încadrată de pârât în grupa I de muncă, s-a desfășurat în procent de 100 % din programul de lucru.
În temeiul art.40 alin.2 lit. h) din Codul muncii, instanța a obligat pârâtul să elibereze reclamantei o adeverință în acest sens.
În ceea ce privește capătul de cerere astfel cum a fost precizată, referitor la constatarea încadrării activității reclamantei în condiții deosebite de muncă, a reținut din carnetul de muncă al reclamantei că începând cu data de 01.04.2001 a fost încadrată în condiții deosebite de muncă. Mai reiese că începând cu 01.01.2005, a fost încadrată în condiții speciale. Ultima înregistrare din carnet este la 01.01.2011, conform art. 279, coroborat cu dispozițiile art. 3 alin 1 din Anexa 1 a Ordinului nr. 1083/2011 pentru aprobarea Procedurii de lucru privind eliberarea carnetelor de muncă salariaților angajatorilor pentru care inspectoratele teritoriale de muncă păstrau și completau, respectiv certificau legalitatea înregistrărilor efectuate în carnetele de muncă.
Aceste aspecte nu sunt contestate, ba chiar sunt recunoscute, parțial, de către pârât în întâmpinare. Însă, pentru a putea face constatarea îndeplinirii tuturor condițiilor pentru recunoașterea celor solicitate vizând perioada lucrată după 01.04.2001, instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Spre deosebire de vechea procedură de încadrare în grupe de muncă astfel cum era reglementată de Ordinul nr. 50/1990, procedura de încadrare în condiții deosebite/speciale de muncă este esențial diferită și presupune îndeplinirea în mod cumulativ a mai multor condiții.
Potrivit disp. art. 19 din Legea nr. 19/2000 au fost prevăzute următoarele:
„(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc.
(2) Criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și a Ministerului Sănătății.
(3) Hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (2) se va adopta în termen de 3 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Locurile de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute la alin. (2).
(5) Avizul inspectoratului teritorial de muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.”
În conformitate cu pct. 16 din Ordinul nr. 340 din 4 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, nominalizarea persoanelor care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, cu respectarea criteriilor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, se face de către angajator în baza avizului acordat de inspectoratul teritorial de muncă. Angajatorul este obligat să depună la casa teritorială de pensii, la definitivarea contractului colectiv de muncă, avizul inspectoratului teritorial de muncă prin care se dovedește încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite. Persoanele asigurate pe bază de declarație sau de contract de asigurare, care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, solicită inspectoratului teritorial de muncă avizul pentru încadrarea locului de muncă în condiții deosebite, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 261/2001.
În temeiul art. 19 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, a fost adoptata H.G. nr. 261 din 22 februarie 2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.
În raport de disp. art. 3 din H.G. nr. 261 din 22 februarie 2001, încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face în cadrul următoarei metodologii, alcătuită dintr-o succesiune recomandată de operațiuni specifice și care constau în:
„a) nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru această încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă, acolo unde acesta este înființat;
b) expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii;
c) efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1); buletinele de determinări trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date: unitatea, secția, atelierul, locul de muncă, noxa profesională, valoarea măsurată, valoarea limită admisă, metodele de măsurare;
d) solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului;
e) efectuarea evaluării locurilor de muncă nominalizate la lit. a), care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă acolo unde acesta este înființat, conform anexei nr. 2 sau 3;
f) stabilirea măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii corespunzător condițiilor de muncă și factorilor de mediu specifici locului de muncă;
g) obținerea avizului inspectoratului teritorial de muncă în conformitate cu prevederile art. 4;
i) stabilirea locurilor de muncă în condiții deosebite în conformitate cu art. 19 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.”
Or, potrivit reglementărilor cuprinse în Legea nr. 19/2000, avizul inspectoratului teritorial de muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
De asemenea, disp. art. 3 din H.G. nr. 261 din 22 februarie 2001 reia ca o etapă componentă a metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite „obținerea avizului inspectoratului teritorial de muncă în conformitate cu prevederile art. 4”.
Dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 261 din 22 februarie 2001 au următorul conținut:
„(1) Avizul inspectoratului teritorial de muncă pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite va cuprinde și se va acorda în baza următoarelor documente:
a) determinările de noxe, efectuate de laboratoare abilitate prevăzute în anexa nr. 1, care se fac numai în prezența inspectorilor de muncă, certificând că la data efectuării acestora s-au aplicat măsurile tehnico-organizatorice pentru normalizarea condițiilor de muncă, că toate instalațiile de protecție a muncii funcționează normal, conform proiectului, și că procesele tehnologice se desfășoară în condiții normale;
b) constatările efectuate de inspectoratele teritoriale de muncă, ce vor fi consemnate într-un proces-verbal și vor face referire directă la respectarea prevederilor Normelor generale de protecție a muncii, Normelor specifice de securitate a muncii și ale celorlalte acte normative din domeniu;
c) copii de pe lista cuprinzând bolile profesionale sau sinteza analizelor medicale și fișa de evaluare prevăzută în anexa nr. 2 sau 3.
(2) Avizul acordat are o valabilitate de cel mult 3 ani, cu posibilitate de prelungire.”
Între actele depuse la dosar nu se regăsește avizul respectiv, astfel că nu se dovedește urmarea completă a metodologiei prevăzute.
Prin decizia nr. 818/03.07.2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.1, art.2 alin 3 și art.27 alin.1 din O.G. nr. 137/2000, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Prin decizia nr. 819/03.07.2008, Curtea Constituțională a statuat că înțelesul prevederilor O.G. nr. 137/2000 prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor consacrat în art.1 alin 4 din Constituție și în art.61 alin 1 în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.
De altfel, Curtea Constituțională, în considerentele deciziei sus menționate ,a arătat faptul că misiunea instanțelor judecătorești este aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Nefinalizarea procedurii prevăzute de lege și alte acte normative, inacțiunea sindicatelor sau a reprezentanților salariaților care nu au contestat refuzul sau omisiunea inspectoratului teritorial de muncă de a acorda avizele solicitate în mod imperativ de lege, (având posibilitatea legală de a se adresa instanței de contencios administrativ pentru a contesta refuzul autorităților de a emite avizul în discuție, în temeiul Legii nr. 554/2004, coroborate cu disp. art. 21 din Constituție și art. 6 din CEDO care garantează accesul la justiție) nu îi îndreptățește pe salariați să formuleze o acțiune în constatare a condițiilor de muncă deosebite, cu eludarea anumitor etape și termene în procedura constatării acestora.
Instanța specializată în soluționarea conflictelor de muncă nu este nici învestită să analizeze refuzul I.T.M. în a emite avizul respectiv, după cum nici nu ar fi competentă să se pronunțe pe modul în care o autoritate publică a înțeles să își îndeplinească atribuțiile conferite de lege, în raport cu anumite persoane de care nu este legată în temeiul unor contracte de muncă.
Este de menționat și că H. G. nr. 261/2001 a fost abrogată prin H.G. nr. 246 din 7 martie 2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, iar la art. 1 din acest act normativ se prevăd următoarele:
„(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, valabile până la data de 6 martie 2007 inclusiv, acordate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, cu modificările și completările ulterioare, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite în cuprinsul prezentei hotărâri.
(2) Perioada de valabilitate a avizelor reînnoite potrivit prezentei hotărâri nu poate depăși data de 31 decembrie 2008.”
Cu alte cuvinte, după . H.G. nr. 246 din 7 martie 2007 nici nu se mai pune problema de acordare a unor avize de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, ci numai de reînnoire a avizelor deja acordate.
H.G. nr. 246 din 7 martie 2007 este la rândul ei modificată prin H.G. nr. 1622 din 10 decembrie 2008 cu privire la procedura de reînnoire a avizelor până la data de 31 12 2009, iar ulterior prin H.G. nr. 1627 din 29 decembrie 2009, cu privire la procedura de reînnoire a avizelor până la data de 31.12.2010.
Pentru admiterea unei acțiuni de genul celei de față, instanța ar trebui nu numai să acorde un aviz cu încălcarea competențelor sale, dar în plus să și reînnoiască de mai multe ori avizul respectiv.
În consecință, pentru aceste motive, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de constatare a condițiilor deosebite de muncă pentru perioada 01.04.2001 – prezent, precum și capetele accesorii de cerere – emiterea unei adeverințe în acest sens și obligarea la plata contribuțiilor specifice.
În concluzie, instanța a admis în parte acțiunea precizată, respingând ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta P. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că a solicitat instanței de fond să constate ca activitatea, desfășurata de in perioada CI -08-_01, se incadreaza in grupa I de munca, în procent de 100%, potrivit Ordinului 50/1990, Anexa I, pct 17 si 93, potrivit mențiunilor din carnetul de munca si sa oblige parata sa-i elibereze o adeverința in acest sens
De asemenea să constate ca activitatea desfășurata începând cu data de 01 -04-2001 pâna la pronunțarea hotărârii se incadreaza in condiții deosebite, potrivit HG 261/2001, incadrarea in condiții deosebite rezultând din următoarele acte: dispoziția 250 si tabelul nominal aferent, dispoziția 298/14—05-2001, avizul nr. 6920/_, 6921/_ din 7-12-2001 eliberat de CNCAN aviz valabil pe durata de valabilitate a autorizațiilor, poz 75 din carnetul de munca si sa oblige pârâtul sa-i elibereze o adeverința in acest sens și sa vireze către CAS contribuțiile aferente condițiilor deosebite
Instanța de fond a admis primul capăt de cerere și a respins celelalte două privind recunoașterea condițiilor deosebite și obligarea spitalului sa achite contribuțiile aferente acestor condiții.
Tribunalul a analizat aceste condiții enumerând textele legale care fac referire la aceste condiții, concluzionând faptul ca nu există aviz ITM pentru incadrarea locurilor de munca in condiții deosebite.
Ori, instanța s-a limitat la cuprinsul unor texte de lege fara a observa ca nu ne sunt aplicabile.
Astfel, daca in majoritatea cazurilor se eliberează avizul de către ITM, in situația de față nu are competenta ITM-ul ci CNCAN-ul, in cazul radiațiilor doar CNCAN-ul emite aceste avize, reclamanta având un asemenea aviz.
Asa cum a arătat, prin dispoziția nr.250/25-04-2002 spitalul a încadrat personalul din telecobaltoterapie si (implicit pe reclamanta) in condiții deosebite, si a obținut avizul de incadrare in condiții deosebite eliberat de CNCAN, potrivit căruia pe perioada existentei autorizațiilor de funcționare in domeniul nuclear, aceștia isi desfășoară activitatea in condiții deosebite.
Prin avizul nr. 6920/_, 6921/_ din 7-12-2001 eliberat de CNCAN, aviz valabil pe durata de valabilitate a autorizațiilor s-a dispus incadrarea personalului care isi desfășoară activitatea in mediu radioactiv, in condiții deosebite.
La poz 75 din carnetul de munca se menționează ca isi desfășoară activitatea in condiții deosebite.
Ca atare, atâta timp cat a făcut dovada ca isi desfășoară activitatea in condiții deosebite, că s-au plătit contribuțiile aferente acestor condiții către CAS, că există aviz de desfășurare a activității in aceste condiții pana in 2016, se impune recunoașterea acestor condiții de către instanța si obligarea intimatului parat sa elibereze o adeverința in acest sens.
Din autorizațiile pentru desfășurarea activității in domeniul nuclear rezulta că laboratorul in care își desfășoară activitatea se încadrează categoria de risc radiologie -IV.
Prin adresele nr._/29.07.2004 și_/03.12.2004 s-a solicitat eliberarea unui aviz de încadrare în condiții speciale, iar CNCAN a emis acele autorizații de desfășurare a activității în domeniul nuclear valabile până în prezent.
A solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii precizate.
Apelul nu a fost motivat în drept
Intimata pârâtă a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite în sensul art. 19 din Legea nr. 19/2000 respectiv în condiții speciale, conform art. 20(2) din aceeași lege s-a făcut începând cu data de 1 aprilie 2001 prin lege, în virtutea competenței constituționale stabilite în favoarea legislativului de a edicta acte normative cu putere obligatorie.
Ulterior, prin adoptarea Legii nr. 338/2002 pentru aprobarea OUG nr. 49/2001 s-a creat posibilitatea completării locurilor de muncă cu condiții speciale, metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor și locurilor de muncă fiind prevăzută prin H.G. nr. 1025/2003 - act normativ emis de puterea executivă în aplicarea legii, conform art. 107 din Constituția României și art. 19 (2 - 4) art. 20 (3) din Legea pensiilor nr. 19/2000.
Acest act normativ stabilește clar, precis și fără echivoc atât procedura de urmat pentru obținerea avizului de îndeplinire a criteriilor de încadrare în condiții deosebite/speciale în scopul înscrierii locurilor de muncă respective în Anexa 2 a Legii nr. 226/2006 cât și dreptul și mijlocul de contestare a refuzului nejustificat al angajatorului de a parcurge această procedură.
Sindicatul reprezentativ, ca reprezentant al salariaților, sau responsabilul cu protecția muncii avea dreptul de depune sesizare la ITM în cazul refuzului angajatorului de a declanșa procedura prevăzută de H.G. nr. 1025/2003, de a formula plângere la Ministerul Muncii în cazul în care angajatorul nu a primit avizul de încadrare în condiții speciale conform art. 13 (1) din acest act normativ, iar împotriva deciziei date de Ministerele Muncii și Sănătății art. 12 (3) prevede dreptul la contestație în fața instanței judecătorești competente.
Prin art. 16 din acest act normativ s-a menționat că „Angajatorii împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii pot solicita reevaluarea locurilor de muncă până la data de 31 decembrie 2004.”
Ulterior, prin Hotarare nr. 2.280 din 9 decembrie 2004 în vigoare din 24.12.2004, pct. 1, s-a prelungit termenul stabilit inițial pentru reevaluarea locurilor de muncă, până la data de 30 iunie 2005.
După expirarea acestui din urmă termen, a fost adoptată Legea nr. 226/2006 care reglementează expres încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale de muncă, stabilind, prin articolul 1, două condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ: 1) la locul de muncă să se desfășoare activitățile expres prevăzute la Anexa 1 a legii; 2) locul respectiv de muncă să aparțină unei unități expres prevăzute în Anexa nr. 2 la lege.
În ceea ce privește prima condiție, susținerea reclamantei este aceea că activitățile pe care le desfășoară se încadrează la pct. 2 al Anexei nr. 1 la Legea nr. 226/2006: "Activitatea din locurile de muncă încadrate în categoriile de risc radiologic III și IV din centrale nuclearoelectrice, unități de cercetare-dezvoltare în domeniul nuclear, unități de fabricare a combustibilului nuclear, unități de tratare și depozitare a deșeurilor radioactive, instalații radiologice și alte instalații nucleare".
Din Autorizațiile CNCAN nr. OG 046/2002, nr. OG_, nr. IO 041/2004, nr. . 001/2006, nr. OG 1868/2011 și nr. GM 2448/2012 rezultă că în cadrul unității angajatoare activitățile de laborator se încadrează în categoria de risc radiologic 3.
Însă, chiar dacă s-ar reține că activitatea reclamantei se încadrează în tipurile de activități descrise la Anexa nr. 1 din Legea nr. 226/2006, aceasta nu ar putea duce la concluzia că locul de muncă se încadrează în condiții speciale, nefiind îndeplinită cea de a II-a condiție cumulativă cerută de lege, aceea ca unitatea să fie nominalizată la Anexa nr. 2 a legii.
A constata că locul de muncă se încadrează în condiții speciale, deși unitatea angajatoare nu este nominalizată la Anexa nr. 2 a legii, înseamnă a încălca dispozițiile exprese ale art. 1 alin. 2 din Legea nr. 226/2006, respectiv crearea unei norme juridice pe calea interpretării și depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Ceea ce urmărește reclamanta prin formularea acțiunii este stabilirea, pe cale judecătorească, a încadrării în condiții speciale de muncă, fără respectarea procedurii legale expres reglementate de H.G. nr. 1.025/2003 și după data de 30 iunie 2005 (data limită până la care, potrivit legii, se putea solicita reevaluarea locurilor de muncă).
Trebuie menționat că nu poate fi primită ca fiind fondată susținerea apelantei potrivit căreia procedura prezentată anterior nu îi este aplicabilă unității intimate, autorizațiile emise de CNCAN ținând locul avizelor ITM, atâta timp cât, pe de o parte, în Anexa nr. 1 la Legea nr. 226 este menționată, la punctul 2, „ Activitatea din locurile de muncă încadrate în categoriile de risc radiologic III și IV din centrale nuclearoelectrice, unități de cercetare-dezvoltare în domeniul nuclear, unități de fabricare a combustibilului nuclear, unități de tratare și depozitare a deșeurilor radioactive, instalații radiologice și alte instalații nucleare” iar, pe de altă parte, în Anexa nr. II la aceeași lege figurează unități sanitare similare intimatei (de ex. Sptialul Universitar Căi Ferate C. – poziția nr. 121; Institutul Oncologic Prof. Dr. A. T. loc. București – poziția 140; S. C. de Pediatrie loc. Sibiu - poziția 146; S. Municipal loc. R. – poziția nr. 143; S. C. Județean de Urgență loc. C. – poziția 139;.S. C. Județean de Urgență Sf. A. A. loc. G. – poziția 137 etc.).
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă niciun din motiv de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței, potrivit art. 480 cod procedură civilă, apelul se va respinge ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta P. G., împotriva sentinței civile nr. 1533/20.03.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. C. de Urgență C..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09.07.2014.
Președinte, Judecător,
C. T. L. E.
Grefier,
I. B.
Red. Jud. LE / 16 iulie 2014
Tehn. red. IB / 2 ex
Jud fond G S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 2661/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
